177 matches
-
surâde, cu-aripa-l mângâie Și gura-și apleacă în dulce beție, I-apasă pe buze-i sărutu-i aprins. "Vezi tu, zice umbra, pe-a hăului vale: Pământul cu munți-i ce fumegă stins, Cu mări adormite ce murmură-n jale; Dorm populii, țări și cetățile sale. De-asupră-ți oceanul de stele întins. "Pămîntul departe-ntr-un punct s-a contrage Căci lumi de departe în puncte se schimb, Dispar a pământului visiune vage, A stelelor țară curată se trage, Aleargă, trăiește a aștrilor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nordul Rusiei de forma din Europa Centrală așa cum figurează ea În Hofmann și m-am grăbit să-i scriu lui Kuznețov, unul dintre cei mai mari lepidopteriști ruși sau chiar ai lumii, din toate timpurile, denumind noua mea subspecie „Limenitis populi rossica“. Peste o lună mi-a Înapoiat descrierea și acuarelele cu „rossica Nabokov“, cu numai două cuvinte mâzgălite pe spatele scrisorii mele: „bucovinensis Hormuzaki“. Cât l-am urât pe Hormuzaki! Și cât de jignit m-am simțit când am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
am urât pe Hormuzaki! Și cât de jignit m-am simțit când am găsit, Într-una din lucrurile ulterioare ale lui Kuznețov, o referire grosolană la „școlarii care tot botează mărunte vietăți ale nimfei Poplar!“. Neintimidat totuși de eșecul cu populi, „am descoperit“ În anul următor un nou „fluture“. În vara aceea, adunasem multe exemplare pentru colecție, În nopți fără lună, Într-o poieniță din parc, așternând un cearșaf peste iarbă și peste enervanții licurici, și luminându-l cu o lampă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
putea menținea, și popoarele (locuitorii) luate de acolo le-a așezat în Moesia, pe care o numi Dacia sa (aureliană) și care acum desparte cele două Moesii". Apoi, Eutropius, în Breviarum historiae romanae și Sextus Rufus, în Breviarum rerum gestarum populi romani, reiau afirmațiile lui Vopiscus.13 După evacuare, Aurelian a înființat o nouă provincie, o nouă Dacie, care purta numele său, pe malul drept al Dunării, între cele două Moesii. Această nouă provincie cuprindea partea de răsărit a Moesiei Superioare
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
barbarii care organizau incursiuni în sudul Dunării. Dar ceea ce este mai dificil de evaluat este proporția (numărul) acelor provinciales, care au părăsit provincia după plecarea armatei și administrației. După Leo Homo, biograful lui Aurelian, formulările "provinciales", în opoziție cu "armata", "populi Romani", se aplică întregii populații urbane și rurale. V. Pârvan estima populația Daciei la un milion, iar L. Tamas o aprecia la circa trei sute de mii, cifră mai credibilă într-o regiune unde migrările erau frecvente.14 În sinteza sa
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sau făcând clacă, ba chiar devenind iobag. Dar atât țăranii liberi cât și cei dependenți își păstrau caracteristicile economice: ei rămân mereu plugari și au mijloace proprii de subzistență. Izvoarele din secolele XII-XIII desemnează populația sătească sub mai mulți termeni: populi (locuitori, oameni), rustici (țărani), aratori (plugari, agricultori), villani (săteni), homines libri (oameni liberi), habitatores (locuitori), hospites (oaspeți), coloni (coloni, țărani), iobagiones (iobagi), vulgares (oameni de rând sau de jos), pauperes (săraci), plebei (oameni de jos), inquilinii (jelerii), ministeriales (slujitori), famuli
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
apropie de țărănime, pe când conservatorii le puteau da un sprijin concret militar și diplomatic. Pe această bază s-a operat și apropierea dintre N. Bălcescu și partida aristocratică, apropiere ce viza, după 1848, rolul primordial al factorului național. „Până când un popul - scria N. Bălcescu, la 21 ianuarie 1849, lui Ion Ghica - nu va exista ca nație, n-are ce face cu libertatea. Libertatea se poate lesne redobândi, când se va pierde, iar naționalitatea nu [...]. Pentru mine, chestia naționalității o pui mai
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
the Image, Boulder, Colorado, Westview. Nicholson, Linda (1985). Gender and History, New York, Columbia University Press. Nietzsche, Friedrich (1968). The Will to Power, New York, Random House. (1969). The Genealogy of Morals, New York, Random House. Nimmo, Dan and Mark Hovind (1993), "Vox Populi, Talk Radio and TV Cover the Gulf War", in Robert E. Oenton, The Media and the Persian Gulf War, Westport, Connecticut, Praeger. O'Connor, Alan (1989), "The Problem of American Cultural Studies", Critical Studies in Mass Communication (December). Offe, Claus
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
bate apa-n piuă” sau că vorbește doar „ca să se afle-n vorbă”.) „Trebuie să acționezi ca un om de gândire și să gândești ca un om de acțiune.” (H. Bergson) Vocea poporului este vocea zeilor/a lui Dumnezeu. - Vox populi, vox dei. (Se spune că „vocea mulțimii adevăr grăiește” deoarece opinia maselor apără valorile generale ale umanității În fața intereselor excesiv de egoiste ale unora.) „Limbajul poporului este sacru.” (Seneca) Lacrimile de ceapă nu ating inima. (Promisiunile exaltate sau lăcrimoase o pot
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
încrederea în acest sistem. Această "domesticire" a străvechii practici a avut loc tocmai din necesitatea de a potoli spiritele în cazul competițiilor pentru putere. La limită, voința divină exprimată prin tragerea la sorți a fost înlocuită cu vocea poporului, "Vox populi, vox Dei". Se pare că, din acest punct de vedere, democrațiile târzii au reușit, puțin câte puțin, să oculteze prezența zeului în cetate. Procedeul tragerii la sorți nu mai ascunde azi voința divină. El poate fi explicat, de exemplu, prin
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
pentru lupta de eliberare inițiată de acesta: "Departe de a critica pe Decebal, aflăm un sintiment marea într-ensul; pentru quo e mare capul unui popol sau națiuni que nu suffere jugul quellor que lau alles. [...] Decebal era datori sieși și populului seu să scuture jugul roman" (Heliade Rădulescu, 1861, p. 18). Există un fatalism al independenței, ancorat de pământul românesc, care l-a determinat pe regele dac să caute libertatea pentru poporul său. Mai mult decât atât, modul în care Heliade
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
lat., „Adevărul le Învinge pe toate”); violon d’Ingres (fr. „vioara lui Ingres”); Vivat, crescat, floreat! (lat., „Să trăiască, să sporească, să Înflorească”); Volens, nolens (lat., „Vrând, nevrând”); Vox clamanti in deserto (lat., „Vocea celui care strigă În deșert”); Vox populi, vox Dei (lat., „Vocea poporului este vocea lui Dumnezeu” - afirmația se bazează pe autoritatea majorității); Vox populi, vox stultorum (lat., „Vocea poporului este vocea proștilor” - afirmația se bazează pe incompetența majorității); Vulpes pilum mutat, non mores (lat., „Vulpea Își schimbă
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Să trăiască, să sporească, să Înflorească”); Volens, nolens (lat., „Vrând, nevrând”); Vox clamanti in deserto (lat., „Vocea celui care strigă În deșert”); Vox populi, vox Dei (lat., „Vocea poporului este vocea lui Dumnezeu” - afirmația se bazează pe autoritatea majorității); Vox populi, vox stultorum (lat., „Vocea poporului este vocea proștilor” - afirmația se bazează pe incompetența majorității); Vulpes pilum mutat, non mores (lat., „Vulpea Își schimbă părul, nu și obiceiurile”). III. Structura unui text științific A redacta Înseamnă a compune, a formula În
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
îl amenință cu sabia, Rică își invocă patronul, pe Sfântul Andrei. Abia după ce Veta susține explicațiile lui Nae Ipingescu, Rică își revine în fire; se simte în largul său văzându-se admirat de bărbați: Domnule, Dumnezeul nostru este poporul: box populi, box dei! Noi n-avem altă credință, altă speranță decât poporul! Noi n-avem altă politică decât suveranitatea poporului. Interesantă pentru îndrăzneala tehnică a lui Caragiale este introducerea momentelor prealabile punctului culminant în mijlocul unei scene (Actul II, scena II), aceea
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
și ricorsi ale lui Vico) care confirmă intențiile nedestăinuite ale divinității. Politica mazzinienilor, ca tot ce se ridică pe conceptul de realitate a colectivului, este sprijinită pe factorul irațional. Poporul e acela care gândește cu ingenuitate în numele lui Dumnezeu (Vox populi, vox dei), omul cult are dreptate numai când se supune mersului providențial. Acest fel de gândire va avea în filozofia noastră după aproape o sută de ani o carieră nebănuită. Cuvântul de ordine a lui Bălcescu și al pașoptiștilor este
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Macer al nostru, Pompeius Macer, era fiul lui Teofan din Mitilena, consilier al marelui Pompei (de unde, poate i se trage și nomen gentile). Pompeius Macer, deci, în iarna 21-20 î.H., l-ar fi însoțit pe Ovidiu în Asia, provincia populi, pe când deținea funcția fiscale și administrative în teritoriu. Spre 17-18 î.H., lui Macer i-a fost adresat un bilet în care Augustus îi interzicea să permită publicului accesul la anumite libelli despre Cezar: Macer era pe atunci procurator al
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
abolere vetustas. cum volet, illa dies, quae nil nisi corporis huius ius habet, incerti spatium mihi finiat aevi:463 parte tamen meliore mei super alta perennis astra ferar, nomenque erit indelebile nostrum, quaque patet domitis Romana potentia terris, ore legar populi, perque omnia saecula fama, si quid habent veri vatum prefagia, vivam.464 Și aici sunt tentat să adaug un alt pasaj, extras dintr-o scrisoare adresată unui dușman acum, după toate cele comentate, se poate spune Dușmanului său465. "Deși eu
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
numeroasele întâlniri cu actorii Teatrului de Revistă „C. Tănase”. Prima dintre acestea a avut loc pe 16 ianuarie 1930, în cadrul spectacolului „Miss Revista”. Au urmat succesele înregistrate cu „Ai... Nai... Dai” (20 noiembrie 1930), „Apropo Tănase” (18 martie 1936), „Vox populi, vox Tănase” (29 martie 1937) și „Poftă bună la Tănase” (19 martie 1938) - prilej cu care marele actor „s-a prezentat în fața Tribunalului Bacău pentru a depune jurământul de credință pentru noua Constituție”. Nu de puține ori, pasiunea localnicilor pentru
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
se asigură prin metode silviculturale, biologice și chimice. ... 2.2.2.2. Agenți fitopatogeni care produc cancere În păduri de foioase --------------------- Articolul 50 (1) "Cancerul bacterian", produs de Agrobacterium tumefaciens la foioase, respectiv de Pseudomonas syringae f. populea și Xanthomonas populii la plop și la alte foioase, se depistează după prezența scurgerilor brune și a cancerelor pe rădăcini, ramuri și tulpini. ... (2) Prevenirea apariției și a înmulțirii în masă, precum și combaterea bacteriilor prevăzute la alin. (1) se fac prin metode silviculturale
EUR-Lex () [Corola-website/Law/151420_a_152749]
-
se asigură prin metode silviculturale, biologice și chimice. ... 2.2.2.2. Agenți fitopatogeni care produc cancere În păduri de foioase --------------------- Articolul 50 (1) "Cancerul bacterian", produs de Agrobacterium tumefaciens la foioase, respectiv de Pseudomonas syringae f. populea și Xanthomonas populii la plop și la alte foioase, se depistează după prezența scurgerilor brune și a cancerelor pe rădăcini, ramuri și tulpini. ... (2) Prevenirea apariției și a înmulțirii în masă, precum și combaterea bacteriilor prevăzute la alin. (1) se fac prin metode silviculturale
EUR-Lex () [Corola-website/Law/151446_a_152775]
-
l? au transformat �ntr? un adversar al conservatorilor. Iorga �i ură pe liberali ? i nu credea �n lupta de clas?. El aducea argumentul c? lupta de clas? distruge unitatea na? ional? , resping�ndu? i deci at�ț pe sociali? ți c�ț ? i pe populi? ți. Respingerea egalitarismului lor ? i propriul lui antisemitism (la vremea aceea) l? au transformat pe Iorga �ntr? un adversar al sociali? tilor, care, credea el, nu ofereau nici o solu? ie ?? rănilor rom�ni. Pentru el, numai na? ionalismul oferea o
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
ideea primatului politicului, ceea ce înseamnă că orice alt centru de putere instituțional, inclusiv cel juridic, este considerat secundar. În definitiv, "voința generală a poporului" nu poate fi limitată de nimic, nici chiar de mecanismele constituționale sau cum se spune: vox populi, vox dei (Mudde, 2010: 1175). Se prea poate ca populismul să se nască, parțial, ca un produs al existenței democrației. Din moment ce aceasta se bazează pe organizarea periodică de alegeri libere și corecte, ea pune la dispoziția cetățenilor mecanisme prin care
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
se pensioneze la vârsta de douăzeci și cinci de ani. Ținând de aripa „modernistă” a noului val al anilor ’70, prin comparație cu Virgil Mazilescu N. pare de-a dreptul minor. Altminteri, într-o Scrisoare către cititor pusă în fruntea volumului Vox populi, vox Dei (1979), ține să-și asigure, ironic, cititorul că „munca poetului nu e cu nimic mai spectaculoasă decât o muncă de rând”, răspunderea morală a celui care scrie fiind însă „extraordinară”. Nonconformist, pus pe șotii, „caraghiozlâcuri” și „pezevenglâcuri”, el
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288446_a_289775]
-
ce-am avut și ce-am pierdut/ de ce nu m-aș legăna/ ca să trag pe roata roții/ catolicii hughenoții” (Domina). În Retorica (1975) sunt propuse niște „exerciții” din aceeași panoplie ludică (de „rostire” de „gândire”, de „simțire”), iar în Vox populi, vox Dei, subintitulat ludic Stilistica, se dau mostre de stil („istoric”, „universalist”, „luciferic”, „popular”, „meditativ”, „poematic”, „eseistic”, „duios”, „naiv”, „canonic”, „parodic” etc). Și romanul Voi de colo, de la Biarritz (1979) mizează pe dimensiunea parodică și comică. SCRIERI: Indulgențe, București, 1969
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288446_a_289775]
-
istoric”, „universalist”, „luciferic”, „popular”, „meditativ”, „poematic”, „eseistic”, „duios”, „naiv”, „canonic”, „parodic” etc). Și romanul Voi de colo, de la Biarritz (1979) mizează pe dimensiunea parodică și comică. SCRIERI: Indulgențe, București, 1969; Ironica, București, 1970; Mioritiada, București, 1973; Retorica, București, 1975; Vox populi, vox Dei. Stilistica, București, 1979; Voi de colo, de la Biarritz, București, 1979; Scrisori de serviciu, București, 1982; Odele pământului pârjolit de iubire, București, 1986. Repere bibliografice: Florența Albu, „Indulgențe”, VR, 1970, 2; Mircea Iorgulescu, „Mioritiada”, LCF, 1973, 39; Piru, Poezia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288446_a_289775]