2,519 matches
-
cum ai făcut-o, bă, moacă cu picățele? se oțărî Vlad. Lăsați-mă-n pace odată și plecați de lîngă mine! țipă Ilinca. Și se ridică repede și porni spre locul ei, vrînd astfel să înlăture cu desăvîrșire posibilitatea răspîndirii poreclei. Virgil, Vlad și Tomiță, după ce aruncară, fiecare în felul său, priviri cumplite spre Bărzăun, se îndreptară spre uneltele lor. Cu toată durerea pe care o mai păstra încă în suflet, Ilinca nu putu să treacă indiferentă pe lîngă locul unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
avea chiar o inimă foarte bună și nu-i putea deloc suferi pe certăreți. Vorbea subțire și, cînd se grăbea ori cînd se enerva prea tare de ceva, gîngăvea destul de pronunțat. Acest fapt o făcuse pe Ilinca să-i scoată porecla de "Pîr-pîr-pîr", deoarece nu reușise să pronunțe dintr-o dată cuvîntul pîrleaz. Și, pentru că Nuțu nu se încumeta să lovească sau să insulte pe nimeni, porecla nu era folosită decît rareori, doar de Vlad. În ultima vreme, Vlad crescuse cît un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
tare de ceva, gîngăvea destul de pronunțat. Acest fapt o făcuse pe Ilinca să-i scoată porecla de "Pîr-pîr-pîr", deoarece nu reușise să pronunțe dintr-o dată cuvîntul pîrleaz. Și, pentru că Nuțu nu se încumeta să lovească sau să insulte pe nimeni, porecla nu era folosită decît rareori, doar de Vlad. În ultima vreme, Vlad crescuse cît un prepeleac și se fălea grozav cu puterea lui. Îi plăcea să fie ascultat de toți, deși ca vîrstă nu era mai mare nici ca Virgil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
locuințelor). De aceea, o vară întreagă a citit numai Caragiale. Și în toamnă „a luat” ! Con brio! S-a mirat și directorul Gavrilă Strat, poreclit „Dulăul”, fiindcă atunci când vorbea părea că hămăie printre ostrețele gardului. Tot elevul Perju îi scosese porecla... Ehei! Ce timpuri! Rozându-și (cu discreție!) unghiile și ascultând părerile „colectivului” despre el, ȘEFUL, un zâmbet vag îi luminează fața. Hm!... Obișnuita ședință pentru „caracterizare” în vederea „reconfirmării pe post”. La urmă, răspunde, cu oarecare modestie: „Am, așa, sentimentul că
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
nu ține! Și Radu Costică turbă, nu alta! când aude încă o întâmplare cu Beșleagă și invitații săi. Mai bine s ar calma, că ceilalți (colegii de serviciu) se distrează acum și pe seama lui. A aflat că are și o poreclă: Antibeșleagă! Că tot e moda lui anti-: antimaterie, antibiotic, antirăzboinic, antiimperialist, antipod, ba chiar și antivorbitor... Am zis ceilalți așa, în general. Că există și câte un Vasile Spoială, care evită mereu să-și spună părerea, deschis, tovărășește! El ia
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
se aștepte ca omul să-și dea roadele sale pentru a i se da nume adecvat; până ce nu deține caracterul propriu nu ar trebui să i se dea decât un nume provizoriu sau interimar, ca să nu fie anonim. Pseudonimele și poreclele sunt mai adevărate decât numele legale, pentru că abia de este un lucru legal care să fie adevărat; adevărul rezultă din legitimitatea sa, niciodată datorită numelui. Apoi propune don Fulgencio diferite nume, între care: Fisidoro, dar al Naturii; Niceforo, învingător; Filaletes
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
ce cred eu. Vreau să înțelegi felul în care văd eu istoria pe care o citesc sub fruntea asta de bărbat superb, cel puțin până în clipa asta. Altfel, degeaba scriu povestea. Nebuna nu e chiar nebună. Nebuna e doar o poreclă inventată de omul ăsta cu trup atletic. Oricum, era cea mai la îndemână. Nebuna e doar o femeie care umblă liberă pe străzile ora șului. Probabil că nebuna are și ea un rol în societate. Un rol infim. Un rol
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
în autobiografie și asta a știut soția mea până prin 1992, când am început să povestesc despre ce mi se va restitui prin legea 18. Și atunci soacră-mea a spus că A ÎNCĂLZIT ȘARPELE LA SÂN! E adevărat, de altfel; poreclele mele sunt SAMURAI, SNAKE, SNIPER. Dar eu trebuia să protejez clanul, familia mea și, cum mă obișnuisem să mint, am ascuns adevărul. De altfel, atunci nici în vis nu sperăm că va muri comunismul și eu voi trăi, orânduirea neamului
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
să ne căutăm bâjbâind ore-n șir, pentru că, ne știind cum să ne strigăm unul pe altul, evitam să ne chemăm. Când începi o relație cu o femeie, dacă nu îi găsești un apelativ clar de la început și vreo două porecle dojenitoare bine rodate, te poți trezi că nu știi cum s-o strigi când ai rătăcit o. Am scris „am iubit“, mă rog, dar e cu iubirea cum e și cu religia: odată ce ai nimerit în ea și ai simulat
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Doar că atâta înțelepciune nu mai folosește acum nimănui. 6 Nimfe de ghips Ces nymphes, je les veux perpétuer... Mallarmé Afrodita!... Trebuie să ai părinți iresponsabili ca să te boteze Afrodita. Inevitabil, diminutivul fiind „Dita“, simbolica mitologică nu scăpa nimănui, iar porecla bietei fete era Dita-Găurita. Ne plimbam de mână în parc, unul din cele la intra rea cărora scrie Crâng cu majusculă, parc înfipt în mijlocul orașului, încadrat solemn de două orfelinate, cu bănci pe care se descalță bătrâni cu mădulare ruinate
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
profitat ca s-o pup discret pe gât. Și-a retras mâna. — Despre ce-ar fi vorba acolo? Ar fi vorba... (m-am încruntat ca să câștig timp). Ar fi vorba despre un cioban din satul meu din copilărie, a cărui poreclă era „Când mă uit, laba sucită“... M-a pus să repet. — „Când mă uit, laba sucită“. — De ce-l chema așa? îi fixam mâinile, realizând că la o femeie ca asta mâi nile sunt partea cea mai atrăgătoare, de un erotism
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
că eul se naște abia odată cu această posibilitate de a ne indica pe noi înșine nu prin prisma unor relații cu alte persoane sau lucruri, ci prin intermediul unei legături directe cu un "obiect lingvistic", adică cu un nume. Mai târziu poreclele vor tenta să facă o legătură între un nume și anumite trăsături ale noastre; e încercarea de a da un nume caracterului (sau de a construi un caracter în umbra unui nume, făcându-l astfel renumit. Conceptul de înțelept suportă
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Dumitrescu, N. Tonitza sau Tarasov, salteluța lui adusă de la Lespezi, nu le ajungea niciodată tuturor, așa încât gazda, care obișnuia să doarmă la margine, se trezea întotdeauna alături de salteluța întinsă pe jos. De la aceaste întâmplări i-a rămas de altfel și porecla de „Salteluță”. Dacă prietenii și colegii lui au plecat spre Paris și Roma, el doar a năzuit și a rămas lângă familie și catedră, continuând să picteze în căsuța cu cerdac din Tătărași, în care seara se făcea muzică și
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
acea perioadă drept “ cele mai bune 2 săptămâni din viața mea”. Însă consumul de droguri, deși a avut un asemenea impact asupra muzicii lor, putea avea drept cauză anumite experiențe din viața lor. Richard Ashcroft, vocalistul trupei și-a obținut porecla de “Mad Richard” (Richard cel nebun) după ce mama sa a devenit văduvă Ea s-a recăsătorit cu un bărbat cu înclinații ezoterice și astfel Richard a fost familiarizat cu diverse concepte neobișnuite, cum ar fi proiecțiile astrale. Pe de altă
Drogurile, o prezență constantă în istoria The Verve by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/72112_a_73437]
-
vorbi de o înglobare a numelui în prenume, de o asimilare mergînd pînă la dispariția termenului absorbit. Fenomenul psihologic pe care se sprijină acest proces de fagocitoză onomastică e cel al codului cultural dintr-o epocă. Prenumele devine nu numai poreclă, adică marca de identificare, dar și simbol: o încărcare a cuvîntului cu mănunchiul de însușiri ale omului viu. Literele se molipsesc cu trăsăturile personajului și se transformă în substitutul lui. Cuvîntul "Camil" are deja ceva din aerul inconfundabil al purtătorului
Eșecul lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8746_a_10071]
-
un răpitor. Degeaba i-a explicat prietenul meu - inginer de profesie - că o astfel de transformare este imposibilă... Nea Gogu a rămas la părerea lui: că uliul era un cuc ,,evoluat", adică un harete. De atunci, s-a ales cu porecla Nea Harete. Am părăsit Bucureștiul în momentul în care starea mea morală era într-o curbă descendentă. Mă întrebam ce-am făcut până atunci, căci planurile mele schițate în linii mari pe la optsprezece-douăzeci de ani erau departe de a fi
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
sat, dar neremunerat ca atare, este Birică din Siliștea-Gumești, satul Moromeților. Viitorul socru, Bălosu, îi atrage atenția fiicei sale că nu poate trăi cu Birică "din cîntat". Dar Glanetașu, tatăl lui Ion al lui Rebreanu este un muzicant profesionist și porecla îi vine de la instrumentul de suflat cu care se produce. Muzică "ușoară", de mahala, se face din belșug în Groapa Cuțaridei, imortalizată de Eugen Barbu. Romancierul reproduce versuri numeroase de iubire, dor și jale (La șalul cel negru, pîngeam în
Pentru urechile și sufletele personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/8895_a_10220]
-
al unei localități dunărene stranii (Satul cu Sfinți), câteva personaje atinse măcar în treacăt de miracol (mă gândesc în primul rând la Mitu Păcătosul, ce pare o variantă soft a celebrului vizionar Petrache Lupu de la Maglavit), altele - cu nume și porecle la fel de alunecoase -mângâiate de furii care-i duc la pierzanie. Iar de aici, în chip firesc, o sumedenie de povești captivante. Nu lipsite de umor sau de fiori tragici, nu private de disponibilități ale comunicării (între ele și-n afara
Cine citește primul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9788_a_11113]
-
pricep la fotbal ca oricare. Dar, pentru că nu îmi dedic energia nervoasă urmăririi blaturilor și mișmașurilor din fotbal, nu pot urmări limbajul cronicăresc din gazete, ba uneori nici comentariile de la televizor. Am altceva de făcut decît să scot fișe cu poreclele celor 18 antrenori din prima ligă, pentru a nu mai vorbi de jucători și de alde "Corleone", "Nașul" etc. Mi se pare o strălucită imbecilitate, să cauți să anulezi, printr-un lexic criptic, tocmai enorma accesibilitate a fenomenului. Asta în
Fălcosu contra Săpăligă și cronicarii contra vântului by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/9111_a_10436]
-
Caută să obscurizeze unul dintre puținele lucruri pe înțelesul tuturor. Ei vor să creeze dintr-o originalitate de doi bani, care trăiește oricum cîteva minute, cît ziarul, un pseudolimbaj pentru inițiați. Acești cititori firoscoși sînt, firește, tot mai puțini, pe măsură ce poreclele se obscurizează infantil. E ca în "păsăreasca" pe care o practicau cîndva subretele, geloase că stăpînii vorbeau franțuzește fără ca ele să priceapă. O lume de frustrați înconjoară un fenomen frumos în sine ca fotbalul, mînjindu-l cu mici dejecții, precum porumbeii
Fălcosu contra Săpăligă și cronicarii contra vântului by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/9111_a_10436]
-
cît de cît suportabilă, prin trecerea în catastif, o realitate amenințătoare prin devălmășia ei. Varietatea, așa cum defilează la revista presei, nu mai încîntă, ci sperie. Mai ales că o familiaritate a numelor mici, sau a numelor de familie și a poreclelor (dacă vorbim de secția Politică) face lumea de opinii, zvonuri și controverse, care plutește agățată de un ziar, gonflată și perisabilă. Urmăriri de mahala, cu iz tardo-romantic, se ascund în consemnarea seacă a unor evenimente luate din ziar: "Ecaterina Medrea
Literatura sugativă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9412_a_10737]
-
fost chiar așa. Am ciocănit la ușă și apoi am intrat în încăperea clădirii principale, unde se aflau câteva persoane, într-un fel de adunare. Toți ochii s-au îndreptat spre mine. Eu mă numesc Hoinarul, i-am anunțat, folosind porecla datorită căreia jucasem jocul cu îndrăzneala. Caut solzi de dinozaur. Știți unde-i găsesc? Nu știm, mi s-a răspuns. Dar dacă mai aștepți, poate vom întreba prin sat și-ți vom spune. Am ieșit pe hol, să aștept. Priveam
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
nostru din secolul XVII. Pe turnător îl chema Tifescu. Era ori un mâncău, ori lumea îl văzuse într-o zi frigând o vită. Blândă și dulce-i vorbirea în Moldova. Dar să te ferească sfântul să-ți puie ea o poreclă. Frige-vacă! Nici lui Rabelais nu i-a dat în minte una ca asta. Totul s-a tras de la o nuntă ce avusese loc undeva pe lângă Bârlad. Se însura Ion Palade, cumnat cu vornicul Velicico, frate bun cu Miron Costin. De
Istoria scrisă de mâna lui Neculce by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9450_a_10775]
-
obârșie sud-dunăreană, probabil macedoromână, stabilită în județul Olt, care fusese cercetată de istoricul I. Ionașcu (vezi cartea sa Biserici, chipuri și documente din Olt, 1934) și mai de curând de către Alexandru V. Perietzianu-Buzău. în primele generații purtaseră numele "Bălan", ulterior porecla lui "Costea cel negru" devenind nume de familie. Originea strămoșilor oscilează între localitatea epirotă Negades de la nord de Iannina (Grecia) și insula Itaca, aflată în apropiere. Veniți în }ara Românească, strămoșii Caracostea au făcut avere, arendând și exploatând moșii. Au
Un pictor francez de origine română by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9454_a_10779]
-
terminația -(al)ău sau -(ăl)ău, majoritatea variante regionale, poate chiar creații accidentale, puțin cunoscute de majoritatea vorbitorilor: jarcalău, jarpalău, budalău, rapalău, zdrăngălău, babalău, zabalău, bujbalău, zdrobalău, dubalău, crancalău, șăncălău, pășcălău etc. Unii termeni sunt consacrați de literatură: de exemplu, porecla pomenită în Amintirile lui Creangă - Torcălău - sau titlul poeziei argheziene - Fătălăul; din Cireșarii lui C. Chiriță, adolescenții puteau afla și porecla țingălăul. Desigur că în ninjalău valoarea peiorativă se atenuează, prevalînd contrastul comic între mitul luptătorului japonez și spațiul rural
"Ninjalău" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9475_a_10800]