265 matches
-
literară”), Marin Simionescu-Râmniceanu („Luceafărul”), N. Iorga („Sămănătorul” și „Neamul românesc literar”), Simion Mehedinți („Convorbiri literare”), Ovid Densusianu („Vieața nouă”), Mihail Dragomirescu („Convorbiri critice”), E. Lovinescu, C. Rădulescu-Motru („Noua revistă română”), N. D. Cocea („Facla” și „Viitorul social”). Aceștia îi imputau poporanismul și „țărănismul”, respingerea modernismului, a „intelectualizării” și „urbanizării” literaturii române, dar acuzau concomitent „americanismul” sau „mercantilismul” (plata colaborărilor). Apogeul manifestării lui polemice în V.r. se înregistrează în reprimanda aplicată lui Duiliu Zamfirescu pentru opiniile din discursul de recepție la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290534_a_291863]
-
contrar celor afirmate în program, V.r. este și o revistă politică, nu în sensul îngust al tribunelor de partid, deși pledoariile în favoarea liberalilor nu lipsesc. În cronicile interne (foarte multe aparținând lui C. Stere), în studii precum Social-democratism sau poporanism? și Neoiobăgia d-lui Gherea ale aceluiași, în amplele expuneri semnate de G. Ibrăileanu, Radu Rosetti, Ion Radovici, Ion Teodorescu ș.a., se militează cu pasiune, cu inteligență și cu erudiție pentru reformele necesare „ridicării politice și economice a țărănimii”, adică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290534_a_291863]
-
subtitlu, precum și rubricația, dar pe copertă nu se mai indică numele directorilor, probabil dându-se răgaz lui C. Stere, aflat în Elveția, să-și limpezească situația și intențiile. În locul unui program, o notă de la „Miscellanea”, intitulată Anul XII, precizează că „poporanismul” politic s-a văzut realizat prin reformele democratice introduse după război, care le-a și impus, însă pe un teren pregătit și de V.r. Sunt reiterate atitudinea față de literatură, reliefându-se justețea ei, ca și izbânzile în promovarea scrierilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290534_a_291863]
-
ca și în faza precedentă, criticii, istoricii literari, esteticienii. În fruntea lor se află tot G. Ibrăileanu, care, pe lângă ripostele date celor ce negau importanța publicației în etapa anterioară ori rostul revistei în noul context („V.R.” și cultura românească, „Prăbușirea” poporanismului, Ce este poporanismul?, Ce a făcut „Viața românească” pentru literatură?), dă însemnate studii (Poezia nouă, Caracterul specific național în literatură, Influențe străine și realități naționale, Numele proprii în opera comică a lui Caragiale, Edițiile poeziilor lui Eminescu, Modă și originalitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290534_a_291863]
-
faza precedentă, criticii, istoricii literari, esteticienii. În fruntea lor se află tot G. Ibrăileanu, care, pe lângă ripostele date celor ce negau importanța publicației în etapa anterioară ori rostul revistei în noul context („V.R.” și cultura românească, „Prăbușirea” poporanismului, Ce este poporanismul?, Ce a făcut „Viața românească” pentru literatură?), dă însemnate studii (Poezia nouă, Caracterul specific național în literatură, Influențe străine și realități naționale, Numele proprii în opera comică a lui Caragiale, Edițiile poeziilor lui Eminescu, Modă și originalitate, Creație și analiză
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290534_a_291863]
-
ignorând opera lui Alecsandri și a lui Creangă), apărată și ilustrată de Lovinescu și de cei câțiva discipoli (Zarifopol, Vianu, Pompilu Constantinescu etc.), a fost pururi primejduită, subminată și de-a dreptul fagocitată de felurile curente și ideologii naționalist-eticiste (de la poporanism, semănătorism, gândirism și tezism până la național-comunista doctrină ceaușistă). Autorul cărții nu uită să ne pună mereu în gardă asupra confuziei, uneori premeditate, dintre cultură și literatură ca artă, ficțiune, autonomie estetică, dintre scrierile militante religioase, moralicești sau memorialistice și nuvelă
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
din 1914, sub titlul O iubire, o nouă variantă, care se va imprima în mai multe ediții, ceea ce ar însemna că a avut succes, dar interesul cărții nu mai constă azi decât în unele episoade ce probează influența formativă a poporanismului, curent care va determina, de altfel, calea ulterioară a scriitorului. Hârdăul lui Satan (1925), deși considerat roman de război, pare mai degrabă romanul formării politice a lui Dinu Bordea, personajul principal. În trei părți, Prăbușirea, Calvarul, Haosul, se refac evenimentele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290205_a_291534]
-
defăimare susținută cu alte critici severe în numerele din ianuarie, februarie și martie 1906, prin care proza sadoveniană e redusă la beție, crimă, viol, adulter și bestialitate, demonstrând astfel "atitudinea amorală" dominantă în viziunea asupra satului și caracterul reacționar al poporanismului. Sadoveanu era o victimă într-o bătălie ideologică împotriva lui Iorga. Dincolo de marea ingratitudine săvârșită de H. Sanielevici, e însă de reflectat la faptul că Sadoveanu a avut de la început și de câștigat și de pierdut din înregimentarea sa temporară
Centenarul debutului sadovenian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12402_a_13727]
-
prin care-l exclude pe Minulescu dintre colaboratori. În mai puțin de-o lună, Minulescu este reprimit cu onoruri, și publică alături de Davidescu... Capul de afiș al presei literare îl ține ancheta „Luceafărului”, de la Sibiu (director era Goga), pe tema poporanismului. În 1909, Duiliu Zamfirescu rostise, la Academie, discursul de recepție Poporanismul în literatură, care aprinsese spiritele. Săgețile proaspătului academician zburaseră în toate părțile. Îi răspund, în „Luceafărul”, nume grele: Caragiale, Sadoveanu, Gherea (un fel de a spune, cu o eschivă
Anul literar 1910 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5740_a_7065]
-
de-o lună, Minulescu este reprimit cu onoruri, și publică alături de Davidescu... Capul de afiș al presei literare îl ține ancheta „Luceafărului”, de la Sibiu (director era Goga), pe tema poporanismului. În 1909, Duiliu Zamfirescu rostise, la Academie, discursul de recepție Poporanismul în literatură, care aprinsese spiritele. Săgețile proaspătului academician zburaseră în toate părțile. Îi răspund, în „Luceafărul”, nume grele: Caragiale, Sadoveanu, Gherea (un fel de a spune, cu o eschivă dibace), Lovinescu, Rădulescu-Motru, Chendi, Agârbiceanu, Slavici. Părerile sunt împărțite, de la credința
Anul literar 1910 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5740_a_7065]
-
se face de voievozi, istoria n-o face poporul, în creația lui Sadoveanu. Acest scriitor moldovean, cu satanica lui cobiliță de juvete, este un scriitor conservator, retrograd, reacționar, paseist și antiprogresist, așa cum l-a prezentat, amplu, H. Sanielevici, în volumul Poporanismul reacționar". Camil Petrescu e și el sever amendat în postura sa bovarică de creator de sistem filosofic, de husserlian ce nu cunoștea limba germană: "Autorul este incapabil de a manevra idei. A spus, veleitar, că este omul care a văzut
Extraordinarul Petre Pandrea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11606_a_12931]
-
transformat în lozincă a antimonarhismului comunist. A doua mare temă a istoriei literaturii, problematizată simplist, maniheist, de Emil Boldan, pentru sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea este "o înverșunată luptă între realism și antirealism". Simbolismul, poporanismul și semănătorismul sunt considerate "curente literare antirealiste" și, mai grav, "diversioniste" (p. 109). În timp ce toată ideologia lor e diabolizată, considerată fie decadentă (simbolismul), fie reacționară (poporanismul), fie naționalistă (N. Iorga), unii dintre scriitori (Al. Macedonski, G. Bacovia, G. Ibrăileanu) sunt
Canonul literar proletcultist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8285_a_9610]
-
începutul secolului al XX-lea este "o înverșunată luptă între realism și antirealism". Simbolismul, poporanismul și semănătorismul sunt considerate "curente literare antirealiste" și, mai grav, "diversioniste" (p. 109). În timp ce toată ideologia lor e diabolizată, considerată fie decadentă (simbolismul), fie reacționară (poporanismul), fie naționalistă (N. Iorga), unii dintre scriitori (Al. Macedonski, G. Bacovia, G. Ibrăileanu) sunt salvați prin critica societății burgheze, "prin refuzul artistului de a se înregimenta în coloana împăcaților" (cum se spune despre Bacovia) sau prin "accentele materialiste" (în cazul
Canonul literar proletcultist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8285_a_9610]
-
de idei supărătoare". în ceea ce privește creația canonică a lui Zamfirescu, Ciclul Comăneștenilor și Tănase Scatiu, problemele de ideologie literară se diversifică. Tolstoi, Guy de Maupassant, Turgheniev, Dickens, iată posibilele asemănări și, implicit, posibile justificări ale antiflaubertianului Zamfirescu. Și relația acestuia cu poporanismul, mai complexă decît ideile textului programatic intitulat Poporanismul în literatură este discutată de Ioan Adam cu detalii semnificative. Pe scurt, este un studiu pe care îl recomandăm tuturor literaților atrași de descoperirea cărturărească. Ioan Adam, Oglinda și modelele, Ideologia literară
Identificarea surselor by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15019_a_16344]
-
Zamfirescu, Ciclul Comăneștenilor și Tănase Scatiu, problemele de ideologie literară se diversifică. Tolstoi, Guy de Maupassant, Turgheniev, Dickens, iată posibilele asemănări și, implicit, posibile justificări ale antiflaubertianului Zamfirescu. Și relația acestuia cu poporanismul, mai complexă decît ideile textului programatic intitulat Poporanismul în literatură este discutată de Ioan Adam cu detalii semnificative. Pe scurt, este un studiu pe care îl recomandăm tuturor literaților atrași de descoperirea cărturărească. Ioan Adam, Oglinda și modelele, Ideologia literară a lui Duiliu Zamfirescu, Gramar, București, 2001, 232
Identificarea surselor by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15019_a_16344]
-
ne privim folosind motivul străinului. îl descoperim pe Brâncuși suprarealist căutîndu-l fără succes pe Naum, vedem că sursa pentru articolul despre onirismul românesc a fost Virgil Tănase, printre contribuțiile noastre la zestrea de curente literare și artistice contemporane mai găsim poporanismul și sămănătorismul, amîndouă integrate pînă la confuzie într-o puzderie de mișcări rurale și tradiționaliste de toate genurile. Dar totul succint, egal și internațional. O redesenare vioaie a hărții secolului XX așa cum nu l-am știut. Alain și Odette Virmaux
Cartografii și (re)orientări critice by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15996_a_17321]
-
aplicare pe propriul său destin literar. În fine! Să recunoaștem în F. Aderca măcar pe unul din cei mai de seamă precursori în direcția a ceea ce exegetul sau numește "deprovincialziarea" culturii române. Într-un mediu dominat de sămănătorism și de poporanism, de un cult al tradiției, circumscrise unor toposuri etnice și concepte sociale, cu rol normativ, ce începea a dă semne de îmbătrînire, tînărul autor recalcitrant, originar din Vaslui, petrecîndu-si tinerețea la Craiova (pînă în 1920, cînd se stabilește la București
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17743_a_19068]
-
pentru că credea în treimea Libertate, Egalitate, Fraternitate. Observațiile de istoric îl făceau să n-aibă încredere în politicieni. Visa la o societate civilă suficient de puternică încît să-i țină pe politicieni sub control. Poate de aceea îi plăceau ideile poporanismului, deși nu s-a ales mai nimic din ele. Nu-mi venea să cred că acest om, care a petrecut mai mult timp în sala de lectură a Bibliotecii Academiei decît la el acasă, era la origine un țăran dintr-
Marea bibliotecă a lui Zigu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15720_a_17045]
-
din păcate, în materie, dl Preda trece prea repede de la Hasdeu tocmai la Rădulescu-Motru, C. Noica, D. Stăniloae, uitînd de Eminescu și, de pildă, de întregul curent de idei al sămănătorismului cu Iorga, A.C. Popovici, sau Chendi, ca și de poporanismul lui C. Stere și G. Ibrăileanu care, deși filoliberali în convingeri, propunea, totuși, menținerea organismului românesc la o industrie exclusiv agrară și cerînd, chiar patetic, reforma agrară. Dar să admit că acest pas prea mare peste cîteva decenii din istoria
Despre liberalism si românism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15903_a_17228]
-
deficitare, reproduc titlurile cu exactitate, fac trimiteri la cărți nenumite de autoare, dar al căror conținut este cunoscut de editoare, încât nu stă la îndoială să se refere la el. Margareta Feraru completează cu eleganță fermă o scăpare din lucrarea Poporanismul de Zigu Ornea, acesta necitând decât prima parte a articolului despre simbolism, martie 1908, Margareta Feraru adăugând-o pe cealaltă, apărută la o dată diferită, iunie 1908. Când Izabela Sadoveanu comentează poziția lui Anatole France din "Le Temps", privitoare la simbolism
Repere pentru literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14433_a_15758]
-
că fusesem obligat de editură să fac multe modificări) încît în 1975 am publicat o nouă carte (Junimea și junimismul) de peste 500 de pagini, care reținea din cea veche vreo 15-20 de pagini. Dar între timp, publicasem monografiile Sămănătorismul (1970), Poporanismul (1972), despre acesta din urmă, numită de Paul Georgescu Das Poporanismus, a și scris un măgulitor articol în Contemporanul. După ce a publicat strălucitoarea carte de critică Polivalența necesară, moment important și de răscruce în evoluția disciplinei noastre, în 1972 a
Paul Georgescu epistolier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17230_a_18555]
-
a literaturii", este "literatura mistico-religioasă, obscurantistă și naționalist-șovină, răspândită mai ales prin publicația cu caracter fascist "Gândirea" (p. 118). Interesantă (adică ciudată) este viziunea critică a lui Emil Boldan văzând repetarea unei simetrii la interval de câteva decenii: așa cum simbolismul, poporanismul și semănătorismul au bruiat și contrabalansat realismul critic afirmat de marii noștri clasici - avangardismul, modernismul și gândirismul se opun realismului susținut de Sadoveanu, Rebreanu și cei doi Petrești, Camil și Cezar. Fraza întortocheată a lui Emil Boldan, care imaginează aceste
Canonul literar proletcultist (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8264_a_9589]
-
direcția revistei "Contemporanul", factori de progres, sunt mai importanți decât Maiorescu și direcția revistei "Convorbiri literare", factori reacționari. Realismul critic va fi umbrit spre sfârșitul secolului al XIX-lea de antirealismul unor curente diversioniste, decadente, cum s-au dovedit simbolismul, poporanismul și semănătorismul. Va renaște însă, în confuzia ideologică a epocii interbelice, sub forma unui nou realism, susținut și exemplificat de Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil și Cezar Petrescu. Teza întregii istorii a literaturii române este enunțată de Emil Boldan cât
Canonul literar proletcultist (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8264_a_9589]
-
un volum Eminescu povestind copiilor din 1928 Să fim serioși. Argumentul "lucrări fasciste și antisemite" nu mai stă în picioare atâta vreme cât sunt ostracizate opere ca Din registrul ideilor gingașe, semnat de un raționalist și un antifascist ca Paul Zarifopol, și Poporanismul reacționar, al cărui autor este evreul H. Sanielevici. Publicații interzise constituie un atentat la marile valori ale literaturii române. Alături de cei amintiți să-i adăugăm pe Liviu Rebreanu (Amalgam, Gorila), Ion Pillat (Tradiție și literatură), Lucian Blaga (Fenomenul originar), V.
Cum se distruge o cultură by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13762_a_15087]
-
în proza, ca bun romancier și nuvelist. Rolul său în epoca a fost negreșit foarte important pentru că, mereu util și la post, a militat cu strălucită abnegație pentru înnoirea literelor românești (vezi amintitul caz Arghezi), vestejind recurenta sămănătorismului și a poporanismului, luînd atitudini împotriva tradiționalismului gîndirist. Asta deopotrivă în critică literară, scrisă parcă mereu pe baricade, în cenaclul lovinescian, unde amfitrionul, după fiecare lectură, rostea invariabil invitația: "Ce zici domn Aderca? Ce spui Bebs (Delavrancea)?" Era o formulă cronicizata pe care
Cel mai bun roman al lui Aderca? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17628_a_18953]