349 matches
-
esența. De aceea el e poate mai sesizabil în formele imperfecte din postume, fie ele neptunice ori plutonice ; plutonicul însă, chiar și cel din antume, e „mai ontic” prin natura sa. I. Negoițescu, prin așezarea sa „existențială” exclusiv plutonică din postume, se află mai aproape de centrul ontic al poeziei eminesciene, de „pirosfera” ei ; arsura acesteia îl face, firește, mai puțin sensibil la mișcarea sferelor mai îndepărtate, de unde și poziția restrictivă, oarecum „segregaționistă” în cuprinderea operei lui Eminescu. Dar aceasta rămâne un
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
face, firește, mai puțin sensibil la mișcarea sferelor mai îndepărtate, de unde și poziția restrictivă, oarecum „segregaționistă” în cuprinderea operei lui Eminescu. Dar aceasta rămâne un tot solidar, cum spuneam, cu antume și postume, cu neptunic și plutonic. Când am numit postumele o dată „zăcământ subteran”, iar altă dată „masa subacvatică a ghețarului de la suprafață” (dacă aceste comparații au avut cumva norocul - ne întrebăm cu sfială - ca și cititorul să le găsească oarecum nimerite), foloseam, cum se poate remarca, în primul caz o
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
poet al omului. „Cântare omului” în cadrul literaturii comparate, București, 1964; Corneliu Baba, București, 1964; Despre stil și artă literară, îngr. și pref. Marin Bucur, cu un cuvânt omagial de Al. A. Philippide, București, 1965; Studii de literatură română, București, 1965; Postume. Istoria ideii de geniu. Simbolul artistic. Tezele unei filosofii a operei, postfață Ion Ianoși, București, 1966; La Societé littéraire „Junimea”, pref. Pompiliu Marcea, București, 1968; Studii de stilistică, îngr. și introd. Sorin Alexandrescu, București, 1968; Corespondență, îngr. și introd. H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
silit. (Panu și Creangă) Izbucnirea lui Eminescu împotriva lui Maiorescu și Convorbiriștilor (Vezi, pagina din dreapta) Eminescu a fost un răzvrătit nu numai în ruperea formelor consacrate, în prefacerea limbii, ritmurilor etc. ci și în atitudinea sa socială, vădită în multe postume, adică în poeziile neselectate de Convorbiriști. [ANECDOTE AFORISME 1949]* Istoria lui Marin Florea cu țiganii care au atacat o mănăstire de maici. Au spart cămările, jefuind. Un câne a apucat din cămara darurilor un colac și s-a dus cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
romanul de moravuri” Amintirile unui copil de trupă al lui Al. Vasilescu-Lascar. În primul număr se reproduc o scrisoare a lui B. Delavrancea (datată „25.XI.1917”) și o poezie postumă de Th. M. Stoenescu. Ulterior intră în sumar alte postume ale lui Th. M. Stoenescu și două rondeluri de Al. Macedonski, un articol consacrat tricentenarului nașterii lui Molière. Se preia din „Neamul românesc” articolul Ce reprezentăm? de N. Iorga, iar Al. T. Stamatiad traduce Amintirea fericirii de Dante, Idealul, Câinele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290549_a_291878]
-
motive și obsesii ale literaturii romantice și moderne franțuzești și germane, iar Matei, citindu-ne din Poe și Dylan Thomas, ne convingea că aerul acestora ideatic ne este comun și abordabil. Nichita citea cu glas tare din Ion Barbu și postumele lui Eminescu, eu din Nietzsche și Rilke, „apărându-l” intens și „excesiv” pe Dostoievski; ne convingeam pe noi Înșine și ne „produceam” nouă Înșine, În ambientul fals și mocirlos al literaturii vremii, un alt aer, ambițios, și care se potrivea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
să-i dea sănătate!", etc.): închisoarea e un loc sigur și propice creației, datorită geniului maestrului Ludovic L. care "face pe toată lumea fericită". Umorul de cea mai bună calitate (și cum să nu te amuzi cînd autorul însuși citează din "Postumele" proprii, cînd se teoretizează "crima onirică" sau cînd, de pildă, se lansează o nouă dilemă din care nu putem ieși: "Alibaba cel din poveste a fost un personaj pozitiv sau, chiar dimpotrivă, negativ. A fost el un tîlhar, un haiduc
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
și sănătos, așa cum apare el, comportamentul, conform psihologiei transversale.1 (De citit cu lingurița) Moto: 1. "Liniștea și siguranța cetățenilor nu pot fi asigurate decât de Justiția suverană, chiar dacă nimeni nu este mai puțin vinovat decât noi ceilalți." Gheorghe Schwartz, (Postume, vol. VIII, p. 729 ș. u.) 2. " Dreptul nu este o știință, ci o artă" (Onorabilul judecător Academician Profesor Universitar Emerit Dr. Dr. h. C. Julius Zimberlan, cf. Borak cel Bătrân (Opere, vol. VII, p.213.) Secțiunea I Îndrumar practic
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
Rebreanu (Casa), Nicolae Velea, Ion Brad (Descoperirea familiei), Al. Simion, Nicolae Breban (Francisca, Animale bolnave), Al. Ivasiuc (Vestibul), Tudor Ursu (Foaia de parcurs), Maria-Luiza Cristescu, Corneliu Omescu, Radu Petrescu, Mihai Pelin, Paul Goma ș.a. E de reținut și publicarea unor postume provenind din manuscrisele rămase de la Lucian Blaga, Ion Vinea (Lunatecii), Hortensia Papadat-Bengescu (Străina), Al. Robot (Music-hall), M. Blecher (Vizuina luminată), precum și a unei nuvele a lui Mircea Eliade ( Adio) și a unui fragment de jurnal aparținând lui Eugen Ionescu. Semnificative
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290533_a_291862]
-
precum și manualele de gramatică franceză pentru învățământul preuniversitar, republicate până în 1946. Ultima sa lucrare este un Dicționar de rime (1948), care cuprinde în anexă textul inedit al Dicționarului de rime eminescian, precedată, în 1947, de ediția Poezii din viață și postume de Mihai Eminescu. SCRIERI: Beethoven din scrisorile lui, București, 1908; Leopardi et la France. Essai de littérature comparée, Paris, 1913; Leopardi sentimental. Essai de psychologie leopardienne, suivi du Journal d’amour, inédit en français, Paris, 1913; Pilde din literatura franceză
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289632_a_290961]
-
scurte, I, 243-246, 353-356, II, 62-64, III, 303-309; Alex. Ștefănescu, Retorica disperării, RL, 1992, 9; Mircea Zaciu, Exilul și împărăția... cerurilor, F, 1992, 9; Cristea, A scrie, 42-45; Geo Șerban, Ion Caraion - la țărmul eternității, RL, 1993, 4; Gh. Grigurcu, Postumele lui Ion Caraion, VR, 1993, 2-3; Ion Bălu, Coborârea în universul concentraționar, ST, 1993, 5; Ioana Pârvulescu, Ultima încercare, RL, 1994, 16; Negoițescu, Scriitori contemporani, 76-79; Simuț, Incursiuni, 250-259; Constantin, Complicitatea, 87-90; Ovid S. Crohmălniceanu, Amintiri deghizate, București, 1994, 129-141
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
cultura poetului (volumul II). Sunt relevate influențele kantiene și schopenhaueriene, gândirea social-poitică, antiliberalismul, naționalismul. În stabilirea largilor hotare ale culturii poetului, criticul se arată cu multă măsură, combătând interpretările și calificările excesive. Descrierea operei pune pentru prima dată accentul pe postume și își propune cartografierea amănunțită a temelor romantice la Eminescu. În capitolul Cadrul psihic se recompune registrul afectiv eminescian, cu evidențierea câtorva note fundamentale (vocația neptunică și uranică, erotismul, înclinația spre extincție). În Cadrul fizic se trec în revistă temele romantice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
oară o profundă analiză estetică a întregii opere eminesciene, din care nu lipsesc obiecțiile și afirmațiile, uneori, poate prea categorice. E argumentat încă o dată romantismul lui Eminescu într-o largă demonstrație ce culminează cu examinarea Luceafărului. Atenție specială este acordată postumelor, socotite egale și uneori superioare antumelor. Întrucât i s-a părut că descrierea operei e prea extinsă, prea detaliată, că se produc unele repetiții, autorul a concentrat mai târziu, în 1947, întreaga serie în două volume (1969-1970). Cu Viața lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
titanic, eliberarea sa de motivele săltărețe ale folclorului, dorința sa, vai, nesatisfăcută, de a zidi o operă monumentală cu titlul Andrei Mureșanu! Atât G. Călinescu, cât și splendidul comparatist care a fost profesorul clujean D. Popovici, citindu-i cu atenție postumele, mai ales, au înțeles în ce rezidă, în fapt, geniul autorului, dar și al unor romanțe sentimentale, excesiv popularizate de generația următoare, de un Vlahuță și de alții, ce vedeau mai ales „minorul”, „agreabilul”, „accesibilul” unui gust format dinspre poeții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
surprinsă, ca și cum altcineva l-ar fi scris. Ar costa-o să le arunce și nu poate să păstreze tot. La ce bun, de altfel, să păstrezi urmele unei ne-isprăviri fundamentale, care vorbește de la sine? Nu că și-ar pregăti postumele, dar trebuie să pună puțină ordine într-un apartament invadat de cărți și hârtii și să găsească, dacă se poate, un fel de coerență în haosul vieții. Înainte de boală, tocmai se apucase de munca asta odată cu renovarea apartamentului. O masă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
fi ușor recunoscută. Preia multe dintre simpatiile și, mai cu seamă, antipatiile maestrului, lansându-se în aprecieri bizare. Ca „poeți naționali români” el nu-i acceptă decât pe V. Alecsandri și G. Coșbuc. În schimb, versurile lui Eminescu, în special postumele, nu ar fi având deloc o „înfățișare națională”, pesimismul, ca și medievalismul infuzând acestei lirici esențe străine. În studiul Bălcescu și „Cântarea României”, A. atribuie istoricului muntean paternitatea misteriosului poem. A și editat, de altfel, în 1914, lucrarea, sub numele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285407_a_286736]
-
Gabriel Liiceanu, București, Editura Politică, 1988. * Ibrăileanu, G., Edițiile poeziilor lui Eminescu, [în] Campanii, București, Editura Minerva, 1971. * Ibrăileanu, G., Mihai Eminescu. Studii și articole, Ediție îngrijită, prefață, note și bibliografie de Mihai Drăgan, Iași, Editura Junimea, 1974. * Ibrăileanu, G., Postumele lui Eminescu, [în] Scriitori și curente, Iași, 1909. * Ibrăileanu, G., Scriitori români și străini, vol. I, Ediție îngrijită de Ion Crețu, Prefață de Al. Piru, București, Editura pentru Literatură, 1968. * Irimia, Dumitru, Introducere în stilistică, Iași, Editura Polirom, 1999. * Irimia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și Dostoievski. M. a alcătuit și o ediție a scrierilor lui Eminescu, intitulată Proză și versuri (1890), în care, spre deosebire de ediția lui Titu Maiorescu, sunt incluse versurile apărute în „Familia” (1866-1869, 1884), poeziile Făt-Frumos din tei, Foaie veștedă ș.a., două postume, precum și basmul în proză Făt-Frumos din lacrimă, Sărmanul Dionis și studiul Influența austriacă. O altă ediție, a operei lui Ion Creangă, întocmită împreună cu autorul Amintirilor din copilărie, ar fi rămas în manuscris. SCRIERI: Ștefan Hudici, București, 1891; Zulnia Hâncu, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288256_a_289585]
-
Petrescu, Al. I. Ștefănescu, Al. Piru, Ion Cristoiu, C. Stănescu, Victor Atanasiu, Sorin Preda, Nicolae Baltag, Petru Poantă, Nicolae Ciobanu, Fănuș Băileșteanu ș.a. Din deceniul al șaptelea articolele și eseurile literare sporesc calitativ și numeric, reunind noi colaboratori, precum Perpessicius (Postumele, într-un număr omagial, închinat în 1964 lui Mihai Eminescu), Șerban Cioculescu, Nicolae Balotă, Marian Popa, Dinu Flămând, Emil Manu, Adrian Popescu ș.a. Alături de textele programatice și propagandistice, abundente mai cu seamă în primele două decenii de apariție a publicației
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289531_a_290860]
-
nota dominantă a versurilor lui Z., care explorează eficient detaliul revelator și metafora rară. Evoluția ulterioară a poeziei sale vizează cuprinderea unei game de trăiri mai variate, contradictorii, paradoxale. Ultimele culegeri - Mi-e dor (1971) și Mă caut (1976) -, ciclul Postume din antologia Poezii (1981) propun o lirică de atmosferă, dominată de neliniști, interiorizată și dramatică, mai bogată în substanță sufletească. Aplecat asupra stărilor de spirit polare, poetul se autoexaminează și se autodefinește sever în raport cu timpul și cu „înaltul sens de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290683_a_292012]
-
versus optimism), „dragostea temperamentală pentru trecut”. Cum observă și Mircea Anghelescu, contribuția cea mai rezistentă a eminescologului rezidă în editarea poeziilor eminesciene și în comentariile adiacente. Principalul merit al editorului este de a fi grupat la un loc antumele și postumele, reconstituind ordinea cronologică a acestora din urmă și întrețesându-le, la locul potrivit, cu antumele. Cititorul are astfel posibilitatea de a cunoaște evoluția operei poetice în întregul ei, caracterul său organic, comunicarea între antume și postume, fenomenele de „butășire”, cum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288304_a_289633]
-
butășire”, cum le va numi Alain Guillermou ș.a.m.d. Fără a concura ediția lui Perpessicius, M. aduce importante corectări și precizări de structură și lecțiune (de exemplu, la antume ca Împărat și proletar, Pe lângă plopii fără soț... sau la postume ca Ah, cerut-am de la zodii, Codru și salon, O, -nțelepciune, ai aripi de ceară!), îmbogățește informația privitoare la geneză, surse, influențe, paralelisme, desfășurând un aparat de erudiție impresionant atât prin conținut, cât și prin stilul redactării, exemplar prin claritate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288304_a_289633]
-
La Simpozionul organizat de Facultatea de Matematică-Mecanică de la Universitatea “Al.I. Cuza” Iași, cu ocazia sărbătoririi centenarului nașterii lui Albert Einstein, în aprilie 1979, să propus că spațiile Weyl generalizate să fie numite “Spații Murgescu” și sperăm că acesta recunoaștere postuma să fie acceptată de comunitatea științifică internațională. În acest sens, menționam că la Colocviul de Mecanică și Geometrie “75 de ani de la nașterea Academicianului Mendel Haimovici”, care a avut loc la Iași în 30-31 octombrie 1981, Ț. Toro - fizician matematician
Volum memorial dedicat foştilor profesori şi colegi by Alexandru Cărăuşu, Georgeta Teodoru () [Corola-publishinghouse/Science/91776_a_92841]
-
distingea între edițiile estetice (exemplu ediția unilateralizantă din poeziile lui Eminescu întocmită de Mihail Dragomirescuă, științifice (de tipul celei întocmite de Perpessiciusă și critice, precum cea la care se gândea. Pentru a sugera organicitatea operei eminesciene, criticul ar fi inclus postumele în "procesivitatea firească a operei întregi", care ar fi înlesnit viziunea de ansamblu, integratoare, semnificativă. Scriind despre Ion Creangă (Clasicii noștriă, Vladimir Streinu evită sistematic fastidioasele informații biografice asupra cărora au insistat de-a lungul anilor, cu o tenacitate demnă
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
prin urmare, despre o convergență optimistă a epistemologiilor. Volumul este remarcabil fie și pentru că este primul în care își fac apariția atât de popularii, astăzi, androizi. Teatrul său, încărcat de poezie simbolistă, cu pronunțate influențe romantice, rezistă prin piese precum postuma Axël. Cea mai stranie, mai erotică și mai tulburătoare povestire de teroare semnată de Villiers de l'Isle-Adam este, în opinia mea, Véra, având în centru o palpitantă istorie de dragoste dintre contele d'Athol și tânăra și frumoasa lui
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]