777 matches
-
mi se alătură pe trotuar. Apartamentul era situat deasupra unei farmacii. Am avut sentimentul că urma să am nevoie de ea. Am urcat scările și am bătut la ușă. Bărbatul care a deschis-o era brunet și avea o înfățișare posomorâtă. Recunoscându-l pe Becker, a scos un oftat și a strigat-o pe soția sa. Apoi a privit din nou înăuntru și l-am văzut dând din cap posomorât: — Mai bine ați pofti înăuntru, zise el. Îl priveam cu atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Bărbatul care a deschis-o era brunet și avea o înfățișare posomorâtă. Recunoscându-l pe Becker, a scos un oftat și a strigat-o pe soția sa. Apoi a privit din nou înăuntru și l-am văzut dând din cap posomorât: — Mai bine ați pofti înăuntru, zise el. Îl priveam cu atenție. Fața lui rămase congestionată și în timp ce m-am strecurat pe lângă el i-am putut zări micile broboane de transpirație de pe frunte. Intrând mai mult înăuntru, am simțit un miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și Vogelmann mâzgăli niște notițe. — Avea prieten? M-am uitat la Hildegard. — Nu cred, zise ea. Am căutat în camera ei și nu e nimic care să indice că s-ar fi văzut cu vreun băiat. Vogelmann dădu din cap posomorât și apoi fu victima unui scurt acces de tuse pentru care își ceru scuze prin batistă și în urma căruia fața i se făcu la fel de roșie ca părul. — După patru săptămâni, veți fi verificat deja la toate rudele și la toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
înfrățit de-a pururi cu sferele senine. De-atunci, spre-o altă lume fluida-ți formă tinde... Cu slava-ntrevăzută un dor fără de sațiu Ar vrea să te-mpreune... și, ca s-o poți cuprinde, Tentacule lichide îți adâncești în spațiu. MUNȚII Posomorâta lor înlănțuire Nu e decât un spasm încremenit - Supremă încordare de granit, Rămasă dintr-o altă întocmire.- Demult când dorul lor nebiruit Îi logodi cu vasta strălucire, 67 Un braț semeț au repezit spre fire... Dar gheața înălțimii l-a
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
biruinți Ne vom zvârli prin larma asaltelor fierbinți Mai sus de noi... în largul destinelor supreme... LUNTREA Teorbele sonore și cântecele toate Au adormit în burgul târziei noastre nunți; Și în stăruitorul declin, chiar tu renunți Să întîrzii pe culmea posomorâtă. Poate El doar să mai rămână... el, somptuosul crin Al formei care urcă și se desprinde, parcă. De malul apei unde tot gândul tău se-mbarcă Îndurerat, nesigur și silnic Lohengrin... Sfielnic gând, tu nu vezi cum luntrea frământată Și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
contemporană? - Prin Matei Caragiale intrăm în literatura majoră. Sânt mândru că sânt contemporanul acestui romancier și că voi participa, fără merit, la vaza viitoare a vremii când au fost scriși Craii de Curtea-Veche. Încolo, nu mai văd decât romanul cu posomorâtă zidire de casă tătară al domnului Rebreanu. Apoi, fanteziile lui Ion Vinea, din nenorocire hibride, ca genul însuși al poemului în proză... Ultima oră, 28 septembrie 1929 NOTE PENTRU O MĂRTURISIRE LITERARĂ Întrebarea prealabilă: Poetul trebuie și poate să-și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
miră. Dar domnul Arghezi mai datorește strofele bune unui lucru despre care mi-e totdeauna greu să-i pomenesc. Sunt bunuri ale scurtei sale experiențe monarhale. Chiar la cei mai orbiți disprețuitori contemptori ai Harului, aurul odăjdiilor dezbrăcate se amintește, posomorât numai. Inerțiile materiale ale acestei muze o coboară la adevărate pastișe eminesciene. " Mai mult, tu nu vei mai vedea Nimic, nici cer, nici flori. S-au prăfuit în zarea ta, Ca niște nori." (Doliu) " Am luat ceasul de-ntîlnire Când se
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Nu abordase încă teoria funcțiunilor. Așadar inițierea lui în acest domeniu, cât și propriile lui investigații (care, după noi, îl clasează pe Galois mai mare teoretician al funcțiilor, decât algebrist, dacă e posibil) se petrec în anii săi cei mai posomorîți: 1830-1832, între două popasuri prin închisori, când lua parte la mișcările de stradă ale Parisului. Ceea ce dovedește că durata în care nasc invențiunile de geniu are propriile ei cadențe, prin nimic asemănător cu bătăile încete ale timpului obicinuit. Să spunem
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
martiri și sfinți ți-ai pus iar dacii - astfel - fruntea-le-n pământ n-au scurs... ...scârnava hoardă - -n crima temniței - drept n-a oprit și iată-te: hirotonit în Noul Răsărit! FĂT-FRUMOS DIN FĂT-URÂT nu râd cu voi - gândesc posomorât să-i fac iar Neam lui Făt-Frumos - nu Făt-Urât... gândesc că Neamul meu e Craiul Caloian n-are nevoie - deci - de vreun „bădic Troian”... gândesc - turbat - că din împărăție azi am ajuns - scârboși - păducherie - și cum credința-n soarta de
MĂREAŢA IMPERFECŢIUNE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364043_a_365372]
-
livresc - cine și ce se spunea - undeva cândva - că aș fi fost - că aș fi putut fi...prostii prostii prostii: nici nu cred că aș fi îndrăznit - vreodată - undeva cândva - să visez a fi - să-mi imaginez că exist ...cer posomorât - temniță de-ametist... ...și de cred - și dacă nu cred în nu știu cine ori ce - soarta mea deja s-a scris - chiar de la-nceput - pe fruntea norilor trădătorilor ...hai să cădem la pace - tu de-acolo - oricum te-o chema - ori
MĂREAŢA IMPERFECŢIUNE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364043_a_365372]
-
întruna aleargă Inspăimântă lumea și o derutează Potopu-ncearcă priveliștea s-o șteargă, Nici nu se mai știe-i seară sau amiază?!? Casele gem, trosnesc și se clatină, Ropotul scoate vuiete urâte Rămâne zarea vastă de platină Zilele-s atât de posomorâte! Palidă, vremea s-a culcat pe ape, Jaful puhoiului urlă-năbușit, Mătură poduri, drumuri vrea să sape Lăsând găuri în pământul nămolit. Prada înoată, un timp, rotitoare Pune la-ncercare duhul pământesc Gravă tânguire prin clipele-amare Pe aripi de umbră-i
STIHIE de LIA RUSE în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367827_a_369156]
-
îți răpea privirea. Hainele de firmă, coafura, mersul ei ușor ce îți dădea senzația că plutește, revista de modeling ce o avea în mâna dreaptă, îi dădeau un aer de vedetă. Era o vedetă într-un peisaj șters de zilele posomorâte ale anotimpului rece. Tânărul a tresărit la vederea încântătoarei prezențe. Fața a început să i se lumineze. Au schimbat câteva vorbe, pe urmă s-au pierdut împreună în cafeneaua din zonă. Peste alte zece minute, o altă tânără s-a
CE MULT CONTEAZĂ AMBALAJUL! de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367884_a_369213]
-
de imaginație, mintea cedează și produce motivație, creează alibiul, scuzele.” Părinți și copii Comentând căderea primilor părinți, Petru Lascău trece la copiii acestora, iar depsre Cain ne spune: „Poți să ai o religie care să te conducă să ai fața posomorâtă, atunci când nu o practici cum trebuie. Când închinarea nu este adevărată, adică așa cum vrea Dumnezeu, rezultatele vor fi pe măsură. Nu numai că fața îți va fi posomorâtă și te vei mânia foarte tare că jertfa nu îți este primită
FAMILII DIN BIBLIE SI ROLUL IN PLANUL DIVIN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367184_a_368513]
-
din secolul I d.Hr. Genul acesta de sculptură portretistică are un caracter destul de contradictoriu, unele sculpturi romane părându-ni-se pline de măreție, altele din contră. Împăratul Caracalla (Por-trait of the Emperor Caracalla) ne impresionează prin îndârjire, chipul încruntat, chiar posomorât și dârz. Se vede clar că arta grecească a influențat arta Romei antice și mai târziu arta Renașterii, prin expresivitate. Ne amintim de termele din vremea lui (sec. III e.n.), numite chiar termele lui Caracalla, clădiri cu băi publice, săli
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
sale poetice, macabrul și calvarul erau parcă o prelungire a umbrelor unei societăți ce mergea din rău în mai rău. Urma Cernobâlul, din `86, părea că tot răul așternut pe hârtie, inspirat din realitatea imediată a unei Europe obosite și posomorâte, se întoarce augmentat, într-o spirală terifiantă în sinele noastre, ucigând încet, încet speranța. Starea de spirit de tristețe profundă, însingurarea, lipsa aspirațiilor înalte, închiderea orizontului se instalaseră în sufletele noastre către pierzanie... Vedeam răul din jurul nostru și îl atrăgeam
DESPRE LIRISMUL CUANTIC. SCRIERE REFLEXIVĂ de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368777_a_370106]
-
de alții, dar și de mine... Astupă-l prietene, tu poți, Alungă-l, te rog, degrabă. Nopți la rând, nu dorm, Poate, si de dorul tău, Iar diminețile, în loc ca să zâmbesc, Cu sufletu-mi și inima-mi toată, Mă vezi posomorât și trist, Că n-am ce pune, uneori, nimic pe masă. Tu, toate le vezi, te-ntorci cu privirea Și lași că să-nțeleg, că nici nu-ți pasă, Eu însă, mă gândesc, Că ai multe de făcut, Ești ocupat
ALO, D-ZEU? de COSTI POP în ediţia nr. 1347 din 08 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349424_a_350753]
-
Olt, „Lipscani-ul” vechiului oraș, până în apropierea Primăriei Municipiului, se vorbea tot de bani. Aproape după fiecare răspuns la salut venea și întrebarea: „Ai auzit de pensii și salarii, nu?”. Vorbe, vorbe... Privirile cădeau pe clădirile ce deveneau tot mai posomorâte, cenușii și neputincioase în fața capriciilor vremii. Erau foarte multe, toate cu etaj, în stil vechi, păstrând tradiția locului și a vremurilor, părăsite și neîntreținute de proprietarii lor. Câteva purtau plăcuțe cu inscripția: „de vânzare”. Plăcuțe vechi. Nimeni nu a vândut
CAP. I / 1 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361900_a_363229]
-
A avut parte, de când se știe, numai de muncă și de batjocură. Relele, care l-au tot însoțit, nu l-au înrăit; a rămas pașnic, blajin. Între viața dusă până acum și noile batjocuri nu există mare diferență. Este mereu posomorât, și-a creat din această stare o adevărată platoșă. În scurtele pauze de care au parte, atunci când trage din țigară, lângă Bert se simte dezarmat. Este primul om pe care l-a întâlnit, căruia poate să i se destăinuie : râvnește
VIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365288_a_366617]
-
și cititorului, ceea ce dă o notă de autenticitate scrierii: „Am avut de la 1849-50 multe alte izbânde, dar nici una n-a zguduit ca aceasta sufletul meu. Și iată cum lui M. Kogălniceanu am datorit primul luminiș voios din calea, lung timp posomorâtă, a tinereței mele.” Vasile Alexandrescu Urechia ironizează și obiceiul acelor vremi, al profesorilor din Academia Mihăileană de a silui limba, după modelul latin. Scrierea e plină de umor (uneori negru) și de fină ironie, ca și în multe alte scrieri
CRONICĂ LA CARTEA LUI ZANFIR ILIE FAŢETE ALE PUBLICISTULUI ŞI MEMORIALISTULUI VASILE ALEXANDRESCU URECHIA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364837_a_366166]
-
potrivite...Unii oameni se autocunosc la perfecție și pot răspunde cu exactitate cine sunt ei. Eu mă mai lupt cu mașina din mine, îmi caut conștiința și prefer compania pisicilor mele norvegiene de pădure. Să nu crezi că sunt un posomorât, un nesocialabil, ci din contra, îmi plac glumele, dansul, etc. dar am și multă nevoie de liniște, am multă nevoie de timp petrecut singur, doar cu mine. Emilia ȚUȚUIANU: Ce loc mai ocupă Ilidia pentru Dimitrie Grama? Te-ai gândit
INTERVIU CU POETUL DIMITRIE GRAMA de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366388_a_367717]
-
din clasicii „întemeietori” de dogme... Toate transmise prin „filipicile” dogite ale unei voci mustind de bâlbe, terne, pigmentate de graseieri antologice, surse, toate, de nesecate bancuri, în culise... Care mai descrețeau frunțile, conturau surâsuri abia schițate ce brăzdau anemic figuri posomorâte, cu stări de suflet anesteziate și cu minți aproape de apostazie... Referință Bibliografică: Decorticări de limbaj ! (IV) / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 195, Anul I, 14 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate
DECORTICĂRI DE LIMBAJ ! (IV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366707_a_368036]
-
A avut parte, de când se știe, numai de muncă și de batjocură. Relele, care l-au tot însoțit, nu l-au înrăit; a rămas pașnic, blajin. Între viața dusă până acum și noile batjocuri nu există mare diferență. Este mereu posomorât, și-a creat din această stare o adevărată platoșă. În scurtele pauze de care au parte, atunci când trage din țigară, lângă Bert se simte dezarmat. Este primul om pe care l-a întâlnit, căruia poate să i se destăinuie : râvnește
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/365526_a_366855]
-
A avut parte, de când se știe, numai de muncă și de batjocură. Relele, care l-au tot însoțit, nu l-au înrăit; a rămas pașnic, blajin. Între viața dusă până acum și noile batjocuri nu există mare diferență. Este mereu posomorât, și-a creat din această stare o adevărată platoșă. În scurtele pauze de care au parte, atunci când trage din țigară, lângă Bert se simte dezarmat. Este primul om pe care l-a întâlnit, căruia poate să i se destăinuie : râvnește
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/365526_a_366855]
-
verzi la culoare, cu dopul smolit, în lăzi cu nisip. Făcea mărgele când turnau în paharele mici din ceramică. În scurt timp, nea Ghiță s-a înroșit la față și s-a pus pe bancuri, făcându-l pe nea Ion, posomorâtul, să râdă cu gura până la urechi. A început să-l alinte zicându-i: - Hai să trăiești, domn’ doctor! Domn’ doctor în sus, domn’ doctor în jos, până s-au amețit de tot. S-a făcut friptura și acum așteptau să
SĂ TRĂIEŞTI, DOMN DOCTOR! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 778 din 16 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351910_a_353239]
-
Toate Articolele Autorului Ziua nunții lor, fu una însorită, cu un cer curat de toamnă târzie, parfumat cu aroma tuberozelor din buchetul ei. O nuntă mică, ca o petrecere, la care participau colegii lui, colegii ei și familia. Tatăl lui, posomorât și cu o încruntare care îi zbârlea mustața stufoasă cu vârfurile răsucite ungurește, până aproape de pomeți, părinții ei, cu lacrimi în ochi, lacrimi care nu erau de bucurie, cu siguranță, și ei doi. Ea, îmbrăcată în rochia simplă, elegantă, crem
(II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352209_a_353538]