476 matches
-
glas umil îi cerui să-mi dea scrisoarea. Era mai voinic decât mine și umilința mea era un truc, să-i înlătur orice bănuială de violență din partea mea. În acest timp privirea îmi alunecase repede într-o parte, unde zărisem polonicul în marmită. "Să vedem, se sclifosi el, încurajat de umilința mea și rupând plicul, ce scrie Dulcineea din Toboso..." În clipa următoare pusei mâna pe polonic și îl pocnii între ochi cu atâta furie încît linguroiul de alamă se rupse
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
din partea mea. În acest timp privirea îmi alunecase repede într-o parte, unde zărisem polonicul în marmită. "Să vedem, se sclifosi el, încurajat de umilința mea și rupând plicul, ce scrie Dulcineea din Toboso..." În clipa următoare pusei mâna pe polonic și îl pocnii între ochi cu atâta furie încît linguroiul de alamă se rupse în locul unde era lipit de braț, lovitură ratată, care nu mă descumpăni, apucai marmita care mai avea în ea borș și i-o vârâi pe cap
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
noblețe, dușmani ai poporului, dacă sânt sânt în altă parte, nu pot fi țărani ca tatăl ei!" Da, zisei, am întîlnit și eu țărani pe canal care mureau, dar se țineau foarte bine, nu se degradau ca alții pentru un polonic în plus..." Dar ea, vădit, nu auzi acest răspuns al meu. Tăcu și nu-și mai îndreptă ca până atunci privirea spre mine, să mă întrebe unde pierduse șirul. Nu mai era nici un șir, începu să se uite preocupată pe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Premiului de Stat să-și publice articolele într-o carte. Și totuși, să ai un talent uriaș (dovadă Cronica de familie, Incognito) și să-l pui, conform unei afirmații personale, în slujba asigurării posibilității de a mînca la caviar cu polonicul și a porției zilnice de whisky, miza nu-i oare cam derizorie?! Sătul de a minți, Petru Dumitriu a evadat din lagărul comunist acum aproape 37 de ani. În tot acest timp nu și-a iertat cărțile scrise la comanda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
geamul acela n-a fost niciodată închis. În celulă erau un ciubăr de lemn, în care ne făceam nevoile, și unul mai mic, lîngă celălalt. Trei luni de zile, ne-au hrănit numai cu niște foi de varză, cu un polonic de apă, în gamelă. Ajunsesem să nu mai putem duce, doi inși, o găleată cu apă! În cei trei ani, comandantul Petru Goiciu n-a venit să ne vadă niciodată. În 1960, prin aprilie, a venit un maior, care a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
excluse de la această poziție: a) Bidoanele, cutiile și recipientii similari de la poziția nr. 76.12. ... b) Articolele de uz casnic sau de uz gospodăresc, având caracter de scule (Capitolul 82) (vezi Notă explicativa de la poziția nr. 73.23). ... c) Lingurile, polonicele, furculițele și celelalte articole de la pozițiile nr. 82.11 până la 82.15 inclusiv. ... d) Articolele având caracterul de obiecte de ornament (poziția nr. 83.06). ... e) Încălzitoarele de baie, încălzitoarele de apă și celelalte aparate de la poziția nr. 84.19
EUR-Lex () [Corola-website/Law/166466_a_167795]
-
Era frig, dar, din cauza frigului, ploșnițele nu mișcau. Acum eram patru în celulă. Supraaglomerația însemna căldură și ploșnițele lucrau intens noaptea. Foamea fiind principalul chin pentru marea majoritate a deținuților, politicii făceau eforturi ca toți să fie egali în fața ei. Polonicul de zeamă era același pentru toată lumea. Acolo nu era nimic de corectat. Pâinea aceea clisoasă punea însă niște probleme care trebuiau rezolvate, în așa fel încât nimeni să nu se simtă nedreptățit. În acest scop se fabricau niște balanțe ingenioase
Varul Alexandru si alte povesti adevarate by Adrian Oprescu () [Corola-journal/Journalistic/8892_a_10217]
-
mie un chibrit. - Ce zici, bă? Vrei cribit? Pune-i drugu' băă! (adică zăvorul, care sigur că era pus). E criză de cribite, băă! E criză de cribite!, răspunde Bușcu zbierând și o ține cu "e criză de cribite" până la polonicul de prânz. Bușcu era întotdeauna în voce. Se întâmpla ca a doua zi, altul sau poate același, să ceară iar chibrit și Bușcu să-i dea, țipând mereu, neobosit: "Ia-ți cribitu', băă, ia-ți cribitu'!" Cum sala celularului constituia
Varul Alexandru si alte povesti adevarate by Adrian Oprescu () [Corola-journal/Journalistic/8892_a_10217]
-
să ceară iar chibrit și Bușcu să-i dea, țipând mereu, neobosit: "Ia-ți cribitu', băă, ia-ți cribitu'!" Cum sala celularului constituia un bun rezonator, ne bucuram cu toții de o excelentă audiție. Când Bușcu era în toane bune, după polonicul de prânz sau de seară, îl auzeai țipând la plantoane: - Băă, luați hârdăul și aduceți supliment la oameni, să mănânce oamenii! Era nu numai bucuria suplimentului, dar și faptul că Bușcu ne numea oameni, deși nu prea mai arătam așa
Varul Alexandru si alte povesti adevarate by Adrian Oprescu () [Corola-journal/Journalistic/8892_a_10217]
-
țipând la plantoane: - Băă, luați hârdăul și aduceți supliment la oameni, să mănânce oamenii! Era nu numai bucuria suplimentului, dar și faptul că Bușcu ne numea oameni, deși nu prea mai arătam așa. Suplimentul de zeamă tulbure se împărțea cu polonicul cel mic, adică cel de terci, care era pe jumătatea celui de prânz și seara. Se începea dintr-un capăt al celularului și se termina, fără să ajungă la toți. Când se mai întâmpla ca Bușcu să fie din nou
Varul Alexandru si alte povesti adevarate by Adrian Oprescu () [Corola-journal/Journalistic/8892_a_10217]
-
Soarta făcea ca cei din mijlocul celularului să nu aibă parte mai niciodată de "supliment". Trebuiau să mai aștepte ca, după o percheziție și mutare în altă celulă, să apuce într-un sector mai favorizat pentru suplimentul lui Bușcu. Micul polonic de așa-zisă ciorbă era departe de a ne potoli foamea, dar era totuși ceva în plus. Altă întâmplare interesantă a fost într-o zi, tot de iarnă, când Bușcu l-a scos la plimbare în curte pe Coposu, care
Varul Alexandru si alte povesti adevarate by Adrian Oprescu () [Corola-journal/Journalistic/8892_a_10217]
-
de hârtie, eliberând certificatele de revoluționar. (Nici o aluzie la al nostru Bebe...) Mujicii soldați-revoluționari cutreieră cele 1100 camere ale Palatului de Iarnă, într-o devălmășie a jafului. Percheziționați, la ieșire, își deșartă din buzunare trofeele - linguri, furculițe, cuțite, câte un polonic. în sala Congresului socialist, Lenin se agită: "Revoluția socialistă a triumfat!" Tacâmurile furate au fost recuperate la timp de noii stăpâni. "Konieț". În sală sunt eu și două puștoaice. Ne ridicăm greoi. Aș vrea să o întreb pe cea din spatele
Calul și revoluția by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11945_a_13270]
-
poteră. Pe deal vom amplasa bineînțeles o piscină, și fabrica de pisici, pușcăria, un pâlc de palmieri... PULA FERMECATĂ Muzica: Smashing Pumpkins, David Bowie, Kraftwerk, Suede 1. Era duminică dimineață și îmi făceam clătite când a sunat telefonul. Am pus polonicul pe care tocmai îl umplusem cu aluat înapoi în oală, am dat tigaia la o parte de pe foc, mi-am șters mâna de șorț, am fugit în living și am ridicat receptorul. - Ce faci, Ciobane? zise persoana de la capătul celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
face și el la fel. Este bronzată și aurie și deloc stînjenită de goliciunea ei. Îi ia de mînă, Îi examinează trupul alb ca un vierme, apoi Îl trage către saună, unde o căldură parfumată Îi Învăluie. Sandina toarnă un polonic de apă pe pietrele Încinse, apoi se așează lîngă el, aproape invizibilă În aburii aromați. Îi Întinde un pahar rece; el Îl apucă, Îl ridică la buze și ia o gură. E șampanie. — Te distrezi? Întreabă Sandina. Distracție. Ce concept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
iar În spatele lui un jgheab prin care curgea un firicel de apă flancat de două scânduri lungi pe care cel care folosea latrina se putea sprijini. În loc de hârtie igienică, Într-o parte se găseau o găleată cu apă și un polonic. Marlena o luă pe Esmé pe după umeri. În acest timp, o privea pe o bătrână răscolind jarul Într-o vatră de piatră. Ce noapte lungă Îi aștepta. Gândul Îi zbură la Harry. Ce-o fi făcând? Oare Își făcea griji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
picioarele alergau după unt sau zahăr, capetele lucrau în bucătărie pentru bunăstarea copiilor. Duminica, se strângea toată familia la masă, începeam cu saleuri și plăcintă cu carne (când nu se mai găsea carne, primeam pateuri cu brânză), apoi supa (cu polonicul înfipt neîndurător printre găluști), friptura de vacă sau chifteluțele cu piure și, la desert, celebra prăjitură cu vișine a bunicii Aneta. Eram departe de prezervativele cu talc, spălăturile cu oțet, avorturile cu andrele sau sărituri pe scări, antibioticele procurate hoțește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
plăcinta cu carne, fierbinte și decupată la linie. De țuică, n-aveam voie să mă ating; mi se dădea imediat peste mână, ca bunicu’ Vitalian atunci când vroiam să-i trag draperiile. Se făcea o pauză, apoi apărea ciorba de perișoare: polonicul gigantic, înspăimântător, era manevrat cu prudență, înainte să fie abandonat în castronul adânc de porțelan, cu toarte înflorate. După ciorbă, se aducea friptura cu pureu și murături (vara, înlocuite de salata de roșii cu brânză), apoi iar o pauză și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
bine rumenit, iar în mijloc brânza fierbea, făcând broboane de clocot. Bărbatul avea lângă vatră o căldare cu apă limpede, în care pluteau încă vii răcușori, melcușori și tot felul de vietăți oceanice. Luă dintr-un cuier un fel de polonic mare, găurit; îl introduse în căldare și pescui ca un pumn de gângănii oceanice pe care apoi le presără și răsfiră, în mod egal, în brânza clocotindă din mijloc; unele din acestea se înecară pe loc, altele n-avură vreme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
nu masa În sine conta, ci numărul de calorii, că asta contează din punctul de vedere al existenței, cu cât caloriile sunt mai substanțiale..., cu atât poți să trăiești mai mult. Mai bine nu... că, chiar dacă Îți dă calorii cu polonicul, dacă ți le dă și cu bătaie... atuncea natural că nu e bine... Acolo am trăit și cea mai grea zi din cei cinci ani de pușcărie care i-am făcut. Eram În Balta Brăilei În 9 februarie 1963 și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am auzit.” „Biscuite de baltă.” Nici În gură nu am băgat... Dar nu vă era foame? Ba da, da’ eu nu puteam să mănânc orice, că eram cu stomacul... Eu m-am limitat la cât am primit cu juma de polonic, mai mult nu... Altădată, Îl văd pe unu’ care era Într-o brigadă cu mine, dar În altă grupă, că culege niște cucută d-asta de baltă... Aia se face cam așa de groasă și, când Îi mică, seamănă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ne intrase de fapt În carne, În ochi... Iar mâncarea acolo se dădea numai o dată dimineața și seara: un ceai, o leșie cu bromură de aia, un turtoi făcut așa ca pentru porci și un castronel În care punea un polonic de jumate de kil de mâncare ordinară, o fiertură insipidă. Și Îți mai dădea seara un singur polonic de ăla de zeamă chioară sau niște arpacaș. Și ne mai dădea măruntaie din ăstea, dar nespălate... Dar arpacașul era cel mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
un ceai, o leșie cu bromură de aia, un turtoi făcut așa ca pentru porci și un castronel În care punea un polonic de jumate de kil de mâncare ordinară, o fiertură insipidă. Și Îți mai dădea seara un singur polonic de ăla de zeamă chioară sau niște arpacaș. Și ne mai dădea măruntaie din ăstea, dar nespălate... Dar arpacașul era cel mai bun... Asta era. Era o foame de... eram străvezii, te uitai prin noi. Aș mai vrea să-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de Înfometați. Mâncarea până la urmă o Împărțeau brigadierii, care erau oamenii lor, erau informatori... Dacă vedeau o jumară Într-un ciubăr din ăla, Învârtea așa de bine polonicu’ Încât o lăsa la urmă pentru el. Mereu se Învârtea aia pe lângă polonic... și Îți dădea tot zeamă chioară. Așa a făcut unu’, Avramescu parcă Îl chema... Și erau odată vreo trei jumări În ciubăr, și le păstra pentru el la urmă... Băi, și deținuții Îl pândeau de mult, și au năpădit toți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
se ridicaseră În picioare. - I-o trage pe cocoașă lui Teodolino! Să-l prindem! strigă unul din ei către ceilalți, care Înaintau amenințători. Omul, un uriaș Îmbrăcat Într-un soi de platoșă din piele acoperită cu ținte argintate, Înșfăcase un polonic mare și arăta către prior. Manevrând pe cele două laturi ale mesei, grupul se mișca În așa fel Încât să o Încercuiască. Dante săgeta cu privirea de jur Împrejur, căutând o cale de ieșire. O durere ascuțită Îi cuprinse mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
spate. Acum eram înconjurat de un cerc de femei care mă păzeau, adunate cu toatele în jurul butoiului răsturnat. Când unul din haidamaci a încercat să se dea la mine, unele din ele s-au aruncat spre el. Câteva apucaseră foarfeci, cuțite, polonice pentru săpun, așa că reprezentantul de la celălalt sindicat și-a chemat gorilele, care s-au strâns în jurul lui, un tip mic în contrast cu oamenii lui, dar cu un aer periculos, chiar dacă arăta a corcitură, în costumul lui de mare șmecher de la oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]