326 matches
-
l-a văzut pe Zet, a sărit în picioare. S-a speriat văzând un câine atât de aproape de el. Și după aceea a plecat. Un cal mare să se sperie de un cățel atât de mic! Era mai curând un ponei decât un cal. L-am văzut pe unchiul George ieșind de la bibliotecă, dar el nu m-a văzut. Odată l-am văzut pe unchiul George în două locuri diferite în același timp. Asta nu se poate decât dacă și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
e-nii.“ Asculți? Și continuă strecurând comentarii proprii, cum făcea mereu: „Aflați dar că mar-ți-e-nii nu mănâncă carnea de animale, dar se servesc de ma muți ca animale de transport. Caii lor sunt mari cât po-ne-ii noștri“. Cât po-ne-ii noștri? Care ponei? „Boii lor sunt mai mici - adică noi avem boi mai mari - și au un singur corn. Mar-ți-e-nii au vederea foarte pă-trun-ză-toa-re. Au învățat să sboare, dar numai la distanțe mici. Umblă pe apă cu aceeași ușurință ca pe uscat. Orice
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
parte și străinul - privind nehotărât În jur - târî cu greutate coșul, până În centru Încăperii. Sasha Îi spuse să Îl lase acolo, lângă canapea, conștient că nu era În stare să-și șteargă de pe chip bucuria idioată. Bătrânul cu coadă de ponei, scandalizat de indecența locuitorilor acestei țări perverse, se retrase În grabă spre ușa deschisă și dispăru. — Lalele albastre, Îi strigă Sasha motanului, oau! Uitând cu totul de spuma de bărbierit, extaziat, deschise larg ferestrele, mângâind gâtul motanului care Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Îi părea că aceasta este o consecință naturală a rolurilor lor În societate. De altfel, Buonocore acceptase de bună voie și Îndatoriri mai umile - s-o ducă pe Maja la psihanalist, pe Camilla la hipodromul de pe Flaminia, unde Își ținea poneiul, Xanadu -, și nu se lamentase niciodată. Elio deschise exemplarul, Încă neatins, din Corriere ca să vadă dacă se vorbea despre el În vreunul din articole. Dar numele lui nu apărea. Neștiind dacă trebuia să considere eclipsa lui mediatică drept un semnal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să aveți curajul de a visa. Apoi Începu să recicleze o parabolă a lui Ronald Reagan: vorbea despre un băiețel care, găsind În camera lui o balegă, În timp ce toată lumea striga: ce grețos! el exclama fericit, hei, trebuie să fie un ponei pe aici pe undeva, iar asta Însemna că În viață trebuie să te obișnuiești să fii optimist. Apoi, pentru că nu era sigur că-i convinsese pe moșnegii ăia loviți de artrită - forțați de pensiile lor ridicole să-și reducă orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
spate, remarcă Lissy. — Poftim ? Mă holbez uluită la Jemima. Promite-mi cum se cuvine ! Jură pe un lucru la care ții foarte mult. — O, Doamne, spune Jemima ofuscată. Bine, ai cîștigat. Jur pe geanta mea Miu Miu din piele de ponei că n-am să fac nimic. Dar faci o mare greșeală, să știi. Iese ofticată din cameră și eu rămîn privind În urma ei, Încă stresată. Fata asta e o psihopată În toată regula, spune Lissy, lăsîndu-se să cadă pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
neapărat.. să vorbesc. Cu picioare tremurătoare, mă grăbesc spre colțul curții, destul de departe ca să nu mă audă. — Jemima, mi-ai promis că nu faci nimic ! șuier. Nu-ți amintești că ai jurat pe geanta ta Miu Miu din piele de ponei ? — Nu am nici o geantă Miu Miu din piele de ponei ! mi-o Întoarce triumfătoare. Am o geantă Fendi din piele de ponei ! E nebună. Nebună de legat. — Ce-ai făcut, Jemima ? Îngaim. Spune-mi ce-ai făcut. Îmi bubuie inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
curții, destul de departe ca să nu mă audă. — Jemima, mi-ai promis că nu faci nimic ! șuier. Nu-ți amintești că ai jurat pe geanta ta Miu Miu din piele de ponei ? — Nu am nici o geantă Miu Miu din piele de ponei ! mi-o Întoarce triumfătoare. Am o geantă Fendi din piele de ponei ! E nebună. Nebună de legat. — Ce-ai făcut, Jemima ? Îngaim. Spune-mi ce-ai făcut. Îmi bubuie inima să-mi sară din piept de teamă. Te rog, Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
nu faci nimic ! șuier. Nu-ți amintești că ai jurat pe geanta ta Miu Miu din piele de ponei ? — Nu am nici o geantă Miu Miu din piele de ponei ! mi-o Întoarce triumfătoare. Am o geantă Fendi din piele de ponei ! E nebună. Nebună de legat. — Ce-ai făcut, Jemima ? Îngaim. Spune-mi ce-ai făcut. Îmi bubuie inima să-mi sară din piept de teamă. Te rog, Doamne, să nu-mi spună că i-a zgîriat mașina. Te rog. — Ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
reală surprindere. — Da, supermarket. Și pistă de bowling - folosi cuvântul englezesc - și cinematograf și chiar și-un Burger King - rosti numele fără urmă de accent. Fascinat, Brunetti repetă cuvintele „Burger King“ pe același ton pe care un copil ar spune „ponei“ dacă i s-ar promite unul. Auzindu-l, Ambrogiani râse. — E remarcabil, așa-i? E-o mică lume aici, una ce n-are nici o legătură cu Italia. Gesticulă spre ce era dincolo de fereastră. — Acolo afară se Întinde America, commissario. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
interior, o groază de afaceri interesante, demne de a fi cândva istorisite pe cearceaful dintr-un cinematograf. Rămâne același tip ascultător și discret, se îmbracă cuviincios, câștigă îndestulător. 170 DANIEL BĂNULESCU Pe Calea Victoriei, trăsuri, blagoslovite multe cu doi până la patru ponei, se lasă-n genunchi și cuprind, în căușurile lor articulate, doamnele în pantofi de mătase. Moștenitori, mutilați, pești, cartofori, primadone, fanfaroni, parașute, tiribombe de lux, crupieri și galanți înăbușe locul. La Pielea Goală, celor ce cred în salvarea lumii de către
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
însă rămase cu gestul la jumătate când el nu deschise cotul, să-i facă loc. Dar avusese dreptate. La Moși era lumină și în jurul beculețelor colorate se adunaseră pâlcuri de oameni. Se opriră la călușei. Aurica se cuibări numaidecât pe poneiul ei roz și râse. Nu m-am mai dat în călușei de când eram mică... Noi stăm la bloc, nu prea m-am jucat. Erau niște leagăne ruginite, dacă nu erai atent, se dădeau peste cap. Pe-ai mei i-au
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
libertate (6); negru (6); trăsură (6); blîndețe (5); maro (5); vacă (5); cafeniu (4); călare (4); curse (4); ham (4); iarbă (4); năzdrăvan (4); rapid (4); viteaz (4); bătrîn (3); car (3); călătorie (3); cursă (3); eleganță (3); fugă (3); ponei (3); potcoavă (3); sat (3); agricultură (2); animal frumos (2); bine (2); blînd (2); călări (2); copite (2); curat (2); echitate (2); fîn (2); forță (2); galop (2); harnic (2); herghelie (2); hipodrom (2); loialitate (2); mamifer (2); mașină (2
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
Gift venea de pe pistele din Chicago și avea un istoric de medalii de neegalat. Provenea dintr-o herghelie foarte bună și, pe când m-am apropiat de geam, era evident că acest cal rasat nu putea fi întrecut de nici unul dintre poneii din cursă. Dar țineți seama de faptul că performanțele trecute și rasa nu reprezintă o garanție. Calul meu a ieșit al patrulea și a fost ultima cursă la care am pariat. Mai degrabă mi-aș încerca șansele și aș paria
151 De Idei Eficiente Pentru Motivarea Angajațilo by Jerry Wilson [Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
vor cânta într-o dimineață de vară")// dar putred se înalță masculul destinului (și/ deflorând chipul fără margini numai că dispare/ pe veci) se va naște "cel" denumit: în dimineața/ de fosfor alergând: cu zăbale de aur: în travesti/ (cal; ponei; hipopotam)/ să mă trezească...". Din avalanșa năucitoare de versuri asemănătoare acestor liminare Concluzii la regele Thanatos se încheagă, în orice caz, o mitologie barocă a textului conceput din cuvinte care, odată zămislite, "se preschimbă în/ adâncuri", adâncuri de care scribul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sifoane. Ilustrata pentru Gagan înfățișa, dacă-mi amintesc bine, poarta de la intrarea în complexul muzeistico-hotelier, poartă cu somptuoase decorațiuni de fier forjat. A treia i-am trimis-o Cristinei, căci era cea mai lucioasă (ca oglinda) și reprezenta manejul cu ponei, într-un cadru de toamnă disneyană. Poneii aveau privirea "umedă". Firește, ilustrata a sosit după mine, murdărită de hidoase dungi ondulate, care ieșeau în relief pe partea cu fotografia. Am pus-o în geamul bufetului din bucătărie, nu destul de sus
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
amintesc bine, poarta de la intrarea în complexul muzeistico-hotelier, poartă cu somptuoase decorațiuni de fier forjat. A treia i-am trimis-o Cristinei, căci era cea mai lucioasă (ca oglinda) și reprezenta manejul cu ponei, într-un cadru de toamnă disneyană. Poneii aveau privirea "umedă". Firește, ilustrata a sosit după mine, murdărită de hidoase dungi ondulate, care ieșeau în relief pe partea cu fotografia. Am pus-o în geamul bufetului din bucătărie, nu destul de sus însă ca să nu încapă în lăbuțele Ioanei
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
au specializat în turismul familial. Au fost identificate tot felul de activități familiale menite să implice copiii și părinții turiști, fie că e vorba de activități exterioare (jocuri în pădurea din apropiere, amenajarea piscinei, prezentarea unor animale domestice, plimbări cu poneiul, admirarea unor colecții de minerale, roci etc.) sau în gospodărie (jocuri de societate, gătitul preparatelor tradiționale în bucătăria în care turiștii au acces etc.). Fiecare element arhitectural și de infrastructură a fost astfel conceput încât să reflecte gusturile membrilor fiecărei
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
picta pasabil acuarele, îi plăcea muzica (se pare că în copilărie luase lecții de canto cu Mendelssohn), dar nu o practica (spre deosebire de mama ei și de Alfred), nu avea nici un fel de alte aptitudini și doar se plimba cu un ponei ținut de căpăstru de nelipsitul John Brown, iar la bătrînețe într-o trăsurică trasă de îndrăgitul măgar Jacquot pe care îl mîna uneori singură. Nici un text scris sau vorbit de Victoria (cele mai multe dictate de Albert) nu se poate compara cu
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
astăzi foarte la modă), trebuie spus totuși că expediția a fost prost concepută, prost planificată și prost condusă. Scott a comis două erori fatale: a ales ruta cea mai lungă și s-a echipat necorespunzător, alegînd ca atelaj pentru sănii ponei siberieni în loc de numai cîini și folosind o dietă hipocalorică. Animalele au murit din lipsă de nutreț, iar membrii expediției au trebuit să se înhămeze la sănii în locul patrupedelor, ceea ce i-a epuizat letal. Desigur, în cazul expedițiilor cu sănii trase
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
ceea ce era destul pentru ea. După criza legată de machiaj a decis să nu exagereze, ca nu cumva să pară frivolă. Dar, în eventualitatea că ar putea părea prea ștearsă, a luat cu ea poșeta ei preferată din piele de ponei, în contraste de alb și negru. Apoi a frecat statueta lui Buddha care îi purta noroc, și-a strecurat piatra norocoasă în buzunar și s-a uitat cu regret la pălăria ei roșie norocoasă. Dar cât de norocosă putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și am căutat o potrivire În fișele dentare. Lorna Henderson. Patru ani și jumătate. Mama ei a dat-o dispărută. Mergeau cu mașina spre casă din Banchory, pe South Deeside. Se certaseră. O tot bătea la cap că vrea un ponei. Așa că maică-sa i-a zis: „Dacă nu taci o dată din gură cu poneiul ăla afurisit, n-ai decât să mergi acasă pe jos“. Logan aprobă din cap. Memele tuturor făcuseră așa ceva la un moment dat. Ba chiar mama lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Mama ei a dat-o dispărută. Mergeau cu mașina spre casă din Banchory, pe South Deeside. Se certaseră. O tot bătea la cap că vrea un ponei. Așa că maică-sa i-a zis: „Dacă nu taci o dată din gură cu poneiul ăla afurisit, n-ai decât să mergi acasă pe jos“. Logan aprobă din cap. Memele tuturor făcuseră așa ceva la un moment dat. Ba chiar mama lui Logan Îi făcuse așa ceva tatălui său o dată. — Doar că Lorna vrea foarte, foarte tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
afurisit, n-ai decât să mergi acasă pe jos“. Logan aprobă din cap. Memele tuturor făcuseră așa ceva la un moment dat. Ba chiar mama lui Logan Îi făcuse așa ceva tatălui său o dată. — Doar că Lorna vrea foarte, foarte tare un ponei. Insch scoase o pungă mototolită cu bomboane de fructe. Numai că, În loc să-și bage una În gură, doar stătea acolo și se uita supărat la pungă. Așa că mama dă curs amenințării. Trage mașina pe dreapta și-o pune pe puștoaică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Toți aveau câte o cană, dar nici unul nu sorbea din ea. — E numai vina mea. Doamna Henderson părea de două ori mai scundă. Halatul roz era drapat În jurul ei ca o pelerină. — Trebuia să-i fi luat afurisitul ăla de ponei... Inspectorul se aplecă ușor Înainte. — Îmi pare rău că trebuie să cer așa ceva, doamnă Henderson, dar trebuie să ne spuneți despre noaptea În care a dispărut Lorna. — N-am crezut așa ceva de fapt niciodată. Știți, că nu se mai Întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]