352 matches
-
fi ușor recunoscută. Preia multe dintre simpatiile și, mai cu seamă, antipatiile maestrului, lansându-se în aprecieri bizare. Ca „poeți naționali români” el nu-i acceptă decât pe V. Alecsandri și G. Coșbuc. În schimb, versurile lui Eminescu, în special postumele, nu ar fi având deloc o „înfățișare națională”, pesimismul, ca și medievalismul infuzând acestei lirici esențe străine. În studiul Bălcescu și „Cântarea României”, A. atribuie istoricului muntean paternitatea misteriosului poem. A și editat, de altfel, în 1914, lucrarea, sub numele
APOSTOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285407_a_286736]
-
fost imediat și constant: astăzi se vorbește în mod curent de expresionismul interbelic, mai ales în teatru. Artiștii și scriitorii evrei, de la Marcel Iancu la H. Bonciu, sunt bine puși în evidență. Cum se va dovedi prin publicarea manuscriselor lui postume consacrate contribuției scriitorilor evrei la cultura română, ca în Evreii în mișcarea de avangardă românească (2001), C. a considerat că are de spus un cuvânt hotărât despre acele tendințe consonante cu spiritul iudaic: avangarda cu programul ei de perpetuă înnoire
CROHMALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]
-
G. Coșbuc, I. L. Caragiale, I. Agârbiceanu, Petre Ispirescu, O. Goga, Gh. Tutoveanu. Se promovează o literatură tradiționalistă, cu puternice infuzii sămănătoriste. Poezia este semnată de Sergiu Cujbă, Sergiu Matei Nica, Vladimir Cavarnali, Robert Cahuleanu (Andrei Ciurunga), Al. Bardier, Liuba Dimitriu (postume), Octav Sargețiu ș.a. Cu proză colaborează Sabin Popescu-Lupu, Gh. V. Madan, Sergiu Cujbă, cu dramaturgie - Sabin Popescu-Lupu (Comorile pământului). Aici apar și traduceri: din Al. Hâjdeu (Cântec despre Moldova), Vl. Korolenko (Bătrânul clopotar) ș.a. A.Cb.
CUVANTUL MOLDOVENESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286621_a_287950]
-
de personalități și certuri, care ar contribui la vrajbă și dușmănie între frați”. Rubrici de interes literar-cultural: „Foișoara”, „Litere-Artă-Știință”, „Informațiuni”, „Bibliografie”, „Poșta redacției”. Beletristica ocupă un loc important în sumare. Pentru poezie se rețin numele Mariei Cunțan (se publică și postume) și al lui Al. T. Stamadiad. Întrucâtva mai substanțial apare sectorul de proză, unde alături de Constanța Hodoș (nuvela Jurământul, un fragment din romanul Din carnetul unui medic ș.a.), Ion Gorun, Al. Cazaban ș.a. figurează Gala Galaction cu povestirea Hârcă pentru
DACIA TRAIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286642_a_287971]
-
el optează nu pentru criteriul cronologic, ci pentru cel al „omogenității” de sentiment și de concepție și, pe urmele lui Ibrăileanu, pentru „unificarea «radicală»”. Ediția de proză, cea mai cuprinzătoare de până la data apariției ei (1943), conține, pe lângă antume, și postumele deja publicate, precum și șapte titluri inedite. În ambele ediții, textele sunt precedate de ample și erudite studii, putând alcătui - însumate - o carte. SCRIERI: Simple fantezii pentru toamnă, București, 1926; Preludii în zori, București, 1928; 1917. Poeme de război urmate de
COLORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286333_a_287662]
-
Carol I”, „Gazeta școalei”, „Foaia tinerimii”, „România nouă”, „Flacăra”, „Icoane maramureșene”, „Cuvântul literar și artistic”, „Săptămâna”, „Clipa”, „Tribuna nouă”, „Falanga literară și artistică”, „Ritmul vremii”, „Familia” și în alte câteva periodice, îndeosebi craiovene, unde îi vor fi publicate și niște postume. Atât în Idoli de humă, secțiune din placheta scoasă împreună cu frații săi, Eugen și Paul Constant, Poezii (1926), cât și în Versuri (volum postum, 1935), C. e un poet care se caută pe sine. Sensibilitatea lui înfiorată de ciudate presimțiri
CONSTANT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286362_a_287691]
-
-am crescut prin mlaștini clocite,/ Cer am avut un fund de apă/ răscolit de trestii prea învechite”. Deși plasat în același registru, Manifest liric aduce o cristalizare a eului poetic în zona subiectivismului dramatic, anticipând lirismul meditativ ce marchează ciclul Postumele (1945-1967) din volumul Poezii (1969). Renunțând la ironie și la spectaculosul afișat cu ostentație, poetul caută acum semnificații esențiale, marcat de un sentiment al neîmplinirii căruia i se împotrivește cu luciditate: „Sunt un munte fugit în pământ,/m-am întors
CORLACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286417_a_287746]
-
lui Eminescu a unui mare număr de articole, Opera politică (I-II, 1941) incluzând 163 de articole nesemnate de poet, pentru că acesta - crede C. - ar fi voit să se „deghizeze”, să se „camufleze”. Ca și G. Ibrăileanu, a negat valoarea postumelor eminesciene. Aceeași pasiune a atribuirilor și în ediția G. Ibrăileanu, Restituiri literare (I-II, 1968), unde sunt inserate numeroase articole nesemnate apărute în „Viața românească”, opinia editorului fiind că mai tot ceea ce a apărut la rubrica „Miscellanea” i-ar aparține
CREŢU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286487_a_287816]
-
au fost descoperite, rezumate, difuzate și utilizate ca suporturi și mijloace ale unui praxis organizatoric. Opera lui Marx, care a fost cea a marxiștilor, și-a arătat roadele după ce a fost redactată, cu puțin înainte de moartea autorului ei; îi este postumă. Studiul și conservarea vulgatei ar fi trebuit să fie cea mai înaltă preocupare teoretică a teoreticienilor marxiști, dar a fost mai tot timpul considerată drept minoră de către aceștia. Dacă marxismul ar fi avut un sens, doar vulgarizarea sa ar mai
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
prohibitiv (numit Călăuză, Mag și Bătrân), feminitate ambivalentă (constituită din Ondina și Marta, Sofia și Poesis, Cătălina și Tomiris), precum și dintr-un spațiu adecvat (numit Sara pe deal, Locus amoenus și Sfera). Perspectiva diacronică, dedusă din investigarea antumelor și a postumelor, urmărește să acrediteze ideea că Eminescu s-a desprins de experiența conjuncturală și s-a adâncit în cunoașterea ființei proprii, realizată printr-o recuzare totală a cotidianului. Preluând unele elemente din eminescologia anterioară, studiul le întregește printr-o interpretare proprie
MANUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287997_a_289326]
-
dar volumul memorialistic Vin amintirile. Frânturi dintr-o viață și transpunerile din Tucidide (Războiul peloponeziac) și Seneca (Cercetări privitoare la natură) vor rămâne în manuscris. În lucrarea sa de referință, Figuri din Antichitatea clasică (I-II, 1929-1930), ca și în postuma Străini vestiți în luptele din Roma veche (1982), M. reconstituie portretele unor personalități ale lumii greco-latine pentru a contribui la promovarea clasicismului în România și familiarizarea marelui public cu universul Antichității. Bun cunoscător al epocii evocate, înzestrat cu intuiție istorică
MARINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288033_a_289362]
-
Oameni sub vremuri), Mihail Sadoveanu - Ultimii ani ai secolului XIX în Moldova (fragment din Anii de ucenicie), Ticu Archip - fragment din romanul Soarele negru, Radu Tudoran - fragmente din volumul de nuvele Ospăț cu oameni buni, aici fiind inserate și câteva postume ale lui E. Lovinescu. Alți prozatori: Boris Deșliu, Ioana Tăutu (Monica Lovinescu, aflată la începuturile ei literare). Critica și istoria literară promovată la K. e ilustrată de microstudii monografice aparținând lui Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu și Tudor Vianu (câteva capitole
KALENDE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287698_a_289027]
-
de Slavici și Caragiale. Tot prin asocieri comparatiste este definit și ludicul ca trăsătură diferențială a prozei humuleșteanului. De la alte premise conceptuale pornește volumul despre Mihai Eminescu, biografie stilizată cu argumente analitice legate de viață și creație. Frecvența precumpănitoare a postumelor este evidentă, antumele ilustrând doar evoluția personalității răsfrânte în operă. Expunerea, abundând în fapte și idei, surprinde devenirea intelectuală, exemplul etic și estetic al vieții și activității eminesciene. De altfel, „problema” Eminescu va da naștere unui veritabil complex de monografii
DUMITRESCU-BUSULENGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286912_a_288241]
-
din rafturi odată cu căderea să, precum și caietele revistei Novai Mir (Lumea Nouă) care publicase În 1962 și 1963 opere de-ale lui Soljenițân. Se prea poate să se mai găsească Încă pe rafturi volumul de poeme al lui Pasternak (ediție postuma) sau volumele Annei Ahmatova, dar nu-i tocmai sigur. Nimic nu trebuie să dea naștere suspiciunii că proprietarul acestor cărți ar putea manifestă „interese nesănătoase”, cum atât de simpatic se spune. Funcționarii Nomenclaturii nu vădesc nici o dificultate În a-și
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
o „lupta de ariergarda”, cum spunea Jean-Pierre Faguer. Vezi și articolele polemice vizîndu-i pe Bernard Henri Lévy sau Philippe Sollers (Țel Quel), precum și culegerea de articole ale «sociologului combatant» Pierre Bourdieu reunite de Franck Poupeau și Thierry Discepolo În lucrarea postuma Interventions 1961 - 2001. Science sociale et action politique (2002). Cercetările Întreprinse În Germania asupra scriitorilor și intelectualilor est-germani constitue o excepție. Pentru comparația cu două exemple de reconversii literare de autori compromiși În perioada de Ocupație a Franței, vezi Anne-Marie
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
se definește conceptul de literatură contemporană, potrivit autorului aceasta începând cu generația celor ce au debutat în timpul sau imediat după război (generația „amânată”, după pertinenta formulă a lui Lucian Valea), cuprinzând în chip firesc și creația postbelică (antumă sau/și postumă) a scriitorilor care își au centrul de greutate în epoca interbelică, dar au continuat să scrie și după război. Criteriul selecției rămâne și aici cel valoric. Noua sinteză - nici pe departe doar didactică - îmbină principiul abordării monografice cu cel al
RUJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289397_a_290726]
-
interbelicului românesc într-o altă lumină decât cea reală, sistematizarea nu întotdeauna fericită a materiei, omisiunile, insuficientă cunoaștere a periodicelor românești, insă admite că spiritul expunerii este caracterizat de „ponderea critică și echilibrul ierarhizării”. România antică e modernă (1994), antologie postuma, cuprinde o selecție a studiilor despre istoria, limba și literatura românilor, cu capitole despre Ion Creangă, I.L. Caragiale (elogiat că „o minte universală”), Mihai Eminescu, Nichifor Crainic, Liviu Rebreanu (văzut ca un romancier verist), Lucian Blaga, Ion Agârbiceanu, Ioan Slavici
LUPI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287930_a_289259]
-
la solicitarea soțului mamei sale, Jean Boniface Hétrat, a tălmăcit câteva povestiri din Voltaire, apărute fără semnătură în broșuri ale colecției „Biblioteca «Minerva»”. Urmează o lungă serie de transpuneri din scriitorii ruși, întâi în periodice, apoi în apariții editoriale, unele postume - Gleb Uspenski, Lăcustele (1924), A. P. Cehov, Dragostea (1926) și Ivanov (1972), F. M. Dostoievski (mai multe proze, între care și romanul Eternul soț), I. S. Turgheniev, Un cuib de nobili (1967), Rudin (1967), În ajun (1969) ș.a. Se adaugă câțiva autori
SEVASTOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
Petrescu, Al. I. Ștefănescu, Al. Piru, Ion Cristoiu, C. Stănescu, Victor Atanasiu, Sorin Preda, Nicolae Baltag, Petru Poantă, Nicolae Ciobanu, Fănuș Băileșteanu ș.a. Din deceniul al șaptelea articolele și eseurile literare sporesc calitativ și numeric, reunind noi colaboratori, precum Perpessicius (Postumele, într-un număr omagial, închinat în 1964 lui Mihai Eminescu), Șerban Cioculescu, Nicolae Balotă, Marian Popa, Dinu Flămând, Emil Manu, Adrian Popescu ș.a. Alături de textele programatice și propagandistice, abundente mai cu seamă în primele două decenii de apariție a publicației
SCANTEIA TINERETULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289531_a_290860]
-
1981, 24; Nicolae Manolescu, „Efectul” Preda, RL, 1981, 24; Cornel Ungureanu, Viețile paralele, O, 1981, 25; Stelian Dumistrăcel, Marin Preda: expresia lingvistică a fascinației orașului, CL, 1981, 8; Ion Ianoși, Cel mai iubit dintre filosofi, RL, 1981, 37; Mircea Iorgulescu, Postumele lui Marin Preda, RMB, 1981, 11 476; Sergiu Filerot, „Întoarcerea fiului rătăcit”, unica poezie a lui Marin Preda, RL, 1981, 44; Bugariu, Analogon, 75-108; Crohmălniceanu, Pâinea noastră, 135-155; Dobrescu, Foiletoane, II, 78-86; Iorgulescu, Critică, 87-98; Moraru, Semnele, 261-271; Piru, Ist.lit.
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
precum și manualele de gramatică franceză pentru învățământul preuniversitar, republicate până în 1946. Ultima sa lucrare este un Dicționar de rime (1948), care cuprinde în anexă textul inedit al Dicționarului de rime eminescian, precedată, în 1947, de ediția Poezii din viață și postume de Mihai Eminescu. SCRIERI: Beethoven din scrisorile lui, București, 1908; Leopardi et la France. Essai de littérature comparée, Paris, 1913; Leopardi sentimental. Essai de psychologie leopardienne, suivi du Journal d’amour, inédit en français, Paris, 1913; Pilde din literatura franceză
SERBAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289632_a_290961]
-
București, 2001; Pagini de jurnal. Pagini literare, îngr. Sofia Șincan, București, 2002; Noi, latinii Bizanțului, îngr. Sofia Șincan, București, 2003. Repere bibliografice: Popa, Dicț. lit. (1977), 545-546; Florentin Popescu, Dionisie Șincan sau Verba non volant, TMS, 2002, 1; Horia Gârbea, Postumele reale și inventate, LCF, 2003, 4; Marina Spalas, Vorbe, vorbe, vorbe, dar rămâne Omul, LCF, 2003, 24. C. M. B.
SINCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289695_a_291024]
-
nu mai este asumată la nivel metafizic sau visceral, ci exclusiv în planul conștiinței și, prin urmare, compensată printr-o exacerbare a sensibilității și a senzorialității. În consecință, temele cardinale sunt erosul și melancolia, iar modelele se află în erotica postumelor lui Lucian Blaga și în baladescul lui Radu Stanca, toate acestea plasând lirismul lui V. sub zodia unui romantism trecut prin filtrul reflexivității ori chiar al autoironiei. Sub aspect retoric, poemele cunosc două tipuri de construcție. Primul urmează clasica structură
VACARESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290400_a_291729]
-
poet al omului. „Cântare omului” în cadrul literaturii comparate, București, 1964; Corneliu Baba, București, 1964; Despre stil și artă literară, îngr. și pref. Marin Bucur, cu un cuvânt omagial de Al. A. Philippide, București, 1965; Studii de literatură română, București, 1965; Postume. Istoria ideii de geniu. Simbolul artistic. Tezele unei filosofii a operei, postfață Ion Ianoși, București, 1966; La Societé littéraire „Junimea”, pref. Pompiliu Marcea, București, 1968; Studii de stilistică, îngr. și introd. Sorin Alexandrescu, București, 1968; Corespondență, îngr. și introd. H.
VIANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
de chiacheroni”, îl confirmă pe cel căruia îi recunoaște, totuși, calitatea de „mare vizionar”. Avea o înaltă prețuire pentru Mihai Eminescu, respingea însă moda epidemică a „lamentațiilor” posteminesciene; îi premerge totodată lui G. Ibrăileanu în criticile aduse publicării neselective a postumelor. Cerea literaturii române, îndeosebi celei din „provinciile subjugate”, mai multă „imaginație combinativă” (acuza „invenția slabă”), dar îi minimalizează pe George Coșbuc, pe Slavici, pe Octavian Goga, ajungând astfel la diletantismul atât de vulnerabil din discursul academic Poporanismul în literatură. În
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]