1,416 matches
-
moartea? — Eu nu ghicesc, eu comunic, răspunde Esmé înțepată. Vă costă o sută de euro și un fir de păr. Gérard ezită: se gândește la ce a pățit Lionel. Dar profesionistul din el învinge. Trage o sută de euro din portofel și un fir de păr din freză. Le pune pe farfurioara pe care i a trimis-o Edy prin intermediul sertărașului. Piticul trage spre el farfurioara și retrimite sertărașul cu un bon fiscal. — Păstrați bonul până la ieșirea din rulotă, își ia
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
majoritatea pieselor sale, precum și alor lui Cehov, au căzut la premieră!); „teatrul este singurul lucru care mi-a salvat viața”(p.79); „ori de cîte ori Îmi vorbește cineva despre geniu, Îmi pipăi un buzunar sufletesc, să mă asigur că portofelul e Încă acolo”(p.128); „mereu am simțit că mi s-a blocat scrisul, dar Îmi place atît de mult să scriu, Încît Întotdeauna Îmi croiesc drum prin blocaj” (p.289); „lumea fanteziilor e singura lume locuibilă pentru un artist
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
tendința de a-și însuși teritorii și de a-și manifesta cu acest prilej instinctul de agresiune. De unde ideea despre caracterul înnăscut al proprietății private. (A. Bourgeot) Ambele triburi se tem. Pentru a-și masca frica, autohtonii se pipăie la portofel. Gesturi de reglaj. Și vorbesc. Locvacitate exagerată. Vorbesc pentru a nu simți spaima. Sălbaticii comunică și ei. Cu totul altfel însă. Se hârjonesc. La ei, comunicarea verbală deținere o pondere destul de neînsemnată în procesul socializării. Nu pot comunica decât cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
în pungă, ci gura. Inhalezi pe gură. Poate. Locuiesc în canale. La fel ca membrii populației vedda din Ceylon care trăiau goi în adăposturi săpate în stâncă. Avem așadar de-a face cu o colonizare. Faptul că oamenii își pipăie portofelul ne face să credem că sunt conștienți de dreptul pe care și-l arogă alogenii. Acela de a-i jefui și de a-i muta pe băștinași într-o altă zonă. „Băștinașii“ cred însă că o posibilă colonizare a aurolacilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
putut să evadez... Și o ai la dumneata? O am acasă. O ajuns ca vai de ea. Prin câte ape am trecut și câte ploi m-o prins!... Norocul meu că o țineam ascunsă în sân. Într-un fel de portofel din mușama, căpătat de la un neamț. Că altfel nu mai rămânea nici urmă din ea. Uite ce mi-i dat să aud! O hârtie amărâtă îl ajută să evadeze! Nemaiauzită întâmplare. Când ne spui povestea asta? - a întrebat agronomul tulburat
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
bătătoare la ochi pentru Victoria - de asta se temea el cel mai tare. „Dezamăgitor! Pe bună dreptate, dezamăgitor!, gândi. Mama-i mult mai lipsită de resurse financiare decât crezusem la început. Abia acum am descoperit și eu că acel uriaș portofel al ei nu este atât de umflat pentru că-i prea plin cu bani, ci doar pentru că-i căptușit la interior cu prea mult burete!” Și totuși, acesta își ridicase, în mai multe rânduri, problema cu privire la ce anume se va întâmpla
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
rostiri. Pentru el era deosebit de important faptul că găsise un aliat în bătălia cu viața, fiindcă până a o cunoaște pe Olga, partenere neașteptate își rotunjeau ochii pe chipul său, dar mai ales voiau să pătrundă în tainicul loc al portofelului. În tot acel timp, se simțise ca un obiect netrebuitor, aruncat la marginea societății. Totul era ca Olga să vadă în el un soț doritor să statornicească un cămin unde să domnească pacea, liniștea și buna înțelegere. Nu-i venea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
acestor plusuri financiare după cum bănuia Olga erau unele surse enigmatice, dar și pocherul. Victor frecventa o casă unde, la masa de joc, se rulau sume exorbitante. Deocamdată lui îi surâsese norocul; îi lăsase pe unii participanți să plece acasă cu portofelele goale. Printre aceștia se aflau și unele notabilități ale urbei, care nutreau speranța că va veni și o zi a revanșei. Olga îi spunea că, din câte știa ea, de-a lungul timpului, mulți oameni respectabili, prinși în tentaculele caracatiței
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
fondul extrabugetar, îi dădea posibilitatea de a se hazarda în aventuri amoroase, jocuri de cărți, beții prelungite. Se întâmpla chiar să lipsească câte o noapte de acasă, ocrotit de către vreo puicuță care îi ciugulea mai întâi tot ce avea în portofel; dimineața se trezea tamponat pe frunte cu apa de colonie ieftină a fustiței aceleia scurte care îl conducea grăbită spre o ușă dosnică de ieșire. Olga începuse a se îngrijora. Sarcina ei înainta vertiginos. Mai erau câteva săptămâni și în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
de a mai face control, la una ori la alta, când muți ceva de pe un teritoriu pe un alt teritoriu, nu poți, dacă ai graniță, și obligația de a controla, ce muți, dacă nu miști din urechi. Mai nou din portofel. Măi dragă, am o rugăminte la dumneata. Care? Nu mai mă înnebuni de cap cu asemenea aiureli. Ia aminte, la ce-ți spun: aiureli ori neaiureli, bagă la cap, ce-ai să auzi, acum, din gura mea: atâta timp cât va exista
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
pe canapeaua din bucătărie, surâzând, calm, împăcat în sfârșit cu el însuși - așa l-a găsit un vechi prieten, Edouard Saenger, cel care îl ajutase să se mute. Pentru că nu-i plăcea să aibă datorii, și-a pus pe piept portofelul cu 100.000 de franci, pe care-i împrumutase de la un prieten iranian în vederea închirierii unui studio; alături, manuscrisele ultimelor opere, arse. A doua zi, Șahid Nura’i, scriitor iranian și unul dintre cei care-l iubeau mai mult, moare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
plase, cân' vine de la piață, da' și alea care coboară în jos din gipan cu Vuittonu' dă braț. Alea din gipan să fie abonate, cum ar veni, iar la alilalte să li se scurgă ochii și să se scarpine în portofel ca dă eczemă, cân' o vede pe tarabă. P-ormă să se repeadă să dea bănuțu' pe ea, chit că nu-și mai ia covrigu' și suta de parizer la birou pă chestia asta o săptămână." " Da, mă, îmi dau
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de externare, o să-ți scriu rețeta și-ți dau o săptămână de medical." "Să trăiți o mie de ani, dom' doctor!", mulțumi entuziast bolnavul. Însoțind-o pe duduia Fany, Vasile se bucură de faptul că-și lua singur hainele și portofelul. Ar fi fost destul de tensionat să știe că de problema asta s-ar fi ocupat cei doi studenți, comentând astfel situația în sinea lui: "Bine că mi le ridic io. Dacă s-ar fi dus ăia, sigur îmi făcea inventaru
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cu o nonșalanță aproape golănească. Fără ca vreun deget să-i fi apăsat tastele pentru a forma codurile de eliberare, bancnotele ieșeau prin fanta aparatului și cădeau pe pavaj. Neînvățate cu o asemenea libertate, departe de spațiile strâmte și Întunecoase ale portofelelor, peticele de hârtie filigranată plecau la plimbare În grupuri, ca niște școlari În excursie. Se prelingeau ușoare de-a lungul trotuarului, trecând peste capote și parbrize. Câte-o bancnotă Își mai lipea curioasă fața de vitrina unui magazin, se mai
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
organizate la sfârșit de săptămână. Peste tot sunt munți de chiștoace, meșe, tone de deșeuri atomice și de steril, mașini abandonate, blănuri sintetice, cutii de lapte, prezervative, seringi, vapoare, vagoane de tren ruginite, tabele de marcaj care Încă arată scorul, portofele golite de bani, cabine de duș, capace de canal, un pod de cale ferată, o raboteză, câteva bombe rămase neexplodate În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, un serviciu de cafea incomplet, televizoare, un baraj cu tot cu hidrocentrală și ecluze, trei
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
o reprimase de la bun Început. S-ar putea spune că avusese, În privința lor, o mare dorință de a fi optimist, care În cele din urmă se epuizase. La toate acestea se mai adăugă, Înainte de a pleca, și incidentul penibil cu portofelul. Trebuia să plătească votca, dar nu-și găsea portofelul, fiindcă nu-și mai găsea nici pardesiul, ceea ce-i provocă un moment de neîncredere și derută - de fapt, i se făcu efectiv greață de sine. Își amintea vag că-l lăsase
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
că avusese, În privința lor, o mare dorință de a fi optimist, care În cele din urmă se epuizase. La toate acestea se mai adăugă, Înainte de a pleca, și incidentul penibil cu portofelul. Trebuia să plătească votca, dar nu-și găsea portofelul, fiindcă nu-și mai găsea nici pardesiul, ceea ce-i provocă un moment de neîncredere și derută - de fapt, i se făcu efectiv greață de sine. Își amintea vag că-l lăsase pe spătarul scaunului, dar pe nici un spătar al vreunui
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
integramă Maxim și observă cu întîrziere că are clienți. Tușica se apropie prima de vitrina ticsită cu tot felul de sortimente de patiserie, prăjituri și înghețate. Angelina își scoase de pe umăr poșeta, îi desfăcu fermoarul și dădu la iveală un portofel din piele. Comandară o salată de fructe Exotic mare, cîte o felie de Diplomat și două sticluțe de Coca-Cola. Își luară singure paharele, șervețelele și lingurițele de pe bufet, și se așezară la o măsuță într-un colț. Ce bine era
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ea undeva în adîncul sufletului, e doar o răbufnire temporară, i se pare lui Patru Ace, provocată de unele neajunsuri. — Astea sînt păsăricile mele, recunoaște Roja pe un ton spăsit, superstițiile care-mi aduc noroc, îi explică, ceasul Omega moștenit, portofelul maroniu, fularul de lînă, brățara primită cadou de nuntă, catarama cu însemnele statului Guatemala. Le port cu mine întotdeauna. — De unde și pînă unde Guatemala? se miră Patru Ace cu mintea undeva la zona Asia-Oceania. — Cadou, îi explică Roja, a primit
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Doar n-am înnebunit, zice Dendé, mi s-a acrit de cît am umblat pe jos zilele astea, nu mă mai țin balamalele. Atunci n-ai decît, uite cheile, se lasă Sena convins scoțînd rapid din buzunar un fel de portofel din piele. Și eu m-am săturat de atîta condus, zice. — înseamnă că domnul Președinte și-a luat adio de la mașinuța lui? întreabă Dendé. — De grija asta nu mai pot eu, zice Sena. — în loc să-i fii recunoscător, ți-ai găsit
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ți spun! am rostit. Am apucat-o de braț și am strâns-o până s-a strâmbat de durere. Și-a smuls brațul din strânsoare și s-a întors. — N-am nici un ban. I-am dat imediat o liră din portofelul meu, i-am făcut semn cu brutalitate să dispară și m-am întors în salon. Am închis încet ușile. Nici nu m-am uitat înapoi în grădină. Am așteptat câteva clipe. În casă era o liniște profundă. Ce-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pare că nu-mi era dat să mă port politicos cu sora lui Palmer. — Iată care este explicația, spuse ea. Soția dumneavoastră mi-a spus că astăzi va fi plecată. Aveam nevoie de cheia de la un birou. Cheia este în portofelul fratelui meu. El îi dăduse soției dumneavoastră portofelul ca să plătească niște facturi. Ea l-a pus într-un coș pe care l-a uitat când a trecut ieri pe aici. Cum aveam mare nevoie de cheia aceea, iar ei urmau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
port politicos cu sora lui Palmer. — Iată care este explicația, spuse ea. Soția dumneavoastră mi-a spus că astăzi va fi plecată. Aveam nevoie de cheia de la un birou. Cheia este în portofelul fratelui meu. El îi dăduse soției dumneavoastră portofelul ca să plătească niște facturi. Ea l-a pus într-un coș pe care l-a uitat când a trecut ieri pe aici. Cum aveam mare nevoie de cheia aceea, iar ei urmau să plece amândoi, ea mi-a împrumutat cheia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de pe față, i-am răspuns, așezându-mă la birou. Din cauza buzelor umflate vorbeam dificil. Am Încercat să le dau la o parte cu limba și am descoperit că așa era ceva mai ușor. Nu m-ar deranja să-mi recuperez portofelul. Era nou-nouț. Dar n-au decât să păstreze stiloul. Ăsta e mai de Doamne-ajută. Am apucat stiloul cu care scriu aceste rânduri. Apoi i-am explicat că ascunsesem banii Împrumutați de la drăguța de Ludmila În chiloți, și l-am Întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a o contacta. Între câteva fumuri și Înghițituri, m-am pierdut printre gânduri melancolice. Timpul trecea și chiar Înainte ca soarele să apună după acoperișuri, se porni o briză călduță, aproape afectuoasă. După ce chelnerița ne Înmână nota, Anton sublinie că portofelul său din „cea mai fină piele germană“ era tot la mine. Dar colegul meu are destui bani, nu-i așa, Knisch? Am reușit să scot la lumină câteva bancnote mototolite, pe care le-am netezit cu palma și le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]