360 matches
-
pruncii. Dacă o femeie însărcinată cunună, îi va muri pruncul în pântece. Superstiții legate de nuntă După ce mireasa se suie în căruță sau mașină, ca să plece la biserică, să se uite la răsărit și să zică: “Un porimbel și o porumbiță!”, adică va nște un băiat și o fata sănătoși. Când mirele vine la casa miresei s-o ia la biserică, se uită pe fereastră print-o salbă, ca să facă princi frumoși. Când mirii stau în biserică la cununie, mireasa oboșnuiește
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
pierderea puiului îi stoarce lacrimi: "Muge căprioara sub clar de lună / Și plânge cu râuri de lacrimi / Căci puiul ei gingaș în codrii cei lacomi / A dispărut în noaptea cea brună..." scrie, emoționat, poetul Maurice Rollinat). Pitpalacul, drăgălașa potârniche, turtureaua, porumbița, ținte preferate ale vânătorilor, sunt prin excelență, păsări pașnice. Iar lista nu se încheie aici, căci nu ducem lipsă de argumente împotriva vânătorii și vânătorilor. Dacă inamicii vânătorii sunt numeroși, dacă vânatul cu pene sau blană nu duce lipsă de
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
să procedeze pentru a-i aduce mângâierea dorită. Fără să spună nimic despre ea, Lulù intuiește importanța momentului și-l încurajează pe Andrei să se spovedească, "subliniindu-i vorbele prin gesturi expresive și prin ciripiri rostogolite armonios în gușa de porumbiță"180. Măgulit, bărbatul înclină să creadă că făcuse o bună impresie, că femeia e realmente interesată de propria-i persoană, ceea ce explică recapitularea "popasurilor educației lui sentimentale", cu nostalgia omului deprins să caute în amintiri un refugiu. Deși nu e
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Înainte de a fi înțeleasă ca expresie a raționalității și pragmatismului, latinitatea desemnează aici capacitatea de a reacționa instinctiv, în spiritul luptei pentru supraviețuire, cum și o serie de trăsături psiho-morale (îndeosebi curajul) ce caracterizează comportamentul "fiilor lupoaicei". 180 "Gușa de porumbiță" e o sintagmă utilizată în mod predilect de Lovinescu pentru a sugera grația feminină. Formula indică preferința autorului pentru simbolurile animaliere utilizate în mod curent în cadrul melodramei pentru a desemna anumite comportamente și atitudini tipice. Lothar Fietz analizează codurile animaliere
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
sintagmă utilizată în mod predilect de Lovinescu pentru a sugera grația feminină. Formula indică preferința autorului pentru simbolurile animaliere utilizate în mod curent în cadrul melodramei pentru a desemna anumite comportamente și atitudini tipice. Lothar Fietz analizează codurile animaliere: vulturul, mielul, porumbița, lebăda, lupul, leul, privighetoarea etc. (vezi Lothar Fietz, "On the Origins of the English Melodrama in the Tradition of Bourgeois Tragedy and Sentimental Drama: Lillo, Scröder, Kotzebue, Sheridan, Thompson, Jerrold", în volumul Melodrama. The Cultural Emergence of a Genre, ed.
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
crează o permanentă tensiune afectivă transmisă posterității. Pe rând, îndrăgostiții laudă iubirea și se uimesc de frumusețea lor într-un fel de neobișnuită mixtură între prospețime și solemnitate: Într-adevăr frumoasă ești tu/ cu adevărat frumoasă ești tu/ ochii tăi, porumbiță/ ...Deșteaptă-te, iubita mea,/ Frumoasa mea și vino!/ Căci iată iarna a trecut,/ Ploaia s-a dus, a plecat,/ Au apărut florile pe pământ,/ timpul tăiatului viei a sosit/ și strigătul turturelelor se aud în țară la noi,/ Smochinul și-
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Allegro ma non troppo, București, 1927; Spovedanii, București, 1927; Amantul anonim, Craiova, 1928; Corigent la limba română, cu ilustrații de Lucia Dem. Bălăcescu, București, 1928; Cetiți-le noaptea, București, 1930; Strofe pentru toată lumea, București, 1930; Bărbierul regelui Midas, București, 1931; Porumbița fără aripi, București, 1931; 3 și cu Rezeda 4, București, 1933; Nu sunt ce par a fi..., București, 1936; Nevasta lui Moș-Zaharia, Oradea, 1937; Ciracul lui Hegesias, București, 1939; Versuri, București, 1939; Când doi se ceartă, București, 1940; Versuri, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
gramaticile codului unei /unor limbi străine pe care le învățăm ilustrează alte exemple tipice de metalingvistică. Funcția metalingvistică este prezentă în explicațiile referitoare la termenii argotici (Verzișori, parnoși, lovele, parai, marafeți, leușteni înseamnă bani), la elementele de jargon (Columbelă înseamnă porumbiță), la limbajul copiilor (Nu spunem "nainol" și nici "trosop", spunem "nailon" și "prosop".). Este fundamentală în decodificarea unui "cod practic" (rutier, feroviar maritim): Triunghi înseamnă "cedează trecerea" /a unui cod științific: % înseamnă "sută la sută" (în matematică) etc. Funcția metalingvistică
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
a cinci cunoscuți călători moderni, care confirmă povestirea autorilor antici asupra acestui izvor, numit la fel și în zilele noastre. In afară de Bachus, Hercule, Perseu și Semiramida - care a aflat aici că va dispare din mijlocul oamenilor, prefăcîndu-se într-o porumbiță; Cresus- care vroia să știe dacă va fi învins de dușman; Faraonul Bachoris- căruia i s-a dezvăluit soluția încetării unei epidemii ce bântuia Egiptul; Hanibal, Ptolemeu I, Cezar au fost clienții cei mai vestiți, aproape toți primind răspunsuri pe
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
se încheie nunta. (Cavalerii de onoare sunt fiii autoarei - Radu și Gelu) Superstiții legate de nuntă. - După ce mireasa se suie în căruță sau mașină, ca să plece la biserică, să se uite la răsărit și să zică: „Un porumbel și o porumbiță!”, adică va naște un băiat și o fată sănătoși. - Când mirele vine la casa miresei s-o ia la biserică, se uită pe fereastră printr-o salbă, ca să facă prunci frumoși. - Când mirii stau în biserică la cununie, mireasa obișnuiește
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
pruncii. Dacă o femeie însărcinată cunună, îi va muri pruncul în pântece. Superstiții legate de nuntă După ce mireasa se suie în căruță sau mașină, ca să plece la biserică, să se uite la răsărit și să zică: “Un porimbel și o porumbiță!”, adică va nște un băiat și o fata sănătoși. Când mirele vine la casa miresei s-o ia la biserică, se uită pe fereastră print-o salbă, ca să facă princi frumoși. Când mirii stau în biserică la cununie, mireasa oboșnuiește
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
decît sugestia! amestecă vîrfurile norii Munților Architei, albastru strădanie de lumină, Miercurea Ciuc însorită în cheaguri de semne, unghiul drept căzut în traseu, porumbelul revine omenește în lungimea de vagon, de două vagoane, smalțul verde din gît, mai largă colereta vișinie, porumbița ridică gușa să bea zăpadă topită, atenție gabarit redus! scapă iar, mi-ai luat-o înainte și vorbești de la sine, tonalitatea maximală orizontul îngăduit expresiei, alb de zăpadă în amiază, ultraviolet aspectul de frăție funcțională, cu rețeaua electrică pe trupul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
București, 1967; Taina Sfinxului de pe Marte, București, 1967; La braț cu ultimul zmeu, București, 1970; Vlad, fiul Dracului, București, 1970; ed. (Drăculeștii), București, 1977; Pe cai, pe cai, pe cai!, București, 1972; Giumbuș Măgăruș, București, 1974; Anotimpul sirenelor, București, 1975; Porumbița albă, București, 1978; Y.R. 7 245, București, 1979; O poveste din cronici, București, 1980. Hai să facem o poveste, București; 1981; Să nu afle Aladin, București, 1981; O întrecere ca-n basme, București, 1982; Basme țigănești, București, 1997; Măiastra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289295_a_290624]
-
caut printre cărți. James le examinase. Titus dormise pe ele. Aveam nevoie de o carte puțin sumbră dar captivantă. Ar fi fost chiar momentul pentru o carte pornografică, dar nu pot suporta pornografia. Am ales în cele din urmă Aripile porumbiței, adică altă poveste despre moarte și prăbușire morală. Ziua părea să se stingă, seara să se aprindă, și eu nu-i telefonasem nici lui James și nici șoferului de taxi. Mi-am spus că era prea târziu ca să mai plec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am aprins focul ca să-mi țină tovărășie în cămăruța roșie, consumând astfel scrisorile primite de la Rosemary și de la Angie, precum și fotografia fetei inteligente și neîncrezătoare. Mi-am luat cina în fața focului și am stat un timp, încercând să citesc Aripile porumbiței, dar minunatul, magistralul său început nu a reușit să-mi capteze atenția. Lumina zilei zăbovea încă și puteam citi fără ajutorul lămpii. Am zăcut un timp, cu ochii înghețați, ascultând bubuitul mării și bătăile inimii mele. Începuse să mă cuprindă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
huma amară/ Nădejdea rodirii și visul de rouă/ Și țăndări de pară în locu-le plouă”. Prelucrarea lui M. după Cântarea Cântărilor încântă și ea, îndeosebi prin secvențele dominate de vizual: „Frumoasă ești iubita mea, frumoasă ești!/ Nu-s ochi de porumbiță, pământești/ Ci înfloriri de stele sclipitoare/ Sunt dulcile-ți priviri mistuitoare!” Toate imaginile există în originalul biblic, dar dobândesc o prospețime nouă prin transpunerea versetelor într-o melodioasă limbă românească. În general, tălmăcirile poetului sunt remarcabile, parnasianismul său structural ajungând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288229_a_289558]
-
doar un mic dar filologic, însoțit de cele mai bune urări și gânduri de gratitudine. *** Sfântul Duh, detaliu dintr-o icoană cu Sfânta Treime, Sibiel (foto A.C., 2012) Când este figurat, Duhul Sfânt apare ca un porumbel (sau ca o porumbiță?) din care pornește o rază de lumină. Porumbița provine din vechea simbolistică semitică a Astarteei, deci este la origine un simbol erotic (semnificație care se regăsește în turturica de astăzi), și a fost consacrată mai apoi ca pasăre sacră a
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
mai bune urări și gânduri de gratitudine. *** Sfântul Duh, detaliu dintr-o icoană cu Sfânta Treime, Sibiel (foto A.C., 2012) Când este figurat, Duhul Sfânt apare ca un porumbel (sau ca o porumbiță?) din care pornește o rază de lumină. Porumbița provine din vechea simbolistică semitică a Astarteei, deci este la origine un simbol erotic (semnificație care se regăsește în turturica de astăzi), și a fost consacrată mai apoi ca pasăre sacră a Afroditei. În simbolistica funerară, porumbița 5 este pasărea
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
rază de lumină. Porumbița provine din vechea simbolistică semitică a Astarteei, deci este la origine un simbol erotic (semnificație care se regăsește în turturica de astăzi), și a fost consacrată mai apoi ca pasăre sacră a Afroditei. În simbolistica funerară, porumbița 5 este pasărea sufletului; ea iese din gura muribundului și se înalță în rai, așezându-se în arborele vieții. Această reintegrare sugerează faptul că, la naștere, duhul a pătruns tot ca porumbiță în trupul însuflețit, așa cum este reprezentat, de pildă
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
ca pasăre sacră a Afroditei. În simbolistica funerară, porumbița 5 este pasărea sufletului; ea iese din gura muribundului și se înalță în rai, așezându-se în arborele vieții. Această reintegrare sugerează faptul că, la naștere, duhul a pătruns tot ca porumbiță în trupul însuflețit, așa cum este reprezentat, de pildă, în miniaturile Bibliei de la Pantheon. Și Antim Ivireanul numește sufletul "porumbiță".6 Sunt colinde în care Sfântul Ion, înfățișat ca o porumbiță și nu ca un porumbel, cum ar fi fost de
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
se înalță în rai, așezându-se în arborele vieții. Această reintegrare sugerează faptul că, la naștere, duhul a pătruns tot ca porumbiță în trupul însuflețit, așa cum este reprezentat, de pildă, în miniaturile Bibliei de la Pantheon. Și Antim Ivireanul numește sufletul "porumbiță".6 Sunt colinde în care Sfântul Ion, înfățișat ca o porumbiță și nu ca un porumbel, cum ar fi fost de așteptat conform acordului după gen -, ia locul ariciului cosmogonic: "Ale cui sunt ceste case, / Cresc florile mărului, / Așa nalte
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
sugerează faptul că, la naștere, duhul a pătruns tot ca porumbiță în trupul însuflețit, așa cum este reprezentat, de pildă, în miniaturile Bibliei de la Pantheon. Și Antim Ivireanul numește sufletul "porumbiță".6 Sunt colinde în care Sfântul Ion, înfățișat ca o porumbiță și nu ca un porumbel, cum ar fi fost de așteptat conform acordului după gen -, ia locul ariciului cosmogonic: "Ale cui sunt ceste case, / Cresc florile mărului, / Așa nalte și frumoase, / De departe luminoase / Și de-aproape stogoroase, / Cu stogor
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
florile mărului, / Așa nalte și frumoase, / De departe luminoase / Și de-aproape stogoroase, / Cu stogor de siminoc / Și streșini de busuioc? Dar sub streșini cine-mi șade? / Șade-un stol de porumbei. În cel stol de porumbei / Este-o albă porumbiță, / Porumbiță, pană scrisă / Și nu este porumbiță, / Ci e Ion Sânt Ion, / Trimes de la Dumnezeu / Ca să măsoare pământul, / Pământul cu umbletul / Și cerul cu cugetul. Măsurară, isprăviră, / Ș-a găsit pământ mai mult / Ce să facă cu pământul / Să facă
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
mărului, / Așa nalte și frumoase, / De departe luminoase / Și de-aproape stogoroase, / Cu stogor de siminoc / Și streșini de busuioc? Dar sub streșini cine-mi șade? / Șade-un stol de porumbei. În cel stol de porumbei / Este-o albă porumbiță, / Porumbiță, pană scrisă / Și nu este porumbiță, / Ci e Ion Sânt Ion, / Trimes de la Dumnezeu / Ca să măsoare pământul, / Pământul cu umbletul / Și cerul cu cugetul. Măsurară, isprăviră, / Ș-a găsit pământ mai mult / Ce să facă cu pământul / Să facă dealuri
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
departe luminoase / Și de-aproape stogoroase, / Cu stogor de siminoc / Și streșini de busuioc? Dar sub streșini cine-mi șade? / Șade-un stol de porumbei. În cel stol de porumbei / Este-o albă porumbiță, / Porumbiță, pană scrisă / Și nu este porumbiță, / Ci e Ion Sânt Ion, / Trimes de la Dumnezeu / Ca să măsoare pământul, / Pământul cu umbletul / Și cerul cu cugetul. Măsurară, isprăviră, / Ș-a găsit pământ mai mult / Ce să facă cu pământul / Să facă dealuri și munți / Și fântâni cu ape
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]