450 matches
-
nu ajunsese încă la bordul Fecioarei, cînd de pe catargele ambelor vase fură semnalate aproape simultan cîrduri de balene; iar Derick se arătă atît de nerăbdător să pornească la vînătoare, încît, fără a se mai opri ca să-și depună la bord polonicul și bidonul, își întoarse ambarcațiunea și porni în urmărirea uriașilor furnizori de ulei pentru lampă. Cum balenele fuseseră reperate în partea de sub vînt, ambarcațiunea lui și celelalte trei ambarcațiuni germane, care-o urmară în curmei, aveau un avans considerabil față de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
țintă, căpitanul neamț își putea lansa lancea înainte ca ei să-l ajungă din urmă și să-l întreacă. Cît despre Derick, părea convins că așa se va întîmpla și-și agita din cînd în cînd, în bătaie de joc, polonicul spre celelalte ambarcațiuni. Ă Cîine afurisit și nerecunoscător! strigă Starbuck. Mă înfruntă și-și bate joc de mine chiar cu bidonul pe care i l-am umplut adineauri, ca pe-o cutie a milei! Și adăugă în șoaptă, cu glasul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pentru pudingul vostru! Ce fleșcăiți mai sînteți! Nu vă place spermanțetul? Trei mii de dolari, atîta face, băieți - o întreagă bancă! Banca Angliei! Hai, trageți, băieți, trageți! Ce naiba face neamțul ăla? în clipa aceea Derick se pregătea să-și arunce polonicul și bidonul spre ambarcațiunile care înaintau, cu scopul de a-i face pe rivalii săi să întîrzie și, în același timp, de a-și accelera propria viteză prin opinteala lui. Ă Porcul de neamț! strigă Stubb. Trageți, băieți, trageți vîrtos
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
istoriseau unii altora aventurile nelegiuite, povești îngrozitoare, rostite în cuvinte vesele și însoțite de rîsete barbare, ce țîșneau din ei ca flăcările din cuptor, în vreme ce harponiștii umblau de colo pînă colo prin fața lor, gesticulînd ca niște apucați, cu furcile și polonicele lor uriașe; între timp, vîntul urla, talazurile săreau, iar corabia plonja printre ele, gemînd, dar împingîndu-și mereu înainte iadul roșu prin tenebrele mării și ale nopții, mestecînd în botu-i disprețuitor oasele albe ale balenei și scuipînd cu ciudă în toate
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
bun venit! porunci bărbatul ca un adevărat sef al casei. Veta răsturnă mămăliga în mijlocul mesei, pe un tocător de lemn și o acoperi cu o cârpă. Puse pentru fiecare câte o strachină din lut smălțuit în care turnă câte două polonice de ciorbă, în care abia se întrezărea o bucățită mică din carnea de puicuță. Așeză apoi lângă mămăligă un castron cu restul puicuței, peste care turnă din plin mujdei de usturoi și în care mai băgase câțiva ardei roșii grași
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
Dobrogei care a apărut la Tulcea în perioada 21 septembrie 1897 22 decembrie 18982240 anunța faptul că "savantul profesor și arheolog, domnul Grigore Tocilescu"2241 însoțit de "fiul său N. Tocilescu, student la facultate"2242, precum și de "dl. inginer Pamfil Polonic, Timofte și Ludwig, învățători rurali, sub conducerea domnului Basil S. Busuioc din Isaccea, în zilele de 10, 11 și 12 aprilie anul curent au vizitat mai multe locuri istorice din comunele: Niculițel, Isaccea, Rachel, Luncavița, Văcăreni, Garvan și Jijila"2243
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
iar În spatele lui un jgheab prin care curgea un firicel de apă flancat de două scânduri lungi pe care cel care folosea latrina se putea sprijini. În loc de hârtie igienică, Într-o parte se găseau o găleată cu apă și un polonic. Marlena o luă pe Esmé pe după umeri. În acest timp, o privea pe o bătrână răscolind jarul Într-o vatră de piatră. Ce noapte lungă Îi aștepta. Gândul Îi zbură la Harry. Ce-o fi făcând? Oare Își făcea griji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să fii om În lumea ce mustește-n rău, Precum e forța în atom. De ești cinstit, pari nătărău. * „Peștele cel mare înghite pe cel mic”; Zicală înțeleaptă rostită de demult. La noi e câte-un caz ’n-al vieții polonic Când omul cel incult îl soarbe pe cel cult. * Ne dați legi, vă fie bine Pentru suflet, pentru trup; Nouă mască de rubine, Strâmtorări dese și-n grup. 4 august 2004 Aș vrea să mor pe prispa casei, a casei
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
ore În șir, tot aruncând priviri furișe, când spre ușă, când spre geam. Iar când vedea pe masă câte o coajă de ou, avea tendință de a o băga În buzunar...Nevastă-sa Însă avea grijă să-i tragă cu polonicul peste mână. „Dacă ar fi mâncat tot ce aruncați la masă, copii mei s-ar fi transformat În niște coloși...“ Ascultându-l, cei doi băieți, Tigru și Eufrat, Își lăsau capetele rușinate În pământ. „Și acum Tigru ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
coșmar. Brigadierul nostru nu se lăsă Însă bătut cu una cu două. „Dacă-i vorba de halucinație, halucinație să fie“, Își spuse el și se duse direct la găleata de apă dosită Într-un colț și fără să mai ia polonicul o ridică deasupra capului sorbind Însetat din ea. Apa Îi produse o stare de șoc În organism. Subotin simți cum o răcoare binefăcătoare Îi gâdilă laringele, pătrunzând În esofag, apoi În stomac. dar senzația plăcută dură doar o clipă. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
gândul la următorul fel. Șeful de cameră ordonă deținuților să se așeze În linie fiecare cu gastronul pregătit la gaura ușii pentru a primi felul doi de mâncare, castron ce-l manipula Șeful de cameră care după ce era cu un polonic aruncată varza În castronul respectiv de către Liberul de partea cealaltă a ușii, la rândul lui se amuza distribuind castroanele pline cu varză de o așa manieră Încât nefericitul trebuia să-l prindă zburând jumătate pe haine iar uneori cel care
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pe ce-i ce erau Înghsuiți În spate și În fața ta,riscând Înjurături și pumni pe unde se nimerea. În dimineața următoare,nu se numărau arestații, ne Încolonam la ușă cu un castron În mână unde un gardian cu un polonic ne turna În castron terci de mălai, ce era totuși fierbinte și comestibil. La șapte-opt zile, se mai distribuia de către gardieni la fiecare arestat câte 125 grame de pâine neagră, veche și mai mult tărâțe, totuși era pâine În timp ce restul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mică șansă de supraviețuire s-a ivit, atunci când nu mă așteptam. Gardianul Înarmat cu o pușcă automată agățată În jurul gâtului cu o curea și care distribuia dimineața terciul de mămăligă, Îmi făcu semn să rămân ultimul să mi se ofere polonicul de mălai fiert cu apă și, terminând cu Împărțirea rațiilor, Îmi făcu semn să mă apropii de hârdău și să răzuiesc partea groasă a terciului ce se Întărise binișor pe marginea și fundul vasului alimentar, ce a ce făcui În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
neîndrăznind să o tulbure pe ea sau pe copilul aflat încă înăuntru, desenă o pleiadă de bucătari decapitând capre. Desenă alții fugind spre o piață înțesată de lucruri pentru care merita să te târguiești. Unii postați deasupra oalelor aburinde cu polonice în mâini sau măcinând mirodenii în râșnițe. Desenă plante agățătoare și vreji care intrau pe ferestre și revărsau desișuri de frunze pe pereți. Începu să deseneze fructe pe care nu le cunoștea, mirodenii ce trebuiau descoperite în păstăi sau cuibărite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
care dormise pe coasta dealului în seara aceea visa la mâncare, de la adăpostul paznicului din capătul de sus al drumului și până jos de tot în vale, unde șeful poliției era încă înfășurat confortabil în pătura sa. Visau banchete magnifice, polonice și linguri atât de mari că era nevoie de batalioane de bucătari ca să le care printre cețurile groase de aburi până la ceaune care fierbeau pe foc, bolboroseau și sclipeau... Un bușel, un dram, o pintă, mormăia Kulfi în somn. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
sperase că îi va face mamei o bucurie. Ei, lasă, măi femeie! Tot a făcut fata ceva bun la ușa casei. Uite, a făcut un tuci de compot! Și cum era însetat după o zi așa de călduroasă, luă un polonic cu compot și sorbi din el cu poftă. Dar nu apucă bine să ia o înghițitură, că pe loc pufni și împrăștie în jur stropi de zeamă acră și sărată deopotrivă, în timp ce din polonic atârnau gata să cadă câteva fire
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
zi așa de călduroasă, luă un polonic cu compot și sorbi din el cu poftă. Dar nu apucă bine să ia o înghițitură, că pe loc pufni și împrăștie în jur stropi de zeamă acră și sărată deopotrivă, în timp ce din polonic atârnau gata să cadă câteva fire de fidea. La așa priveliște, femeia uită de supărare și râse cu poftă. După ce se lămuriră cum e cu treburile copilei lor cea vrednică, se apucară să rostuiască împreună toate treburile de seară ce
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
o parte din calea lui când îl văd venind. Se oprește să-l vadă pe vânzătorul de dulciuri care face jalebi, introducând bucăți rotunde de cocă dulce într-o tigaie imensă, cu ulei încins. Scoate apoi bucățile prăjite cu un polonic mare, le trece prin zahăr caramelizat și le prăjește din nou. Le introduce, le prăjește, le introduce, le prăjește. Arată nespus de bine. Disperat, Pran se năpustește asupra dulciurilor, înșfacă bucățile și o ia la fugă pe stradă. Îl aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
țevișoare dezghețate În apă caldă. Îi potolise mama lui Baronu, care Îi drăcuise și pe urmă Îi chemase pe toți să le dea să mănânce coleașă, sub aplecător. Din ceaunul pe care Îl trăsese la marginea plitei le pusese cu polonicul În străchini smălțuite de pământ fiertura de făină. Fiecare strachină avea pe fund câte o bucată de mămăligă rece. Mâncaseră cu plescăituri. „Ia uite ce-i place lu’ boier mâncarea noastră!” se mirase prefăcut femeia și pe Ectoraș Îl usturase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
coloanei intra în Nagahama. Când ajunse la Nagahama, Hideyoshi nu pierdu vremea, ci începu imediat pregătirile pentru a lua inițiativa împotriva inamicului. De fapt, nici nu apucă să descalece. După ce mâncă turte de orez și-și ostoi setea cu un polonic de apă, plecă val-vârtej din Nagahama, grăbindu-se ca vântul, prin Sone și Hayami. Ajunse în Kinomoto la Ora Câinelui. Nu-i luase decât cinci ore ca să vină din Ogaki, întrucât făcuseră tot drumul fără să se oprească. Cei cincisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ăsta? întrebă Hideyoshi, oprindu-și brusc, din galop calul, cu frâul strâns în mână. — Este satul Jizo. — Suntem aproape de tabăra din Kinomoto. Răspunsurile proveneau de la unii vasali din jurul lui. Hideyoshi rămase în șa. — Dați-mi puțină apă, ceru el. Luând polonicul oferit, bău apa dintr-o sorbitură și se întinse, pentru prima oară de când plecase din Ogaki, după care descălecă, pornind cu pas iute spre baza turnului de veghe, unde privi cerul. Turnul nu avea acoperiș, nici scară. Soldații se cățărau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
putinică...Se oprește în fața unei prăvălii, de unde iese un tejghetar care îi cere să-i dea din marfa pe care o strigă...Mă uit atent . Negustorul răsucește caneaua așezată la fundul putinicii și lasă să curgă într-un fel de polonic din lemn o licoare cam tulbure. Îl întinde apoi cumpărătorului. Acesta îl ia cu grabă și îl dă de dușcă. Plătind, mai cere încă un polonic de băutură, pe care de astă dată o soarbe pe îndelete...Ce o fi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
răsucește caneaua așezată la fundul putinicii și lasă să curgă într-un fel de polonic din lemn o licoare cam tulbure. Îl întinde apoi cumpărătorului. Acesta îl ia cu grabă și îl dă de dușcă. Plătind, mai cere încă un polonic de băutură, pe care de astă dată o soarbe pe îndelete...Ce o fi băutura asta? - mă întreb...Poate că îi bragă...Poate...Cine știe? Nu îndrăznesc să-l întreb pe tejghetar, care de altfel a și intrat în dugheană
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
dugheană. Pe bragagiu la fiecare pas îl tot oprește cineva. El repetă mereu ca o păpușă pe sfori aceleași mișcări. Îi urmăresc gesturile fără să vreau. Sunt ale unui profesionist. În timp ce licoarea curge ca din țuțuroi, omul coboară și ridică polonicul în care licoarea face spumă deasă. Când s-a umplut, îl întinde clientului. După ce primește carboava, duce mâna la piept și se înclină cu respect...Merg încet, cu atenția trează. După cele pe care le văd mi se pare că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
ai nimerit taman pe Ulița Armenească, iar acei târgoveți despre care mi-ai vorbit erau armeni, pentru că pe ulița lor greu se avântă vreun turc... Am văzut apoi un negustor care vindea o licoare dintr-o putinică, turnată într-un polonic...N-o fi bragă, părinte? Ai nimerit-o, fiule. Târgovețul despre care spui era un bragagiu. Sunt mulți negustori de soiul acesta. Este chiar o uliță a braharilor, cum este și o Uliță Ciubotărească, o Uliță a Chervăsăriei, o Uliță
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]