1,183 matches
-
atunci când au mai cerut și următoarele facilități de care urmau a se bucura hoardele de învingători: Reparația a 6-7 clădiri din oraș și punerea lor în stare de funcțiune în care se va instala Comandamentul, CAZINOUL (sic!, subl.și n.a.), Popota și SECȚIA POLITICĂ (subl.ns.)”. O cerință de netrecut cu vederea era aceea a asigurării mobilierului acestor locații și nu cu orice resturi mizere ci numai cu produse de cea mai bună calitate! Ca pentru a mai drege busuiocul, chipurile
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
iunie 1945 și fusese trimis (probabil prin curier special de frica ticăloasei cenzuri rusești ce se aplica potrivit art.18 din Convenția de Armistițiu) superiorilor de la București: „Un ofițer necăsătorit, ducând o viață foarte modestă, cheltuește lunar în provincie: 1) popota, prânz și seara - lei 40.000; 2) Suplimente alimentare - 15.000; 3) Locuința - 15.000; 4) Spălat lenjerie - 5.000; 5) Întreținere echipament - 10.000; 6) Diverse (frizer, articole toaletă, spectacole, etc.) - 15.000; 7) Țigări (minimum) - 15.000. Venitul
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
zgârci și un sos apos, cu două pifteluțe, care aveau în compoziție mai multă pâine decât carne. Oricum această mâncare era pentru noi o delicatesă și o savuram, pur și simplu. Bietul Didi, ne trimitea mâncarea lui de prânz de la popotă, zicea că el se descurca cu niște „suplimente”. Am mai avut atunci, în anii aceia grei de suferință, o distracție. Casa era acoperită cu un carton asfaltat, totul cu găuri. Ploua, și nu știu cum se făcea că ploile atunci erau mai
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
care-și făcea serviciul ca ofițer fratele meu mai mare, Didi, și care trimitea un soldat cu sufertașul cu mâncarea lui de prânz - un patrat de mămăligă cu ceva sos și trei pesmeți de război - căci el „se descurca” la popotă cu „suplimentul”, erau niște bălți mocirloase, unele foste tranșeie din timpul războiului, în care se scăldau porcii, gâștele și rațele oamenilor care nu plecaseră în refugiu. Prietenul meu se arunca gol pușcă, cu capul în jos, în apa aceea în
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
urmat de ordonanță. În poartă se întoarse și-i zise cu același glas moale: ― Ia seama, Petre, că mâine în zori plecăm înapoi, pe front! Să aduni deci toate catrafusele... Degeaba, Petre, tot mai bine-i acolo decât aici! 4 Popota diviziei era într-o fostă cârciumă, alături de casa în care locuia generalul Karg. În sala mare dinspre uliță, cu ferestrele oblonite, ca să nu pătrundă lumina afară, mâncau ofițerii de la cartierul diviziei, precum și cei de la comandamentul brigăzii de artilerie, care se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
care locuia generalul Karg. În sala mare dinspre uliță, cu ferestrele oblonite, ca să nu pătrundă lumina afară, mâncau ofițerii de la cartierul diviziei, precum și cei de la comandamentul brigăzii de artilerie, care se afla în sat. În fund, într-o odăiță, era popota trecătorilor, adică a celor ce mergeau spre front sau se întorceau de acolo și trebuiau să zăbovească un răstimp pe la numeroasele servicii ale diviziei. Fiindcă întîrziase, Bologa nu mai vru să treacă prin sala cea mare, ci coti prin ogradă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
prin ogradă și intră în tindă, unde câțiva soldați spălau vase, ștergeau tacâmuri, desfundau sticle, în vreme ce alții veneau de pe coridor, de la bucătăria îndepărtată, cu farfurii pline cu mâncăruri ori cu butelii de vin... De aici o ușă dădea direct spre popota mare, iar alta, în stânga, spre cuibul trecătorilor. Un soldat se repezi și deschise lui Bologa. În odăiță erau numai două mese lungi și o canapea hodorogită, pe care zăcea un morman de mantale, căști, revolvere, săbii, baionete, de-a valma
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
voce mai sinceră. Doctorul fără somn trecu în odaia cea mare, iar sublocotenentul mai ceru o sticlă de vin soldatului care nu isprăvea deloc lucrul la masa de alături... În uliță Klapka și Bologa se opriră, ascultând râsetele gălăgioase din popotă, dominate de un glas răgușit, care cânta fals și cu mare însuflețire o romanță sentimentală. Întunericul se zbuciuma peste tot cuprinsul, și sus, în cer, vânturile fâlfâiau pânze de nouri plângători. ― Încotro mergem, camarade? întrebă Klapka deodată cu vocea schimbată
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
o suferință multă vreme înăbușită. Gândurile nu-l mai dureau, ci se supuneau, docile, voinței lui, încît, dacă ar fi vrut, le-ar fi putut înșira frumos, pe o ață, ca pe niște mărgele... Ieși din curte. Pe uliță, dincolo de popotă, văzu un camion încărcat cu echipamente, gata de plecare pe front. Se urcă. Voia să ajungă cât mai repede la baterie. Era grăbit. 10 Pe înserate sosi la divizion, să raporteze că s-a întors. Găsi pe Klapka singur în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Și toată lumea compătimea pe "sărmana Marta", proorocind că Apostol are să-și frângă gâtul dacă a apucat-o, în plin război, pe urmele răposatului Bologa. Seara, la "cazina" românească, unde se adunau azi toți domnii, deoarece în "cazina" ungurească se instalase popota ofițerilor, se vorbi numai despre Apostol, cu aceeași pasiune ca despre revoluția rusească acum două-trei săptămâni. Când veni, pe la șapte, avocatul Domșa, altfel nu prea iubit, toți îl asaltară cu întrebări, la care el răspunse cu multă modestie și tot
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
sine, ci împotriva ungurilor... Eu cel mult te voi compătimi când generalul... ― Ți-a spus generalul ție că eu?... Întrebă Apostol necrezător. ― Generalul nu stă de vorbă cu mine decât despre afaceri de serviciu... A spus-o însă deunăzi, la popotă, aghiotantul, prietenul tău... ― Mie aghiotantul îmi spuse, adineaori, la telefon, că nu știe nimic! făcu iar Bologa cu puțină îngrijorare în glas. Gross strânse din umeri, disprețuitor, acuma cu spatele la Bologa, care, din ce în ce mai tulburat, ar fi dorit lămuriri și nu cuteza
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cu zona, în final urmând să găsească un loc bine camuflat, stabil și destul de dur ca să evite împotmolirea roților. Căutările în lungul râului, printre posturile de pază deja amplasate din loc în loc, se prelungiră până la amiază. Se opriră la o popotă, apoi iar încălecară, continuând cercetările. Până pe înserat stabiliseră amplasamentele a două tunuri, urmând ca a doua zi, tot la ora 4 să-și reia căutările. Îl însoți pe comandant, fără a coborî de pe cal, până la sediul comandamentului. Odată definitivată misiunea
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
-i ajunseseră ca niște paranteze, din cauza prelungitei șederi în șea. Firesc, fiindcă nu mai încălecase de multă vreme. Cu vreo oră mai înainte, dorea din tot sufletul să se termine calvarul călăritului, îi era foame și visa la cina de la popotă, numai că odată coborât de pe cal, din cauza durerilor din șolduri, cauzate de statul în șea, nu-i mai trebui nici mâncare, nici nimic altceva. Se spălă și se culcă imediat. La recunoașterea de a doua zi, suportă mai ușor călăritul
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Urmă o perioadă de calm relativ, de siguranță datorată cunoașterii exacte a regulamentelor din armată, umbrită uneori de îngrijorarea generată de spusele colonelului, pe care, sincer, îl aprecia. Se dovedise bun organizator. În mijlocul taberei de corturi reușise să organizeze o popotă pentru ofițeri, stătea de vorbă cu oamenii, făcând abstracție de grade, ridicându-le moralul. Se arătă bucuros că prezicerea lui despre iminența chemării la Curtea Marțială rămasese fără obiect. Se știa situația, nimeni nu putea fi învinovățit de condițiile retragerii
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
plin de hotărîre al unui ofițer din Marina Regală, care făcea furori la petrecerile În aer liber din Shanghai, emoționîndu-le pe mamele prietenilor lui Jim. Îl ignoră pe gardianul japonez, vorbind pe deasupra lui, de parcă ar fi fost un băiat de la popotă, care curînd va fi trimis la locul lui. Jim presupuse că era unul dintre acei englezi Încăpățînați care refuzau să Înțeleagă că fuseseră Învinși. Bărbatul Își atinse rana de pe față și se Întoarse spre Jim, al cărui aspect zdrențuit Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Orașul Vechi, adunîndu-se din nou a doua zi dimineață ca muncitorii la fabrică. Jim dormise În Buickul parcat În cala de lansare, de ciment, Înconjurat de carcasele hidroavioanelor arse, În timp ce Basie și francezul cu barbă au stat toată noaptea În popota piloților. Francezul venise Înapoi din sat și se aplecase peste geamul lui Basie. — Nimic, nici măcar o bucată de baligă. Asta putea să ne lase, spuse Basie, dezgustat. De ce oare nu vin chinezii Înapoi În satele lor? — Ei știu oare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Numai Moses, băiatul hahamului, care ori de câte ori murea vreunul dintre noi plângea de mila lui, căzuse leșinat, după ce scăpase dintre genunchi o gâscă pe care o crestase cu briciul de vreo douăzeci de ori, fără să-i izbutească operația rituală. În fața popotei improvizate la primăria satului, maiorul surâse. Eveniment rar! Mușca din capătul stins al trabucului și bătea pe umăr pe medicul căpitan, căruia, cu o zi înainte îi aruncase în obraz vorbele cele mai grele. Prin fereastra larg deschisă, veneau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
că eu sînt o fire mai libertină”. Ți se pune-un nod În gît, primejdia pe lîngă care-am trecut cu toții prinde contur: dacă vietatea subterană ar fi fost libertină și pe vremuri, s-ar fi desființat TR-ul. Sau popota, cu toate că-ntr-o tabără de munte, locotenent-colonelul Sturza găsește-o femeie. „Între toți, aici, o femeie!” Ramona! Nu. „Este bucătăreasa Aurica Todoruț.” Ce face ea aici, Într-o tabără de munte, nici cu gîndul nu-ți Închipui. Ea face sarmale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
era vorba se Încredea Într-atât În ceea ce numim astăzi mobilitate socială pe verticală, cât că simțea permanent lipsa de comunicativitate jovială, spiritul de „trei Într-o barcă“ al unei gospodării edwardiene de proporții de pe la 1890, precum și stilul și animația popotei companiei de artilerie a nobilimii. Nimic din toate acestea nu face din el o persoană ieșită din comun. Însă, pe lângă livada lui miniaturală și sacră, avea și alte ciudățenii personale. Cea mai stranie era fascinația lui pentru filosofie. Ea ocupa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
bătăi de pumn în masă. Dar ceea ce considera el cel mai grav erau zvonurile defetiste asupra desfășurării războiului care circulau nestingherit, fără ca cineva să ia măsuri de pedepsire a lor. Își aducea aminte perfect remarca auzită cu urechile lui la popota ofițerilor români cum că Horst Wessel Lied74 va fi înlocuit curând cu Internaționala 75. Astfel de indivizi îngrozitori nu trebuie lăsați în libertate, dar nimeni dintre cei prezenți nu a considerat această infamie altceva decât o nostimadă. Dacă la început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
departe de abatorul războiului și speră ca asta să dureze cât mai mult. Amândoi se gândesc cu plăcere la apropiata masă a prânzului când în locul eternei supe de mazăre vor savura o suculentă friptură făcută dintr-o găină furată de la popota ofițerilor. Bucătarul lor, cartofor în stil mare, acceptase acum două nopți invitația, susținută de foșnetul irezistibil al unor "verzișori" cu portretul lui Benjamin Franklin pe ele132, la un poker. Cum știau că trișează cu nerușinare, îi pregătiseră din timp o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
chemă la ordine. Se afla deja în cabina de uscare și-și ștergea umerii. Nu avea mai multe șunci decât soldații de douăzeci de ani. ― Mișcați-vă. O să secați reciclatoarele, chiulangiilor. Hai, afară. O să vă murdăriți la loc una-două. În popotă avu loc o segregare neoficială. Un reflex mașinal. Nu era nevoie să șușotești instrucțiuni sau să pui cartoane cu numele lângă pahare. Apone și membrii secției de asalt rechiziționează masa cea mare, în timp ce Ripley, Gorman, Burke și Bishop se așezară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
cu reducerile isterice de sezon. Ținuta „military style“ era la mare modă: se purtau niște cizme hitleriste, de echitație, parcă turnate în duraluminiu, cum vedeai și la Mall sau pe Calea Victoriei. Pantalonii bufanți dădeau picioarelor un aer de circ sau popotă, iar curelele groase, prinse în catarame rotunde, speriau până și fâșia de abdomen în care mișca buricul. Fetele îmbrăcau niște tunici cabrate, cu epoleți și nasturi metalici, de cazarmă; fireturile atârnau pe stofa lucioasă de velur sau catifea, croită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
această lume supusă unor principii de tipul chichiței 22, una dintre cele mai importante figuri, mult mai influentă decât generalii și coloneii ce se subminează și se faultează reciproc în mod sistematic, este personajul ce asigură aprovizionarea la cantină și popotă, Milo Minderbinder. Pentru el, războiul nu reprezintă o pauză în narațiunea globalizării, o perioadă în care există două blocuri militare ce încearcă să se anihileze reciproc, ci încă o oportunitate de a mări profitul afacerilor. Milo a pornit o societate
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
de la Divizie, și mai știu că acțiunea a început, numai că, în timp ce ea se desfășura, a venit vestea fugii Ceaușeștilor și atunci s-a terminat totul. Când s-a închis ședința, deja se făcuse prânzul și ne-am dus la popotă. S.B.: În cât timp trebuia să fie gata de luptă Regimentul, pentru că pe plachetă acolo era stabilit? I.T.: În trei ore trebuia să ieșim în raionul de luptă. Vorbind cinstit și a doua zi se mai introducea muniție în tancuri
Revoluția română: militari, misiuni și diversiuni () [Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]