306 matches
-
acestei academii, cât și alte reviste de specialitate din țară, au fost onorate de articolele lui Weiss. Datorită unor considerente cum nu se cade să explic aici, mi-a fost dat să primesc vestea morții prietenului meu într-o zi posomorâtă de martie în împrejurări zguduitoare - de la însăși maica prea îndurerată a acestui învățat și erou, aflată, neștiutoare, în trecere prin București. Am ținut să întârzii în prezentarea acestei figuri, în care omul de știință nu cedează pasul decât măreției soldatului
O colaborare necunoscută a lui Ion Barbu by Dan Barbilian () [Corola-journal/Journalistic/3374_a_4699]
-
arvuniți dinainte, sau de-a dreptul destinați ca acoperire a unor datorii. Astfel, gazda creștea cu chiu, cu vai șapte purcei ca să plătească porumbul pe care îl împrumutase de la un om pe toamnă. Ioanide contrazis în instinctele sale naturiste, se posomorî. În cele din urmă se resemnă cu o găină friptă sau cu ouă. Femeia gazdei își acoperi gura într-un gest de zădărnicie. - N-are, boierule, nimeni găini pe aici. - Nu sunt boabe, lămuri bărbatul, scumpe foc! Cântecul unui cocoș
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Petrișor repede șocul moral. - Ș-apoi, interveni Florica, sărind și mai aproape de tată-său, să n-ai nici o grijă, am aranjat totul. Este cavoul mătușii, care ne-a rămas nouă. O punem acolo. După o fază de uimire, orientalistul se posomorî, însă tot comic, din cauza nefericitei fizionomii, și luă o poză de reproș, din care lipsea energia. - Cum, măi copii, mormântul mamei voastre? Ce-am iubitmai mult pe lume să părăsesc în voia soartei? - Păi n-o părăsim, tată, atrase atenția
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
la inimă necazurile de ordin profesional provocate de Pomponescu mai mult decât meritau. Sincer, Ioanide nu le acorda decât o minimă importanță. Când comisiile de ofițeri și preoți inspectară biserica, Botticelli făcu o figură meditativă și îngrijorată. " Pentru ce te posomorăști așa, Botticelli? Îi zise Ioanide în intenție, fără a scoate realmente un cuvânt. Crezi că o să ne dărâme biserica? E un lucru imposibil. Noi nu dărâmăm nimic, fiindcă n-avem nici curajul inimiciției. Nu vezi că Pomponescu nu îndrăznește să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
reacționau cu stimă sau cu teamă de a se compromite. O întîmplare neînsemnată produse o impresie adâncă asupra lui Pomponescu. Invitase la masă pe Smărăndăchioaia și pe Smărăndache, întîlniți accidental pe bulevard. În ziua hotărâtă, la prânz, așteptă G. Călinescu posomorât până la ora unu, tresărind la cel mai mic zgomot. Invitații nu apăreau. Smărăndache nu comitea niciodată asemenea incoveniențe și madam Pomponescu își explica nevenirea lor prin faptul că nu înțeleseseră bine ziua și ora, ceea ce Pomponescu excludea. Până la două, ex-ministrul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
învenină inima cu aducere-aminte a unor timpi ce nu mai vin, căci nu mai pot veni! De ce? Vin, cupare!... (pe jumătate beat) Ș-apoi de ce să cuget trist, de ce să schimb frumosul vis al beției cu cugetarea cea rece și posomorâtă despre aieve?... Din contra... îmi place să visez, căci lumea-i vis! Armele - deșertăciune!... Iubirea - deșertăciune!... Lumea - deșertăciune!... E bine să fim deșerți ca gândirile unui amant și nențeleși ca suspinele unei fete ce nu știe de ce suspină!... Și ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
DE CHAVIGNI D-NUL DE EHEINFELD secretarul prințului Rudolph HERMANN domestic al d-nei de Surville Scena se petrece într-un principat german. {EminescuOpVIII 483-564} {EminescuOpVIII 565} LANȚUL DE AUR Novelă svedică de Onkel Adam [C. A. Wetterbergh] Într-o seară posomorâtă de toamnă, puțin după ce intrasem în enoria mea - începu amicul meu preotul... narațiunea sa - ședeam singur în camera mea de studiu, în care locuiesc și astăzi și din care am privirea peste biserică și cimitir. Atunci intră o servitoare la
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
servitorul său cel esperiat, care, afară de cunoștința misterelor bucătăriei și a camerăriei mai poseda și dibăcia de a mâna bine o păreche de cai. În curând am ajuns la moșie. O zidire masivă și mare căuta cu ferestrele sale negrite posomorât înaintea sa. Mai multe rânduri duple de arbori străvechi, cari pesemne fuseră odată tunși cu foarfecele, încongiurau din ambele părți curtea spațioasă, în a căreia mijloc se afla o fântână artificială desecată și încongiurată de un hățiș de cimișir, parte
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
plesnit... lanțul s-a finit și acuma nu mai esistă nimica din acela ce a fost odinioară amicul d-tale, Caldero Victima deplorabilă a ateismului rece și a mizantropiei lui Caldero ședea încă în una și aceeași puzețiune și căuta posomorât înaintea sa, fără a spune vreun cuvânt și numai din când în când ieșea câte o oftare înădușită din pieptul său. Era clar că peste curând avea să afle pace, căci puterile sale scădeau din zi în zi. Eu ședeam
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sunt. Da, eu știu asta, dar ei nu. Și pe cine-o să creadă? — N-ați face așa ceva, mă apucă el de Încheietura mâinii. — Din câte am auzit, stângacii nu o duc prea bine În KZ-uri. Neumann se uită posomorât În ceașca lui: — Ticălos nenorocit, oftă el. Ați spus două bătrâne și ceva pe deasupra. — O sută acum, și Încă două dacă-mi furnizezi informația. Începu să clipească nervos: — Nu știți ce-mi cereți, Herr Gunther. E implicată o frăție. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
care se află și cronica mea la Compulsory Happiness; din păcate, la corectură au rămas destule greșeli, unele dintre ele absolut supărătoare. Sper, dragă Nicki, să nu te indispună foarte tare; fiindcă pe mine, ce să mai vorbim, m-au posomorât cât trebuie. Oricum, mă grăbesc să vă trimit, așa cum v-am promis, o copie; aștept, nu fără o anume neliniște, reacția voastră. Aici, ecourile sunt totuși mai presus de orice așteptări. În altă ordine de idei, lucrurile s-au complicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
deodată din toate direcțiile și începea să mă strângă într-o menghină. — E ca și cum brusc mi s-ar îngusta viața, am încercat eu să-i explic ciudata senzație, masându-mi locul care începuse să mă apese, în mijlocul pieptului. El se posomorî. Nu încercă deloc să mă îmbărbăteze, ci deveni meditativ, iar asta m-a neliniștit și mai mult. Hai să plecăm de-aici, i-am spus eu, căutând să scap de senzația aceea insuportabilă de verde care pusese stăpânire pe mine
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de o curățenie imaculată, îi zâmbi cu ochii strălucind de bucurie. Il aștepta, inima îi spunea că vine. Era singură în cameră... liniștea de acolo îți dădea senzația de pustiu și frig. Ea continuă să-i zâmbească, dar imediat se posomorî și deveni tristă. ”- Fata, Fata mea... am venit la tine!” îi spuse el pe nerăsuflate și o îmbrătișă cu tot cu pat. Ea mișcă buzele să spuie ceva... dar nu putu. Se uita la dânsul îndelung, cu ochii jucându-i în lacrimi
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
la el cu un mesaj. — Nu se poate mai târziu? întrebă Wilt. — Dânsul zice că este extrem de urgent. — Probabil o să te anunțe că până la urmă te-au numit totuși lector, îi zise vesel Braintree. — Mă îndoiesc, aruncă Wilt și ieși posomorât din sala de mese, apucând-o în sus pe scări. Avea el bănuiala oribilă că promovarea era ultimul lucru pentru care voia să-l vadă directorul-adjunct. — Prin urmare, domnule, zise inspectorul după ce se așezară amândoi în biroul oferit de director
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
sarafanul ei, îmi povestea visele ei labirintice, cu fluturi multicolori lopătând prin temple de marmură, sau se alinta rugîndu-mă să merg să-i cumpăr un covrig. De multe ori îi vedeam în ochii translucizi, în penumbră, atâta tristețe, încît mă posomoram și eu, simțind că întreaga mea viață cu ea este clădită pe nisip, că tot ce ne leagă e iluzoriu. Atunci nu mai scoteam o vorbă toată ziua, iar ea, chițcăind și trăgând de mine ("Hai mă Andrei... hai, nu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
eu printr-un gest leal și să vă atrag atenția asupra unei primejdii. Mi s-a spus că vă logodiți cu domnișoara Otilia. Pascalopol întrerupse cu vioiciune: - Cine ți-a spus asta? Domnișoara Otilia? - Nu. Vedeți, lumea vorbește. Pascalopol se posomorî din nou. - Domnișoara Otilia, continuă Stănică, este o fată foartesimpatică, dar știți, educația ei a fost fatalmente neglijată. Moș Costache e om bătrân, nu poate s-o supravegheze, n-are interes, în definitiv. - Pentru ce n-are interes? întrebă serios
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
la mine când fac același lucru acum. E drept, Pascalopol e un om chic, mai târziu a început să-mi placă ca bărbat, și pot să spun că nici el n-a făcut pe bunicul mereu. Of, cum te-ai posomorât... În sfârșit, am vrut să-ți spun că am băut tot paharul amărăciunii și m-am aruncat în râu. Și acum tu n-ai puțină răbdare, câteva luni! Nu te teme, Felix. Tanti Aglae mă iubește și ea în felul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Domnișoara Otilia este o frumusețe rară. Să sperăm că în curând vom face nuntă. - Nuntă, cu cine? întrebă medecinista de la fereastră. - Cu dumnealui, dacă dă Dumnezeu, zise Stănică, arătîndcu mâna spre Felix și făcând cu ochiul spre bătrân. Felix se posomorî atât de tare, încît musafirii râseră de el zgomotos. - Nu pricep ce spui dumneata, zise domnișoara de la pian,între două fumuri de țigară, spui că dumnealui e nepot și domnișoara e fiică. Ce fel de căsătorie e asta? Stănică, prins
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
alune, dintr-un fel de grea cupă de aramă. - Ce faci, Lili, ce mai faci, Lucia, ce faci, Lica? întrebăfamiliar, făcând semn cu mâna, Stînică, satisfăcut. - Bine, unchiule! Dar dumneata n-ai mai venit pe la noi. - Nu pot, dragă, se posomorî Stănică, viața mea trece prinmomente decisive. Ori, ori... - Tu totdeauna treci prin momente decisive. Așa ești tu, cu gura mare. De când te-ai însurat, te-ai înfundat nu știu pe unde, la soacră-ta. Vino să-ți facă Costică un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Ionel Brătianu ! Ei m-au trimis acasă ! Și atunci, după o călătorie istovitoare cu mașina, sute de kilometri, m-am trezit într-un București obișnuit : vară, cald, proiecte de vilegiatură. Sophie încă îmi mai reproșează și acum pentru cât de posomorât am stat seara, în grădină, la Fântâna Blanduziei. Mă irita însă sănătoasa poftă națională de râs care ne întovărășește dezastrele... Unii susțin că astfel am rezistat, eu mă întreb însă dacă nu cumva din ea vine pieirea noastră. Profesorul își
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a fost un dezastru. Un dezastru total. Am făcut toate eforturile posible și imposibile de a face conversație, de a glumi și de a fi amuzantă. Dar Jack a mai răspuns la Încă două apeluri, iar restul timpului a fost posomorît și distrat și, sinceră să fiu, pare să fi și uitat că exist. Îmi vine să plîng de dezamăgire. Pur și simplu nu Înțeleg deloc. Totul mergea de milioane. Ne Înțelegeam extraordinar. Unde-am greșit ? — Mă duc să mă aranjez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
abținîndu-mă cu greu să nu izbucnesc În rîs. Nu, nu e Paul! De unde pînă unde ți-a putut veni o asemenea idee ? — Te văd uitîndu-te Întruna În direcția lui. Arată spre locul din apropiere unde se află Paul, care bea posomorît dintr-o sticlă de bere. La fiecare două minute ! — Ba nu mă uit deloc la el ! spun iute. Mă uit doar... nu fac decît să mă las În voia petrecerii. — Atunci ce tot caută În jurul tău ? — N-am nici o treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de-o construcție clară, unitară și simplă. Acum zîmbești frumos, senin, îl întîmpină Liliana, iar glasul ei domol, cu tonalitate de tandrețe, îl face pe Mihai să-și scape un mic gest de surprindere, ca o tresărire. Ai fost tare posomorît pînă adineauri, rîde femeia. Îți pare rău pentru timpul irosit? Poftim?! Mi-nchipui că timpul unui prozator este drămuit la culme. Chiar s-a ivit așa repede o problemă pentru aici? Nu. Era deja la noi o problemă pentru combinatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
ați îndrăgit. Poate, dacă apuc, vin chiar astăzi. Deoarece, vă spun sincer, și dumneavoastră mi-ați plăcut foarte mult, mai ales atunci când mi-ați povestit despre cerceii cu briliante. Chiar și înainte de cercei mi-ați plăcut, deși fața vă e posomorâtă. Vă mulțumesc pentru hainele și blana promise, deoarece curând voi avea într-adevăr nevoie de haine și de o blană. În momentul de față aproape că nu mai am nici o copeică. — Bani vom avea, vom avea diseară, vino! — Vom avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să spună (și deci să justifice) că e treaba bărbaților. Felicitări pentru logică! Și dumneavoastră, desigur, tot așa gândiți, nu? — Povestiți-ne execuția, o întrerupse Alexandra. — Tare n-aș vrea s-o fac acum... se fâstâci prințul și parcă se posomorî. Parcă nu v-ar lăsa inima să ne povestiți, îl înțepă Aglaia. Nu, n-aș face-o, pentru că mai adineaori am povestit despre această execuție. — Cui i-ați povestit? — Valetului dumneavoastră, când așteptam... — Cărui valet? se auziră voci din toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]