532 matches
-
puse pe băut de-a dreptul din vadră. „Ia te uită, domnule!“, Își zise el cu bucurie și mirare atunci când Își privi chipul oglindit În vinul negru. Parcă se vedea pentru prima oară și-l Înveseli fața lui lungă și posacă, ca și cum ar fi fost singurul care ducea-n spinare toate grijile lumii. O picătură de vin căzută de pe bărbie Îi strâmbă În fel și chip oglindirea din găleată. Se adăpă iarăși Îndelung și cu plescăituri de plăcere. De-acum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nedreptățit. Mergând pe stradă, totul ți se pare urât, mizer, respingător. Nu vezi decât gunoaie, oameni încruntați și goliți de sentimente, oameni îmbrăcați în haine ieftine și ponosite, pensionari resemnați și tineri mizerabili, agresivi și inculți. Te așezi meditativ și posac pe o bancă, strecurând printre gene câteva lacrimi, în indiferența oamenilor care trec pe lângă tine, când, deodată, cineva se oprește în dreptul tău și te întreabă ce ai pățit, dacă te poate ajuta cu ceva. Mirat, ridici privirea, vrei să ripostezi
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
curând, acesta din urmă s-a recăsătorit și el, ceea ce îi oferă lui Ionel un nou motiv de tristețe și revoltă. Tatăl vitreg este, la rândul său, nemulțumit de atitudinea lui Ionel ceea ce-l face să fie mai tot timpul posac când trebuie să interacționeze cu acesta; deoarece a sesizat sensibilitatea tânărului, se abține de a face orice fel de glumă în prezența lui pentru ca să nu fie interpretată drept o jignire (ceea ce, de altfel, s-a și întâmplat de câteva ori
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Altundeva notează: „Într-adevăr, sunt unzufrieden, dar așa am fost de când mă știu, ăsta-i un rău de care am suferit toți în familia noastră atât de tulburată și neliniștită” (77 Ă 29 iunie 1967). A fi ursuz, adică neprietenos, posac, morocănos, adică, etimologic vorbind, nefericit. E ascunsă în această nefericire o abatere de la sensul comun, poate modern, al fericirii. Îi scrie fratelui: „mă gândesc adesea la mama noastră, la ceea ce avea ea excepțional, la vioiciunea și (de ce nu?) orgoliul ei
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
de asemenea dezaprobarea față de versurile lui Ion Minulescu, „afectate, superficiale, de o dubioasă originalitate, lipsite de emoție, distractive ca niște zurgălăi, colorate ca lampioanele de la serbările populare”. Urmează alte articole ale sale împotriva lui Paul Zarifopol, pe care îl găsește „posac, bănuitor, îmbătrânit și fardat”, a lui Mihail Dragomirescu, numit „duhovnic al țapilor” (Un nedreptățit: D. Mihail...), o diatribă împotriva lui Camil Petrescu (Tot despre „Noua generație”) și un articol denigrator la adresa „literaturii proletariatului” (Bluze albastre). La rândul său, Mihail Sebastian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286628_a_287957]
-
și nici fata ei când pleacă, în fiecare luni, pentru o săptămână, în pădure, nu râde, nu glumește „cinstita holeră de la ’48”, nu râd încă mulți și multe în cele patru părți ale Amintirilor...). Desigur, C. nu e un autor posac, care scrie o operă sumbră. Sunt în același timp total inacceptabile clișeul jovialității perpetue și imaginea cam nătângă a unui hâtru care se ține numai de glume. Trebuie citite Amintirile... în general și partitura lui Nică a lui Ștefan a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
paranteze, tinde vădit spre galanterie: "Câte păsări o fi stricat / Cerul / Până să-ți nimerească mersul / Atât de lin?" (Pentru păsările dispărute). Cel mai amplu poem, Nevermore (din Astfel, 1973), punctat cu întrebări despre timp, despre fericire și tristețe adresate posacului Corb e, în esență, un monolog. Pulsul celor 109 versuri urmează (paralel) pulsul narativ al modelului Poe, cu alte reverberații însă: Spune-mi pe șleau, ca lui Edgar Allan Poe, nu te uita la deosebiri Ce înseamnă acel nenorocit "Nevermore
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de a acționa. Mai mult, el și-ar fi dorit, atât pentru sine, cât și pentru alții, ca drumul care duce la îndeplinirea datoriei să nu fie presărat cu atât de multe obstacole. Imaginea lui Kant drept moralist ascetic și posac, care stă tot timpul cu degetul ridicat, veștejind bucuriile vieții drept tot atâtea vexații aduse imperativelor pure ale rațiunii practice, este o legendă. Filosoful nu a fost nici un suflet insensibil, nici un mizantrop. Știm prea bine că în personalitatea sa au
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
sub semnul mediocrității. În medii intelectuale influente, demnitatea culturală pare să fie asociată cu infraraționalul sau cu supraraționalul. Marile idei nu ar avea nevoie să fie sprijinite prin producerea de temeiuri și argumente. O argumentare sistematică este resimțită drept prozaică, posacă, plictisitoare, până la urmă drept probă a lipsei de spirit. Intelectuali rafinați freamătă când citesc o propoziție cum este cea a lui Cioran: „În afară de poezie, metafizică și mistică nimic n-are nici o valoare.”24. Aceasta este, totuși, o remarcă ocazională a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
rosturile În răstimpurile unui an. După unele legende, vânturile ar fi copii Sfintei Duminici, În număr de doisprezece, corespunzând celor douăsprezece luni ale anului. De aceea, vânturile au vârsta, temperamentul și Înfățișarea lunilor din an: cele de iarnă sunt bătrâne, posace și răutaciose, cele de primăvară sunt tinere, zglobii și capricioase, cele de vară sunt pasionale și cele de toamnă chibzuite și mature. Zefirul este considerat duh curat, tânăr și gingaș, În vreme ce Vântul turbat este un duh necurat. Rosturile lor sunt
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
Hristoși-copii „hidrocefali și primitivi”. Pe acest fundal poetul își retrăiește imaginara iubire pentru Pamela - „ilustrație demodată” ce-l atrăgea în copilărie din paginile unei reviste (Veneția). Clipa ațipește-n „plictiseală”, marea, cerul și nisipul sunt „bolnave, cenușii”, pe când ploaia este „posacă, rece, grea, neodihnită”; pavilionul unde orchestra cântă poartă aceeași amprentă a efemerului, a aparențelor în culori stridente sub care se ascunde adevărul adevărat - o jucărie stricată, marionete țepene, peste care se revarsă amărăciunea lumii: pavilionul în care cântă orchestra este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286088_a_287417]
-
sau nu, își formează, își educă adeseori echipa în conformitate cu propriul stil de conducere. Un conducător optimist, cu stil cooperator de muncă va crea în jurul său optimism, încredere, inițiativă, un climat de emulație, spre deosebire de un altul pesimist, copleșit permanent de sarcini, posac, irascibil, care va atrage după sine crearea unei atmosfere încordate, încărcată tensional, încorsetată. Nu trebuie să uităm că, alături de stilurile normale, firești, adaptive, indiferent de tipul sau felul lor, există și stiluri de conducere dezadaptive, ca modalități ineficiente de raportare
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
lexicală) 8. Scrie un text cu titlul “La teatru” TESTUL NR. 8 1. Citește cu atenție textul: “Copiii l-au zărit de pe cerdac Cum se mișca domol pe sub gutui Și toți au alergat în jurul lui. Iar el a-ncremenit pe loc, posac Cum îl prinsese vremea pe cărare. Ca o perniță sferică în care O fată rea, ca să se joace, A-nfipt o sumedenie de ace. Băteau copiii din vătrai și clește, Dar el tăcea săracul ca un pește, Și doar fiori de
CAIETUL MAGIC Clasa a III-a by Elena Boureanu () [Corola-publishinghouse/Science/483_a_882]
-
Dar el tăcea săracul ca un pește, Și doar fiori de groază când și când, Treceau pe trupușorul lui plăpând...” (George Toparceanu Ariciul) 2. Scrie cuvinte cu înțeles asemănător: sferică, a încremeni, sumedenie, vătrai. 3. Desparte în silabe cuvintele: domol, posac, plăpând, a alerga. 4. Scrie un cuvânt cu sens asemănător pentru fiecare expresie: El a-ncremenit pe loc, A tăcea ca un pește , Când și când. 5. Scrie cuvintele care îl caracterizează pe arici 6. Memorează versurile poeziei! 7. Alcătuiți un
CAIETUL MAGIC Clasa a III-a by Elena Boureanu () [Corola-publishinghouse/Science/483_a_882]
-
toate drumurile, după ce te-ai Îvîrtit fără rost prin viața asta, duc către moarte, că omul este, cum spune Heidegger, das Sein zum Tode - existență către moarte. Am optat Însă pentru a trata tema puțin mai hazliu, nu atît de posac sau grav. Să pun În scenă pe cineva care pare să aibă o preocupare destul de serioasă - vrea să știe dacă altcineva (poate chiar viața lui) Îl iubește sau ba și pentru asta Îi smulge (vieții) petalele rînd pe rînd ca să
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
negustor de seamă, a intrat în societatea aleasă și s-a căsătorit cu Acrivița, care era frumoasă, dar "se uita cruciș" și nu avea zestre. După căsătorie, din mielușea a devenit "leoaică" în relație cu soțul și cu slugile; era posacă, rea. Prefăcându-se a fi geloasă, își spiona soțul, "țipa, ocăra și blestema", în timp ce Kir Ianulea "asculta, înghițea și tăcea". Acrivița a dat în patima jocurilor de cărți, pierzând mulți bani. Bârfea apropiații, printre care o prietenă de familie și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
josnica răzbunare a injuriilor telefonice anonime. În Surorile Veniamin (1935; Premiul Societății Scriitorilor Români), romancierul continuă să facă investigații pe arii minore. Concentrându-se asupra vieții a două surori, el folosește metoda simetriilor contrare în construcția personajelor: Felicia - ștearsă, severă, posacă și instruită, Maria - frumoasă, exuberantă, superficială. Femeilor le corespund parteneri pe măsură: un militant comunist și un anost director general. Destinele lor, ce păreau perfect paralele, se întretaie brusc, cele două surori îndrăgostindu-se, fatal, de același bărbat: vajnicul militant
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286675_a_288004]
-
nu înainte de a-l învinui totuși de infamie și asasinat. Vine în vizită la narator să-i ceară gloanțe, se disculpă, dar nu colaborează decât atunci când află că acela deține două lăzi de gloanțe și două arme Remington. Egoist și posac, megaloman și barbar, Caffó era ireversibil abrutizat și total lipsit de simțul umorului. În schimb copula frecvent cu femela-broască, prilejuind poliorgasmia mascotei, provocându-i excitația permanentă, spasmele și țipetele vulcanice, prelungi. Caffó se poartă ca un războinic medieval, fanatic și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
țină seama de ele: amenință cu bătaia și cu poliția, adică cu îndoita constrângere nedreaptă constrângere nedreaptă, a timpurilor în care neofeudalitatea fanariotă depășise asprimea feudală, reeditând parcă brutalitatea regimului sclavagist. Acrivița este o femeie cu ,,ifos’’ ciocoiesc, stă ,,tot posacă și ncruntată’’, ca unii stăpânitori tirani din trecutul nostru medieval, nu se lasă îmbunată și sărutată de soțul ei care o adoră, sau simulează drăgălășenia ca să-și căpătuiască frații și surorile ,,ififlii’’ ca și tatăl ei. Ca să-l țină sub
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
lumea este altfel de cum ar trebui să fie și că el, poetul, e veșnic prigonit. De aici, unele cugetări sceptice, străbătute de un sentiment al zădărniciei și îmbibate de un umor cam acru, cu privire la oameni și la soartă. Veșnic nemulțumit, posac și cârcotaș, B. ar fi o figură aproape antipatică, dacă nu ar avea destul spirit să se ia și pe sine peste picior și să dea răutăților o formă cât de cât hazlie. Câteodată se folosește de maniera șansonieră a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285560_a_286889]
-
purtând o bandă lată în jurul capului, ca un „fillet“. Juca atât de bine tenis! Aveau un teren mare la Ramsdens. Cum se face că semăna cu James, ea atât de drăguță, de veselă, iar el cu tăcerile lui, cu fața posacă, închisă. Și totuși, peste fața lui se lăsase o vaporoasă mască de asemănare, ca masca lui Hartley, pe care atâtea femei o purtaseră pentru mine de-a lungul anilor, ba chiar și femeia aceea bătrână din sat, care era atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
spirituală. Din punct de vedere fizic era lipsit de atracție, cu gura lui mare, senzuală, și cu înfățișarea de licean tuns scurt. Și, după toate probabilitățile, era un barbar și un violent. Un tiran, probabil un gelos cronic, un câine posac și înciudat, un tip limitat, închis în el însuși, lipsit de orice simț al bucuriei de viață. În toți acești ani, Hartley fusese o captivă. Poate că, la început, se gândise să evadeze; dar, treptat, căzuse, așa cum se întâmplă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
i-am întrebat pe Gilbert și pe Titus. Gilbert, încercând fără succes să-și stăpânească strâmbăturile de râs care-i schimonoseau fața, îmi evită privirea, începu să-și rotească și să-și legene ochii în cap. Titus îmi răspunse destul de posac: — Nu ne-ați cerut să nu spunem. Apoi prinse privirea Rosinei și rânji cu gura până la urechi. Firește că Gilbert o mai întâlnise și înainte pe Rosina, și o cunoștea. Până acum, o privise cu o sfioasă ostilitate, pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
a vroit să treacă peste voința căpitanului. Alistar simțea.. dar vru să pară calm și stăpân pe sine, dar în sufletul lui era o adevărată furtună, de teama de a fi bănuit. Baltă, cu timpul, devenise tot mai însingurat, mai posac. În ultima vreme, luase obiceiul să trăiască zăvorât în el însuși, uneori bântuit de îndoieli... Cu fiecare zi ce trecea, mantia tăcerii, și însingurării cădea tot mai grea peste el, ca și cum l-ar fi acoperit o ploaie de cenușă... O
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
dizolvă orice, cum spui?... Era o logică de fier în această interogație, toți au amuțit pe loc, iar A s-a prăbușit pe scaun dezumflat ca un aerostat, a oftat adânc în sinea lui și a adoptat din nou mutra posacă a omului nemulțumit de toți și de toate. Astfel a luat sfârșit ședința de lucru și cercetătorii s-au risipit ca potârnichile prin oraș sau pe la casele lor, era douăsprezece și jumătate și în ziua aceea munciseră, fără să-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]