260 matches
-
CNT, 1961, 38; Virgil Ardeleanu, Un studiu valoros, TR, 1961, 39; Matei Călinescu, Un studiu despre poporanism, GL, 1961, 41; V. Fanache, „Poporanismul și «Viața românească»”, ST, 1961, 10; Al. Săndulescu, „Poporanismul și «Viața românească»”, VR, 1961, 10; Z. Ornea, „Poporanismul și «Viața românească»”, „Cercetări filosofice”, 1962, 1; Z. Ornea, Două volume despre poporanism, IL, 1962, 1; Fănică N. Gheorghe, Trei studii de istorie literară, LCF, 1962, 5; Ov. S. Crohmălniceanu, „Literatura română la începutul secolului XX”, GL, 1964, 44; Adrian
MICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
Un studiu despre poporanism, GL, 1961, 41; V. Fanache, „Poporanismul și «Viața românească»”, ST, 1961, 10; Al. Săndulescu, „Poporanismul și «Viața românească»”, VR, 1961, 10; Z. Ornea, „Poporanismul și «Viața românească»”, „Cercetări filosofice”, 1962, 1; Z. Ornea, Două volume despre poporanism, IL, 1962, 1; Fănică N. Gheorghe, Trei studii de istorie literară, LCF, 1962, 5; Ov. S. Crohmălniceanu, „Literatura română la începutul secolului XX”, GL, 1964, 44; Adrian Marino, Profilul literaturii române la începutul secolului XX, ST, 1964, 11; Georgescu, Păreri
MICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
comentatori ai romanului Desculț au Înțeles just deosebirea fundamentală dintre acesta și restul cărților inspirate, pînă acum, din viața satului românesc. Dar entuziasmul celor mai mulți față de noua operă s-a manifestat Într-un mod foarte străin de preciziunea și principialitatea criticii. «Poporanism», «semănătorism», deoparte, «realism», de alta, s-au amestecat deavalma cu epitete care de care mai umflate (evident, și mai seci) duse până la absurd, ca: «o operă sălbatică și stufoasă», după cronicarul Națiunii, sau «un filon de aur», «expresia formidabilă a
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Georgescu-Delafras, directorul Editurii Cugetarea, comentează literatura pentru tineret, criza cărții și difuzarea ei, urmărește filiația Heine, Goebbels, A. C. Cuza în promovarea ideilor de dreapta; „O carte pe zi”, un fel de cronică literară, dar fără semnătură, unde sunt consemnate Sămănătorism, poporanism, criticism de Mihail Dragomirescu, Oameni cari au fost de Nicolae Iorga, Estetica lui Tudor Vianu, Ioana lui Anton Holban sau traducerea lui Al. A. Philippide din poemele baudelaireene; „Note literare”, tot nesemnate, cuprinzând scurte anunțuri legate îndeosebi de aparițiile editoriale
ABALUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285141_a_286470]
-
din care se născuseră scrierile din volumul Mi-a cântat cucu-n față (1910), par a avea o întârziere de câteva decenii. Deoarece aparține întru totul unei orientări caracteristice pentru presa aflată în descendența „Contemporanului”, pe traiectoria ce duce spre poporanism în faza lui inițială, prozatorul pivotează convins, cu un patetism nedisimulat, în interiorul tematicii sociale. Obsesive sunt pentru el oprimarea țăranului și ruina vieții de la sate; atitudine în care intră deopotrivă înduioșare, revoltă, protest. Tendința cată să devină demonstrație tezistă, limitând
BUJOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285922_a_287251]
-
din port. Pe urma „generoșilor”, aderă între timp la Partidul Liberal, devine un factotum la „Tribuna liberală”, oficiosul local al PNL. Între 1906 și 1908, va redacta, cu M. Pastia și D. A Țăranu, „Votul universal”. Sprijină reformismul liberal și „poporanismul luminat” promovat de Spiru Haret în cultură, pledând pentru rolul moral, dar și pentru rostul pragmatic al intelectualului în „renașterea țării”; el însuși regăsindu-se părtaș la toate inițiativele de seamă ce tind la crearea unui climat și la formarea
BUZDUGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285972_a_287301]
-
și a „erorilor ideologice” ale diferiților scriitori. În Prezentare succintă a literaturii române din revista „Limbă și literatură” (1961), el disocia tranșant între „forțele progresiste” și „pozițiile reacționare”, considerând, de pildă, drept „curente diversioniste” și „retrograde” nu doar sămănătorismul și poporanismul, dar și simbolismul. Prezentare... e de fapt un „îndreptar” maniheist, sumă a tuturor etichetărilor și tezelor „realismului socialist”. În acest spirit sunt „reconsiderați”, în antologii și prefețe, corifeii Școlii Ardelene, Alecu Russo, Alecu Donici, chiar și Miron Costin. Autorul căruia
BOLDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285801_a_287130]
-
poeticii moderne (raporturile dintre tradiție și inovație, muzicalitatea, formalismul, poezia pură, ideea autonomiei esteticului), B. sintetizează convingător trăsăturile esențiale ale simbolismului românesc: apariția sa ca reacție la „suprasaturarea eminesciană”, urmată de impunerea noii literaturi ca alternativă la excesele sămănătorismului și poporanismului; antiacademismul, „apologia inovației” și cultul pentru formă; în sfârșit, citadinismul, cosmopolitismul și condiția proletarului intelectual. În 1972, lucrarea este completată de Antologia poeziei simboliste românești, în care numele fiecărui poet este însoțit de o prezentare biobibliografică exhaustivă, iar poeziile sunt
BOTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285827_a_287156]
-
logie lucid filială care întrece, fie-mi cu iertare, toate elogiile satului românesc. Îi aparține lui șerban Anghelescu și îl găsiți în cartea sa recentă Farmecul discret al etnologiei. Pe același ton, textul continuă cu cîteva fermecătoare dezvrăjiri : Semănătorismul și poporanismul au adîncit ceea ce discursul pașoptist lăsase în arena ideologică : sfințenia rurală, culpa intelectualilor care s-au separat de izvorul veșnic al autohtoniei. Din nou este vorba despre o unitate primordială pierdută. Instaurarea diferenței, despicarea neamu lui sînt privite de tradiționaliști
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Nădejde, apoi (după desființarea acestuia, în 1892), în diverse publicații de mai mare sau mai mică relevanță (Munca, România muncitoare, Pagini literare, Lumea, Lumea nouă, Curentul nou al lui H. Sanielevici etc.). În schimb, deși refuză arta pentru artă în numele „poporanismului” (variantă autohtonă a narodnicismului rus), Viața românească a lui G. Ibrăileanu și C. Stere (apărută la Iași, în 1906, prin recuperarea disidenței de la Sămănătorul iorghist) nu e deloc neavizată în problemele esteticii noi (aici apare, de altfel, primul studiu amplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fie apreciat și de critica, pînă atunci, ostilă. Ilarie Chendi în Tribuna, G. Ibrăileanu în Viața românească salutaseră vigurosul său talent. Semnificativ e faptul că, deși apropiat (pe linie ideologică) pînă prin 1910 de Viața românească, Cocea se delimitează de poporanism pe criterii estetice (deși, nu numai...), intrînd în conflict cu Ibrăileanu. Antipoliticianismul (de fapt, antiliberalismul) „proletarizant” de la Facla se va întîlni însă cu cel criticist de la Noua revistă română, conduse de junimistul C. Rădulescu-Motru. Raționalist moderat, profesorul de filozofie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și mesteca în aceeași rumegătură. Dicționare de cuvinte, de rime, de teme: zadarnice mănunchiuri”. Ideea „importului” literar este o bête noire a autorului, care, asemenea lui Fundoianu, vede întreaga literatură a secolului al XIX-lea, laolaltă cu simbolismul și cu poporanismul, ca pe un „pastiș”. Opțiunea sa constructivistă se înscrie pe această linie: „O calitate a cubismului - e pe de-a-ntregul constructiv. Rupe cu tradiția, dar nu pretinde să o nimicească, nici nu neagă valorile picturale de pînă la el. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în revista Țara noastră, nr. 6, 10 februarie 1924, articolul „Dadaism, cubism - etcaetera sau capacitatea de export a geniului românesc“. Potrivit acestuia, poezia modernistă ar fi „artificială și nesinceră”, căutînd extravaganța în vederea originalității cu orice preț. Apreciind că romantismul, simbolismul, poporanismul au fost „mărfuri de import”, autorul tradiționalist consideră că modernismul de după 1917 e un „curent de export”, fără aderență la specificul nostru etnic. „Literatura de import” nu s-a putut afirma la noi decît atunci cînd a fost asimilată organic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de evoluție a literaturii criticului, de la expresia temperamentală (moldovenismul) la manifestarea ei voluntarist-"bovarică", intelectualist-burgheză. Nu trebuie omis apoi faptul că, în Istoria... din 1937, memorialistica era încadrată la categoria "poeziei epice rurale", criticul plasând-o în siajul sămănătorismului și poporanismului moldovean, pe o traiectorie previzibilă ce leagă romanele sadoveniene de scrierile cronicarilor, iar proza unui "contemporan" ca Radu Rosetti de textele savuros-ironice ale lui Negruzzi și Alecsandri sau de Suvenirile lui Gheorghe Sion. Interesantă e și selecția operată de Lovinescu
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
a acestei revoluții. El spera într-o schimbare poporanistă în Rusia, pe urmele curentului narodnicist, pe care l-a dezvoltat într-o teorie personală, în remarcabilul studiu publicat în Viața românească, imediat după eșecul mișcării revoluționare din 1905: Social-democratism sau poporanism?176 În logica momentului istoric, exercițiul deducției lui Stere suna așa: dacă țarul Nicolae și-ar fi făcut intrarea triumfală în Berlin, revoluția din Rusia nu s-ar mai fi produs, iar Basarabia ar fi rămas definitiv în imperiu: "Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
care, în argumentația istoricului american Larry L. Watts, va aduce corupție și degradare în administrația comunistă. Asupra chestiunii voi reveni. 173 Ibidem, p. 55. 174 Ibidem, pp. 56-57. 175 Ibidem, p. 58. 176 A se vedea Constantin Stere, Social-democratism sau poporanism?, ediție îngrijită și prefațată de Mihai Ungheanu, cu o postfață a lui Ilie Bădescu, Editura Porto-Franco, Galați, 1996. 177 Constantin Stere, Singur împotriva tuturor, ed. cit., p. 59. 178 Ibidem, p. 62. 179 Ibidem, p. 69. 180 Ibidem, p. 74
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
și zguduirea de conștiințe ce a însoțit-o și numărul victimelor ei necunoscut nici pînă astăzi. Dezbaterile vremii vizau doar soluții pe termen scurt, unilaterale, lipsind cu desăvîrșire o viziune pertinentă pe termen lung. Toate doctrinele epocii: conservatorismul, liberalismul, naționalismul, poporanismul, țărănismul sau socialismul sunt analizate și criticate. Politicile agrare, de asemenea. Atît cele macro-, cît și cele mezosau micro economice. Se cere un management agricol care să conducă la o schimbare benefică a exploatațiilor agricole prin schimbarea mentalităților fermierilor, diversificarea
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
ignorând opera lui Alecsandri și a lui Creangă), apărată și ilustrată de Lovinescu și de cei câțiva discipoli (Zarifopol, Vianu, Pompilu Constantinescu etc.), a fost pururi primejduită, subminată și de-a dreptul fagocitată de felurile curente și ideologii naționalist-eticiste (de la poporanism, semănătorism, gândirism și tezism până la național-comunista doctrină ceaușistă). Autorul cărții nu uită să ne pună mereu în gardă asupra confuziei, uneori premeditate, dintre cultură și literatură ca artă, ficțiune, autonomie estetică, dintre scrierile militante religioase, moralicești sau memorialistice și nuvelă
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
ca romancier, opera lui Macedonski este reevaluată. Capitolul următor are în vedere arta cu tendință din jurul revistei Contemporanul, după care este reliefat micul romantism (Delavrancea, Brătescu-Voinești, Coșbuc). G. Călinescu scoate notele caracteristice din analiza scriitorilor, insistă asupra mișcărilor literare: semănătorismul, poporanismul, simbolismul. Epoca 1920-1940 (perioada interbelică) este strălucit reprezentată de romancierii și nuveliștii: Rebreanu, H.P. Bengescu, Camil Petrescu, Gib Mihăescu, Ionel Teodoreanu, teoreticienii modernismului (E. Lovinescu), poeții și prozatorii Tudor Arghezi, Adrian Maniu, G. Topârceanu, Otilia Cazimir. Urmează intimiștii (Bucuța, Perpessicius
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de literatura epocii precedente și își delimitează domeniul propriu față de alte activități spirituale". La fel ca T. Maiorescu și E. Lovinescu disociază valoarea artistică de alte valori. În Istoria literaturii române contemporane mentorul de la Sburătorul a luat atitudine față de sămănătorism, poporanism, față de tradiționalismul de la Gândirea. El considera că sămănătorismul ar putea fi salvat prin contactul cu literatura modernă și cu o anume concepție filosofică. În viziunea lui E. Lovinescu exista un sincronism al tradiționalismului: modernismul ardelenesc, modernismul arghezian, modernismul Sburătorului, cel
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
în interpretarea liniei culturale. E. Lovinescu a analizat în Istoria literaturii române contemporane aspectele culturale din diferite epoci. Semănătorismul e prezentat ca o mișcare izolată din ideologia eminesciană. Gândirismului i se indică rădăcinile în tendințele tradiționaliste care l-au precedat. Poporanismul Vieții Românești e pus în legătură cu ideea specificului național, așa cum o schițase Kogălniceanu, la Dacia literară. Simbolismului, văzut ca un efect al contractului poeților noștri cu lirica franceză mai nouă, i se urmărește evoluția către ermetism și imagism. Filiațiile istorice intră
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
miracolul eminescian, Editura Humanitas, București, 1992. Noica,C., Pagini depsre sufletul românesc, Editura Humanitas, București, 1992. Oprea, Al., Mișcarea poeziei, E.P.L., București, 1967. Oprea Al., Incidențe critice, Editura Eminescu, București, 1975. Ornea, Z., Sămănătorismul, Editura Minerva, București, 1971. Ornea, Z., Poporanismul, Editura Minerva, București, 1972. Ornea , Z., Confluențe, Editura Eminescu, București, 1976. Ornea Z., Tradiționalism și modernitate în deceniul al treilea, Editura Eminescu, București, 1980. Papahagi, M., Eros și utopie, Editura Cartea Românească, București, 1980. Papahagi, M., Accidentele imaginației în vol
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
à la russe 2.Restrângerii de spațiu îi corespunde însă o extensie în timp, autoarea antamând fenomenul revoluționar într-un cadru cronologic mai amplu, cu referire mai ales la jumătatea secolului XIX. Un mai vechi proiect, început cu studii asupra poporanismului (în sens de narodnicism) se înfiripă astfel pe seama ideii de revoluție în Europa centrală și de sud-est, acolo unde modelul francez a cunoscut, la contactul cu realitățile, semnificative distorsiuni, până la a i se opune un model de factură rusă. Un
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Cât privește triumful, el se referă la intelighenția rusă, care descoperea concomitent că "barbaria" ce i se imputa din afară nu era definitorie pentru identitatea ei. Desigur, țarismul oprima societatea civilă, dar aceasta dădea semne de resurecție, ne asigură ideologii poporanismului, îndeosebi Herzen și Bakunin, de care autoarea s-a apropiat foarte mult. Impasul în care se găsea lumea franceză nu privea deci Europa toată. La Londra, o expoziție universală atesta din contra speranță și încredere în progres, iar la cealaltă
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
căuta o ieșire prin adânci combinații teoretice", scria E. Quinet la 22 decembrie 1853. Decepția îndeamnă pe de o parte la regândirea ideii poporaniste, iar pe de altă parte la a reconsidera istoria revoluției însăși, în lumina căreia trebuie apreciat poporanismul în ansamblu. Demersul întreprins acum e, în fond, un capitol dintr-o mai vastă istorie a mișcării poporaniste în spațiul ideilor. În acel spațiu, la un ceas de răspântie și de criză, au poposit studioșii români care au pus apoi
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]