1,339 matches
-
ca să fie clar că intruziunea mea nu e cea a unui hoț; dacă cineva m-ar surprinde în această clipă, semnalul „câine care latră“ e mai puternic decât cel de „telefon care țârâie“ și asta ajunge ca să-mi deschidă o portiță din cercul care mă ținea prizonier: reiau alergatul pe lângă copacii de pe drum, lăsând țârâitul în urmă, mereu mai atenuat. Alerg până unde nu mai sunt case. Mă opresc într-o poiană să-mi trag sufletul. Fac genuflexiuni, aplecări, îmi masez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
murdară, cu straturi de praf îngrămădite sub mobilă și pe la colțuri. Cine se ocupa de curățenie în această cameră se vedea că nu mai dăduse cu mătura de luni de zile. Oare ce făcea menajera asta? Stătea toată ziua la portiță și bârfea cu prietenele, așa cum fac toate dacă nu le supraveghezi îndeaproape? Lui Mma Ramotswe îi era limpede că menajera profita cu nerușinare de bunăvoința domnului J.L.B. Matekoni. Celelalte camere, deși aveau paturi, erau ticsite cu cutii pline de bujii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
au furat. Aveam de gând să-i atârn o piatră de gât și iepuroaicei, prea se îngrășase și m-a zgâriat când am băgat mâna prin plasă, dar parcă a mirosit ceva, pentru că mi-a dat una: - Aschimodie, leagă bine portițele! Dacă mai dispare vreunul, pe tine te snopesc. - Când m-oi curăța, zicea ăl bătrân, n-aveți nici o obligație, chiar nici una, puteți să mă băgați în cuptor și cenușa tot în Bahlui sau mai bine pe gheață, să nu cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de nimeni din afară. După ce te înveți cu întunericul, poți să vezi oamenii mici de sub casă. Știu sigur că stau acolo, am desprins într-o zi placajul din spate să le fac loc să intre. Pentru că, pe lângă perete, au o portiță prin care vin ei și când au adus dulapul, prea mare pentru hol, are și geamuri, le-au blocat intrarea. Nu s-au uitat, muncitorii aveau bocanci grei, au băut vin și-au mâncat hamsii, ei au acoperit intrarea. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
băăă... Omuleți? Ai căzut în cap prin somn? râde Sorin, întinzându-se... Bate cu degetul în tâmplă. - Ești trilulu? - Chiar sunt, sunt mai mulți, poate-am să-i mut în dulap, într-o cutie în care-am să tai o portiță și ferestre cu traforajul... Le-am lăsat două cuburi de zahăr și-o bomboană. Sunt ceva mai mari decât degetul, au haine și papuci... - Prostălane, ai visat... Nu sunt... Auzi, ce-ai fi s-o luăm și pe Felicia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
deja în nacelă și face cu mâna, larg, elegant. Primarul pune greu piciorul pe treaptă, un soldat dă să-l împingă, dar se oprește când secretarul primăriei țipă la el. Intră pe lat, sugându-și burta să-ncapă. - Băi, da’ portița asta-i pentru țâri, cum să-ncapi? Încercând să-și facă loc în nacela cu stegulețele Franței și României, primarul face o mișcare necugetată, îl împinge pe ambasador brusc, cât pe ce să-l zboare peste bord. Domnul Charles se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
grebla coraslei lor de fătați prin bălării să fi făcut, măi băiete? Ce luna, asfințitu’ și luminarea lor de borobeți? Bărbatul îmi murise și rămăsesem io, femeie singură, am pus mâna pe ce-am găsit când i-am văzut la portiță, am luat toporișca și le-am zis că plec cu unu’ de gât până la urmă, scârnăviile...” Cred c-ar putea să-njure o zi întreagă fără să se repete. Mă pomenesc cu o jună cu buricul gol la masa mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
care probabil Însemna mult. - Mi se pare o poziție potrivită pentru vremurile pe care le trăim, nu crezi? Dominique Lassa, născut În Sète, educat În Marsilia și Paris, al doilea fiu al unei familii străvechi și care alesese marea ca portiță de scăpare pentru setea lui de aventuri și dorința lui fierbinte de a cunoaște lumea și oamenii, nu a știut, sau nu a vrut, să caute argumente prin care să Înfrunte ceea ce socotea a fi niște teorii trecătoare ale răpitorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
știa asta. Era numai o chestiune de timp pînă să dea de el, și atunci nu avea să-i mai rămînă altceva decît de făcut decît să moară de foame acolo, Înăuntru, ca un iepure Înhățat de dihori. Nu exista portiță de scăpare, le-ar fi fost de-ajuns să se așeze pe culmea falezei și să aștepte. Se hotărî prin urmare că sosise clipa să dea bătălia cea mare și În acea noapte o legă de mîini chiar și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și el își dorise, făcuse pe dracu-n patru cînd fusese stagiar să fie acceptat ca definitiv pe post, întâlnirea cu Mihail a fost asemenea întîlnirii cu îngerul, iar cine dorește mult se repede cu totul, nu-și mai lasă portițe de scăpare, promite, semnează, jură, arde totul în spate. Iar în al doilea rînd pentru că din Serviciu nu pleci cînd vrei. Pleci cînd poți și de fapt asta se întîmplă atunci cînd ești supt, uscat, golit, cînd nu mai ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
acoperită cu scrisul ordonat și plin de ascuțimi al maiorului, "Subscrii, domnule adjutant?" Radul Popianu s-a făcut palid. Nu era pregătit pentru așa ceva. Își subestimase adversarii, dacă erau cu adevărat adversari. Trebuia să cumpănească rapid și să găsească o portiță de ieșire. Cel mai mult îl încurca faptul că era în uniformă. Cînd purta uniforma era întotdeauna mai crispat, chiar și mintea îi funcționa într-un "regim special" , nu putea cuprinde chiar tot ce voia, ci numai acele lucruri care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
își are casa Baba-Cloanța, vrăjitoarea din poveste. Luana epuizase orice locușor în care se putea ascunde. Ema și Dan îi cunoșteau toate vizuinile. În timp ce alerga nebunește se întreba: Unde nu mi-a trecut prin cap să mă pitesc vreodată?" Deschise portița de la grădină și văzu magazia. Se opri o secundă, respiră adânc și fără să stea prea mult pe gânduri trase zăvorul. În bezna din interior se născu pe neașteptate o oază de lumină. Stive de lemne, lăzi și cutii deslușiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în carne vie, la adăpostul mesei de arbitru. În final, epuizate și dezmembrate, fetele așteptau verdictul. Singura care n-ar fi trebuit să-și facă probleme era, firește, Doinița, învățată cu astfel de cascadorii, dar Luana nu-i lăsa nici o portiță de scăpare. Făcea așa un tărăboi, se lua de gât cu toți, alergându-i în jurul curții, că până la urmă copiii renunțau să se mai pună cu ea. O declarau câștigătoare, dar în spatele ei scriau, mare, pe tablă "Doinița" și fugeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
îi dovedise, încă o dată, deșertăciunea lucrurilor de care se agățau în timpul vieții iar cei doi își vindeau acum sufletul pentru o avere iluzorie, de nimic. Se ridică pe neașteptate și împinse poarta. Luată prin surprindere, Anda primi în piept izbitura portiței din fier forjat și se dezechilibră. Urlă de durere. Dan se năpusti asupra Luanei și-o lovi cu putere. Ea căzu și el își continuă demonstrația de forță. Sanda, ieșită să-și întâmpine fata, se repezi spre ea, strigând disperată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nenorocirea dar cum s-o facă pe Luana părtașă la dezastrul lui acum, când ea era la capătul puterilor, sfâșiată de atâtea încercări? Cum să-i spună c-o înșelase, că-i nenorocise viața, că nu-i mai lăsase nici o portiță de scăpare? O veste ca asta ar fi lăsat-o fără suflare. Putea merge acasă și s-o strângă de gât. Rezultatul ar fi fost același. Și totuși, trebuia să-i spună. Același simț al dreptății, prost înțeles pe tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lipsuri și ieșiri din decor nu le-ai cunoscut! Nimeni nu te poate iubi mai mult decât tu însăți. Nici măcar eu... Mi-ai distrus viața, m-ai făcut să sufăr cum nici n-am visat vreodată, mi-ai închis orice portiță spre tine măritându-te, mult prea curând de la despărțirea noastră, cu primul care ți-a ieșit în cale... M-ai înșelat, Luana! Nu-și propusese să-i spună asta dar, în timp ce vorbea, îi văzu lumina din ochi, acea sclipire fermecătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cafea, Luana și atât cât se poate să nu mă deranjeze nimeni. Mai în fiecare duminică se întâlnea cu Ștefan. Deși el își propusese s-o țină departe, până când ea avea să-și limpezească gândurile, femeia nu-i lăsase nici o portiță de scăpare. Îl suna sâmbăta și-l întreba dacă are un program prestabilit pentru a doua zi. Răspunsul lui venea pe nerăsuflate. Era liber, ca pasărea cerului și întru totul la dispoziția ei. Plină de vervă, așteptând cu nerăbdare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
tot! Curând după aceea Elena se împrieteni cu fata unor vecini și după felul cum căutau cu orice preț colțișoarele tainice, după cum fugeau amândouă și se ascundeau de ochii oamenilor, Carmina bănui că se sărutau ca în filme, că descoperise portița către starea de excitație și că se bucurau s-o regăsească din când în când, răvășite, de-o jumătate de sentiment de teamă, de-o jumătate de sentiment de rușine, toate amestecate bine la un loc. Mai era o seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
înțelegea, se afla la vârsta când îi privea cu detașare, nici aliindu-se cu ei, nici acceptând micile lor jonglerii, sau demersuri pe muchie de cuțit, dar nici judecându-i cu asprime, despotic, orbește, fără a le lăsa măcar o portiță de scăpare, un dram de încredere, un pic de înțelegere în fața alunecărilor către viciu. Cunoscuse odată pe tatăl unui băiat care abia își făcuse formele de angajare, omul avea capul alb, tuns foarte scurt, fața subțire, osoasă, o figură dramatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
maman că așa ceva nu se mai poate, se auzi vocea lui Ovidiu, fermă. Ședea cu spatele la ele, privea pe fereastră nerăbdător, îl irita plăcerea Sidoniei de a scălda situația când așa, când așa, după bunul ei plac, voind să lase o portiță deschisă și Carminei față de care se simțea ca naiba! Toate astea le-ai mai spus de o mie de ori, ce naiba și a fost inutil. N-a mai rămas nimic nou, imaginează-ți. Te-am chemat aici să ne ajuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nici măcar o secundă, în cei șase ani de căsnicie, sfârșiți lamentabil într-un tribunal oarecare, că în Ovidiu zac atâtea disponibilități, atâta pasiune și neliniște, nebunească neliniște, oare în ce tainiță fuseseră ascunse toate astea, care fusese semnalul ce declanșase portița de rezervă? Nu era sigură pe nimic de vreme ce în oamenii pe care-i cunoști, îi vezi zi de zi, le vorbești, le intuiești reacțiile și stările există forțe ascunse ce pot răsturna într-o clipă tot ce socotiseși ca fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
repede spatele și se îndepărtă grăbită. Orice întârziere i-ar fi dăunat. Prefera așa, să plece, fără ca el să poată descifra cu exactitate întreg mesajul comportării ei. Era foarte conștientă că poate exista un "la o adică", întotdeauna își pregătea portița de salvare, era foarte atentă să nu se expună în întregime. Pășea grăbită pe trotuar, mai tânără cu zece ani, prefera să-l însoțească în minte, în drumul lui pe strada către gară. Va aștepta alte câteva zile, nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
plină de nostalgie. Orașul e încă tânăr. Nici nu se cunoaște că are șapte vieți. Casele întineresc văzând cu ochii, acoperișurile se spală de ani și de praf, geamurile scot la iveală căpșoare bălaie cu ochi mari și obraji rumeni. Portița scârțâie... Bate vântul. Aduce o boare din trecut. Miroase a Ștefan cel Mare și a Cantemir. Dacă bătrânul castan ar putea vorbi, ne-ar spune că orașul acesta a văzut multe. El însă parcă se ridică în vârfuri, vrând să
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ajuns de nesuportat, a venit, salvatoare, plecarea la București și, odată cu aceasta, Înscrierea ei pe traiectoria pe cât de spectaculoasă, pe atât de previzibilă, a fetei de provincie ajunsă În capitală: cursuri, examene, teatre, concerte, expoziții, escapade la Vama Veche, la Portița și la 2 Mai, un avort riscant, manechinat și ședințe foto cu intermitențe dar Întotdeauna pe bani, vizite prin redacții de reviste și de edituri, lunediști, echinoxiști, opzeciști, tipi mișto, haioși, zicea ea, cu diblă, foști bursieri În Franța sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tubul sau conul de lumină ce învăluie cascada este dens ca o ceață sau mai degrabă o spumă, asemănător ectoplasmei (acea materie eliberată de medium în care se materializează spiritele). Coada de așteptare pentru locul sfânt se face în spatele unei portițe de lemn cu cârlig de rafie ce stă închisă simbolic atunci când cineva este sub cascadă, pentru a nu-i perturba intimitatea. Aici poți sta pe o bancă și te poți concentra la sunetele ciudate; ele se percep vag din direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]