289 matches
-
rob sunt Până voi intra-n mormânt; Mișcă-ți buzele și-mi spune, Dă-mi cuvânt, nu mă răpune, Întoarce-ți chipul frumos Și privește mai duios Și din ochi dă-mi mângâiere La cumplita mea durere. Ah! nu te posomorî, Dragostea nu-mi omorî, Că-n ochi-ți i-a mea viață, 199 {EminescuOpVI 200} Și toată a mea dulceață Și de la dânșii aștept Leac la rana mea din piept. Că eu numai cu vederea Îmi pot alina durerea, Iară
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nu-mi prăpădească toată împărăția, am fost silit să stau la-nvoială cu ea și să-i dau ca bir tot al zecilea din copiii supușilor mei. Și azi vine ca să-și iee birul. Când sună miază-noaptea fețele mesenilor se posomorâră; căci pe miază-noapte călare, cu aripi vântoase, cu fața sbîrcită ca o stâncă buhavă și scobită de părae, c-o pădure-n loc de păr, urla prin aerul cernit mama pădurilor cea nebună. Ochii ei două nopți turburi, gura ei
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
avut noroc. " Într-adevăr, noroc, reflectă Azimioară, să găsești ceea ce cauți în mai puțin de jumătate de oră, ascuns într-o cutie goală de ceai pe un raft în bucătărie. Ce-o fi fost totuși în capul ăluia?" Cristescu se posomorî brusc. " Bine, acum am filmul. Și ce-i cu asta? Ce-am realizat? Știu, în sfârșit, bănuiesc cum a fost contactat Dascălu. L-a văzut de la fereastra ei. De unde-i cunoștea e un amănunt interesant, însă deocamdată subsidiar. Dar ce
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să i se întâmple lui Rambert și doctorul a putut s-o afle în amănunt prin destăinuirile pe care Rambert i le-a făcut ulterior. El a putut astfel să urmărească, și pe un plan nou, acest fel de luptă posomorâtă între fericirea fiecărui om și abstracțiile ciumei, lupta care constituia întreaga viață a orașului nostru în timpul acestei lungi perioade. Dar acolo unde unii vedeau abstracții, alții vedeau adevărul. Sfârșitul primei luni de ciumă a fost întunecat într-adevăr printr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cariere glorioase chiar în buricul târgului, unde se întâmpla totul. Câteodată, aceste discuții eșuau în recitaluri aprinse despre nume de străzi din marea capitală, culminând cu un dor năpraznic după Nevski Prospect. Apoi urma o tăcere meditativă în timpul căreia priveau posomorâți sticlele goale. Noapte a se sfârșea invariabil imediat după aceea, când amintirea sarcinilor urgente de a doua zi punea stăpânire pe ei. Nikita, vizitiul, era ocupat cu aprinsul pipei. După ce îndeplini acest lucru, se întoarse țeapăn către Ulitin, îndepărtându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
În Altundeva. Dacă aș mai fi rămas câtuși de puțin sub broderia lui, marii lui clești s-ar fi strâns, s-ar fi curbat ca niște colți, m-ar fi supt, și apoi animalul și-ar fi reluat poziția lui posomorâtă de ascuțitoare criminală și sinistră. Un alt avion: ăsta nu venea din nici o parte, Îl generase el Între vertebrele lui de mastodont descărnat. Îl priveam, nu se mai termina, ca și proiectul din care se născuse. Dacă aș fi rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de lună care răsare. Cocoașa largă a muntelui Bricco, spinările mai netede ale colinelor Îndepărtate deapănă povestea unor lente și somnoroase mișcări subterane ale pământului-mamă, care, tot Întinzându-se și stratificându-se, parcă face și desface planuri azurii În fulgerarea posomorâtă a o sută de vulcani. Nici urmă de diriguire profundă dinspre curenții subterani. Pământul se desfăcea În felii În starea aceea de somn-veghe, și schimba o suprafață cu alta. Unde odinioară pășteau amoniții, sunt diamante. Unde mai Înainte Înmugureau diamantele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
bălăcească o dată înainte să se întunece. Lângă ele, mamele stăteau la povești pe rogojini. Totul alcătuia un tablou al traiului liniștit din suburbii. Însă nu se zărea nici urmă de tatăl ei. Îl întrebă pe paznicul parcului, care îl recunoscu posomorât după descriere și avu impresia că-l văzuse mai devreme vorbind cu un mic huligan cu o javră de câine răpciugos. Își amintea pentru că javra purta nici mai mult, nici mai puțin decât o eșarfă roșie și se întrebase cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
i-a adus și i-a dat. Erau uzați din cale-afară. — Mulțumesc. S-a încălțat repede și a părăsit casa. — O, nu! Cum să facă așa ceva? De ce nu l-ai oprit? Surprinzând nota de reproș din vocea fetei, Mă-chan se posomorî. — De unde era să știu? Credeam că dă o raită prin grădină. Yukata și pantofi! Ce combinație! Ce jenant ar fi să-l vadă vecinii! — Mă duc să-l caut. Cheamă-l, te rog, pe Takamori. Mă-chan s-a dus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
trece pe lîngă mine și intră În apartament, urmată la mică distanță de Michael. Am venit prea devreme? S-ar putea spune și așa. Abia peste vreo oră or să vină și restul. Tonul și expresia de pe chipul meu sînt posomorîte. Nu Îmi doream decît o baie care să mă relaxeze și să am timp să mă pregătesc În tihnă, iar acum, probabil că va trebui să stau aici și să mă ocup de ei doi. Ca să folosesc un eufemism, starea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
spune doar ce simt eu, în zilele de vară, aici... Dacă aș fi mai tânăr, aș alerga pe aceste coline ca un cal nărăvaș. Așa, mă mulțumesc să mă uit cum, îndată ce se risipesc norii, chiparoșii încetează să mai fie posomorâți. Puțini au înțeles că acesta era adevărul pe care trebuia să-l apăr "acolo"... ― Inchiziția nu se sinchisește de un asemenea adevăr. ― Greșești. Inchiziția ne amenință tocmai fiindcă simte în dragostea noastră de viață o primejdie pentru atotputernicia ei. ― Înainte de
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
o poartă neînsemnată. S-a apropiat de mine și mi-a cerut bani pentru biserică. Cupola s-a întunecat ca și când ar fi cuprins-o subit bezna, și am ieșit fără să-i răspund, urmărit de bombănelile lui iritate. Am colindat posomorât prin oraș, având grijă să nu mă îndepărtez prea mult de Mesè. Începeam să mă obișnuiesc cu acel du-te-vino, cu aglomerația, cu mirosurile și cu miresmele. Pretutindeni se găseau fântâni, și de la un apeduct principal porneau în alte direcții conducte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
întrebat: - De ce te-a trimis Rotari aici? Nu i-am spus nimic legat de dorința Gailei și m-am mărginit să-i zic că regele îi trimitea salutările sale și că dorea imediat un patriarh pentru arienii ducatului. S-a posomorât, dar totuși a promis: - Vom avea în vedere această chestiune. În seara venirii mele a avut loc un banchet în onoarea regelui și a trimisului său, astfel că am avut prilejul să revăd vechi prieteni și cunoscuți. M-am întâlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
sub pământul pădurii. Când au ajuns într-un luminiș, de unde se vedea lacul Snagov, Zogru a tras hamurile și a coborât din trăsură. N-avea idee ce vor face, era trist fără motiv. Ghighina se trezise și ea și privea posomorâtă spre lumina lacului. O ajutase să coboare și-o întrebase ce-or să facă de aici încolo. - Nici nu știu. Dacă mă întorc acasă, Mihnea o să-și trimită oamenii după mine. Cred că deja i-a spus tatălui meu... cine știe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
explice că trebuie neapărat să dea de urma lui Gwen, dar, pentru Jeanne, nimic nu putea fi mai decît priveghiul la căpătîiul fratelui și nepotului. - Îmi pare rău, mamă, dar morții pot aștepta, nu și cei vii. Chipul Jeannei se posomorî și ea făcu cale-ntoarsă. Înțelegerea provizorie a celor două femei nu ținuse mult. VÎntul druizilor. Îl văzusem ca pe o mînă de ajutor a Celui-de-Sus. O văzusem pe Gwen profitînd ca s-o șteargă și o urmărisem cînd se Îndrepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Sau minte. Mai tîrziu, ancheta efectuată pentru a urmări proveniența apelurilor avea să se oprească rapid. Origine necunoscută. - Dar jandarmii, domnule de Kersaint, și ei mint cînd afirmă că ai amenințat-o pe Gwen c-o omori? Tatăl Juliettei se posomorî. - Vorbe goale. - E dur să admiți că fata ta de numai cincisprezece ani e Însărcinată, mai ales cînd tatăl copilului nu e altul decît vărul ei primar, stărui Marie. Pierre-Marie Își reprimă un icnet de greață. - M-am Înfuriat, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sînt cele care Îl disculpă! - Poftim, dovada! - Totuși, totul pare să se concentreze În jurul celor din familia Kersaint, pe deasupra este singura familie cu copii naufragiatori care nu a avut victime. - Vezi, continui tot așa, deviezi imediat spre altceva. Marie se posomorî și, deși era cam zdruncinată, schimbă iarăși vorba. - PÎnă atunci, cum explici că blazonul familiei Kersaint este săpat În celula lui Ryan? - Mama ta e În serviciul lor de aproape cincizeci de ani. Dacă au secrete de familie, ea este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
acel copil găsit, nu putea fi decît ea, ultima dintre părinții copiilor naufragiatori rămasă În viață. Culesese informații, așa că o așteptă la ieșirea din capela izolată unde avea obiceiul să se roage În zori. CÎnd Îl văzu, chipul ei se posomorî pe dată, iar ochii Începură să cate de jur-Împrejur, Încercînd neîndoielnic să se asigure de prezența fiicei ei. Lucas o luă cu blîndețe, dar și cu fermitate de braț și Îi propuse, nu fără ironie, să se ducă să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
noastre. Trebuie să se ocupe cineva de ea. — Și de ce tocmai tu ? insist. De ce nu fratele tău ? — El e... altfel. E ocupat cu ale lui. — Dar ai putea și tu să te ocupi de ale tale ! — Eu am răspunderi. Se posomorăște și mai tare. Mama... — Ar vrea să faci ce vrei tu să faci, insist. Sunt sigură. Ar vrea să fii fericit cu viața ta, nu să renunți la ea de dragul ei. — Sunt fericit. E ridicol să spui... Dar n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
a fost un dezastru. Un dezastru total. Am făcut toate eforturile posible și imposibile de a face conversație, de a glumi și de a fi amuzantă. Dar Jack a mai răspuns la Încă două apeluri, iar restul timpului a fost posomorît și distrat și, sinceră să fiu, pare să fi și uitat că exist. Îmi vine să plîng de dezamăgire. Pur și simplu nu Înțeleg deloc. Totul mergea de milioane. Ne Înțelegeam extraordinar. Unde-am greșit ? — Mă duc să mă aranjez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
abținîndu-mă cu greu să nu izbucnesc În rîs. Nu, nu e Paul! De unde pînă unde ți-a putut veni o asemenea idee ? — Te văd uitîndu-te Întruna În direcția lui. Arată spre locul din apropiere unde se află Paul, care bea posomorît dintr-o sticlă de bere. La fiecare două minute ! — Ba nu mă uit deloc la el ! spun iute. Mă uit doar... nu fac decît să mă las În voia petrecerii. — Atunci ce tot caută În jurul tău ? — N-am nici o treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
din minte, dar În afara lui Minos și a tatălui meu, nimeni din sat nu mă pricepe... Și nici chiar tu n-ai Înțelege dacă m-aș apuca să vorbesc despre lucrurile care Îmi trec doar mie prin minte. Așa că, se posomorî el, ți-am spus despre stele doar ca să Înțelegi ce e spațiul, Încheie el și, zâmbind larg, Îmi Întinse mâna cu degetele rășchirate. I-am răspuns cu același gest. Spațiu, of, of. Alt cuvânt mort, deși nu la fel de mort precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
termin călătoria asta cu bine, i-am spus. - Logon rugat la tine să nu ai milă la Logon. Habar n-ai cum și dacă o să se termine cândva călătoria lui Krog, o dădu el pe glumă, dar ochii Îi erau posomorâți. Tu ești toiagul lui Tatăl, iar Logon o să fie toiagul lui Krog, ne luă el pe amândoi peste picior, ca să aibă de ce să zâmbească. - Ia, spune, l-am luat eu. Și ce a fost după ce Scept a făcut legământ de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Tatălui? De ce? Ca să-ți stea În picioare și să spulbere În cele patru vânturi cele rămase de la Tatăl. - Da. Blestematul. Da. I-am Întins lui Logon mâna cu degetele rășchirate. El zâmbi, Îmi răspunse cu același gest și, deodată se posomorî. Ar fi vrut să mai spună ceva, dar Își Înghiți vorba și se ridică brusc de parcă Îi era rușine cu el. Apoi: - Dai voie la Logon să caute ceva? I-am spus că da și el se ghemui lângă mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
iscoadele se Întoarseră din susul văii prin care coborâserăm și ne spuseră că sus, pe tăpșan, nu se mai vedea nici picior din neamurile lui Scept. Era plin de urmele lor, dar o luaseră mai departe spre Apus. - Oooo, se posomorâră oamenii munților. Se duc spre valea râului Cenung. Până ajung ei jos, la câmpie, o să se schimbe soarele de atâtea ori ne arătară ei șase degete. - Râu?! - i-am Întrebat, iar ei mi-au arătat o apă care curge mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]