214 matches
-
15/1926, p. 243-244. 10. K., ,,O manifestare camaraderească”, loc. cit. 11. Dim. C. Iorga, ,,O sărbătorire”, în ,,Bacăul”, 6, nr. 67, 3 iunie 1929, p. 1. 12. Vezi: I. C. Atanasiu, Mișcarea socialistă, Ed. Adevărul, [1933], p. 441; H.Sanielevici, ,,Poporaniștii în partidul liberal”, în ,,Curentul nou”, 1, nr. 14, 2 mai 1920, p. 209; Const. Titel Petrescu, Socialismul în Romînia (1835-6 septembrie 1940), p. 78. 13. I. C. Atanasiu, op. cit., p. 392. 14. Cf. ,,Un candidat... potrivit”, în ,,Opinia” (Iași), 5
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Cultelor și Artelor (1920-1926). Șirul aparițiilor editoriale e foarte abundent. Caracterul explicit instructiv al scrierilor din prima parte a vieții îi aduce recunoașterea oficială (premii, medalii - Bene Merenti în 1900 ș.a.). Mai târziu va deveni membru al Societății Scriitorilor Români. Poporanist, dar și sămănătorist avant la lettre, R.-N. și-a fixat, pare-se, un program de ameliorare a realităților rurale (în urma unui stagiu de câțiva ani la țară și prin țară). În cele patru volume intitulate Rustice (1893-1894, ultimul premiat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289111_a_290440]
-
Progresul însă a fost extrem de lent. Atenția specială a lui Spiru Haret a fost îndreptată, în primul deceniu al acestui secol, mai ales spre școala rurală, motiv pentru care s-a și făcut, uneori, apropierea dintre concepția sa și cea poporanistă (2, p. 125; 3, p. 124). S-a construit la sate, în cîțiva ani, un număr relativ mare de școli, de același tip școli "cu brîu roșu" reușindu-se o mai largă cuprindere a copiilor din mediul sătesc în școala
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
oscila între două Vocații: călăuzirea sau / și slujirea poporului: pe de o parte, scriitorii, filozofii, poeții se proclamă conștiințe suverane, chemate să lumineze popoarele; pe de altă parte, ei aspiră să se consacre Suveranului modern, izvor al tuturor virtuților. Astfel, poporaniștii ruși s-au îndreptat către popor, atît pentru a prelua adevărurile sale înnăscute, cît și pentru a-i aduce cunoașterea intelighenției. Spre sfîrșitul secolului al XIX-lea și în cursul secolului XX, intelighenția se dezvoltă considerabil, iar în același timp
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
de rîvnă ai acestora. Cataclismul ideologic Într-adevăr, din 1945 pînă pe la 1979 a domnit o "vulgată marxistă", nu doar în rîndul majorității intelectualilor francezi și italieni, ci și, sub o formă mai potolită, în rîndul intelectualilor nordici sau germanici poporaniști, credincioși ideii socialiste. Chiar și în 1981, socialistul francez Louis Mermaz exprima esența acestui crez molatic: "Oricare vor fi fost monstruozitățile Gulagului și denaturările dintr-un număr de țări comuniste [...] nu putem nega progresele extraordinare care s-au produs începînd
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
secolului trecut. "Lumea a ajuns la un impas și noi ne consumăm probabil în zadar spre a căuta o ieșire prin adânci combinații teoretice", scria E. Quinet la 22 decembrie 1853. Decepția îndeamnă pe de o parte la regândirea ideii poporaniste, iar pe de altă parte la a reconsidera istoria revoluției însăși, în lumina căreia trebuie apreciat poporanismul în ansamblu. Demersul întreprins acum e, în fond, un capitol dintr-o mai vastă istorie a mișcării poporaniste în spațiul ideilor. În acel
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
o parte la regândirea ideii poporaniste, iar pe de altă parte la a reconsidera istoria revoluției însăși, în lumina căreia trebuie apreciat poporanismul în ansamblu. Demersul întreprins acum e, în fond, un capitol dintr-o mai vastă istorie a mișcării poporaniste în spațiul ideilor. În acel spațiu, la un ceas de răspântie și de criză, au poposit studioșii români care au pus apoi bazele statului nostru modern. Ei țineau de "altă Europă", una care se revendica de la ideologia libertară și democratică
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Camil Petrescu, Hortensia PapadatBengescu, George Călinescu, Mircea Eliade, Mihail Sebastian, Max Blecher, Anton Holban ș.a. 3.1.5. Tradiționalismul Tradiționalismul (sensul specializat al conceptului) desemnează curentul literar interbelic format în jurul revistei Gândirea - care apare la Cluj, în 1921 -, continuând mișcarea poporanistă și pe cea sămănătoristă. Doctrina tradiționalismului interbelic este formulată de Nichifor Crainic, care publică articolul programatic „Sensul tradiției“ (1929) în revista Gândirea. Principiile tradiționalismului sunt susținute și de gruparea revistei Viața românească, formulate în articolul program „Către cititori“ al lui
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
lui asupra „lumii povestite“ este obiectivă (frecventă în proza realistă) implicat (narator necreditabil, având și funcție de interpretare) - comentează, califică evenimentele relatate, interpretează, motivează trăirile interioare ale personajelor despre care istorisește -, caz în care perspectiva lui este subiectivă (proza tradițională, sămănătoristă, poporanistă). - Informațiile oferite de narator depășesc informațiile deținute de fiecare personaj în parte; viața interioară a eroilor este dezvăluită prin tehnici analitice indirecte (ob servația și analiza psihologică, retrospecția etc.). Perspectiva internă (din interior/focalizare internă) este detaliată prin următoarele aspecte
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
elevi remarcabili. Suficient să amintim în acest sens pe primii profesori și directori, figuri cu rezonanță în istoria învățământului românesc : Constantin Moisil (tatăl lui Grigorie Moisil), istoric, academician; Constantin Calmuschi etnograf și scriitor; Haiman Tiktin renumit filozof; Spiridon Popescu scriitor poporanist; Octav Mărculescu doctor în filologie; Constantin Capră publicist și scriitor; Stere Rădoi publicist și mulți, foarte mulți alții. Pe băncile liceului s-au format viitorii academicieni Grigore Moisil, Gheoghe Vrânceanu, Neculai Macarovici, Costin Murgescu, Radu Miron. Unii din ei au
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
Moldova (1907), lucrări însumând o mie de pagini, stârnesc reacții contradictorii, în atmosfera tensionată a momentului. Prin criticile adresate boierimii, mai cu seamă marilor latifundiari, prin denunțarea abuzurilor și a privilegiilor nemeritate R. a fost considerat unul dintre „stâlpii” ideologiei poporaniste. Rezultat al preocupărilor de istoric și genealogist sunt La Roumanie et les Juifs (1903), cu o ediție în limba engleză (1904), semnate cu pseudonimul Verax, și alte numeroase studii, între care Cronica Bohotinului (1905), Cronica Vascanilor (1906) Note genealogice despre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289377_a_290706]
-
a grupării ieșene de la Viața Românească de la început de secol XX, bunurile culturale periferice au șanse reduse de recunoaștere. Iar atunci când ating succesul, inițiatorii părăsesc provincia optând pentru capitala la care se raportau în construirea unei identități în antiteză. Pentru poporaniștii ieșeni, promovarea specificului moldovenesc s-a convertit, după mutarea Vieții Românești în capitală, în promovarea specificului național 65. Iar dacă pentru nordul Moldovei interbelice nu poate fi vorba de pătrunderea în centrul vieții culturale a unei grupări consolidate, ci eventual
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
noastre, viața era mai ales rurală. Ca să nu se creadă cumva că problematica se punea pe teren internațional ca la gheriști, revista avu grije să corecteze vechiul titlu al lui Vlahuță Viața cu adaosul românească. Dealtfel nici o îndoială asupra naționalismului poporaniștilor. C. Stere, admirator al lui Coșbuc și al lui Goga, lămurea că nu voia utopii, dreptate abstractă pentru proletarii din toate țările. El cerea dreptate socială pentru țărani, aceasta în vederea tocmai a înfăptuirii "ființei naționale a milioanelor" de români "împrăștiate
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
intimitatea, până ce femeia, agasată, pleacă. ALȚI CRITICI La Viața românească făcu multă vreme cronici o femeie foarte instruită, Izabela Sadoveanu-Evan, apoi Octav Botez (1885-1943), autor al unei bune monografii asupra lui A. D. Xenopol ca teoretician al istoriei. SPIRIDON POPESCU Un poporanist tipic este învățătorul Spiridon Popescu (1864- 1925), prozator puțin productiv. Moș Gheorghe la Expoziție e o derâdere, firește nedreaptă, a unei manifestări importante din istoria statului român modern, a recapitulării a 40 de ani de sforțări naționale, în toate direcțiile
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Anghel, Ion Petrovici, Lovinescu însuși, lista încheindu-se cu "cei doi mari memorialiști ai literaturii române: N. Iorga și C. Stere". E vizibilă tentativa amfitrionului de la Sburătorul de a se plasa de cealaltă parte a baricadei în raport cu prozatorii sămănătoriști și poporaniști, de la Hogaș și Sadoveanu la Ionel Teodoreanu sau Cezar Petrescu. Spre deosebire de literatorii aceștia pursânge, memorialiștii sunt, după cum se observă cu ușurință, tot "critici" și "ideologi", ca și reprezentanții "epicii autobiografice" de unde rezultă că numai personalitățile de prim rang ale unei
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ca Zaharia Stancu, mai înrudit cu ceea ce avea să fie lirica htonică, tradiționalistă, decât cu poezia simbolistă și intelectualistă. Până în 1925, A. l. și a. își precizase doar caracterul „mozaicat”, eclectic, recrutându-și colaboratorii oarecum la întâmplare, astfel că alături de „poporanistul” I. Agârbiceanu publică și „modernistul” F. Aderca. Nu avea o cronică literară sistematică, sarcina recenzării cărților fiind lăsată pe seama unor critici ocazionali și didactici (Claudia Millian, G. Baiculescu ș.a.). Venirea lui Sevastos, mai exact intrarea revistei în sfera de influență
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285188_a_286517]
-
puternică pe care o generează ideea despărțirii de pământul avut din străbuni, a despărțirii, de fapt, de vechea cale trudnică dar bătătorită din strămoși a vieții izolate și chinuite pe peticul propriu de pământ. (Ă). Iată de ce literatura semănătoristă și poporanistă, ca și cea a fascismului de mai târziu, este expresia urii exploatatorilor Împotriva acestei tradiții. Iată de ce naturalismul ca metodă de creație a burgheziei, este nu numai un dușman al realismului socialist, dar și expresia disprețului și dușmăniei față de popor
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
se datorește mai mult personalității sale, influenței sale directe, decât articolelor sale. Din cele spuse, se mai explică și o altă deosebire dintre vechea școală critică și dl Maiorescu: deosebirea în privința curentului poporan și a celui istoric. Vechea școală este poporanistă și istorică, pentru că criticii vechi au fost romantici și apărători ai originalității limbii și spiritului românesc. Fiind romantici s-au adresat la literatura populară, care conține elemente romantice, și la trecut, ca toți romanticii; de aceea și romanticul Eminescu, în
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
vorbă, pune în gura poporului cuvinte ca: intrigi, caracter etc.), dar aceasta la dânsul e întîmplător și el n-a fost conștient de marea importanță a curentului poporan, cum n-a fost nici maestrul său Eliade, pentru că n-a fost poporanist, el, primul junimist. Românismul său se reduce mai mult la cărțile bicericești și la "trecut", decât la literatura populară, decât la țăranul român viu, cu sufletul și nevoile lui. Și astăzi românismul, când e expresia reacționarismului, se sprijină mai mult
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
lui. Și astăzi românismul, când e expresia reacționarismului, se sprijină mai mult pe "trecut", iar pe țăran numai întru cât acesta e un simbol al trecutului. C. Negruzzi a fost mai raționalist în privința limbii, pentru că a fost mult mai puțin poporanist decât A. Russo. Această lipsă de poporanism este încă o notă care apropie pe C. Nerguzzi de dl Maiorescu 3. 1 Ibidem, p. 359. 2 Ibidem, p. 340. 3 C. Negruzzi, reducând izvoarele limbii literare mai mult la cărțile vechi
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Odobescu e ceea ce s-a numit mai târziu un "țărănist". Constatând că pământul e pe nedrept al "ciocoiului" și că țăranul e "rob", prevede că în curând pământul va fi "înapoiat" țărănimii. Mai mult. El nu se arată ca un poporanist, când, conștient de datoria ce o are față de țărănime, a cărei muncă îi dă posibilitatea să se cultive, se simte obligat să-i dea și el în schimb ceva din cultura pe care el o poate căpăta grație acelei munci
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
învigorează spiritul specific național și-l face să asimileze influența străină. Și cum curentul acesta poporan există numai în Moldova, scriitorii moldoveni de atunci sunt mai mari și mai trainici. (Atragem atenția profanilor că acest "curent poporan" nu înseamnă curent poporanist. E un termen uzual în istoria literaturii romîne.) În Muntenia, spiritul specific are numai tăria pe care i-o dă extracția scriitorilor, mai apropiați de popor, dar nu o are și pe aceea pe care i-ar fi dat-o
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
și Artă, București, 1957, p. 41-42. În primul său volum, Spiritul critic în cultura românească (1908), G. Ibrăileanu (1871-1936) își caută, analizând geneza formelor culturii în România oglindite în operele scriitorilor mai importanți dintre 1840 și 1880, precursori ai doctrinei poporaniste, înțelese drept cultură pentru popor. Burghezia munteană în ascensiune, explică el, și-ar fi însușit grabnic noutățile și chiar exagerările, în vreme ce clasa boierinașilor din Moldova, revoluționară și ea, dar înfrîntă în lupta cu boierimea, a reprezentat, prin simpatie, interesele claselor
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
fel esențial, profund, de a simți realitățile culturii noastre. DAN HĂULICĂ, Critică și cultură, Editura pentru Literatură, București, 1967, p. 287-288. Spiritul critic în cultura românească este scrisă cu vervă, în termeni clari, cu argumentare nesofisticată, într-un adevărat spirit poporanist. Acest eseu de sociologie culturală rămâne o operă de referință prin acuratețea demonstrației și patosul susținerii specificului național, popular, care are deja o tradiție reprezentată de vechea critică moldovenească, în primul rând Mihail Kogălniceanu și Alecu Russo. Recunoaștem meritele lucrării
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
unei literaturi populare. Acest lucru presupunea stabilirea unor criterii politice ? i sociale �n vederea stabilirii valorii operelor artistice. A?a cum spunea Nikolai Nekrasov: �Nu trebuie s? fii poet, dar e? ți obligat s? fii cet?? ean�. Iorga a sus? inut ideea poporanist? �n privin? a artei ? i literaturii, de? i respingea cea mai mare parte a ideilor mi? c?rîi. Junimismul era mai aproape de ideile politice ale lui Iorga, dar nu era de acord cu no? iunea de art? pentru art?. El voia
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]