521 matches
-
privește cu acei ochi căprui mari,cu acele scântei ispititoare...și parcă îl cheamă...El chiar se autoflagelează și își dă două palme răsunătoare în fața oglinzii. “Ce dracu e cu mine, chiar mă subjugă o femeie ?” se întreabă iritat. Este posac, nimeni nu-i mai intră în voie, nici poftă de mâncare nu are, dar tot mai speră și este încă aparent calm, mai încearcă marea cu degetul și îi trimite două mesaje pe telefonul mobil, dar ea, ca de obicei
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > S. Y. S. (SAVE YOUR SOULS) Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Privindu-vă-n oglindă figurile posace, Cerșindu-vă speranța că mâine va fi bine, Distrugeți adevărul, schimbându-l în ruine, Și desenați iluzii de liniște și pace. Îndestulați cu ură și cu visări deșarte, Vânați cu cerbicie doar propria dreptate. Călcând pe lucruri simple, n-aduni
S. Y. S. (SAVE YOUR SOULS) de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384099_a_385428]
-
-n cer e dată. Dându-și sufletul curat Doar cu fapte, gânduri bune Poți învinge un păcat Doar cu post și rugăciune. Lumea noastră nu-i a noastră, Fapte bune tu să faci, Sufletu-i aură albastră Să nu devenim posaci. Sufletul când părăsește Trupul neînsuflețit Două lumi el întâlnește Ai păcat sau mori iubit. Dintre cei care care-au plecat Lumea dincolo s-o vadă, Doar puțini au mai sperat Să se-ntoarcă aici, să șadă. Doar cei ce s-
ÎNTR-UN TRUP... de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383435_a_384764]
-
din 09 iunie 2017 Toate Articolele Autorului În ritm de dans se învârt oameni, Pe scena lumii au loc jocuri Din care nu lipsește nimeni... În lumini și umbre din cercuri, Se închid și deschid cortine, Aplauze curgând nesfârșite, Figuri posace sau blajine Dansând zilnic neobosite... Pe muzica vieții trec ani, Mereu, gânduri și existențe Se-mpart între iubire și bani, Între esențe și-aparențe, Răscolitoare momente reci Învingând calde clipe, tandre, Suflete dragi plecate pe veci, Zâmbind din stele-policandre... ~ Cristina
RITMURI LUMEŞTI de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383532_a_384861]
-
întrebarea asta. Degeaba s-a dus în cer, nu le știa nici el pe toate, am fost eu de părere mai târziu. Am trăit un an în liniște totală, tot mai departe de morții noștri. La debarcader lucra o femeie posacă, pe nume Gertrúd. Nici nu s-a prezentat, îi știam numele de la alții. Cum a trecut anul? M-am dezvoltat. Mirosul, din ce în ce mai mult. Simțeam vechea duhoare a lacului în timp ce-l sorbeam sau mă scăldam în el. O simțeam în ceaiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ochii la fel de netulburați ca și atunci când o vedeam în atelier ocupându-se cu îndeletnicirile casnice. Vino să facem un șah, zise Strickland. Nu știu de ce în momentul acela nu mi-a venit în minte nici o scuză. I-am urmat cam posac spre masa la care se așeza întotdeauna Strickland. A cerut să i se aducă tabla și piesele de șah. Amândoi luau situația lor ca un lucru atât de firesc, încât mi s-a părut absurd ca eu să fac altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
om care înfruntase fără teamă uragane și taifunuri și n-ar fi șovăit să se lupte și cu o duzină de negri neînarmați având drept singur ajutor revolverul. Uneori dna Nichols își trimitea la hotel fiica - un copilaș palid și posac, de vreo șapte anișori: Te caută mama, zicea ea pe un ton plângăreț. — Bine, draga mea, răspundea căpitanul Nichols. Se ridica imediat în picioare și-și însoțea fiica. Presupun că era un exemplu foarte drăgălaș al triumfului spiritului asupra materiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să-și neglijeze temele școlare, chiar cele de matematici. Continuă totuși, în general, să fie bine notat. Dar marea transformare, din acești ani, se petrece în tipul său moral. Conștiința propriei sale superiorități și patima politică îi dezvoltă o dispozițiune posacă, neliniștitoare. Iată cum e prețuit caracterul său în cataloagele clasei de matematice preparatoare - penultimul an petrecut de Galois la Louis-le-Grand. 1827-'28: trimestrul I: bun, dar aparte; -"-" II: original și ciudat; -"-" III: ascuns și original. Gradația în înrăutățire e evidentă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
chemat la M-rea Neamțu, la bolniță, și l-am spovedit și l-am împărtășit pe poetul M. Eminescu. Și au fost acolo Ion Gheorghiță, din Crăcăoani, care acum este primar. Iar Mihai Eminescu era limpede la minte, numai tare posac și trist. Și mi-au sărutat mâna și mi-au spus: Părinte, Să mă îngropați la țărmurile mării și să fie într-o mânăstire de maici, și să ascult în fiecare seară ca la Agafton cum cântă Lumină lină. Iar
DESPRE MIHAI EMINESCU, CREDINŢA CREŞTINĂ ŞI BISERICA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361274_a_362603]
-
lui nea Tase. Pe deal se auzeau tălăngile vacilor ce se întorceau de la pășunat. Nici nu băgă în seamă țăranul care îi dădu binețe când trecu pe lângă el. Nu-i cunoștea pe toți sătenii. Fiind o fire mai retrasă, mai posacă, nu-i plăcea să se încurce cu necunoscuții și nici să stea cu ei la sfat. Mormăia câte un salut plictisit ca răspuns, când aceștia îl salutau cum era obiceiul împământenit de când lumea printre oamenii muntelui. Aici toți se simțeau
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
liniștea lumii albastru veșmânt, Oprire de aer să poarte cuvânt, Priveghiul luminii când noaptea- i mormânt, Vieții strivite-n adânc de pământ. Abisul marin e doritul iatac Ca pături de nea la răsaduri ce tac, Ori somnul profund pentru vântul posac, De zeu strâns amarnic sub gura de sac. Prelungă plutire-i ca zbor de condori, Din margini de lumi revărsare de zori, E zâmbet născut de-ai iubirii fiori, Din cărți furt tăcut de uitate comori. Răsfăț e desprins din
CE-I LINIŞTEA ? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362320_a_363649]
-
-un zmeu. S-a-nălțat până la cer, coama-și flutură în vânt, El în cer, noi pe pământ , veselie-n cartier! A trecut vara-ntr-o joacă și acum ce să mă fac, De mâine începe școală, de-aia sunt trist și posac. Concertul din lunca La pian, un cintezoi, Sare pe clape vioi! Două ciori lângă ponton Cârâie într-un trombon. Trei sturzi pe o creanga-nalta Susțin un concert de harpa. Patru tinere egrete Sufla de zor în trompete. Cinci presuri
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
Eveniment > Comemorari > AMBIANȚĂ Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 291 din 18 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Ambianță Uneori îmi place să-mi imaginez Că prezidez Un renumit consiliu, Pe care îl stimez. Sunt unii taciturni și chiar posaci, Iar alții guralivi Și zâmbitori - Lingviști celebri, Renumiți poeți, Mari prozatori. Toți stau În rând Și-i port în suflet și în gând. Le dau cuvântul după bunu-mi plac; Le fac un semn discret- Se duc la loc și tac
AMBIANŢĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361125_a_362454]
-
Piatra Arsă, de „cunoscute vieți de domni și domnițe”, și de câte și mai câte. Seri de neuitat sub vișinul „Inubliabilului”! Dar pașii nu mai țineau ritmul valsului, spitalul înlocuise balul, Octavian ne comunica vești din ce în ce mai alarmante, culminând cu un posac Decembrie 2013: „Mircea ne-a părăsit". Teribil de singur (dar cine nu e singur în fața morții?) și probabil cu regretul că al treilea volum n-o să mai apară vreodată. Nu-l cunoștea pe Pirgu al nostru (Octavian), care n-a
CONSTANTIN ARDELEANU DESPRE MIRCEA BRĂILIŢA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368267_a_369596]
-
plin de idei ---De nu se pleacă...o să pice . Pomană ia, că-i tot primit De ziua morților strămoși ! Chiar și iubirea-i de-mpărțit, De tu primești ești fericit, Iar ochii-ți sunt mai luminoși ! Pomană fă din gură ta posacă, Cu sufletul cel trist, străin ! În haină-n aur îl îmbracă Și fă-l pe bietul om să-i placă, Din buze vinete...venin . Mara Emerraldi Referință Bibliografică: POMANA / Mara Emerraldi : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1590, Anul V
POMANA de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368028_a_369357]
-
avea la suflet, fapt de care cumnată-sa nu părea că s-ar sinchisi. Anica, la fel ca frate-său, se simțea bine între lume, pălăvrăgea câte-n lună și în soare, astalaltă stătea retrasă, ai fi zis că era posacă, dacă nu i-ar fi mijit mereu în colțul buzelor un zâmbet, de om distant însă. Anica era mereu plină de bijuterii, se îmbrăca fistichiu, cumnată-sa purta o rochie simplă, închisă la culoare, potrivită pentru orice ocazie, original, țin
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
pe veci e luat UN GÂND DE-O MIE DE ANI (lui Mario) Mă doare în piept de buzele-ți sânge Nevoia de apă și setea-ți de dragoste Să-mi tulburi tu mintea după ce ai adus În viața-mi posacă o inimă pacoste Pleacă și du-te, dispari și tot pieri Dacă asta ți-e voia în trăi de strigoi Voi merge în amintirea-ți frumoasă Să întâmpin cu dor al inimii cor Dar vino și pleacă, al zeilor zumzet
IMAGINI FOTOGRAFICE (POEME) de CĂTĂLIN ANASTASE în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367769_a_369098]
-
Am fost de acord. Am plecat în Hawaii, m-am înscris la un club exclusiv și i-am lăsat terenul liber lui Manole. După trei săptămâni, l-am căutat în mod special ca să aflu ce și cum. Manole era cam posac, dar am reușit să aflu câte ceva. Pentru bună reușită, și-a făcut rost de un carnețel în care a notat ce era mai important. Și-a făcut drum pe la băcănie, în stația de autobuz, la clubul pensionarilor, la bancă, la
REŢETE DE UMOR de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367067_a_368396]
-
lui nea Tase. Pe deal se auzeau tălăngile vacilor ce se întorceau de la pășunat. Nici nu băgă în seamă țăranul care îi dădu binețe când trecu pe lângă el. Nu-i cunoștea pe toți sătenii. Fiind o fire mai retrasă, mai posacă, nu-i plăcea să se încurce cu necunoscuții și nici să stea cu ei la sfat. Mormăia câte un salut plictisit ca răspuns, când aceștia îl salutau cum era obiceiul împământenit de când lumea printre oamenii muntelui. Aici toți se simțeau
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
scrii în așa fel ca fiecare să înțeleagă ce dorește. Cedează locul cititorului, lasă-l pe el să te rescrie. Firescul își face loc singur. Avea el un coleg, chiar îl chema Firescu, nu era de râs, omul era cam posac, nefiresc de posac. Credea în viitorul omenirii, dar ceva cam peste o mie de ani. Nu-l prea iubea nimeni. Avea o vorbă - pornește locomotiva, dă drumul la abur. Adică, pleacă de aici. Era de prin zona vulcanilor noroioși. Ciudată
VASILE DOI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363745_a_365074]
-
fel ca fiecare să înțeleagă ce dorește. Cedează locul cititorului, lasă-l pe el să te rescrie. Firescul își face loc singur. Avea el un coleg, chiar îl chema Firescu, nu era de râs, omul era cam posac, nefiresc de posac. Credea în viitorul omenirii, dar ceva cam peste o mie de ani. Nu-l prea iubea nimeni. Avea o vorbă - pornește locomotiva, dă drumul la abur. Adică, pleacă de aici. Era de prin zona vulcanilor noroioși. Ciudată fire avea Firescu
VASILE DOI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363745_a_365074]
-
întâlnit decât tristeți în puhoaie - umbroase și putred de umede - în care mintea și pasul mi se-nglodau - și clipoceau slinos - tot mai adânc: ploua mărunt și fără oprire - cu noroaie și nefericire nu era - pretutindeni - decât exasperarea - apoi nepăsarea posacă - a unei mocirle fără sfârșit am trecut printr-un crâng - și nici azi n-am ieșit dintre coșmarurile întrezărite - între două pășiri năclăite - și un gând de îngenunchere cu totul - între noroaiele fără fund ale apei *** TEATRUL LUI DUMNEZEU soarele-aprinzi
CONTRADICŢII DE PRIMĂVARĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349630_a_350959]
-
singură, se simțea ca un șarpe prin ierburi crescute pe pante de munte cu reverii și imagini cu bărbați dezgoliți și femei ascunse sub glugă - când auzea soneria la ușă și lumina i se strecura în oase, cu-n aer posac - Mașina-și relua legănarea în spasme de culori variate alintând apa în robinete interne precum mareele din trupul domnișoarei bătrâne când se lăcomea la un banchet oarecare - cu resturi culinare demobilizate în pubele igienice în ecou de antice vase. De
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
Publicat în: Ediția nr. 2043 din 04 august 2016 Toate Articolele Autorului Dispare pasiunea din femeie, Totul devine consumatorism, Iubiții stau ciorchine pe-o glămeie Și practica de zor amatorism. Apare pe la câte-un colț de stradă O haită de posaci, care muncesc Să-ntindă la uscat, pe balustradă, Iluzii care ne-ndobitocesc. Acum nu mai e timp de profunzime, Emoțiile par că nu contează În oameni, femecați cu sărbezime, Si poezii care, cumva, nu mai vibrează: * Unde ești, miorița dragă
SUNTEM IAR EPIGONI de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350013_a_351342]
-
fi odată, De ei nu-i va spune clar fără vreo erată, Că poate cine știe, ea chiar e ca altădată.. Și își amintea cum a fost cu a lui lângă lac, Zicând că:- Lângă o fată nu poți fi posac, Ba chiar nu ai voie să fi nici de nevoie, Că numai c-o vorbă bună intri ei în voie! I-am arătat:-Tu ești ca o apă curată, Inima-mi numai de ține tare se agață, Spera tic-tac că
TRILOGIA PRIETENIEI ŞI A IUBIRII. (III) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350049_a_351378]