442 matches
-
indubitabil că e viu, că nu e un "capitol de istorie literară" clasat în formule definitive, oricât de pertinente și exacte ar fi ele". În efortul său, autorul mizează pe spectacularul aceluiași univers în alcătuirea căruia intră: "menajeria fabuloasă", grotescul portretistic, alegoria ca spațiu al libertății absolute de a recrea realitatea. În concluzie, interpretările care au ca obiect pamfletul arghezian fie ating, asimptotic, dimensiunea polemică, personalizând-o printr-o logică proprie care exprimă, în esență, genealogia critică a spiritului estetic, fie
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
sau "Stilul e omul însemnează pauperismul ideii inexpresive, care atârnă de meșter, nu de subiect". Fie că face apologia pamfletului ca "gen literar jumătate actual și jumătate etern", fie că definește portretul, contrazicând o întreagă istorie a atitudinii encomiastice în portretistica literară românească, fie că reinterpretează poetic conceptul de realism sau că e în dezacord cu o definiție consacrată a stilului, Arghezi practică o polemică implicită, pentru că instaurarea propriei teorii (nemetodice și nesistematice) presupune excluderea sau demolarea celor existente. E limpede
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
se folosește de expresii, toate traducând orgoliul nemăsurat al savantului, grandilocvența ideologului și egocentrismul său în viața publică sau pretențiile literatului: "superomul unanim", "marele nostru Rabbi", "Apostolul neamului", "suveran al creierului românesc", "Dascălul nostru, al tuturora" etc. Pamfletarul, expert în portretistica satirică sau alegorică, în care imaginea hiperbolică e figura de bază, recurge, aici, la tehnici descriptive specifice polemistului, bazate pe ironie subversivă, cum ar fi acumularea: "la domnul Iorga, profesor universitar, om cu tendințe de unitate, cu "metodă", cu "ordine
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
din perspectiva subiectivizată a Vitoriei, rămîn, multe dintre ele, la nivelul accesibilității comune. Ele se fac înțelese de largi grupuri de destinatari, respectiv lectori, neintegrați obligatoriu în contextele speciale ale comunicării. Formula „cel cu căciula brumărie” deschide seria de aspecte portretistice cu funcție specializată și conotativă. Personajul intră într-o „rețea socială închisă” în ce privește sistemul de semnificații, adică ermetic pentru alte colective, dar perfect identificabil în sfera restrînsă a oierilor de munte. Ca fapt etnografic, trebuie relevat că „brumăriul” în cojocărie
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
în oralitate, cu funcție poetică, dar și sociologică. Atribuite unui individ, selectat cu sau fără intenție de colectivitate, instituționalizează un portret ideal de bărbăție și de frumusețe, sumar și din cîteva epitete: fudul, mîndru, deschis, vesel, darnic, vorbăreț. La schița portretistică se adaugă, uneori, și partea onomastică. Nechifor are numai semnificație onomastică; însă Gheorghiță înseamnă numele de taină (mitică și erotică) pentru Vitoria. Autorul îl introduce în conștiința cititorului, aplecînd la eresuri folclorice, încărcîndu-l de sentimentalitate. În oralitate poate fi identificată
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
letopiseț de Curte. Situat între cronica lui Miron Costin și cea a lui Ion Neculce (căruia îi va servi și de izvor), acest letopiseț, departe de valoarea literară a operelor celor doi cronicari, are o fizionomie distinctă, caracterizată prin bogăție portretistică și amănunte semnificative, creatoare de atmosferă. Începe cu domnia lui Eustratie Dabija, urmărind în continuare prezentarea tuturor domnilor moldoveni care i-au succedat. Iliaș Alexandru, domn milostiv, care nu de puține ori plătea datoriile săracilor reclamați la judecăți, moare probabil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287786_a_289115]
-
la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, absolvită în 1948. Și-a însușit, mai ales ca autodidact, principalele limbi de cultură europene, studiind totodată desenul (cu pictorița Zoe Vermont; va publica, în 1974, un volum de schițe portretistice) și acuarela (cu Ecaterina Delighioz). În 1941 se înscrie în Uniunea Tineretului Comunist. Între 1945 și 1949 lucrează ca redactor la Radio (emisiunile pentru străinătate), între 1949 și 1953 este redactor, apoi redactor-șef adjunct la revista „Viața românească”, ocupând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
mai ales în capitolele consacrate prozatorilor, cu mai multe rezerve posibile la sectorul liricii și, firește, cu unele lacune (unele determinate de interdicțiile epocii când a apărut). Sunt însă capitole integral solide, cu judecăți valabile esteticește și cu inegalabile calități portretistice, cu efecte excelente din scurte reconstituiri biografice ori dintr-o anecdotică exploatată în manieră lovinesciană. Frapante prin pitorescul și plastica lor sunt figurile lui Geo Bogza, Zaharia Stancu, Nichita Stănescu, Marin Preda, Mircea Dinescu și ale multor altora. Cu asemenea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
de anecdotica de colportaj, Z. evocă în „diapazon subiectiv”, sub semnul unei „alianțe spirituale”, oameni de seamă pe care a avut șansa de a-i întâlni, privindu-i sub două aspecte - în societate și în intimitatea lor sufletească. E o portretistică generoasă, cu accent omagial și totuși croită cu o certă seriozitate analitică. Profilul istoricului literar definit de vocația sintezei, al istoricului de teatru, al teoreticianului culturii și al memorialistului este completat de activitatea dascălului și a cărturarului, prezent, cu verbul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290698_a_292027]
-
redarea mișcării și a detaliilor anatomice, de la căutările artei mesopotamiene, la siguranța reprezentărilor greco-romane. Comparativ cu arta egipteană, care caută să extragă esențialul formelor vizibile potrivit canoanelor consacrate, arta greco-romană parcurge un drum invers, urmărind să descrie, mai ales în portretistica romană, detaliile fizionomiei, surprinzând în mod realist inclusiv nuanțele psihologice ale modelului înfățișat. La nivelul redării imagistice a sacrului, aceste amănunte accentuează aspectele specifice viziunilor artistice ale acestor civilizații, punctând importanța lor în contextul istoriei artei. În definitiv, în Antichitate
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
359 ***, Istoria vizuală a artei, coord. Claude Frontisi, Enciclopedia Rao, București, 2007, p. 60. 360 Amintim aici și rolul deosebit jucat de măștile folosite în timpul procesiunilor funerare, care redau îndeaproape fizionomia defunctului, constituind prin aceasta un reper stabil al evoluției portretisticii romane. (Vezi în acest sens Jean-Paul Morel, Arta Romană, în vol. Larousse, Istoria Artei, coord. A. Châtelet și B.P. Grosilier, Editura Univers Enciclopedic, București, 2006, p. 260). Tot legat de acest subiect, istoricul de artă E. H. Gombrich considera că
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
în care e răstălmăcită, este involuntar, memorialistul, mereu crâncen și pus pe răfuială, fiind aproape cu totul lipsit de umor. Nu însă și de darul povestirii. Evocarea e vie, cu o energică mișcare a epicului, punctată de accente sugestive în portretistică și înzestrată cu un dialog nu fără resurse expresive. Stilul slobod, fără vreun dichis, a făcut ca L. să fie socotit de Camil Petrescu un precursor al anticalofilismului la noi. SCRIERI: Amintirile colonelului Lăcusteanu, îngr. Radu Crutzescu, postfață Ioan C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287736_a_289065]
-
oameni ce se aseamănă între ei, au „un aer de familie”, deși au și multe deosebiri, multe particularități. De demult a apărut în arta portretului caricatura, care subliniază specificul individului, caracterizându-l pregnant. Există însă o altă mare tradiție a portretisticii figurative care încearcă să surprindă „caracteristicile caracteriale” ale unei persoane pe baza virtualei asemănări a acestuia cu animalele. Se consideră că animalele au un specific tipologic psihologic temperamental, caracterial, moral chiar, subliniat de folclor, fabule, mitologie, blazoane, heraldică. Astfel, încă
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
teatru (2002) se află aceeași jucăușă sagacitate. Iscoditorul lexicograf se angajează într-un slalom printre „dileme” și „interogații”. E, poate, prea mult răsfăț, dar este și o reconfortantă prospețime în galeria aceasta de personaje românești și străine, înfăptuită cu îndemânare portretistică. Sub pana neastâmpăratului U., ele își revelează, răsfrânte în oglinda modernității, noi accente ale fizionomiei. SCRIERI: Saltul, București, 1975; Sub semnul teatrului, București, 1980; Caiete de regie, București, 1985; Povești de adormit părinții sau Carte cu copii pentru părinți, Focșani
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
a-l scoate pe marele critic din zodia unilaterală a acuzelor și a represaliilor de până atunci. Lovinescu e studiat ca scriitor într-o nouă carte, E. Lovinescu, artistul (1969), unde sunt avute în vedere literatura de imaginație, memorialistica și portretistica. O secțiune specială reconstituie ultimul mare roman al criticului, Mălurenii, rămas în manuscris. Transformat în pasiune, interesul cercetătoarei se prelungește în urmărirea destinului acestuia în epocă și postumitate într-o panoramă intitulată Confruntări în critica deceniilor IV-VII. E. Lovinescu și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290650_a_291979]
-
universul poetic este lărgit până la semnificații istorico-naționale și mitice - mirii Maramureșului, Moldova liturgică, Argeșul Meșterului Manole, cortul divin al Carpaților. Un poem ca Imnul lui Ioan de lemn - „groparul / și premergătorul cel mai vestit dintre / Profeții locului” - purcede din tradiția portretistică a lui Goga, dar tonul de romanță desuetă este înălțat în albastrul cel mai pur și amplificat polifonic într-o cutremurătoare elegie care se transformă pe nesimțite în grea lamentație și celebrare metafizică: „Spânzurătoare de lemn, cumpănă cruce / Pe cerul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
a literaturii lovinesciene, insuficiența observației directe, luate pe viu dovadă artificialitatea, aerul nefiresc, neverosimil al dialogurilor și situațiilor. Ce se pierde însă într-o parte se câștigă în cealaltă: deficitul de credibilitate din proza de ficțiune se compensează prin talentul portretistic și evocator, care-și dă întreaga măsură abia în Memorii. Revenind la textele în discuție, e de la sine înțeles că Lovinescu, dat fiind dezinteresul său pentru viață, nu excelează în ipostaza de observator pornit să surprindă ineditul lumii înconjurătoare. În mijlocul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
pentru analiza sufletului după metoda behavioristă, ceea ce justifică atenția insistentă arătată fizionomiei, comportamentului și întregului arsenal de reacții exterioare, traductibile în limbajul schematic al unor "teorii" sau "idei" abstracte (lui Lovinescu i s-a recunoscut până și de către adversari talentul portretistic). De aici și substituirea introspecției stricto sensu cu un discurs prefabricat despre sine, prin care scriitorul își construiește "masca" menită a camufla cât mai eficient "umbra" trădătoare a unei personalități fără pată. Apoi, cum și autorul, și personajele sale par
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
află mai presus de orice interes sau ambiții de ordin personal. A.U. e un bun povestitor, sfătos și molcom, înclinat mereu spre sentințe și moralizări, de obicei în spirit creștin. Unele descrieri sunt vii, respiră autenticitate, în vreme ce în notațiile portretistice (Mavrocordat, Carol al XII-lea, patriarhul Ierusalimului Hrisant Notara, Brâncoveanu, hanul tătăresc) surprind nu atât trăsăturile fizice, cât cele morale. Letopisețul e întocmit într-o limbă destul de fluentă, cu vădite reminiscențe din textele biblice, cu care A.U. era familiarizat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285510_a_286839]
-
încorporează documente oficiale orientale traduse de Amiras. La rândul său, letopisețul este unul dintre izvoarele unei compilații anonime păstrate în limba greacă, numită Cronica Ghiculeștilor, referitoare la istoria Moldovei dintre 1695 și 1754. Cronica urmărește, într-o succesiune evenimențială și portretistică, domnitorii pământeni și fanarioți, relațiile lor cu boierimea autohtonă și cu noua clientelă adusă de la Țarigrad. Figură întunecată, Gheorghe Duca, „prea vrăjmaș și plin de toată răutatea”, asuprea cu „dăjdii” deopotrivă norodul și boierimea - lezare a privilegiilor, aspru sancționată. Precis
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286520_a_287849]
-
princiare. Guvernarea lui „ca o lumină au străluminat, plină de bucurie”. Cronica rămâne o mărturie bogată în date istorice, politice și sociale (despre starea populației și fiscalitate, despre viața comercială din târguri ș.a.). Valoarea literară a textului provine din bogăția portretistică, din narațiunea colorată și claritatea stilistică. Traducerea grecească a cronicii, făcută de Amiras, a fost transpusă în franceză de Nicolas Génier, în 1741. Ediții: Cronica anonimă a Țării Moldovei care se începe de la domnia lui Istrati Dabija Vv. și se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286520_a_287849]
-
egală măsură vizionar și lucid, tinerețea lui Odobescu e înțeleasă ca mod de îmbrățișare pasionată a vieții și a ideilor epocii. Acumularea informațiilor, verificate riguros, nu devine obositoare și pedantă, căci Ș. scrie expresiv și viu, cu o certă vocație portretistică de sorginte călinesciană, știind să coloreze afectiv constatarea istoriografică și trădându-și simpatia, uneori exagerată, pentru autorii în discuție. În 1980 își reunește intervențiile publicistice de aproape două decenii în volumul Ispita istoriei, cuprinzând „investigații, precizări, demersuri metodologice”, în care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289628_a_290957]
-
când de tineri. Este vorba de o personificare a vaselor țărănești, de o animare a materialului la treapta unor înțelegeri artistice”. În alte lucrări artistul recurge la translația viziunii decorative despre care am amintit în zona figurii umane și a portretisticii, tratate în termenii reprezentării la limita dintre plasticitatea specifică modelajului sculptural și cea a sintezelor și utilizărilor decorative. Recurgând la tehnica tradițională a desenului grafitat întâlnit la ceramica neagră, el o aplică la lucrări ca: „Portret” aflată în muzeul ieșean
Ion Antonică (1937-2002) Ceramică - Sculptură by Elena – Ivona Aramă () [Corola-publishinghouse/Science/1244_a_2070]
-
de Artă Naivă a Muzeului Județean de Artă, Argeș, Pitești; Spitalul nr. 7, Socola, Iași. „Lucrările sale sunt îndelung plănuite. Așa cum spunea odată Aurel Leon, lacom să plămădească forma, Nicolae popa încearcă voluptatea pipăirii materiei convins că e dotat pentru portretistică. Atras de înfățișarea fizică, de jocurile luminii pe rotunjimile corpurilor, sondează in psihologia personajului încercând a-și transcende propriile sale limite. Căutând îndelung formele semnificative, Nicolae Popa încearcă să smulgă din dăltuirea lemnului, marmurei sau frământarea lutului, fragmente din viață
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
adică de om prin definiție liber. Operație pe cord deschis (2002) e un jurnal presărat cu evocări ale unor personalități: „efigiile” lui Tudor Vianu, G. Călinescu, Vladimir Streinu, Dinu Pillat. S. este în primul rând un asemenea evocator, cu darul portretisticii și al refacerii unei atmosfere, fie privind familia, anii de liceu și facultate, fie lecturile de la Biblioteca Academiei ori atmosfera din institutul academic patronat de G. Călinescu atât în timpul directoratului acestuia, cât și - ca sub o luminoasă umbră - după moartea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289469_a_290798]