524 matches
-
corcitură mică, o să te învăț eu ce să le spui. Pagină separată Clubul Poștei și Telegrafului din Agra, nu este cel mai mare club din oraș. Este o construcție victoriană, simplă, ca o cutie funcțională, din cărămidă roșie, cu un portic de piatră, atașat în față, ca un nas cârn. În interior, persistă un miros puternic de prăjeală, care nu poate fi înlăturat, indiferent cât ar curăța și-ar freca servitorii. Iar servitorii curăță și freacă de mama focului, cu violență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
chinezească. Acest lucru nu se petrece și, pentru câteva săptămâni, existența sa se desfășoară în limitele spațiului strâmt, destinat eunucilor. Nu are acces nici la mandanea, aripa bărbaților, nici la zenana. Este Rukhsana, cea care plutește între două lumi. Dincolo de porticul trandafiriu, se află un paradis al femeilor și al apei curgătoare. Sunt probabil peste o sută de femei acolo, de la babe până la copile. Unele sunt concubinele sau soțiile nababului. Altele sunt servitoare sau cameriste, descendente ale femeilor sosite la Fatehpur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în fața unei clădiri dominată de razele Sfântului Duh și Sfânta Fecioară pe tron având în spate îngeri care țin o draperie, simbolizând zămislirea supranaturală. Scena a cincea este întâlnirea dintre Sfânta Fecioară și vara sa Elisabeta, îmbrățișându-se în fața unui portic. Apoi, în altă scenă Iosif bănuitor, acuzându-o de necredință pe Sfânta Fecioară, care se apără de învinuirile ce i se aduc. Fecioara Maria are aureolă și poartă mantie roșie. Deasupra zboară câțiva îngeri. Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos este redată
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
nesfârșită asupra masacrelor din colțuri îndepărtate ale lumii - toate acestea îmi umplu capul, amintindu-mi că nu putem scăpa de răutatea care pândește pe pământ. Nici măcar în vârful îndepărtat al unui deal din sudul Vermontului. Nici măcar dincolo de ușile încuiate și porticurile zăvorâte ale sanctuarului imaginar cunoscut sub numele de hotelul Existența. Caut un contraargument, o idee care să echilibreze balanța și sfârșesc prin a mă gândi la Tom și Honey. În clipa asta, nu e nimic sigur, dar aseară, la cină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
procura revelații noi, uneori cu sens opus, și fiecare treaptă din scara aceea vorbea În felul ăsta două limbi În același moment. Observarăm, pe măsură ce urcam, niște mici construcții. O fântână cu structură falică, descizându-se sub un fel de arc sau portic scund, cu un Neptun care stătea cu tălpile pe un delfin, o poartă cu coloane vag asiriene și un arc de formă imprecisă, ca și cum cineva ar fi suprapus triunghiuri și poligoane peste poligoane, iar fiecare dintre vârfurile lor era dominat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
un mormânt somptuos, cu bolta iluminată de un grant de o mărime extraordinară. În fiecare colț apăreau niște femei În veșminte virginale, În jurul unui cazan cu două niveluri, un fel de mic castel pe o temelie de piatră cu un portic ce părea un cuptor, două turnuri laterale din care ieșeau două alambicuri ce se terminau cu o bilă ovoidală, și un al treilea turn central, ce se termina În formă de fântână... În bazamentul micului castelul se puteau vedea trupurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
când nu mă încurcam niciodată să număr paharele băute și femeile sărutate, înainte sau după apusul soarelui. Transpus, l-am străbătut în duh, minunându-mă, în zori de ziuă: De la grandioasele coloane antice din forul roman, până la fântânile, stilobații și porticurile monumentale, cu frize și frontoane grațioase de marmură și m-am mirat că poate exista atâta euforie astrală și copleșitoare frumusețe, în tăcere și în pustietate. Îmbătrânind, l-am revăzut în vis: Într-una, de departe și de aproape, plutind
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
largul lor printre orătăniile fără număr. Ocoliră prin dreapta. În spatele castelului, la vreo sută de pași, se afla vechiul conac, vast, scund, bătrân. Înfipt parcă pe jumătate în pământ, cu un cerdac sprijinit pe stâlpi, care împodobea fațada ca un portic primitiv. Bătrânul Iuga continua a-și păstra locuința în care s-a născut și, cum el ședea aproape permanent la țară, casa veche părea mai vie decât cea nouă. ― Asta e împărăția noastră! zise Grigore când ajunseră iarăși în fața castelului
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și o fâșie de purpură îi încingea fruntea. De acolo a plecat la Crotona, unde a întemeiat faimoasa sa școală. Clădirea, albă, strălucea în afara orașului, pe o colină ce domina golful. Se zărea de departe, printre chiparoși, măslini și nenumărate portice. Pe soclul statuii lui Hermes, de la intrare, scria: "Profanii, înapoi!" Dimineața, când soarele se ridica din valurile mării, tinerii novici intonau un imn închinat lui Apolo și executau un dans. Apoi, se spălau și se plimbau în tăcere, reculegîndu-se pentru
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
s-a desfășurat de sute de ori în închipuirea mea. Dar era prea târziu și timp de câteva zile am clocit în mine o ciudă plină de venin. Iar a început să plouă. Nu vreți să ne oprim sub acest portic? Așa. Ce spuneam? Ah, da! vorbeam despre onoare. Așadar, când mi-am amintit de această întâmplare, am înțeles exact ce însemna ea pentru mine: visul meu nu rezistase la proba faptelor. Visasem, lucrul îmi era acum limpede, să fiu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
m-am cazat la o pensiune și-am ieșit pe străzi, intrigat de explicațiile profesorului Marco. Dar orașul părea foarte pașnic. Palate semă nând mai mult a primării, statui de duci de Savoia pe cai de bronz, în fine, faimoasele porticuri. Turiști, lume colorată și amestecată. Unde era magia ora șului dintre râuri? Seara ne-am reunit cu alți câțiva prieteni, traducătorul meu Bruno, familia Pop din Cluj etc. și am cinat la o trattoria foarte pitorească. Am ieșit apoi sub
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ei dreptul acestora de a locui în case pe placul și pe gustul lor. Altminteri, ne-ar fi oferit locuințe luminoase, spațiu și ferestre mari, în loc să plaseze într-un plan pur geometric, o succesiune de scuaruri, magazine, băi orășenești și porticuri care puteau fi străbătute într-un singur fel, oferindu-ne case alcătuite atît de restrictiv, că nici măcar un scaun, nemaivorbind de o masă ori o canapea, n-ar fi putut fi așezat într-un loc, altminteri decît consideraseră ei. Străzile
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
să mai plătesc și taxiul. Cred că-i de ajuns. — O să-ți fie greu să mă-ncălzești, zise el ezitînd. Sînt rece gheață. Ea îl bătu pe genunchi. — O, o să te-ncălzesc, sînt bună la asta. Taxiul se opri în fața porticului alb al unei biserici. Plăti taxiul și veni lîngă femeie zicînd: — Ne căsătorim? — Locuiesc după colț. Intrară într-un gang din strada în care fusese fostul lui atelier. Urcă destul de greu scara. — Nu te simți bine, nu-i așa? îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să ne împreunăm mîinile și s-o ducem? murmură Lanark. Rima se forță să se ridice în picioare și zise: Nu, dă-mi brațul. O să merg. Preotul îi duse pe niște cărări întunecate, năpădite de buruieni, care treceau pe lîngă porticele unor mausolee tăiate în deal. Luciri venite de jos luminau colțuri ale unor inscripții dedicate minunaților morți: „...Campania lui victorioasă...“ „.....al cărui devotament lipsit de egoism.....“ „...respectat de studenți...“ „.....stimat de colegi.....“ „...iubit de toți...“ Traversară un spațiu neted și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
decît cele din cimitirul din deal. „William Skinner: 2 ½ m nord × 60 ¼ cm vest.“ „Harry Fleming, soția sa Minnie, fiul lor George, fiica lor Amy: 1,83 m vest × 60 ½ cm nord.“ Ajunseră la o intrare laterală, traversară un mic portic și intrară în catedrală. Un tînăr cu părul lung, îmbrăcat în salopetă albastră, stătea citind o carte pe capacul baptisteri de lîngă ușă. își ridică privirea și zise: — Unde-ai fost, Arthur? Polifemus umblă înnebunit. Crede c-a descoperit ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
din capul lui de cal, fără să înceteze să mestece salata de roșii cu ardei iuți pe care o înfuleca. Apoi vorbi cu un ușor accent spaniol. Îi propunea lui Rambert o întâlnire pentru poimâine, la ora opt dimineața, sub porticul de la intrarea în catedrală. Încă două zile, a observat Rambert. \ Păi nu e așa ușor, spune Raoul. Trebuie umblat după oameni. Calul a mai cădelnițat o dată din capul lui și Rambert a aprobat fără entuziasm. Restul prânzului s-a desfășurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
MIROS DE UMEZEALĂ MAI URCA ÎNCĂ DE PE PAJIȘTILE USCATE TOTUȘI. SOARELE, ÎN SPATELE CASELOR DINSPRE RĂSĂRIT, ÎNCĂLZEA DOAR COIFUL IOANEI D`ARC, STATUIA ÎN ÎNTREGIME AURITĂ CARE ÎMPODOBEA PIAȚA. UN CEAS BĂTU DE OPT ORI. RAMBERT A FĂCUT CÂȚIVA PAȘI SUB PORTICUL PUSTIU. DINĂUNTRU AJUNGEAU PÂNĂ LA EL PSALMODIERI NEDESLUȘITE ÎNSOȚITE DE VECHI MIROSURI DE PIVNIȚĂ ȘI TĂMÂIE. DEODATĂ CÂNTECELE S-AU OPRIT. VREO ZECE MOGÂLDEȚE NEGRE AU IEȘIT DIN BISERICĂ ȘI AU PORNIT CU PAȘI MICI ȘI REPEZI SPRE ORAȘ. RAMBERT A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
TĂMÂIE. DEODATĂ CÂNTECELE S-AU OPRIT. VREO ZECE MOGÂLDEȚE NEGRE AU IEȘIT DIN BISERICĂ ȘI AU PORNIT CU PAȘI MICI ȘI REPEZI SPRE ORAȘ. RAMBERT A ÎNCEPUT SĂ-ȘI PIARDĂ RĂBDAREA. ALTE MOGÂLDEȚE URCAU SCĂRILE MARI ȘI SE ÎNDREPTAU SPRE PORTIC. ȘI-A APRINS O ȚIGARĂ, APOI I-A TRECUT PRIN MINTE CĂ LOCUL UNDE SE AFLA NU PERMITEA POATE ACEST LUCRU. La opt și un sfert, orgile catedralei au început să cânte în surdină. Rambert a intrat sub bolta întunecoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
până când va putea ieși la lumina zilei. Dar cât va mai dura asta? Gâfâia, trezindu-se în ceea ce părea a fi un colț dintr-o piață romană de mult îngropată. Se uită la cei doi stâlpi care aveau deasupra un portic. De-a lungul lui, două bucăți cubice de piatră, aruncate una peste cealaltă, ca și cum constructorii de acum două milenii ar fi lăsat pur și simplu sculele și și-ar fi abandonat munca. Auzea pași grei în spatele ei. Căuta o ieșire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cu picioarele ei uriașe printre aceste clădiri pitice și ziduri minuscule. Spațiul dintre ele abia dacă era destul ca să-i permită să stea în picioare. În timp ce mergea repede pe vârfuri, auzi scârțâitul a ceea ce se temea că era intrarea cu portic a unei reședințe impunătoare. Se uită în spate, la Uri, care îi arătă un loc anume de pe perete. Era o scară, pe partea laterală, ce urca spre o mică deschidere. Se afla pe aceeași linie cu centrul Templului și, astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
fie sete chiar fără să-ți fi petrecut noaptea sub un pendul. Imbecili. Plătesc și plec, Înainte ca ei să poată să-și imprime trăsăturile feței mele În memorie. Și iată-mă În colțul lui Place des Vosges. Trec pe sub porticele cu coloane. Care era filmul acela vechi ce răsuna de pașii solitari ai lui Mathias, cuțitarul nebun, noaptea, prin Place des Vosges? Mă opresc. Aud pași În urma mea? Bineînțeles că nu, s-au oprit și ei. Ar fi de-ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
acela vechi ce răsuna de pașii solitari ai lui Mathias, cuțitarul nebun, noaptea, prin Place des Vosges? Mă opresc. Aud pași În urma mea? Bineînțeles că nu, s-au oprit și ei. Ar fi de-ajuns niște vitrine de expoziție și porticele astea ar deveni săli aidoma celor de la Conservatoire. Tavane joase de secol XVI, arce semicirculare, galerii cu gravuri și obiecte de anticariat, mobile. Place des Vosges, așa cum e ea, joasă, cu portoanele ei vechi pline de dâre și scâlciate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nu cumva e pentru Ralph? Chiar i-ai face una ca asta? Înainte să apuce să răspundă, Laurence o trase grăbit după el, sub privirile acuzatoare ale lui Jack. Abia când ajunseră în fața ușii de la intrare de la Tawny Beeches, cu porticul ei impresionant, Fran își dădu seama că mai era o jumătate de oră până la întâlnire. De ce naiba s-o fi grăbit Laurence așa tare să scape de Jack? Celor de la Tawny Beeches, după cum se susținea în broșură, le plăcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
o noapte agitată, m-am trezit cu tot corpul plin de junghiuri. Picioarele, de îndată ce le-am vârât în încălțări, au început să mă doară și mai mult decât înainte de a le fi dat jos. Am ieșit să ne așezăm sub porticul bisericii și am mâncat puțină carne uscată cu azimă. Aveam lângă noi cele două burdufuri. Bovo s-a uitat la ele și, arătându-le cu degetul, a spus: - E vin înăuntru, nu? Am născocit pe loc o minciună. - E oțet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
i se schimbase puțin și, trecând pe lângă el, l-am văzut strâmbând din nas scârbit de cum miroseam. Am trecut printr-un hol cu podeaua dintr-un mozaic în felurite culori, care dădea într-un peristil dreptunghiular, totul împrejmuit de un portic cu coloane având, în mijlocul unei grădini, o fântână cu trei jeturi înalte. Peste tot erau flori și arbuști de toate speciile și culorile. Giuliano stătea pe o laviță de piatră lângă fântână și citea un sul de pergament. Avea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]