129,018 matches
-
prilejul, ca să iasă în față și să afle românul că nici ei nu-și cîștigă salariul degeaba. Aceste zvonuri, care au dat de cap autorităților, merită atenție în măsura în care dezvăluie situația inadmisibilă în care se află adăposturile civile pentru populație și posibilitatea românului obișnuit de a avea o mască de gaze, dacă are musai nevoie de ea. Departe de mine gîndul că dacă te duci la piață după verdețuri, trebuie să-ți poți cumpăra de rest și o asemenea mască, dar în fața
Caleidoscop cu Saddam Hussein by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14098_a_15423]
-
conțin diftongi (ver-sion, révolu-tion, révi-sion-nisme, minéra-lier, mi-nia-ture, billard = bi-șj țard, bar-bier, în Petit Robert, 1991; am marcat separat doar silaba care ne interesează). Regula generală în pronunțarea franceză actuală este deci diftongul, față de care pot apărea excepții și mai ales posibilitatea de pronunțare scindată (în diereză), despre care autorii dicționarului afirmă că e folosită din plin - în poezie! Indicații similare dau și dicționarele italienești, la forme și mai apropiate de cele din română (versifica-zio-ne, revolu-zio-ne, revi-sio-nismo, mi-nia-tura, bi-liar-do, bar-bie-re etc., în
Alte observații ortoepice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14111_a_15436]
-
E vorba mai ales de situația - despre care de altfel lingviștii români au mai scris - în care impunerea prin normă a hiatului este etimologic abuzivă, pentru că se aplică unor cuvinte de origine cert romanică, fără model lexical latin și fără posibilitatea de a identifica în structura lor un sufix deja existent: revelion (-li-on), marșarier (-ri-er). Desigur, transformarea pronunției din limba de origine ar fi justificată, dacă într-adevăr ar reprezenta fazele unui proces de adaptare: dacă s-ar conforma astfel unei
Alte observații ortoepice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14111_a_15436]
-
cînd se află la guvernare, să se înhame la reforme structurale. Tot astfel se explică și repetatele încercări ale premierului Năstase de a provoca alegeri anticipate. Alegerile ar fi însemnat un moment de respiro pentru partidul de guvernămînt și, totodată, posibilitatea de amînare a unor măsuri care diminuează numărul de voturi. Nu sînt deloc convins că PSD-ul va face toate reformele pe care le promite, în perioada imediat următoare. Cred, mai curînd, că agitînd spiritele în Sănătate și în Învățămînt
Agitație reformatoare by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14127_a_15452]
-
teatru al lui Constantin Munteanu, A fluierat în timpul Evangheliei, este o editare tîrzie a pieselor sale, scrise de prin anii '70. "Date în lume" la 20-30 de ani de la scriere, textele aduc ceva din atmosfera epocii cu tineri furioși ratîndu-și posibilitatea de dezvoltare profesională în terne camere de bloc și ascultînd pînă la obsesie o singură melodie - The House of the Rising Sun, de exemplu - înregistrată de mai multe ori pe acceași bandă de magnetofon. Piesele pornesc din teatrul "tinerilor furioși
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14134_a_15459]
-
situația lui Jorge Semprun, care și-a regăsit libertatea, o nouă șansă de viață în Occident, și Kertész, care s-a văzut confruntat cu probleme neașteptate de discriminare, de antisemitism, ba chiar de excludere din societate. Pentru el nu există posibilitatea de a alege între scris sau viață. Alegerea se face între scris sau moarte. Or, fără nici o exagerare, se poate afirma că "bucuria de a crea" îl face să uite timpul, ba chiar și destinul, într-un sens extrem de pozitiv
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
față de evoluțiile ei de la Opera Națională Română, cu o voce cristalină și inteligent condusă în rolul lui Tebaldo. Aarona Bogdan, în scurta ei intervenție din culise în "vocea din cer", nu a putut să ne convingă de măsura reală a posibilităților sale. Îi dorim roluri mai consistente pentru a-și putea etala calitățile. Regia lui Pier Luigi Pizzi, păstrându-se în cadre tradiționale, se impune prin maniera sobră, cu puține mijloace scenografice, dar de o mare subtilitate, sugerând atmosfera unei Spanii
Ceasuri vieneze by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/14146_a_15471]
-
citească mai mult presă de limbă rusă. Lipsa unui spațiu informațional comun aruncă într-o lumină ridicolă dezvelirea rituală de busturi și plăcuțe comemorative de Ziua Limbii Române la Chișinău ca dovadă a "legăturilor noastre frățești". Există, ce-i drept, posibilitatea abonamentelor (nu pentru orice buzunar) și, mai nou, variantele WEB ale revistelor (în cazul nostru hyperlink http:// www.contrafort.md), însă, spațiul virtual, electronic, la noi, încă nu are, de pildă, impactul fantasmelor naționaliste cu care suntem burdușiți din naștere
Viața în arhipelag by Vitalie Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/14192_a_15517]
-
să fie nepăsători față de ideea pătrunderii cărților lor în teritoriul dintre Prut și Nistru. De ce? Pentru că ar câștiga în Basarabia trei milioane de potențiali cititori. Nu cred că literatura română își poate permite să ignore acest public, care rămâne în afara posibilității de a o cunoaște și, eventual, de a o... îmbogăți, în virtutea unui metabolism al creației imposibil de descifrat, dar care poate fi anticipat și încurajat prin crearea de condiții ce ar permite viitoarelor talente să se manifeste.
Viața în arhipelag by Vitalie Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/14192_a_15517]
-
lor, circulă - mai pe ascuns, mai pe față - replica: Dacă nu le place în România, sînt liberi să plece în altă parte! Și asta nu cu referire la personaje de tip Kurt Treptow, care ar pleca el, dar n-are posibilitatea, ci la investitori serioși care au băgat bani mulți în afacerile pe care le fac pe plaiurile noastre. Oameni din această categorie preferă să tacă, pentru a nu-și periclita afacerile. Dar, cum îmi spunea un amic care reprezintă aici
Supravegherea străinilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14213_a_15538]
-
cenzurii, a implicațiilor morale ale autorilor. Nu se putea publica o carte exact așa cum o gîndeai, cum o simțeai. Repet, au apărut totuși multe în literatura noastră dar, față de imensa majoritate de maculatură care s-a produs atunci și în comparație cu posibilitățile creatoare ale poporului nostru, s-a făcut, într-adevăr, foarte puțin. În perioada ’50-’70, s-au făcut însă multe traduceri, adică s-a încercat aducerea culturii române la unison cu marile creații universale. S-a tradus tot ce era
Pericle Martinescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14172_a_15497]
-
viziune mai largă, mai profundă asupra transformărilor care s-au produs în această epocă, în acești 10-13 ani. Pentru aceasta trebuie o perspectivă mai largă, ca să se poată cuprinde din punct de vedere epic sau liric toate frămîntările și imensele posibilități care s-au creat acuma. După 1990, cultura română a cunoscut - zic eu - o efervescență egală doar în intensitate cu aceea din anii ’30, nu însă în valoare intelectuală. - Dacă spun despre dumneavoastră că sunteți un personaj care s-a
Pericle Martinescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14172_a_15497]
-
lui Gheorghe Dimitrov și notați că la fel s-ar fi făcut și pentru Truman; apoi reflectați cu amărăciune: „Poporul e inconștient dar e nevinovat". Ar fi putut face poporul mai mult cînd cizma cotropitoare era prezentă? - Poporul nu avea posibilitatea să facă nimic fiindcă presiunea ideologică era atît de puternică, încît aspirațiile populare erau înăbușite; trebuiau respectate comandamentele care veneau de sus. După părerea mea este greșită afirmația că poporul în sine ar putea să realizeze ceea ce dorește și simte
Pericle Martinescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14172_a_15497]
-
pentru a reconstitui vechimea tradiției normative. O formulare explicită și limpede - în ciuda terminologiei datate și a latinismelor previzibile - apare totuși la Timotei Cipariu, în Gramateca limbei române. Partea II. Sintetică, București, 1877: în care găsim atît descrierea strict structurală a posibilităților gramaticale cît și opțiunea culturală a utilizării lor limitate. Dintr-un punct de vedere formal, determinarea prin genitiv e recurentă și potențial infinită: "cuvintele dependenti de alt cuvînt sînt dependențele lui, și într-o propusețiune complesă pot să fie cît
Lanțul de genitive by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14227_a_15552]
-
fost excluși din competiția valorilor. Le rămâne să se consoleze cu "valoarea în sine" a contribuției lor, pe care prezentul neînțelegător le-o refuză, dar pe care un viitor mai drept le-o va restitui. Desigur, nu este exclusă această posibilitate, criteriul citărilor nu este infailibil, dar în cele mai multe cazuri el nu greșește în mod esențial. În definitiv, criteriul citărilor aproximează impactul pe care-l au o lucrare științifică, un anumit autor, o anumită revistă. Este greu de crezut că între
Poate fi monitorizată cultura? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14217_a_15542]
-
și reviste de cultură, în vreme ce foștii dizidenți au rămas tot la periferia societății. Cum s-a ajuns aici? O explicație dă chiar Liviu Ioan Stoiciu. În cele cîteva luni în care s-a aflat la conducerea județului Vrancea a avut posibilitatea să-și vadă dosarul de la securitate (inclusiv să afle numele celor care l-au turnat), dar scîrbit, a refuzat acest lucru. La fel a procedat și cu cel care îi instrumentase "judecata" sa publică de la Focșani, un anume Constantin Voiculescu
Stoicism postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14249_a_15574]
-
fiecare zi. De cînd m-am născut, am auzit repetîndu-se fără răgaz că drumul de fier și instalațiile de la United Fruit Company au fost făcute noaptea, pentru că ziua era cu neputință să pui mîna pe uneltele înfierbîntate de soare. Singura posibilitate de a merge la Aracataca de la Barranquilla era cu o namilă de șalupă cu motor pe un canal săpat de brațe de sclavi pe vremea coloniei, și apoi printr-o mlaștină necuprinsă cu ape tulburi și dezolante, pînă la misterioasa
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
în opera lui Beckett devine, pe asemenea coordonate, deja previzibilă. Cu o acribie integratoare, eseistul își inaugurează considerațiile pornind de la Thomas Mann (paragraf al unei "istorii estetice a Diavolului"): "Diavolul lui Thomas Mann, în Doktor Faustus, propune parodia ca singura posibilitate artistic creatoare în negație ce i-a mai rămas omului în zilele noastre. Biet diavol estet care vorbește ca un profesor, a cărui ironie e încă atît de rafinată! Iată însă parodia devenind nu predicație despre o cultură posibilă, ci
Pornind de la literatura franceză(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14251_a_15576]
-
unui ministru de externe, o femeie foarte frumoasă, frumusețe stranie, cu care se împrieteni. Wilde spune că îl interesa nu atît frumusețea femeii, cît caracterul ei teribil de puțin conturat. Părea, întărește Wilde, că nu avea personalitate deloc, ci doar posibilitatea de a încarna mai multe tipuri. Se dăruia artei, își schimba salonul în studio și două-trei zile le petrecea prin galerii de artă și prin muzee. Apoi trecea la cursele de cai, după care la religie și la politică. Era
Românul s-a născut mim by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14270_a_15595]
-
mândria intelectualului: "Am redactat totuși articolul despre Naționalism transcendental - ca un fel de editorial al "Caetelor de Dor" (în numărul doi), temă reluată într-un eseu tardiv (Starea D'intâi a României)". În 1954 i-a apărut romanul Leneșul. Alte posibilități materiale l-au îndepărtat de Paris. "Între timp revista a devenit o revistă normală, adică" după cum insistă el asupra noului conținut "culturală". Este exact trăsătura asupra căreia insistă și Virgil Ierunca. În convorbirea cu el, la întrebarea pusă de Ileana
"Caete de Dor" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14282_a_15607]
-
o rezerv pentru lecturi. - Cum alegeți cărțile pe care vreți să le citiți? - Mi le semnalează soția sau unii dintre prietenii mei. Ritmul lecturilor mele este însă cu mult mai lent. M-am resemnat, nu mă jelesc și, în măsura posibilităților mai scriu - adică dictez - despre cărți românești contemporane și străine, despre opere de critică literară sau, din când în când, îmi exprim unele idei de ordin teoretic în privința fenomenelor literare românești și străine. - Bănuiesc că aveți acum doar o relație
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
dumneavoastră? - Extrem de plicticos. Mă scol pe la opt, la nouă mănânc ceva - puțin, desigur, sunt și diabetic și țin regim. M-așez apoi la masa de lucru unde m-ai găsit și meditez la diferite teme și subiecte - aceasta este singura posibilitate de a-mi antrena mintea. Ore întregi ascult muzică, fie clasică, fie relativ modernă. Ziua trece greu. După-amiază vine Cristina și îi mai dictez la memoriile la care scriu în continuare, sau unele articole. Așa cum ți-am mai spus, seara
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
să-mi trăiesc viața intens, atâta cât mai pot, și să mă folosesc de fiecare clipă ca să scot ceva din ea. Nu-mi gândesc viața prin referință la moarte ca la un fenomen de paralizie; o gândesc ca pe o posibilitate de demonstrare a ultimelor fărâme de vigoare mintală și psihologică pe care să le pot exprima în paginile de memorii pe care le dictez acuma și în care să am curajul să-mi urmăresc chiar și degenerarea mintală, până la formele
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
că nimic nu s-a întâmplat după ce mii de tineri nevinovați au murit ca niște proști? Adevărul este că suntem, în continuare, ceea ce am fost mereu - un popor de duplicitari și ne merităm cu prisosință statutul de țară a "tutulor posibilităților", dar aceste posibilități le au unii și mereu aceiași. Ne este teamă de adevăr? Vom trăi în minciună, în continuare? Până când? Nu am vrut niciodată să fiu complicele cuiva la mârșăviile pe care le face, măcar pentru "picul" de onoare
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14290_a_15615]
-
s-a întâmplat după ce mii de tineri nevinovați au murit ca niște proști? Adevărul este că suntem, în continuare, ceea ce am fost mereu - un popor de duplicitari și ne merităm cu prisosință statutul de țară a "tutulor posibilităților", dar aceste posibilități le au unii și mereu aceiași. Ne este teamă de adevăr? Vom trăi în minciună, în continuare? Până când? Nu am vrut niciodată să fiu complicele cuiva la mârșăviile pe care le face, măcar pentru "picul" de onoare pe care îl
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14290_a_15615]