183 matches
-
de multe ori o chestiune de opțiune personală. Pe de altă parte, mulți jurnaliști care au avut ocazia să cunoască și stilul de lucru din străinătate vă vor spune un lucru cert: avem, la rândul nostru, propriile avantajele. Mai întâi, polivalența. Noi știm să facem mult mai multe lucruri decât ei, pentru că ei sunt atât de specializați, iar sarcinile sunt atât de bine împărțite, încât fiecare își face în mod perfect treaba lui, dar nu are mare habar despre ce trebuie
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
groază în care este stors la maximum, pagină după pagină, măcelul de pe trei septembrie comis de „neoameni polonezi“, „duminica însângerată de la Bromberg“, el se urmărește pe sine, ba nu, pe băiatul care, prin intermediul volumelor scoase de Knackfuß, admiră mai întâi polivalența lui Klinger, pictorul, sculptorul, desenatorul, dar care acum, după ce într-un alt volum a fost fascinat de biografia dezordonată a lui Caravaggio, dorește să fie ucenic în atelierul lui Anselm Feuerbach. În prezent, preferințele lui se îndreaptă spre cercul germanilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
răului. II .2.2. Factori biologici A. Ereditatea Aportul eredității în creație constituie o problemă încă nedeslușită în totalitate deoarece se bazează pe controversa ereditate - mediu. Mediul intervine asupra materiei prime ereditare pentru că nu putem fabrica genetic talente. Plasticitatea și polivalența predispozițiilor în momentul nașterii poate fi justificarea existenței talentelor multilaterale, persoane care excelează în mai multe domenii (Camil Petrescu - romancier, literat, filozof, matematiciană. Restrângerea multeralității de manifestare a omului contemporan este determinată de explozia informațională și de creștere a specializării
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
de pluralizare, de relativizare și deconstrucție, limbajul natural trebuie menținut ca sistem de referință universal pentru semantizarea experienței umane, pentru proiectele sociale cele mai îndrăznețe. Pozitivismul și intuiționismul au ignorat rolul proceselor lingvistice și semiotice; dar limbajul în bogata sa polivalență nu este un dat, ci un material prelucrabil (de fapt procesor și procesat) situat între stupid și elevat, vulgar și adînc spiritualizat, poetic și științific etc. Față de alternativa lui Marx, "Filosofii nu au făcut decît să interpreteze lumea, important este
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
supoziție susținută și de unele argumente de ordin etnologic, întrucât la o serie de popoare (la japonezi) e simbolul abundenței și prosperității, iar cheia și lacătul reprezintă complementaritatea principiilor masculin și feminin." Apoi, sărutul este semnul unității, care păstrează "efectul polivalenței, al ambiguității nenumăratelor forme de uniune". Observăm în această subclasă că visul ("ciudat", "grozav") este motorul care oferă soluții pentru conceperea copilului. Gaston Bachelard crede că visătorul "își câștigă prin visare o garanție de existență, că reveria e capabilă să
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
ei în apa descântată de mine..." (C., 68 ani, Iași). Toate acestea se bazează în primul rând pe relația dintre semn și semnificație. Orice semn poate avea mai multe semnificații. Așa cum putem vorbi, din punct de vedere lingvistic 278, despre polivalența și polisemia unui cuvânt, și în cazul unui fapt, act sau lucru putem găsi mai multe înțelesuri și semnificații în funcție de o sumă de criterii. Diferența dintre polisemia lingvistică și semnificațiile unui fapt rezidă în aceea că, în primul caz, este
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
anasteziei generale cu aparatură modernă primită din import. De altfel, în aceeași perioadă anestezia generală începe să se practice în toate spitalele bucureștene și în cele mari din țară. Și, în fine, mai menționez - în formarea medicilor care lucrau aici, polivalența lor profesională - în sensul că chirurgii trebuiau să rezolve, în afara cazurilor de chirurgie generală și ortopedia traumatică, arsurile, traumatismele cranio-cerebrale care necesitau intervenții în cazul hemoragiilor cerebrale post-traumatice. Poate și de aceea, stagiile la urgență erau solicitate cu prioritate de
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
structurate de așa manieră încât să evidențieze influențele programate; organizarea diferențiată a modalităților de repetare a exercițiilor fizice în raport de efectul scontat; selecționarea sistemului de exerciții fizice care contribuie la dezvoltarea și apoi perfecționarea calităților motrice; valorificarea maximă a polivalenței și polimorfismului exercițiilor fizice. Funcția selectivă vizează trei aspecte importante care, de fapt, o diferențiază de celelalte funcții: optimizarea - se referă la calitatea execuției dar și la individualizarea ei; adaptarea - se referă la modul în care mijloacele selecționate corespund nivelului
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
teoretice care permit evaluarea propriului nivel de antrenament; capacitatea de a realiza, într-o sinteză de ansamblu, tot ceea ce s-a dobândit prin antrenament; După același autor, principiile care permit dozarea încărcăturii (efortului) sunt: continuitatea antrenamentului; progresivitatea încărcăturii; multilateralitatea și polivalența pregătirii; alternanța ciclică sau ciclitatea; individualizarea. • Periodizarea pregătirii sportive Pregătirea pentru obținerea unor performanțe superioare determină periodizarea antrenamentului. Se deosebesc trei perioade fundamentale (Dragnea, 1996, p. 284): perioada pregătitoare, în care se concentrează atenția asupra formei sportive; perioada competițională, în
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
bază și aplicative; dezvoltarea calităților motrice; educarea trăsăturilor de voință și de caracter; Obținerea efectelor dorite impune o dozare corectă a efortului. * Utilizarea exercițiilor fizice determină acordarea unei atenții sporite asupra faptului că: același exercițiu poate avea mai multe influențe (polivalență); mai multe exerciții pot influența în aceeași direcție (polimorfism). * În educația fizică se acordă o atenție deosebită modului în care subiecții manipulează obiectele de lucru, pentru a preveni apariția accidentelor. * Se urmărește ca mijloacele selecționate să fie accesibile și să
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
Lucian Blaga, esența eseisticii literare a lui B., își găsesc motivarea în primul rând în conjugarea a două moduri de înțelegere a lumii. La doi ani după ce publică în „Gândirea” studiul Lucian Blaga, eseist (1934), în care pune în evidență polivalența spirituală a autorului Spațiului mioritic, B. ține la Cluj o conferință, dezvoltată mai târziu în amplul volum Lucian Blaga, energie românească (1938). Văzând creația acestuia drept „expresie majoră a destinului cultural românesc”, eseistul descoperă, în caracterul lui Blaga, „aderarea firească
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285599_a_286928]
-
1969, 51; Veronica Porumbacu, „Poeme”, VR, 1970, 4; Mircea Iorgulescu, „Evocări de călătorie”, RL, 1971, 6; Mircea Iorgulescu, „Castelul de apă”, LCF, 1973, 9; Felea, Secțiuni, 371-376; Nicolae Balotă, „Aud cântând America”, RL, 1974, 10; Raicu, Critica, 215-217; Emil Manu, Polivalența Margaretei Sterian, SPM, 1977, 357; Dan Hăulică, Margareta Sterian, CNT, 1977, 39; Sorin Titel, Două prozatoare, RL, 1977, 46; Felea, Aspecte, I, 224-227, II, 42-46; Tudor-Anton, Ipostaze, 158-162; Olga Bușneag, Margareta Sterian, București, 1977; Nicolae Manolescu, Drumuri ale creației, RL
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289925_a_291254]
-
lanțului discursiv, se etalează sensurile cuvîntului sau semnificațiile vorbirii (Redebedeutungen). Pe această bază, în cazurile în care cuvintele sînt caracterizate printr-un conținut ce se segmentează în mai multe semnificații, ele produc la nivelul limbii polisemia, iar, la nivelul vorbirii, polivalența, aceasta raportîndu-se pe de o parte la semnificația limbii (manifestată ca o entitate funcțională) și, pe de altă parte, la cunoașterea extralingvistică prin desemnare (Bezeichnung) și fiind dependentă de determinările contextuale. Nivelul limbii și nivelul vorbirii acționează ca formă abstractă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
În ceea ce privește modul în care Adam ca ființă primordială a utilizat semnele verbale ale "limbii unice" (vezi mitul Turnului Babel) cu care a fost înzestrat de Dumnezeu, acesta trebuie să fi fost similar cu acela al omului primitiv, caracterizat prin intuitivitate, polivalență logică, inversarea relației de cauzalitate, viziune antitetică asupra lumii [Stănciulescu, 1995:72-82]. Astfel: • Predominanța intuitivității decurge din participarea intuitivă a lui Adam la elaborarea lexicului, prin generarea unor cuvintelor-nume pe cale "naturală", motivată, respectiv prin definirea lor în consens cu referențialul
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
nou cu Dumnezeu. Faptul că Adam a trebuit "să vadă" viețuitoarele aduse de Dumnezeu în fața lui denotă că el nu le-a botezat "convențional", ci pe cale "naturală", în consens cu proprietățile lor, desprinse cu precădere pe calea analizatorului vizual 9. • Polivalența logică este un rezultat al încărcării cuvintelor cu sensuri conotative, fie ca o consecință a sărăciei limbajului incipient utilizat de Adam, fie ca urmare a dorinței lui Dumnezeu de a oculta anumite sensuri ale spuselor sale. Este suficient să amintim
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Valoarea de adevăr este și caracteristica distinctivă a propoziției deoarece la nivelul termenului interesează exactitatea referențială, iar la nivelul raționamentului validitatea. Adevărul și falsul sunt valori tradiționale sau clasice ale enunțurilor, cercetările moderne de logică încercând să depășească bivalența prin polivalența enunțurilor (logica modală, cu valorile necesar, posibil, imposibil). Totuși, „logicile polivalente mai curând generalizează decât neagă logica bivalentă”, ceea ce-l va face pe Bunge să exploreze <<o teorie cromatică (multivalentă) a adevărului, combinată cu o logică - în - alb - și - negru
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
exploreze <<o teorie cromatică (multivalentă) a adevărului, combinată cu o logică - în - alb - și - negru >>”. (P. Ioan, 1983:45). Prin urmare, avem de-a face mai curând cu o nuanțare și specializare a bivalenței și nu cu o trecere la polivalență, cu o completare a raporturilor generice (de tip gen- specie) cu raporturi partitive (întreg-părți) sau vagi. „Adevărul - va spune P. Botezatu - este evaluarea gradului de corespondență dintre mulțimea constructelor și mulțimea obiectelor, corespondență dotată cu capacitate reprezentativă cu forță referențială
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
și de insistent, conceptul de postmodernism s-a cristalizat mai târziu, pe la mijlocului anilor '70, moment în care o serie de câmpuri culturale și discipline teoretice au revendicat recunoașterea existenței acestui fenomen și înscrierea sa în sferele sociale și culturale. Polivalența postmodernismului se dezvăluie încă de la primele încercări de încartiruire teoretică, însăși problema periodizării deschizând multiple căi de interpretare (ca perioadă, stil, metodă, epocă etc.), una dintre cele mai importante probleme pe care o pune în discuție fiind aceea a teoretizării
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de viziune asupra gândirii criticului, literatura acestuia este scoasă din cadrul de raportare îngust (și nu neapărat coerent) al sistemului de propoziții estetice ale teoreticianului cu același nume. Opera de ficțiune vine să-i ilustreze gândirea în ampla, chiar contradictoria ei polivalență, datorată ambiției autorului de a spune în ea ceva "adevărat", adică să vorbească, cu sinceritate, despre sine. Și cine se cunoaște vreodată pe sine cu adevărat? Cea mai îndrăzneață recitire propusă de criticul ieșean este cea a literaturii lovinesciene ca
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Rezultatele sunt remarcabile și în domeniul esteticii, al științelor socioumane proxime, al istoriei literaturii și al celorlalte arte, în paginile revistei întâlnindu-se Mihail Dragomirescu (cu secvențe din Știința literaturii ori cu „dialoguri”), Tudor Vianu (Psihanaliza și morala), Lucian Blaga (Polivalența estetică a naturii, Weltliteratur și Daimonion), Scarlat Struțeanu (Arta nouă, Clasicism și romantism, Hedonismul estetic, Este arta un joc?), F. Aderca (Mic tratat de estetică literară și o suită de interviuri care vor intra în Mărturia unei generații), N.N. Matheescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
ele”, că „s-a desprins de legionari, dar este la curent cu faptele lor” ori că „tot mai expansiv, cutează să vorbească despre trecutul lui legionar, pentru a restabili adevărul” ș.a. Al. Săndulescu observa pertinent că „Sanda Stolojan relevă o polivalență a talentului, fiind un observator lucid al evenimentelor politice, un poet sensibil, evocator de oameni și locuri și totodată reflexiv, meditând adesea la destinul omenirii și îndeosebi al Europei”. S. a tradus în franceză cartea lui Emil Cioran Lacrimi și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289963_a_291292]
-
singur tip de ritual, legat de atingerea stării de transă, adică de fabricarea prin mijloace rituale a unor multiple identități, În vederea vindecării, divinației sau alungării duhurilor rele. Dificultățile acestei tipologii, ca și ale oricărei tipologii a universului ceremonial, derivă din polivalența riturilor sau a elementelor lor constitutive: sacrificiul poate apărea În rituri de vindecare, În acte magice de influențare a fenomenelor meteorologice, În diferite ceremonii religioase sau În rituri politice. Elemente specifice riturilor de trecere apar și În șamanism, și În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
1976; C. King, 1993). Carnavalultc "Carnavalul" Carnavalul a generat numeroase descrieri etnografice, reconstituiri istorice, narațiuni și evocări literare și, firește, nenumărate ipoteze teoretice. Niciuna dintre ele nu pare a fi În Întregime satisfăcătoare, iar acest lucru se explică, probabil, prin polivalența structurală a carnavalului: el se individualizează prin caracterul eterogen (include rituri și elemente ritualice din cele mai diverse „familii” ceremoniale), versatil (natura unităților componente, ordinea elementelor și mecanismele de combinare sunt mereu În schimbare) și ambivalent (semnificațiile sale sunt Încărcate
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
este condusă de tinerii localnici -, iar la cealaltă găsim exprimarea ostilității colective În cea mai crudă formă, având ca finalitate ostracizarea victimei, acoperirea de rușine, eliminarea ei din grup (E.P. Thompson, 1981, p. 274). Definițiile din lucrările de specialitate subliniază polivalența și polisemia acestui ritual: Formă ritualizată de justiție populară, care are ca scop atragerea atenției asupra transgresiunii ordinii morale și sociale și, prin aceasta, Întărirea standardelor vieții comunității, drepturile tradiționale și comportamentele adecvate. ș...ț Elementele fundamentale În orice charivari
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
responsabil de "un inefabil farmec al trivialului" (Șerban Cioculescu)17, "realism ironic"18 pentru care Mitică și moftul sunt "cuvinte referențiale" (V. Fanache)19 și lista ar putea continua cu multe alte exemple, încearcă să sintetizeze și să reducă 20 polivalența operei caragialiene la o dominantă estetică unificatoare. De cele mai multe ori însă, abordările acceptă premisa dualismului și a echivocității ca trăsături definitorii ale omului Caragiale și ale creației sale. Șerban Cioculescu, Florin Manolescu, Mircea Tomuș 21, C. Trandafir 22, Dan C.
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]