334 matches
-
multora le pare cunoscut, epuizat, dacă nu familiar de-a dreptul. Și noi, lectorii fermecați ai acestui text, ai acestei „încercări”, suntem cu adevărat cuceriți de îndrăzneala autoarei, de nevoia ei de „adevăr” - cu totul altul decât cel al atâtor poncife sau semiponcife, mai mult sau mai puțin elaborate. E riscul ei. Un risc pe deplin asumat. Suntem alături de ea, când, așa cum ne așteptăm, „încercarea”, eseul ei va fi ocultat sau răstălmăcit în atâtea și atâtea moduri, mai mult sau mai
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]
-
la stadiul de opinie. (Pînă la urmă chiar și negationismul e de preferat “ignorationismului” în care zace hecatomba comunistă). Mă întreb dacă aceasta evidență tendința către partie-prix-uri face parte din recuzita obișnuită a mirobolantului “intelectual de stingă”? În rest banalele poncife “antiimperialiste”:” Războiul nejust din Vietnam, Golful Porcilor, Salvator Allende”. Ai dracu americanii ăștia, cum au încercat ei să debarce în Cuba, scuturindu-l pe bunul “intelectual de stingă”, Castro, cum l-au dat jos pe și mai bunul Allende, încâlcind sacrosantele
Stanga buna, ziua buna by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82986_a_84311]
-
să aparțin iudaismului. Din toate religiile îmi place cel mai mult budismul, dar nu m-am născut japonez. Simplul fapt că te naști nu te înscrie automat într-o biserică." După cum simpla opinie nu te supune neapărat unei doctrine. Evitarea poncifelor, fuga de ,les idées reçues" continuă și când vine vorba despre marxism, președinția Statelor Unite, vise (americane ori nu) sau copilărie. Dar mai ales despre literatură: alegerea nenumăratelor pseudonime, tirania cititului zilnic (vocea interioară a lui Moise care îndeamnă la lectură
Sine qua non-ul occidental by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10803_a_12128]
-
de mediul (efervescent, magnetizant) care se formase în jurul lui Nichita Stănescu spre sfîrșitul anilor ’70 (de altfel a și publicat de curînd un volum cu scrisorile primite de la Tatiana Stănescu, mama poetului), nu este totuși un modernist tipic. Teme (și poncife, din păcate) naționale se strecoară nestingherite în versuri în care recunoaștem sunetul anilor ’60, un poem La Eminescu se termină în sunet de trîmbițe ("Mai suntem încă! Și mai rămîn/ În constelații urmele noastre:/ Limba Română, Poporul Român/ Și Cîntărețul
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13706_a_15031]
-
în sensul de valoare - are poporul român? POLEMICI își propune deci să aducă în discuție, pentru o mai bună clarifi care, acea realitate pe care noi o numim «ereditatea culturală» și care aduce neîncetat în sângele culturii tot felul de poncife ce se perpetuează cu îndărătnicie din generație în generație, și care par a fi reflexii ale unui spirit național resemnat, care spirit crede că, în locul unei autocritici lucide, poate schimba ceva printr-o iluzorie autocritici lucide, poate schimba ceva printr-
O nouă revistă literară la Baia Mare: ”Polemici” [Corola-blog/BlogPost/92344_a_93636]
-
Într-o casă de nebuni cu titluri științifice. - În linii mari ai dreptate, a spus calm Howard. Ar exista și exprimări mai nuanțate, firește; ideea ai prins-o Însă. Ai fi și mai aproape de realitate dacă te-ai debarasa de poncifele gândirii comune: masonerie, terorism, criminalitate... Sau dacă ai admite că ele pot avea și alte conotații decât cele puse În circulație În zilele noastre din rațiuni politice sau morale circumstanțiale. Perfect adevărat din tot ce-ai spus este un singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
treptat intelectualitatea rebelă, trimițând-o în lagărele de muncă. Era camera de așteptare, infernul, și nimeni nu aștepta zile mai bune. Cu toate astea mă simțeam liberă. Citisem deja Baudelaire și găsisem un text despre necesitatea de a avea un „poncif“, ceva de sperat în viață. „Ponciful meu“ era desenul care mă făcea umană. În mod liber îl iubeam pe Nunu, cu toate că eram foarte tânără și el avea cu zece ani mai mult decât mine. Toate astea le făceam din liberă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
lagărele de muncă. Era camera de așteptare, infernul, și nimeni nu aștepta zile mai bune. Cu toate astea mă simțeam liberă. Citisem deja Baudelaire și găsisem un text despre necesitatea de a avea un „poncif“, ceva de sperat în viață. „Ponciful meu“ era desenul care mă făcea umană. În mod liber îl iubeam pe Nunu, cu toate că eram foarte tânără și el avea cu zece ani mai mult decât mine. Toate astea le făceam din liberă voință și toate faptele mele își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
etc."2 Patru crâmpeie de poezie, vădit asemănătoare prin sub-stanța și muzica lor. Toate se desfășoară în același cadru abstract și întrucîtva convențional al unei spiritualități "date de-a gata". Stele, lună, sfere, iubire, lumină, mare, cu materialul acesta de poncife construiesc englezii poezia lor serafică ori elegiacă. Să nu vă mire dacă accentele unui asemenea lirism fac să gândești (prin acutele și monotonia lor) la niște psalmi cântați de sfântul Origene. Desigur poezia lui Racine și a celorlalți clasici evoluează
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Lucian Grigoresccu, Ion Vlad, Spiru Chintilă, Petru Dumitriu, Gellu Naum, Laurențiu Fulga, Sașa Pană, Radu Tudoran, Alexandru Balaci, Mati Aslan, Eugen Schileru, Nicolae Mărgeanu, Nicolae Crișan, Nicolae Jianu, Mircea Marc, de la care am apucat să învăț ceva din lupta cu poncifele vremii. [5] Dintr-un asemenea reflex, pesemne, unul ca mine, savurându-mi libertățile câștigate în 1989, nu mi-am pus imediat problema dacă e revoluie sau nu e revoluție, la fel cum nu mi-am pus niciodată problema să caut
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/367810_a_369139]
-
Lucian Grigoresccu, Ion Vlad, Spiru Chintilă, Petru Dumitriu, Gellu Naum, Laurențiu Fulga, Sașa Pană, Radu Tudoran, Alexandru Balaci, Mati Aslan, Eugen Schileru, Nicolae Mărgeanu, Nicolae Crișan, Nicolae Jianu, Mircea Marc, de la care am apucat să învăț ceva din lupta cu poncifele vremii.[5]Dintr-un asemenea reflex, pesemne, unul ca mine, savurându-mi libertățile câștigate în 1989, nu mi-am pus imediat problema dacă e revoluie sau nu e revoluție, la fel cum nu mi-am pus niciodată problema să caut
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/367810_a_369139]
-
Lucian Grigorescu, Ion Vlad, Spiru Chintilă, Petru Dumitriu, Gellu Naum, Laurențiu Fulga, Sașa Pană, Radu Tudoran, Alexandru Balaci, Mati Aslan, Eugen Schileru, Nicolae Mărgeanu, Nicolae Crișan, Nicolae Jianu, Mircea Marc, de la care am apucat să învăț ceva din lupta cu poncifele vremii. [1] Era o iarnă tristă și-o atmosferă de teroare. Tata fusese radiat din baroul avocaților și lăsat fară nici un venit fiindcă făcuse politică liberală, mama, din nici un alt motiv decât ca soție a lui, nu mai era medicul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/367810_a_369139]
-
Lucian Grigorescu, Ion Vlad, Spiru Chintilă, Petru Dumitriu, Gellu Naum, Laurențiu Fulga, Sașa Pană, Radu Tudoran, Alexandru Balaci, Mati Aslan, Eugen Schileru, Nicolae Mărgeanu, Nicolae Crișan, Nicolae Jianu, Mircea Marc, de la care am apucat să învăț ceva din lupta cu poncifele vremii.[ 1]Era o iarnă tristă și-o atmosferă de teroare. Tata fusese radiat din baroul avocaților și lăsat fară nici un venit fiindcă făcuse politică liberală, mama, din nici un alt motiv decât ca soție a lui, nu mai era medicul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/367810_a_369139]
-
a descoperit. Mai potrivită ar fi, poate metafora arborelui, pentru că surprinde detalierea progresivă ce are loc la nivelul obiectivelor de la finalități către cele operaționale/operaționalizabile. c) La nivelul conținuturilor - sunt necesare operațiuni complexe de completarea a lacunelor, de eliminare a poncifelor, de schimbarea de perspectivă, de reorganizare. Între altele, din perspectiva unei educații interculturale, aș propune: 1. Regândirea locului și a ponderii disciplinelor antropologice și sociale, ele însele „invenții” ale modernității, la nivelul tuturor ciclurilor de învățământ, astfel încît un absolvent
DESPRE MODERINITATEA ŞI MODERNIZAREA ROMÂNIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364701_a_366030]
-
doar tihna dimineții. Cu duhul blîndeții, îngăduitoare, autoarea nu pune la inimă, își cultivă doar seninătatea... Nicicînd personajele implicate într-o relație, acum umană, nu mai sînt doar deghizări zoomorfe, umorul nu este caustic, abia de face aluzie la un poncif prea vehiculat pentru a-l persifla. Desigur, potriveala sufletelor împerecheate nu e chiar măgulitoare. suflete pereche - dânsa prea decoltată el cam deocheat Pe aceeași temă, a cuplului deocheat, jocul de cuvinte cu fundal publicistico-literar alunecă pe nebăgate de seamă spre
VASILICA GRIGORAŞ de CORNELIU TRAIAN ATANASIU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350005_a_351334]
-
trup în diverse ipostaze. De acum, tema nudurilor îmbăindu-se va face o lungă carieră în pictura europeană, până ce, târziu, femeia se izolează, efectul erotic se intensifică, asociat și cu amenințarea surprinderii inopinate, care a devenit, în ultimii ani, un poncif cinematografic hollywoodian: scena dușului care anunță crima. Este adevărat că Renașterea a readus nudul în artă, descoperind perfecta îngemănare a esteticii cu erotica. În opinia mea, revelarea acestui adevăr face ca artele și viața să se așeze pe același temei
ARTISTUL ŞI MODELUL de DAN CARAGEA în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364952_a_366281]
-
Force Afakens. Cum? În primul rând prin râs și surâs. Tarantino știe cel mai bine să ilustreze faptul că diferența dintre omor și umor e de o singură literă. Și că ambele pot fi făcute cu inteligență. Umorul fin reciclează poncifele și kitschul oricât de gros. Cum dracu să mai fie bun un film în care un ins vomită instant, în puhoaie, câțiva litri de sânge, mai mult de jumătate din cât are în corp? Sau când criminala Daisy e lovită
The Hateful Eight – Optarul de inimă neagră sau The Force Afakens () [Corola-blog/BlogPost/339015_a_340344]
-
numea“campioni ai umorului” în epocă, și nu numai el. Legenda vagantă, pe care câțiva ani am târât-o cu noi, pe mulți îi îndreptățea să ne vadă așa: fiind total dezinhibați...și în răspăr cu “realitățile socialiste” și celelale poncife vehiculate în epocă. Merită evocată mai pe larg memorabila întâlnire și vizita la “Mărțișor”, unde rămăsese să locuiască, pe-atumci doar Baruțu, care ne-a și condus și prezentat părintelui său genial: “Baruțule, i-ai dus pe băieți la Mărțișor: cum
INTERVIU CU SCRIITORUL ION MURGEANU de LUCREŢIA BERZINŢU în ediţia nr. 17 din 17 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344940_a_346269]
-
Lucian Grigoresccu, Ion Vlad, Spiru Chintilă, Petru Dumitriu, Gellu Naum, Laurențiu Fulga, Sașa Pană, Radu Tudoran, Alexandru Balaci, Mati Aslan, Eugen Schileru, Nicolae Mărgeanu, Nicolae Crișan, Nicolae Jianu, Mircea Marc, de la care am apucat să învăț ceva din lupta cu poncifele vremii. [5] Dintr-un asemenea reflex, pesemne, unul ca mine, savurându-mi libertățile câștigate în 1989, nu mi-am pus imediat problema dacă e revoluie sau nu e revoluție, la fel cum nu mi-am pus niciodată problema să caut
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (II) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348838_a_350167]
-
Lucian Grigorescu, Ion Vlad, Spiru Chintilă, Petru Dumitriu, Gellu Naum, Laurențiu Fulga, Sașa Pană, Radu Tudoran, Alexandru Balaci, Mati Aslan, Eugen Schileru, Nicolae Mărgeanu, Nicolae Crișan, Nicolae Jianu, Mircea Marc, de la care am apucat să învăț ceva din lupta cu poncifele vremii. [1] Era o iarnă tristă și-o atmosferă de teroare. Tata fusese radiat din baroul avocaților și lăsat fară nici un venit fiindcă făcuse politică liberală, mama, din nici un alt motiv decât ca soție a lui, nu mai era medicul
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (I) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345172_a_346501]
-
decât geniul succesorului său. Critica de direcție a acelor vechi cărturari împătimiți estetic de preferințele pentru ceea ce se chemaseră cândva curentele literare spre care îi îndemnau pe scriitori, devenea o critică de două direcții: fie cea îngustă, a publicării unor poncife care mulțumeau la partid (sau, măcar, nu nemulțumeau), fie a cenzurii pe care ți-o impunea tot criticul, abilitat prin funcții editoriale. Mai târziu, când aparatul de represiune s-a perfecționat cu servicii specializate de urmărire a ceea ce, în general
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (I) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345172_a_346501]
-
și exuberant: în propriul vernisaj, travestit în enigmatica Mona Lisa, rămîne cîteva ore... înrămat, în timp ce invitații săi își consumă, relaxați, șampania și pișcoturile. Ascultînd, mai alaltăieri (cu ce efort!), placa iliesciană cu diviziunea muncii, bla-bla. bla-bla, și cu alte asemenea poncife marxiste, ingurgitate nemestecat în junețea răsăriteană, constați cîtă inadecvare opacizează această minte în perspectiva iminentei "civilizații digitale". Cîtă nenorocire a adus omenirii "grija" dirijată pentru flămînzii lumii! Ce eșec sîngeros a însemnat grijuliul comunism, agonizînd acum în formulele... social-democrației (de la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
drogat sub permanentul control al conștiinței". Mintea lucidă și curioasă a secolului. Acum, doar două flashuri jüngeriene despre... culoare. Ale celui căruia, în paradigmă goetheană, nimic din ce e omenesc (inclusiv științele exacte) nu i-a fost străin. Deci. Ocolind ponciful arhibătut, zice frumos: "Albul nu este lipsit de culoare, ci refugiul universului colorat". Și, într-o picantă juxtapunere: "Cînd "negrul", despre care vă voi vorbi, și-a întrebat prietena, pe care tocmai o dezvirginase, cum a fost, ea a răspuns
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
un motiv la altul, asumîndu-și, finalmente, un ansamblu unic. Prea grav în aventură totală, pentru a-l minimaliza noi prin eticheta frivolității. (Singura frivolitate în care catalanul s-a plasat prost a fost cea a confecționării porumbelului păcii, servind, nedemn, poncifelor sovietismelor la modă. Apropo, episodul coridei e, poate, singurul care mă așază dincolo de însîngerata arenă a lui Picasso, gîsindu-mă în tagma iată, din ce în ce mai numeroasă a desființării sangvinarului cinism. E de ales, mai degrabă, nu? cealaltă arenă spre care fug acum
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
însă interesează după ce scaunul habanez va rămîne gol. Dacă bolșevismul moscovit mai dăinuie, mascat sau fățiș, în cîteva enclave asiatice și, primitiv ascuns, în cîteva colibe africane, penetrarea lui într-o lume care se civilizează global are șanse minime. (Contrar poncifelor că omenirea nu e în stare să învețe din lecțiile dure ale istoriei. Iată că e în stare.) Altceva, cu totul altceva se insinuează în simbolul trîntei habaneze. Cît îi va trebui paradisiacei insule transformată de fidelul Kremlinului într-un
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]