811 matches
-
pornire, oprire ețetera... Dădui din umeri nedumerit. Dacă avansul se deregla, nu se întîmpla nimic, dar dacă ungerea era defectuoasă, strungul se putea gripa. Când prima operație se termină, îl oprii și îl anunțai pe maistru, un ins neprietenos, cam posomorât și cocârjat, care veni, se uită, începu să înjure și se îndepărtă fără un cuvânt. Crezui că se duce să facă rost de niște beculețe; nu! își văzu de treabă liniștit, apoi dispăru și reapăru după vreo două ore, dar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
am." "Dar să te ții de intrigi, ai! Îți spun eu una, deși nu sânt mare filozof: Omul e un intrigant. Ei? Ce zici?" Da, sânt și oameni care se țin de intrigi. Eu îmi văd de treabă!" îi răspunsei posomorât. "Da? Și dacă eu îți dovedesc că nu te ții, ce-o să zici? Ce să-ți fac? Vei fi de acord, așa filozofic vorbind, să te dăm afară? Și să-ți vârâm o hârtiuță la dosar, nu de-altceva, dar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
râu. Ei, aruncă-te în apă! Că hâr, că mâr, Bacaloglu nu știa să înoate, dar îi era rușine să spună. Nu te-arunci?" susură el imitînd-o pe fetișcană ca și când ar fi avut o limbă de șarpe și apoi tăcu posomorât. "Ei, zisei, și ce-a făcut Costaichie?" "S-a aruncat, dom' profesor, așa cum era, îmbrăcat și încălțat, era să se înece. Și aia se uita la el cum se zbate și hi-hi-hi, ha-ha-ha, râdea, închipuiți-vă, dom' profesor, uite-așa
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
facă astfel? care profesor?) Așa că m-am învoit de la Oraca să lipsesc lunea trecută și pe la ora douăsprezece eram la București pândind ieșirea copiilor într-un gang-poartă plin de părinți. Florica era și ea acolo, tăcută, cu brațele la piept, posomorâtă. Ai fi zis că după destăinuirea ei se vidase interior, sau că îmi dădea de înțeles că nu mai avea nimic să-mi spună și nici să încerc s-o întreb. Zidul pe care pot să-l pună aceste fele
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
soluție. Tata însă nu se lăsă impresionat: "Degeaba zici tu, așa a gândit o viață întreagă! Când mor, oamenii iartă pe toată lumea. Asta n-o să mă ierte nici în clipa când o s-o ia Dumnezeu."'' " Nu vorbi așa, îi spusei posomorât. Știi bine că ești vinovat !" "Eu? De ce?!" "Ai înșelat-o cu mătușa Cecilia! Și nici măcar nu v-ați ferit. Vă sărutați sub ochii ei." "Cum, se indignă el, dar era soră-sa, cum puteam eu s-o împiedic să-mi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
departe să se lăfăie în voie printre noi concepțiile și comportările străine de universitatea noastră și pe care noi, aici, trebuie să le curmăm din rădăcină." Vocea se înăspri, deveni metalică, tonul începu să urce. Tovarășul Șuta fuma gânditor, chiar posomorât, cu tâmplele în palme. Desigur, gândeam, prezența în mijlocul nostru a acestui ins liniștit, despre care auzisem că ar fi un om drept, nu va admite să se producă aici cine știe ce excese. Eram sigură, adică știam (adică am ghicit din felul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a avut acces la învățămînt datorită condițiilor grele de exploatare? Tot voi veniți acum, cei înstăriți, care ați făcut averi pe căi necinstite? - orice avere e necinstită, e un furt, filozofă ștabul fără să se uite însă la nimeni, foarte posomorât, ba chiar îndîrjit, furios - și noi sîntem hotărâți să curmăm fără cruțare aceste consecințe nefaste ale trecutului. Cum învață?" mai întrebă el. "Foarte prost", strigă cineva din sală "Poftim!" mai reflectă Șuta, ca și când întrebarea s-ar fi pus, dacă nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
probabil că asta se petrece zilnic?!" Probabil, sau poate o dată pe săptămînă..." "Și tărăncile acelea..." Da, și țărăncile, zise Suzy. Unele stau la zeci de kilometri de spital, se întorc acasă pe jos..." "Și acasă o iau de la cap", spusei posomorât, descoperind deodată în mine o îngrijorare sumbră în fața speciei care se mutila cu bună-știință și chiar cu veselie (acum mi se părea că toate fetele acelea, așteptând să le vie rândul, erau de fapt foarte vesele, deși nu erau). Bineînțeles
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Într-adevăr, viața îi era în pericol. "Ai numărul de telefon al acelui medic?", o întrebai. Da, zise, caută în poșetă agenda mea, doctorul Mazăre." "Și un medic mai de Doamne-ajută n-ai găsit, decât pe acest doctor Fasole? spusei posomorât. Bineînțeles, pentru 30 de lei, pe care nici măcar nu-i ia el...", "I-am dat cinci sute, zise, și nu l-am ales la întîmplare!" Ieșii și mă întorsei cu telefonul. Îl vârâi în priză și făcui numărul. Medicul era
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
al meu cu sete peste cap și cuprins îndată de o stranie exuberanță, sânt lucruri mult mai importante, beți paharul și o să le descoperiți... Paharul trebuie băut, filozofai eu mai departe surprinzând o uimire pe chipul iubitei mele și o posomorâtă neîncredere pe cel al soțului prea sensibilei doamne (da, parcă spunea el, eu îl beau, am dat peste o ființă pe care o iubesc foarte tare, dar am început să am bănuieli, și asta mă întristează, că iubirea mea nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
riscurile inerente... Hm! exclamai indignat, între altele datoria lui constă să-i împiedice pe alții să facă la fel, adică să-și exercite profesiunea pentru care s-au pregătit... El da, alții nu!" Nu depinde de el", zise și Matilda posomorâtă. "Și mă rog, de cine depinde?" Nu-mi răspunse. Dar îmi plăcea că îl apăra. Însemna că despărțirea lor nu fusese urâtă. Mă întinsei în fotoliu cu vagă ironie adresată mie însumi că, iată, așa contabil cum eram eu (și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
stai închis într-un hotel, asta poate să scoată din sărite pe cel mai răbdător... "Azi putem merge? l-am întrebat. Mi-ai spus că tratativele s-au terminat." "Azi nu!", mi-a răspuns. Eram la micul dejun. Stătea foarte posomorât, nu mânca nimic. La prânz n-a coborât, s-a sculat, s-a bărbierit, s-a îmbrăcat ceremonios, apoi s-a așezat într-un fotoliu și a rămas acolo ca o stană, ore întregi. "Nu înțeleg, i-am spus, de ce
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nici un gând de reciprocitate. Când o privii pentru ultima oară, abia atunci îi văzui ochii, privirea mare care nu se mai putea desprinde de a lui, fascinantă și fascinată, cerând protecție și în același timp dominând... Iar Petrini, în fața ei, posomorât dar parcă renăscând, oferindu-i fără șovăială acea protecție și în același timp plecîndu-se în fața ei umil, nu umilit de ea, ci parcă de conștiința că, așa cum îmi spusese mie mai înainte, puterile acestei lumi îl pot pedepsi dacă, asemeni
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și povestirile, romanele intră brusc în miezul unei situații conflictuale, ca o plonjare directă în ficțiune; explicațiile vin ulterior; în alte împrejurări, cele mai numeroase, debutul are loc într-o atmosferă apăsătoare de claustrare, concretizată de regulă prin încăperi sumbre, posomorâte. Arhanghelii este reprezentativ sub acest raport, primele lui rânduri fiind constituite din descrierea interiorului seminarului pe care urmează să-l părăsească Vasile Murășanu. Este ca o prevestire a caracterului mohorât al conflictului, chiar dacă personajele „pozitive” vor câștiga în final. Lupta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
recunosc că mă mai îngrijora și faptul că nu știam ale cui încălțări o să le poarte Anna dacă ale ei ar fi fost aruncate la coș. Mă temeam pentru pantofii mei. Trebuie să mă mai gândesc, m-a amenințat mama posomorâtă. Și-acum ce faci? Adaug uleiul de măsline, i-am răspuns. —De ce ai cumpărat ulei? a vrut ea să știe, gândindu-se evident că are niște fiice absolut idioate. Avem o sticlă de ulei pentru cartofii prăjiți. Ai fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
apăreau iar și iar, decât să mai încep cu mama o discuție în care să-mi reproșeze că educația mea universitară îmi băgase în cap anumite idei peste statutul meu. Iar mama știa că era ceva în neregulă. —Arăți foarte posomorâtă, mi-a zis ea. Deși vorbele ei au fost: —Claire, arăți ca o salcie aplecată peste-o fântână.) — Și de ce dracu’ să nu arăt? mi-a sărit mie muștarul. —Iartă-mă, a spus mama. Dumnezeu știe că nu ți-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cu greu saliva. Se pare că m-ai iubit mereu, am spus. Și se pare că singura problemă pe care ai avut-o cu mine a fost că ai trăit cu frica să nu cumva să te părăsesc. James tăcea posomorât. —Așa e, James? l-am chestionat tăioasă. N-ar trebui să-i dai atenție lui George, a zis el regăsindu-și aplombul într-o oarecare măsură. Știu asta, James, i-am replicat mieros. Tocmai de asta am sunat-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
învăț tot cursul de antropologie, iar voi nu vreți să stați nici cinci minute cu mine, să vorbim și să mă ajutați să mă relaxez. — Dar Kate s-a încins prea tare, am spus. — Atunci duceți-vă, a zis ea posomorâtă. Duceți-vă! S-a uitat la Adam. Începem în zece minute, OK? —OK, a fost el de acord. Ce facem întâi? l-a întrebat ea. —Tu ce vrei să faci? i-a zis el. Răspuns corect. Era clar că Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
precauție mi se transmite oarecum ocolit știrea șocantă, de necrezut, privind decesul fulgerător al bunului și neuitatului meu prieten, Gil Crăescu... Am rămas perplex și speram să fie o glumă macabră, deși nu se glumește pe această temă. Stau tăcut, posomorât și mă gândesc la muntele de om, la stejarul falnic în deplinătatea forței creatoare... Cum, Doamne, e posibil să dispară un asemenea brad voinic? Dar, orice aș zice și orice aș gândi, trebuie să mă împac cu această crudă realitate
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
ea până când a dat colțul. M-am întors și m-am rezemat bine de scaun. Era Janie, nu-i așa? Dacă mă mințea în acest moment, nu avea să existe un viitor pentru relația noastră. A dat din cap, puțin posomorât. — Da, era Janie. —Ce coincidență. —Mda. Înapoi la reședința Maddox, în timp ce beam o cafea înainte de a pleca spre aeroport, am observat mai multe albume voluminoase de fotografii în bibliotecă și mi le-am imaginat deodată țâșnind de pe raft, deschizându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
privindu-i pe toți cu ochii îngustați, cu gura încleștată, în timp ce îi zvâcnea ceva - un mușchi? o venă? - pe față. Ca urmare, o mulțime de femei îl considerau atrăgător. Întotdeauna știam că au trecut de la a-l considera un nemernic posomorât la a fi atrase de el când spuneau: N-am observat până acum, dar Joey seamănă puțin cu Jon Bon Jovi, nu-i așa? Din câte știam, nu avusese niciodată o relație de durată, dar se culcase cu o mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
așa că eu mă duc acasă. Capitolul 33tc " Capitolul 33" Metroul ne-a purtat, legănat, pe mine și Mitch unul lângă altul, în tăcere. Ne întorceam de la parcul de distracții din Coney Island, unde ne dădusem în comédii puțin cam prea posomorâți. Dar era bine și așa. Nu ne dusesem să ne distrăm, doar să ne umplem timpul. Metroul a luat o curbă destul de abruptă și amândoi am fost aproape aruncați de pe scaun. Când ne așezasem la loc, am întrebat deodată: —Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
implorând-o să-l primească înapoi. —Nemernicul, am șuierat. Capitolul 4tc " Capitolul 4" Tot ce-mi amintesc din acea perioadă e că mă durea fiecare oscior, mai rău ca oricând. Mă dureau până și mâinile și picioarele. Eram tăcută și posomorâtă, ca o versiune feminină a lui Joey, dar fără costumația ridicolă de rocker. Am îndepărtat toate pozele cu Aidan - cele atârnate pe pereți, cele care străjuiau pe televizor, până și pe cea din portofel - și le-am exilat în tărâmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
în lumină un corp ca ieșit direct dintr-un desen animat despre epoca edwardiană; de la niște glezne surprinzător de înguste și de suple, corpul ei căpăta, pe lung și pe lat, forma prorei unei corăbii. Expresia mătușii Frances era una posomorâtă, care voia să transmită faptul că, din punctul ei de vedere, în ziua respectivă nu era nimic de sărbătorit. Tatăl lui Sally, unchiul Tommy, arăta și mai puțin festiv. Era roșu la față, în ochi i se citea o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să-i curețe mizeriile. Sună groaznic, i-a declarat Jake pe șleau. —Așa e, a răspuns Alice jucându-se întristată cu paharul gol de șampanie. Și-atunci de ce faci chestia asta? Asta să-mi spui tu mie, a zis Alice posomorâtă. — Aș prefera să mai beau ceva. Au descoperit că acum șampania curgea în valuri, la liber. Se părea că unchiul Tommy se recunoscuse învins și plecase acasă. Jake a luat o sticlă de la bar și a condus-o pe Alice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]