169 matches
-
Strada Puțul-cu-Plopi. Mi-am adus aminte că puțin mai sus se afla casa lui Constantin Tănase, comediantul trimis de ruși într-o lume mai veselă în sicriu de sticlă. Intrând în vila gălbuie cu un etaj, am dat bună seara portăresei, care voia să pară cât mai indiferentă, și am început să urcăm o scară monumentală. Înăuntru erau coridoare largi, mochete roșii pufoase, tablouri enorme înfățișând nuduri voluptoase și portrete seci de academicieni. Până la urmă se dovedea că boschetarul cu cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Lumina luminează pe ceilalți, consumându-se pe sine. (Oamenii altruiști se simt Împliniți În plan sufletesc numai atunci când văd că acțiunile lor au putut aduce un folos celor aflați În suferință.) „Am cunoscut un copil care plângea deoarece murise fiul portăresei blocului; părinții copilului s-au săturat: «La urma urmei, băiețelul ăsta nu ți-e frate». «Băiețelul ăsta nu-i fratele meu. Dar dacă-l plâng nu Îmi mai este străin. Hotărârea o iau lacrimile mele.» Nimic nu-i hotărât dinainte
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
mediocri care acționează pe furiș în scopuri meschine; mai mult decât atât, în situații de mare gravitate, aceștia se transformă bucuros în turnători. În fond, ce altceva fac „gaițele”, dacă nu să tragă cu ochiul ori cu urechea, aidoma unor portărese curioase pe care orice polițist sau detectiv le ia primele la întrebări, încă de la începutul unei anchete? Ele sunt agenții „în adormire” ai Puterii, la care Puterea știe că poate apela ori de câte ori are nevoie de informații punctuale. Portăreasa deține o
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
aidoma unor portărese curioase pe care orice polițist sau detectiv le ia primele la întrebări, încă de la începutul unei anchete? Ele sunt agenții „în adormire” ai Puterii, la care Puterea știe că poate apela ori de câte ori are nevoie de informații punctuale. Portăreasa deține o poziție intermediară între subiectul intern, ins care face ceea ce face întreaga comunitate, și cel extern, aflat în slujba șefilor din serviciile specializate, exterioare comunității. Ea e omul de legătură, acel go-between veșnic suspect din pricina apartenenței lui neclare la
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
ins care face ceea ce face întreaga comunitate, și cel extern, aflat în slujba șefilor din serviciile specializate, exterioare comunității. Ea e omul de legătură, acel go-between veșnic suspect din pricina apartenenței lui neclare la o tabără sau la alta. Ce reprezintă portăreasa - un membru deplin integrat în comunitate sau un potențial agent? Ambiguitatea aceasta îi permite, de altfel, să treacă ușor de la supravegherea „moale”, de proximitate, la supravegherea „dură”, polițienească. Informațiile culese grație intimității cu un ansamblu de locatari se pot converti
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
propria ei supraveghere. Avem de-a face, așadar, cu o supraveghere autogenerată și reproductibilă, ceea ce explică, mai ales în contextul statelor polițienești, aversiunea pe care unii o nutresc față de vecinii lor (spioni ai intimității, ai vieții de familie) și față de portărese (surse de informație privată). Regimurile totalitare nu se sfiesc să utilizeze resursele supravegherii de proximitate bizuindu-se nu numai pe unii membri ai comunității urbane, ci și pe membrii familiei, dintre care unul sau mai mulți, presupuși a fi perfect
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
se debarasează de soț, provocând un scenariu prin procurarea de la un intermediar suspect a unei false servitoare care permite constatarea rapidă a adulterului condiție de obținere a unei decizii legale. Toate detaliile sunt bine regizate, inclusiv invitarea rudelor și a portăresei în calitate de martor. Astfel, adulterul și în special lipsa unei legi asupra divorțului în Franța (spre deosebire de țările anglo-saxone) pe parcursul aproape întregului secol al XIX-lea schimba schemă, intrigă romanesca și relațiile dintre personaje. În această perioadă de tranziție, de prefaceri rapide
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
lui Euripide. Iată ce spune Hecuba, regina Troiei, după victoria grecilor: Pentru a desăvîrși șirul nenorocirilor, voi pleca să fiu sclavă în Grecia, la anii mei înaintați. La vîrsta mea voi îndura cele mai rele umilințe, fie că voi fi portăreasa care ține cheile, eu, mama lui Hector, fie că mă voi duce să coc pîine, să-mi întind pe jos oasele ostenite, eu care dormeam într-un pat regal, să-mi acopăr trupul uzat cu veșminte uzate, cu zdrențe, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
a hotărât să intre. Recepționerul l-a primit amabil. Îi părea foarte rău, dar nu. Domnul nu era Înregistrat la ei. Cel puțin, nimeni cu acest nume, nici care să corespundă descrierii. La fel a zis peste zece minute și portăreasa de la pensiune. Faulques a ieșit În stradă, mijind ochii din cauza luminii ce reverbera pe pereții albi. Și-a pus ochelarii de soare și s-a Întors În port. Nici nu se gândea să recurgă la poliție. La postul local erau
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
-l evocă Îi provoacă o dorință irezistibilă. Însă, aproape simultan, În fraza imediat următoare, Își aduce aminte și de Richard Sassoon, cel pentru care trece peste orice convenție și peste orice mândrie. S-ar duce la el și ar Întreba portăreasa dacă i-a lăsat un mesaj, ar fi În stare să-l aștepte zile În șir. Comportamentul ei, o știe, nu e tocmai normal, dar nu se poate opune „Îngrozitoarelor porniri sadice de a distruge”, de a se pierde În
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
la bunicul meu medic, care locuia pe bulevardul Voltaire. Cînd personajul dvs. spune: "Oamenii îmi sunt indiferenți, mai puțin Restif de la Bretonne, Tristan Corbière și Jeanne Duval", mi-am amintit că bunicul meu practica spiritismul. Găsise, pe același bulevard, o portăreasă care era un medium extraordinar. Prin intermediul acestei femei care își mîngîia un barbișon imaginar recitînd Les Amours jaunes, îl făcea să vorbească pe Tristan Corbière... . Timpul scrisorilor A fost odată ca niciodată un timp al catedralelor, a mai fost un
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
acceptării alterității, și dîndu-ne de înțeles că aceasta este o mască, în sensul nietzschean al termenului, de diferență, de opoziție ca deghizare pe care o îmbracă pudoarea unui zeu. Am mai pomenit și cu alte ocazii de rolul important al portăresei, personaj cheie pentru Cioran, un fel de model al alterității triumfătoare, de Big Brother familiar și constrîngător, totodată cerber și gardă de corp, un concentrat de empatie, supraveghere, protecție, sentiment de proprietate. O portăreasă tradițională nu are doar conștiința fermă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
alte ocazii de rolul important al portăresei, personaj cheie pentru Cioran, un fel de model al alterității triumfătoare, de Big Brother familiar și constrîngător, totodată cerber și gardă de corp, un concentrat de empatie, supraveghere, protecție, sentiment de proprietate. O portăreasă tradițională nu are doar conștiința fermă a propriei identități, dar se mai și identifică (chiar de o manieră conflictuală) cu cele ale locatarilor 'săi', de soarta cărora se simte responsabilă. Cioran dezvoltă o adevărată fascinație pentru această ființă, care trăiește
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
simte responsabilă. Cioran dezvoltă o adevărată fascinație pentru această ființă, care trăiește totul la modul personal, care se atașează, bodogănește și protejează, dar și o ființă a cărei curiozitate vulgară și autoritarism intruziv îl perturbă profund. Mai mult încă, figura portăresei se transformă, la Cioran, în prototipul anti-diaristului : Să ții un jurnal înseamnă să căpeți obiceiuri de portăreasă, să remarci toate fleacurile, să te oprești la ele, să acorzi prea mare importanță lucrurilor care ți se întîmplă, să neglijezi esențialul, să
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
se atașează, bodogănește și protejează, dar și o ființă a cărei curiozitate vulgară și autoritarism intruziv îl perturbă profund. Mai mult încă, figura portăresei se transformă, la Cioran, în prototipul anti-diaristului : Să ții un jurnal înseamnă să căpeți obiceiuri de portăreasă, să remarci toate fleacurile, să te oprești la ele, să acorzi prea mare importanță lucrurilor care ți se întîmplă, să neglijezi esențialul, să devii scriitor în cel mai prost sens al cuvîntului. (C,p.434) Din fericire, el nu va
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
te oprești la ele, să acorzi prea mare importanță lucrurilor care ți se întîmplă, să neglijezi esențialul, să devii scriitor în cel mai prost sens al cuvîntului. (C,p.434) Din fericire, el nu va adopta niciodată acel "eu" de portăreasă, dacă lăsăm deoparte acuitatea observației și plăcerea pe care o resimte adesea de a "pișca" slăbiciunile contemporanilor săi. Ambivalentă, deci, imaginea portăresei, așa cum sunt practic toate ideile și personajele ce străbat opera cioraniană. De fapt, distorsiunea gîndirii inerente punerii în
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mai prost sens al cuvîntului. (C,p.434) Din fericire, el nu va adopta niciodată acel "eu" de portăreasă, dacă lăsăm deoparte acuitatea observației și plăcerea pe care o resimte adesea de a "pișca" slăbiciunile contemporanilor săi. Ambivalentă, deci, imaginea portăresei, așa cum sunt practic toate ideile și personajele ce străbat opera cioraniană. De fapt, distorsiunea gîndirii inerente punerii în cuvinte este ocolită, în măsura posibilului, prin fulgurația scriiturii fragmentare și prin frecventa utilizare a paradoxului. Cioran pare să fi găsit o
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
rușinea de a fi "privită" ca o prostituată. În vis, poetul își mărturisește dragostea, pentru a o "ucide" apoi pe femeia care "i se dăduse fără nici o oprire", și care n-a putut suporta rușinea provocată de cuvintele grele ale portăresei (Sehen Sie noch eine Dirne): "sticluța de veronal venise la timp să destrame această nouă realitate trezită de puterea unui cuvânt aruncat, orbește, în penumbra unei scări"177. Ca atare, prin plăsmuirea lui trăită "aievea", Eminescu "își precizase din primele
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Ei reprezentau un muncitor din opt În forța de muncă națională. În Franța, cele 2,3 milioane de lucrători străini Înregistrați În acel an reprezentau 11% din populația activă. O mare parte erau femei angajate ca bucătărese, femei de serviciu, portărese și bone - În majoritate covârșitoare de origine portugheză. Cei mai mulți migranți nu aveau drept de ședere permanentă, așa Încât nu au fost incluși În acordurile semnate de sindicate și patronate, care ofereau siguranță, asistență socială și pensie pentru angajații autohtoni. Astfel, ei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]