521 matches
-
adăposteau vesela, o colecție de vase și un serviciu de ceai. Într-un ungher rămăsese vechiul pian vertical al mamei lui Carax. Clapele se Înnegriseră, iar Îmbinările abia se mai zăreau sub stratul de praf. În fața balconului pălea un fotoliu ponosit. LÎngă el se găsea o masă de cafea pe care ședeau niște ochelari de lectură și o Biblie legată Într-o piele palidă și chenăruită cu linii aurite, din acelea care se dăruiau odinioară la prima Împărtășanie. Își păstrase semnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
plouă, de cealaltă ne bate vântul, exact în această situație se afla comisarul, obligat să aleagă între a petrece prost noaptea sub un pom din parc, în văzul femeii cu găleata, ca un vagabond, sau încălzit confortabil de pledurile deja ponosite și de cearșafurile mototolite de la providențial, s.a., asigurări&reasigurări. Până la urmă explicația n-a fost atât de succintă pe cât am promis mai sus, însă, așa cum sperăm să se înțeleagă, nu puteam să abandonăm, fără evaluarea cuvenită, nici una dintre variabilele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
parcă intuiția unui spirit înflăcărat și chinuit care țintește la ceva mai măreț decât poate fi conceput de orice lucru legat de carnea muritoare. O clipă am avut senzația căutării inefabilului. Mă uitam la omul din fața mea, cu hainele lui ponosite, cu nasul mare și ochii strălucitori, cu barba roșie și părul nepieptănat, și-mi dădea senzația stranie că e doar un înveliș și că mă aflu în prezența unui spirit care s-a desprins de trup. — Hai să mergem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
nu înțelegeau întotdeauna ce voia procurorul să spună: citise prea mult, iar ei nu îndeajuns. Printre ei, erau tot felul de inși, de cele mai multe ori oameni insignifianți. Meșteșugari bătrâni stăteau lângă țărani cu obrajii rumeni, funcționari mărunți, preoți în sutane ponosite care veneau dintr-o parohie de țară după ce se treziseră înainte de răsărit, cărăuși și muncitori istoviți. Stăteau cu toții pe aceeași bancă, cea bună. Mulți dintre ei s-ar fi putut afla pe banca din față, între cei doi jandarmi mustăcioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și poeții zilei! Pe la mijlocul anilor '70 a jucat în câteva filme fără să fi studiat actoria! Era mai în vârsta cu vreo 20 de ani decât mine. Costumația lui era foarte aiurită. Într-o iarnă a umblat cu un loden ponosit, fără nici un nasture, încins la brâu cu o cravată. Într-o zi l-am întâlnit la rond la Pache, pe unde locuiam, dând târcoale restaurantului „Izvorul Rece” în căutarea unor „amici de pahar”. Dârâia de frig. Mi-a fost milă
DECENIUL ŞAPTE. BULEVARDUL MAGHERU, BUCUREŞTI. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364369_a_365698]
-
ce se pierdea peste crestele copacilor cuprinși de tristeța unei toamne potrivnice. * * * Când a deschis ochii, l-a văzut pe țârcovnicul Predoiu Traian lângă patul de la sobă, cel îngust, de lângă fereastră. Corpul îi era învelit cu o pătură de lână, ponosită. Tremura ca varga, cuprins de frisoane. Popa Rădulescu Ilie se ruga pentru izbăvirea păcatelor lui, și îmuind o crenguță de busuioc în aghiasma din găletușă, i-a stropit fața, și a-chiat cu vocea stinsă. - Iartă-l Doamne, și dă-i
A ULTIMA SPOVEDANIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364425_a_365754]
-
rachetei, apoi revenea de unde plecase și se așeza la loc pe prispă. Dar, într-o zi, pe când ședea el așa luptându-se cu isprăvile copiilor needucați - copii care mai că-i făcură ferfeniță acoperișul rachetei sale, și așa ruginit și ponosit - lui Moș Orion nu-i veni a crede: un fulger brăzdă cerul, lumina se opri chiar deasupra parcului în care stătea. Apoi văzu cum acea lumină deveni o navă cosmică, care își încetini alunecarea din ce în ce mai mult, până se așeză lin
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363816_a_365145]
-
investit cu puteri magice, care îndeamnă la dans prin semen, dansează comic în contratimp cu călușarii, pe care îi impulsionează cu o sabie din lemn, uneori chiar lovindu-i. Spre deosebire de călușari, mutul poartă o mască și este îmbrăcat în haine ponosite, mai largi și o pălărie bearcă. La brâu își leagă un șorț ca femeile, șorț ce ascunde un fragment dintr-un ram de pom cu lungimea de 30-40 cm și grosimea de 5-6 cm, vopsit în rosu, care prefigurează un
CĂLUŞUL, DANS TERAPEUTIC STRAVECHI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364021_a_365350]
-
alte două sacoșe mai mici, o sticlă goală și o bucată de pâine. Și-a pus pe ea pardesiul pe care-l primisese de pomană săptămâna trecută de la o vecină cu suflet mare, și-a vârât picioarele desculțe în ghetele ponosite și a pus mâna pe clanță. “Cam cald cu ele, dar altceva nu am...”, își spuse, aruncând o ultimă privire asupra încălțărilor ei prăfuite. Se mișca greoi, puțin adusă de spate, având un pas nesigur.Parcă nicicând nu-i tremuraseră
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]
-
de speranță, pătrunde în încăperea unde este o masă din lemn, lângă care se află un scaun, un pat, iar în încăpere se pot vedea obiecte vechi cum ar fi: un aparat de radio, niște cărți, obiecte lângă un rucsac ponosit cum ar fi haine, iar pe masă câteva poze îngălbenite, un caiet, câteva pixuri și creioane uzate.) EA: Oh! Mă obsedează visul de acum câteva nopți, în care alergam cu soțul și copiii. Ei de mult sunt în „Țara Amintirilor
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
configura undeva în depărtare . Punând mâinile la cap) Ce Dumnezeu! Parcă mi se spunea foarte clar să merg și să nu mă opresc pentru că voi afla ceva care îmi va schimba existența și ... am plecat. Lăsând jos un rucsac foarte ponosit, se așează pe scaun și privește prin încăpere): Oare, cine o fi locuit aici? Locul nu pare a fi pustiu. Dar,mai știu eu ce înseamnă a fi un spațiu locuit sau pustiu? Dacă simțurile nu mă înșeală, iar percepțiile
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
că impresionează prin candoarea gândului nevinovat, prin ‘mișcările’ gingașe și vibrante din ‘dansul’ cuvintelor pure, valsul vieții sublime - arhisuficient, dar simplu, punând la îndoială rostul lumii fără de rost, fățărnicia, atitudinile împopoțonate și împovărate de orgoliu, superiorități - ireale, deziluzii aiurite și ponosite, ș.a.m.d. . Toate acestea făcându-le prin simplitatea dulce a cuvintelor, cea spusă printr-un surplus de farmec (redat și de acordarea justă a sensurilor), suscitând o dispoziție pozitivă și încântătoare precum versurile. Chiar mă întreb, dacă nu cumva
PREZENTARE DE CARTE de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363004_a_364333]
-
care știa să refacă din cioburi o oală de pământ sparta, dregând-o cu sârmă asemeni unei plase. Acesta striga „Drotoș” - cuvânt derivat din maghiarul drótostótok. Acesta era și pe post de sperietoare pentru copii zburdalnici deoarece avea haine destul de ponosite si nu prea era simpatic... carând mereu in spinare colaci de sârmă. Ca să-i potoleasca pe copii parinții îi amenințau ca daca mai fac rele vine „drotoșu” și îi duce! Eu eram cam zvăpăiat de mic, dar vesel, prietenos și
BANCA AMINTIRILOR (11) – BINŞU ŞI BINŞENII SĂI de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362324_a_363653]
-
văzduh sângeriu peste gânduri Cu fire de viață-n clepsidre perfide Umbre zdrelite-n tablouri silfide Și-o liniște-amară domnind peste grinduri. Cortine de aburi crescute din valuri Falduri dansând, curcubeice unde, O iolă rebelă prin vremuri fecunde Și zei ponosiți care zburdă pe maluri... Răzbat voci din pietre sub tălpi ostenite Și țipete sparte din luturi aride Afrodite lascive mai trec, insipide, Spre ritul sălbatic în haine cernite. Poposește pe țărm, cu visele-scuturi, Un biet pescăruș cocoșat de poveri. Mă
DESCULŢĂ, CĂLCÂND PESTE URME DE FLUTURI... de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 930 din 18 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364243_a_365572]
-
pe brânzoaică? se răsucise, dându-și aere de comerciant versat, în direcția tânărului Cucaras. Cinci mangoți pentru dumneata, tataie, sosise prompt răspunsul. Brânzoaice caldeee!... Nu vrei și dumneata? mă îmbiase căpitanul de navă, căutându-se de bani în buzunarul șortului ponosit. Până a apuca să-mi rostesc, cu scuzele cuvenite, refuzul, tinerelul tuciuriu, atent la discuția noastră, îmi și strecurase în palmă o brânzoaică rumenă, învelită pe jumătate într-un șervet rupt din cea mai ordinară hârtie de împachetat. Apoi, înainte
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
plecat împreună la muncă... înainte era politicos și mă lăsa să mă scald prima în roua dimineții dar de un timp dă dovadă de indiferență. Adevărul e că și pe mine a început să mă plictisească cu fracul lui veșnic ponosit și soios, pătat cu sosuri până în coate, încărcat cu mirosuri grele, amestecate de odorante ieftine, improprii pentru recepțiile pe care le dau în fiecare seară Se dă în stambă mereu, fumează pipă crezându-se mai interesant, și-a lăsat și
GÂNDIREA UNEI ZBURĂTOARE de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366949_a_368278]
-
bântuie marile, ajunge în Ins. Scilly unde întâlnește un profet creștin, se adeverește profeția, Olaf se botează la 25 ani; apoi aude de o tânără văduva din Irlanda, Dublin care își caută un soț, se prezintă la “casting” în haine ponosite, dar el este cel ales. Urmează căsătoria cu Gyda și 7 ani aici rămâne, devine ofițer care strânge taxele “danegeld” cu care se plătea armata din Danelaw. La 32 ani este din nou văduv.... Între timp, nobilii din Norvegia, revoltați
HOINARI PRIN LUME de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367490_a_368819]
-
schimba destine și-oricum se cam grăbesc. Bolnavi de neiubire,-n cetăți de autism, Sporește nepăsarea, sunt reci și împietriți, Înstrăinați de semeni, robiți de egoism, Firimituri de stele degusta plictisiți. Zăresc printre mulțime un trup firav, plăpând, Cu haine ponosite și față chinuita, Hrănește turturele și-aproape surâzând, Le spune ceva-n șoaptă c-o voce răgușita. I se preling pe buze șirag de lacrimi mute, În ochii ei un înger bea roua de lumină, Coboară Dumnezeu pe pleoape s-
ZORIȚI DE VIAȚĂ de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367646_a_368975]
-
următoare un car ducea, pe drumul lung al Istanbulului, pe principesa Elisabeta, Doamna fostului voievod Eremia Movilă și pe fiii ei, Alexandru Vodă și prințul Bogdan. De o parte și de alta a drumului, înșirați, obosiți de luptă, în straie ponosite, pătate cu sânge, stăteau cu capetele plecate boierii credincioși care nu-și părăsiseră Doamna până în cele din urmă clipe. Când cea legată de fiii săi își văzu supușii, se ridică și înlăcrimată, cu fața acoperită jumătate de păru-i negru
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
lipsei posibilităților materiale, acum nu ar fi trebuit să se opună, deoarece nu se punea problema banilor. Asaltată de cele mai plăcute gânduri și cu inima cântând de bucurie și speranțe îndrăznețe, pedalam cu aripi la picioare pe bicicleta mea ponosită, pentru a ajunge mai repede acasă cu veștile bune. Îmi mai persista încă în urechi hărmălaia de la școală, veselia contagioasă a elevilor ce năvăleau pe coridoare, însuflețiți de promisiunea vacanței, ce mai avea doar două-trei ,,stații”până să ajungă la
ATACUL TENEBRELOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367027_a_368356]
-
ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului cum să pot spune, ochilor mei triști că ești aievea, dacă nu exiști ? sunt plin de sentimentul meu eteric, dar pot să văd în jur doar întuneric ! *** Singur E perna goală fără tine și-n ponositul așternut mi-e zbucium somnul. Gândul mut e întrerupt doar de suspine. De ce-ai plecat ? Mi-e pieptul singur, despovărat de aplecarea obrazului și sărutarea e aguridă-n loc de strugur ... *** Referință Bibliografică: Zbor frânt / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe
ZBOR FRÂNT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363611_a_364940]
-
Acasa > Strofe > Atasament > TRĂDAREA Autor: Maria Bălăcianu Publicat în: Ediția nr. 1889 din 03 martie 2016 Toate Articolele Autorului Trădarea Ca pe-o haină ponosită, veche, Ai schimbat iubiri după iubiri Prețul însă-i fără de pereche Condamnat ești singur ca să fii. M-ai trădat cu zâmbetul pe buze Vorba-ți nemiloasă mă ardea Sufletu-mi murea încet în mine Chiar de fața-mi caldă surâdea
TRĂDAREA de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363624_a_364953]
-
aspect complet diferit de Tallin, se vede că odinioară a fost o capitală înfloritoare. Clădirile, cu alură de palate, mi-au amintit de Praga și alte orașe din imperiul habsburgic. E drept că jumătate din ele au un aspect cam ponosit, dar de sub tencuiala coșcovită iese la lumină splendoarea de odinioară. În Lituania, cea mai sudică dintre cele trei țări, n-am ajuns și probabil nici nu voi ajunge vreodată. Mai ales că Vilnius nu e port la mare, deci posibilitatea
O SAGA SUEDEZĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349185_a_350514]
-
Când s-a întors, Dan Dinescu, un alt confrate, l-a întrebat: Măi,Titi, ai adus sau n-ai adus bani? V-am adus fiecăruia câte-o portocală-, a fost răspunsul lui Titi, în timp ce scotea niște portocale dintr-o plasă ponosită - știți ce mi-a zis mătușa? «Titi, eu fac orice pentru tine. Dar banii-s tare rari, și-aici» - și mi-a dat, spre consolare, câteva portocale... Dan Isăcescu, românul care ajunsese în Franța într-o cutie fixată artistic între
UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348727_a_350056]
-
în: Ediția nr. 265 din 22 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Poteca, îmbrăcată-i în dantele Arinii, în izvor ramura-și pleacă, În zbor vin păsărele și-apoi pleacă Pe cerul verii înalță cântecele. Sătul de-acum de-un suflet ponosit , Spre tine cu speranță bat cărarea, A împânzit pământul astăzi floarea Și eu blestem din viață timpul irosit. Știu că m-aștepti, la tine m-aș întoarce Cu cap plecat si trupul istovit Azi inima, ce-i place să se joace
DRAGOSTEA DINTÂI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348114_a_349443]