218 matches
-
lui Blecher în capitolul dedicat Epicii de analiză psihologică în Istoria literaturii române contemporane 1900-1937 subliniind că este vorba de "literatură confesională de ultimă emisie a noii generații". Octav Șuluțiu consideră scrierea lui Blecher confesiune, cu precizarea că specifică este "postularea permanentă a atitudinii metafizice, problema cunoașterii e substanța acestei cărți", nu tratarea psihologică. în aceeași direcție merg Ieronim Șerbu și Eugen Ionescu, cu deosebirea că ei sunt mult mai radicali decât Șuluțiu și afirmă clar că Blecher depășește sfera psihologicului
M. Blecher în epoca sa by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/8078_a_9403]
-
un principiu ontologic suveran, respectiv o cale către determinarea ființei înseși. Nu numai că peras nu este la greci un concept de rând, dar el reprezintă o modalitate de raționalizare a lumii, bazată pe detectarea elementului primordial al organizării ei. Postularea unei "limite ultime", a acelui peiras pymaton, nu este rezultatul opțiunii arbitrare sau indiferente pentru o lume a finitului; dimpotrivă, aici este vorba de un spirit care trebuie să cucerească o garanție de inteligibilitate a existenței și, totodată, să consemneze
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
timpul să fie repusă în cauză în numele unei alte preferințe care întrunește majoritatea. Postulatul nr. 4: Nonlimitarea alegerilor previzibile. Nici o chestiune, nici o propunere, nici o soluție nu este, a priori, exclusă de la procedura alegerii colective. Este vorba, în acest caz, de postularea unei libertăți minimale de expresie: toate preferințele individuale pot fi luate în seamă în elaborarea alegerilor colective. Postulatul nr. 5: Independența alegerii de alternativele non pertinente. Aceasta semnifică faptul că alegerea societății între X și Y nu depinde decît de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
interferența dintre funcția cognitivă și cea participativă. Prin urmare, dispunem de o înțelegere incompletă a situației, iar deciziile noastre au consecințe neintenționate. Interferența nu poate fi eliminată, dar admițând existența reflexivității ne apropiem mai mult de înțelegerea realității decât prin postularea comportamentului rațional. Dacă acesta din urmă nu poate fi atins, cum de a ajuns să joace un rol atât de important în imaginea noastră despre lume? Răspunsul constă în faptul că acest comportament rațional constituie condiția ideală care ar elimina
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
spiritul occidental contemporan, este dată de modul nostru de-a fi căutători perpetui de șabloane comportamentale în care să ne turnăm existența (ori în care deseori ne odihnim), în care să avem încredere deoarece au fost deja experimentate de alții. Postularea absurdului ca inerent existenței (Albert Camus) înseamnă o negare a atotputerniciei logicii, deci a metafizicii. Deosebirea pe care Aristotel o face între substanță și materie, considerând că substanța este alcătuită din materie și formă, deschide într-un mod specific domeniul
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
se întovărășește execuția operelor sale: acela de a elibera, din piatră compactă, statui preexistente. Poziția lui nu e cu mult diferită de a unui Gauss, Riemann, Klein sau Weierstrass - pentru a nu pomeni decât nume ale "marii tradiții" - caracterizată prin postularea unei științe independente de studios (din a cărei taină ardoarea cercetării descoperă pământuri izolate) și prin voința de a corecta excesul logic cu întrebarea stăruitoare a naturii. Exemplul lui Riemann e dătător de măsură. Acest băiat de păstor din ținutul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
scriitor român înaintea unui confrate francez sau britanic”, invocînd, ca pe o scuză, complexul culturilor mici: „Aceasta (...) e soarta dramatică și ingrată a tuturor culturilor de limbă mică”. Însă - pe urmele protocronistului Paul Anghel, abundent citat — întregul eseu pornește de la postularea „rădăcinilor folclorice” ale creației urmuziene. Ceea ce își propune să arate Constantin Crișan e că suprarealismul european nu e incompatibil cu mitul și cu folclorul autohton (în cazul de față, „basmul absurd”). Chiar și biografia lui Urmuz se află „în vecinătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Dacă din sânul dandysmului a pornit acel celebru „Rău, fii binele meu!”, e limpede că dandy-i nu pot fi decât agenții diavolului bântuind prin cluburi, cafenele, teatre. Toate, locuri de perdiție, toate, lăcașe unde sunt răsturnate norme, precepte, canoane. „Postulare a individualității Împotriva moliciunii de grup, dandysmul reprezintă o transgresiune socială; postulare a futilității, a plăcerii sau a insensibilității Împotriva valorilor cu o reputație serioasă și Împărtășite de toți, dandysmul figurează o transgresiune morală; postulare a libertății de a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
e limpede că dandy-i nu pot fi decât agenții diavolului bântuind prin cluburi, cafenele, teatre. Toate, locuri de perdiție, toate, lăcașe unde sunt răsturnate norme, precepte, canoane. „Postulare a individualității Împotriva moliciunii de grup, dandysmul reprezintă o transgresiune socială; postulare a futilității, a plăcerii sau a insensibilității Împotriva valorilor cu o reputație serioasă și Împărtășite de toți, dandysmul figurează o transgresiune morală; postulare a libertății de a face din sine un obiect de creație și de cult, el transgresează legea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
sunt răsturnate norme, precepte, canoane. „Postulare a individualității Împotriva moliciunii de grup, dandysmul reprezintă o transgresiune socială; postulare a futilității, a plăcerii sau a insensibilității Împotriva valorilor cu o reputație serioasă și Împărtășite de toți, dandysmul figurează o transgresiune morală; postulare a libertății de a face din sine un obiect de creație și de cult, el transgresează legea divină.”1 Cu toate acestea, iată cum se nuanțează pentru unii dandylogi, câteva dintre cazuri. Dacă am fi tentați să taxăm drept reprobabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
german? de prestigiu � opozi?ia crucial? intervine la nivelul conceptualiz?rîi realului, abordat? dup? tipul ?tiin?ei, plec�nd de la puncte de vedere diferite. Merg�nd mai departe dec�ț Dilthey, ei au ajuns la izolarea vie?îi psihice, la postularea existen?ei separate a ?tiin?elor spiritului, cu un obiect distinct de cel al ?tiin?elor naturii. Inconvenientul acestei rupturi a fost acela de a pune singularitatea ?tiin?elor spiritului pe seama existen?ei unui fond psihologic comun, cvasiuniversal. Or, f
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
o teorie culturală postmodernă trebuie să se mulțumească să descrie suprafața sau forma textelor culturale și nu să caute înțelesuri sau semnificații 5. Personal, mă plasez pe o poziție opusă acestui tip de analiză postmodernă formalistă și antihermeneutică, aflată în legătură cu postularea unei culturi postmoderne fără relief a imaginii și susțin că studiile culturale trebuie să se bazeze pe teoriile postmoderne, dar și pe alte teorii critice pentru a face o analiză atît a imaginii, cît și a semnificației, a suprafeței și
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Rimbaud sau pe Camoēs, dacă ești român, mai bine pe Rimbaud decît pe ceilalți doi dacă ești francez și mai bine pe Camoes dacă ești portughez. Or, un astfel de raționament ține doar de competențele lingvistice ale cititorului, cauționate de postularea unui esențialism lingvistic. Dar acest argument practic nu ține locul unui principiu. Ba, mai mult, contribuie la deierarhizarea corpusului de texte literare. În momentul În care, la rubrica romantism, ești invitat să citești poeziile lui Eminescu, „ultimul romantic”, contactul tău
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
asta sau cealaltă". Aceste aspecte contradictorii încetează să mai fie absurde într-o logică fondată pe postulatul "și asta și cealaltă" sau, mai degrabă, "nici asta nici cealaltă"13. Dezvoltarea riguroasă a formalismului său axiomatic îl conduce pe Lupasco la postularea existenței unui al treilea tip de dinamică antagonistă, ce coexistă cu cea a eterogenității, care guvernează materia vie, și cu cea a omogenizării, care guvernează materia fizică macroscopică. Acest nou mecanism dinamic presupune existența unei stări de echilibru riguros, exact
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
extrem de reticent În a afirma că un pattern nu a fost respectat, sau foarte dispus să decidă că patternul se potrivește. Puteți spori calitatea studiului dumneavoastră dacă stabiliți măsuri mai precise. În absența exactității, o sugestie importantă este să evitați postularea unor patternuri foarte subtile, astfel Încât tehnica dumneavoastră să abordeze potriviri sau nepotriviri de natură generală, ale căror interpretări să nu poată fi ușor puse la Îndoială. Construirea explicațiilor A doua tehnică de analiză este de fapt un tip special de
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
temporale, obiectivul cel mai important al investigației este examinarea unor Întrebări relevante din seria „cum” și „de ce” despre legăturile dintre evenimente de-a lungul timpului, nu doar observarea tendințelor temporale. O interpretare a unei serii de timp va oferi ocazia postulării de potențiale relații cauzale; În mod similar, o cronologie trebuie să conțină postulate cauzale. În acele ocazii În care utilizarea analizei seriilor temporale este relevantă pentru un studiu de caz, o caracteristică esențială este identificarea indicatorului sauindicatorilor distinctivi care trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
legate de utilizările bunurilor și serviciilor culturale. Ceea ce înseamnă că omogenizează, în reprezentări, diferențele sociale. Școala este în centrul acestei ambivalențe: ea se reclamă oficial, prin laicitate, de la acest universalism, reînnoind totodată, de fapt, anumite inegalități. Politizarea culturii înseamnă, apoi, postularea unei ideologii a "dezinteresului cultural" ca ferment al consensului social. Ideologia dezinteresării consolidează postura universalistă. Ea este o "credință" care constă, în schimb, în a nega existența ambivalențelor sau a opozițiilor precedente. Dacă, într-adevăr, cultura generează un consens, cum
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
ambițiile utopice de transcendere cu orice preț a limitelor umanului, de destrupare și de privilegiere a minții umane artificializate asupra trupului „demodat” și dispensabil. Direcția simulaționismului (de tip Bostrom și Daintonă este încadrată în același registru discursiv criticabil, prin ambiția postulării faptului că mintea umană este o simulare de computer. De asemenea, cybervizionarismul, cu corolarele imortalității și ale omniscienței, sunt supuse dezbaterii și polemicii, astfel că sunt aduse față în față argumentele lui Gregory Stock sau ale lui Nick Bostrom și
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
forței gravitației. Efectul de împingere al constantei cosmologice avea să contracareze efectul de tracțiune al forței gravitaționale; în loc să se prăbușească, universul putea rămâne într-un echilibru constant și, astfel, nici nu se va comprima, nici nu se va extinde. Dar postularea existenței unei forțe așa de misterioase reprezenta un act de disperare. „Am... comis iar o gafă cu teoria gravitației, care mă expune oarecum pericolului de a fi închis într-o casă de nebuni“, scria Einstein. Însă era atât de îngrijorat
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
se structurează ca antropologie filosofică, ontologie a umanului, sau "ontologie fundamentală" (Heidegger) discipline, e drept, așezate în model în secolul nostru, dar cu "antecedente" încă de la începuturile filosofiei -, ci în forma unui proiect antropologic 27. Antropologia filosofică este posibilă prin postularea unei esențe a omului, a unui atribut specificator având statutul de "natură umană"; tocmai prin acest atribut omul se deosebește de celelalte existențe ale lumii. Or, Kant, deși afirmă esența rațională, natura liberă a omului, problematizează această esență, afirmând finitudinea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
sa determinată în împrejurările polis-ului. Fie considerată în proiectul ei, fie în întruchipările dobândite unele dintre ele vor fi prezentate și interpretate mai departe -, antropologia filosofică păstrează în însăși structura sa imposibilitatea unei legături analitice (în sens kantian) între postularea unei esențe a omului și ideea "realității" modului uman ca universal (adică drept ceva care, originar, nu admite, în el însuși, variații, particularizări, determinații specificatoare etc., dar care tocmai pentru aceasta este ceva), deși esența este de regulă asimilată universalului
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
însuși, variații, particularizări, determinații specificatoare etc., dar care tocmai pentru aceasta este ceva), deși esența este de regulă asimilată universalului în construcțiile ontologice. Altfel spus, conceptul antropologiei filosofice cuprinde ca notă gândul despre omul-în-ființa-sa negat într-un mod indirect, prin postularea esenței lui, adică prin "concentrarea" sa într-un atribut (diferență sau propriu) cu rol de specificare (de integrare, ca specie, într-un gen). Faptul acesta este valabil și pentru încercările antropologice anterioare construcției modelului antropologiei filosofice (prin Max Scheler). Totuși
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
a omului ca zoon politikon, sau în cea cartesiană ca ființă cugetătoare; peste tot este vorba de concentrarea ființei umane într-o trăsătură de esență: de aici subordonarea formală față de modelul antropologiei filosofice. Desigur, încadrarea este motivată dacă, pornind de la postularea esenței omului, demersul continuă către forma unei "teorii" care are ca principiu această postulare și care desfășoară determinațiile existenței umane. Gândit formal, prin raportare la operațiile sale, prezente, într-o anumită măsură, în demersurile lui Max Scheler și ale altor
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
este vorba de concentrarea ființei umane într-o trăsătură de esență: de aici subordonarea formală față de modelul antropologiei filosofice. Desigur, încadrarea este motivată dacă, pornind de la postularea esenței omului, demersul continuă către forma unei "teorii" care are ca principiu această postulare și care desfășoară determinațiile existenței umane. Gândit formal, prin raportare la operațiile sale, prezente, într-o anumită măsură, în demersurile lui Max Scheler și ale altor filosofi contemporani interesați de problema omului, modelul antropologiei filosofice se structurează în funcție de două operații
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
care desfășoară determinațiile existenței umane. Gândit formal, prin raportare la operațiile sale, prezente, într-o anumită măsură, în demersurile lui Max Scheler și ale altor filosofi contemporani interesați de problema omului, modelul antropologiei filosofice se structurează în funcție de două operații: a) postularea unei "naturi" umane, a unei esențe care este atributul fiecărui ins și, în urmare, oarecum paradoxal, determinare individuală a "modului" uman de a fi; b) utilizarea acestui postulat ca principiu explicativ al ordinii umane. Acest model are semnificație într-un
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]