1,960 matches
-
Mircea Mihăieș Nu e nici un secret că victoria din noiembrie 1996 a Convenției Democratice reprezintă triumful postum al lui Corneliu Coposu. Un analist cinic al acelor vremi ar fi putut spune că liderul țărănist a disparut exact la timp. Inflexibilitatea să - factor de coeziune a opoziției - a durat suficient și a fost destul de puternică pentru a-i
Buddhismul, variantă crestin-democrată by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17929_a_19254]
-
limanul încheierii sau zorile începutului. Însă revenind la ediția critică Eminescu, odată încheiată în 1994, singura decizie care s-ar impune ar fi reluarea ei, pentru că timpul a dezvăluit atîtea erori de sistematizare (de pildă, împărțirea liricii în antume și postume), erori de lecțiune, lacune - grave - de paternitate la secțiunile publicistica și traduceri. Dar, nenorocire imensă, dacă s-ar găsi resurse financiare pentru o asemenea colosală întreprindere științifică, nu mai sînt - asta e crudă realitate - editori. Mult regretatul învățat filolog Petru
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
nu a apucat să-și publice niciodată un volum de versuri, știut fiind faptul că era mereu nemulțumit de forma unei poezii, pe care o refăcea, constant, de fiecare dată cînd apucă. În acest fel cade distincția dintre antume și postume și, mai ales, radicalismul lui Ibrăileanu că postumele nu trebuie măcar publicate, acest act fiind un sacrilegiu față de operă poetului. N-am cum aici și nici nu e rostul unei cronici să refacă întreaga, bogată argumentație a autorului în legătură cu eroarea
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
o ediție a liricii eminesciene care să cuprindă "toate poeziile scrise de Eminescu în ultima versiune existența a fiecărei poezii și în ordinea cronologică a acestor ultime redactări. În această formulă este implicită renunțarea la tripartiția actuala: poezii antume, poezii postume, poezii originale de inspirație folclorica"). Această ocupînd, într-o ediție ideală a liricii, trei volume. Acestora ar trebui să le urmeze alte șase, cuprinzînd aparatul critic ("notele istorice și filologice, adică toate informațiile privitoare la fiecare poezie"). Mărirea numărului de
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
absolvenți ai ciclului obligatoriu de învătămînt: "De la acest examen eu nu am priceput nimica ca să am în minte" și "De la această școală nu se poate învăța ceva". Misterul lui Cristian Popisteanu Pentru un director de revista, cel mai substanțial omagiu postum e să nu i se simtă dispariția altfel decît prin absența semnăturii. Numărul din aprilie al MAGAZINULUI ISTORIC poartă, însă, chiar si semnătură directorului sau, Cristian Popisteanu, într-o scrisoare adresată redacției, dar și cititorilor. O scrisoare din care citam
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17976_a_19301]
-
probabil, enunțuri precum: "puțin îmi pasă și de cititori. Dacă vor să citească, n-au decât"; lui îi aparține cartea și e firesc să fie îngrijorat de soarta ei: Cuminte ar fi, îmi spun, să fac din toate astea caiete postume...". Titlul cărții trimite la Trei într-o barcă de Jerome K. Jerome. Livius Ciocârlie parodiază dialogurile interminabile din cartea britanicului efectul fiind, în fond, acelasi: într-o vreme de răgaz, de vacanță, fiecare personaj are impresia că muncește prea mult
O plimbare cu galera by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/18002_a_19327]
-
alt text al lui Slavici. 1. Despre geografia literară eminesciana, vezi Cornel Ungureanu -Eminesciana. Epifanii în Luceafărul, miercuri, 12 iunie 1991, pp. 8-9. 2. Vezi Schopenhauer educator în Friederich Nietzsche, Opere complete, ÎI, Nașterea tragediei, Considerații inactuale I-IV, Scrieri postume 1870-1873. Traducere de Simion Dănilă. Ed. Hestia, 1998 pp. 223-283. Pentru rolul lui Schopenhauer în formarea lui Slavici că și despre rolul Vienei și al lui Eminescu, în Ion Slavici, Opere, IX, sub îngrijirea unui colectiv. Memorialistica. Varia. Ed. Minerva
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
Cronică de familie, Glasul, Groapă) confirmă de fapt amploarea dezastrului. Șanț ansa scriitorii care s-au supus normativelor politice și propagandistice, sigur nu de bunăvoie, chiar dacă uneori au fost răsplătiți pentru această supunere, niște inculpați an fața unui sever tribunal postum?! Și cum trebuie procedat an cazul acelor autori care, ăncepăndu-si "carieră literară" prin ilustrarea propagandei de partid, aveau să evolueze, mai repede sau mai lent, catre o literatura veritabilă, substanțială, inevitabil opusă an spirit și forma mutilantei ănregimentări anterioare?! Un
Sindromul tribunalului si istoria literară by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17422_a_18747]
-
să corijeze "acreala" corecțiunilor aplicate lui Cioran și nu numai. Pe scurt: deși al ține mereu an șah pe Cioran, dl Livius Ciocârlie nu izbutește niciodată a ajunge la sah-mat. Jocul d-sale e strălucitor, subtil și...instructiv, necesar vieții postume, celei de-a două vieți, "definitive", a ilustrului filosof-scriitor, meritând, ăn pofida unor contrarietăți, elogiile noastre. Livius Ciocârlie, Caietele lui Cioran, Ed. Scrisul românesc, Craiova, 1999, 272 pag., preț nemenționat.
Cioran pe fată si pe verso (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17424_a_18749]
-
Livius Ciocârlie pune astfel două chestiuni (vrea să ămpuste doi iepuri dintr-o singură lovitură): cea a jurnalului și cea a sincerității an creația literară: "Devenit specie literară, jurnalul a decăzut de la sine. Rostul lui fusese să fie sincer și postum. Să nu fie ăliteratură. Devenit specie, a ăntălnit an schimb ceea ce ămi apare a se găsi an inima secolului douăzeci: pe omul desfăcut de iluziile lui. aNu mă inspiră decât spectacolul, sau ideea decăderiiă (313), spune Cioran". Așa să fie
Cioran pe fată si pe verso (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17463_a_18788]
-
plin Ibrăileanu, cel căruia i se datorează (ămpreună cu D. D. Pătrășcanu) meritul de a fi reluat ciclul revistei ăntrerupt an 1916. Importante, ăn luările de atitudine ale lui Ibrăileanu șanț, desigur, eseurile sale despre apusul poporanismului și clarificările oarecum postume despre fizionomia acestuia. Va reduce poporanismul la categoria specificului național, pe care a continuat să o apere câtă vreme (un deceniu ăntreg) a mai scris an revista. Din cauza acestui partizanat s-a războit nu numai cu Lovinescu (căruia i-a
Istorie literară cu intermitente by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17500_a_18825]
-
cea modernista a interbelicilor. Dacă pentru poetul modern existența este o problemă de limbaj, cu Nichita Stănescu limbajul ăncepe să devină tot mai mult o problemă de existență. an fine, curentele literare trec, poezia rămâne. Importantă cu adevărat pentru destinul postum al operei stănesciene este, ca și an cazul lui Eminescu, nu atât judecată de situare an istoria formelor și formulelor literare (care face acum substanță efemera a unei noi și deloc inocențe certe ăntre moderni și postmoderni), cât relevanță adevărului
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
în folio). Istoricul alcătuirii acestei opere în latină savanta a vremii, al avatarurilor manuscrisului original și al edițiilor textului tradus și prelucrat în engleză și în alte limbi, inclusiv în română, este expus pe larg de Virgil Cândea, adevărat "secretar postum" - dupa propriile-i cuvinte - al învățatului domn al Moldovei. Splendida reproducere facsimilată a celor 1064 de pagini este însoțită de studiul introductiv, Manuscrisul original al Istoriei Imperiului Otoman de Dimitrie Cantemir (p. XVII-LVII; versiunea engleză de Sergiu Celac, p. LIX-CII
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
în moarte. Un accident de mașină curmă această existență în punctul ei de maximum, iar întâlnirea programată între cei doi nu va mai avea loc. Funcționarul își cedase locul de veci acestui veteran, la înmormântarea căruia participă multă lume, împlinire postumă a dorințelor lui John May. Lucrurile s-ar fi putut opri aici sau la acel accident mortal cu un gros-plan care surprinde zâmbetul fericit al lui May, o tăietură sobră, impecabilă, pe care filmul o are până în acest moment. Însă
Natură moartă cu funcționari publici by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2475_a_3800]
-
mormântul simplu al lui John May, cufundat într-un anonimat deplin, se prezintă fantomele celor dispăruți, le recunoaștem din fotografii, decedați ale căror servicii funerare au fost asigurate de funcționarul omenos, cu alte cuvinte o mântuire în toată regula, răsplata postumă fiind asigurată. Nu mă îndoiesc că acest final a mulțumit publicul larg, el este însă deficitar pentru film, regizorul devenind avocatul personajului față cu posteritatea, mult prea nedreptăț itului John May care merita, nu?, o sanctificare. Chiar și așa, filmul
Natură moartă cu funcționari publici by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2475_a_3800]
-
două cuvinte sunt simptomatice pentru eroul Pascal - aluzie patronimică la filosoful angoaselor Barocului, Blaise Pascal: „Sunt singur...”. Dacă genialul matematician și fizician s-a retras la 31 de ani la Mânăstirea Port-Royal pentru a scrie celebrele antume Scrieri provinciale și postumele Cugetări, protagonistul lui Nedelcovici s-a ascuns, revoltat și intransigent, încă din liceu într-o lume interioară a cărei frontieră e trasată de disprețul față de Zeitgeist-ul lumii contemporane bolnave și pervertite, iar centrul de echilibru devine o din ce în ce mai mare izolare
Un Robespierre modern – cântăreț de jazz by Eugen Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/2500_a_3825]
-
de scriitor spiritului blăjean, școlilor și personalităților care, din „mica Romă”, au contribuit decisiv la afirmarea conștiinței naționale și la construcția României moderne. Antume - ca volumele Ion Axente Sever și timpul său (1931) sau Aspecte din viața Blajului (1942) - sau postume - cum sunt adăugirile la volumul din 1942, apărute de-abia în 2008 -, textele antologiei alcătuiesc, împreună, cea mai bună exegeză „din interior” a acestui capitol esențial de istorie culturală românească (în care și literatura își are locul ei, prin scriitori
Spiritul Blajului by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2503_a_3828]
-
originală și câteva studii și articole despre personalitățile literare și culturale ale „micii Rome”. Unele dintre acestea vor fi reunite în ultimul său volum antum, Oameni din Ardeal (1973). Ediția antologică realizată de Ion Brad confruntă toate edițiile antume și postume ale scrierilor dedicate de Radu Brateș spiritului blăjean, eliminând reluările și întorcându-se, acolo unde a fost cazul (fragmentele din Aspecte din viața Blajului preluate în Oameni din Ardeal), la versiunea inițială. Opțiune care - am arătat cu alt prilej - este
Spiritul Blajului by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2503_a_3828]
-
de a fi dorit el însuși acest lucru, servind astfel acțiuni anticulturale”, și că „făcea eforturi vizibile pentru a se adapta noului limbaj și noii atitudini, lucru care i-a reușit impecabil”, cum spune M.Nițescu în cunoscutul său volum postum. Oricum, spre deosebire de alți scriitori și mentori importanți ai momentului care au trecut mai devreme sau mai târziu în barca învingătorilor, G.Călinescu nu și-a învăluit în discreție opțiunile și motivația lor. El a fost, dintre criticii notorii din perioada
Ultimul Călinescu by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2524_a_3849]
-
în cazul lui Eminescu, care este nerepetabil: „biograficește contactul lui este de sus, el însuși e o esență trăind esența vremii” etc. Seria de volume de publicistică în întregul ei, dar parcă mai ales acest al XII-lea volum cu postumele și ineditele lui, par sortite să ofere material pentru redeschiderea nu doar a discuției despre opera, poziția și rolul lui Călinescu în modelarea demersului critic din ultima jumătate de secol, inclusiv într-o direcție sterilă, dar și despre acela care
Ultimul Călinescu by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2524_a_3849]
-
muzicale ce-i pornesc din versuri, Solomon Marcus scrie despre relația matematicianului cu poezia, Mircea Coloșenco stăruie asupra gazetăriei legionare, iar Theodor Codreanu zugrăvește încorporarea lui Barbilian în timpul Primului Război Mondial, în unitățile militare din Bîrlad, Huși și Rusca. Nu lipsesc recuperările postume prin care texte exegetice mai puțin știute sunt redate atenției publice. Așa se face că Eugen Coșeriu apare cu un studiu de strictă aplicație morfologică asupra limbii barbiene, în vreme ce Mircea Ciobanu e prezent cu un pitoresc eseu inspirat de stanțe
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
intervenția lui Mihai Dinu, și o continuare a relatării autoarei, care se oprește în jurul anului 1950. Natalia Manoilescu- Dinu a lăsat (ca și mama sa, de altfel) și un set consistent de însemnări zilnice, care, acum, i-au servit editorului postum la completarea „poveștii”. Aflăm, prin urmare, ce s-a întâmplat după 1950 cu principalele personaje ale Mărturiei unei vieți: o suită de „dosare” tragice, în care o istorie nemiloasă s-a jucat cu destinele unor intelectuali de elită. De la Mihail
Memoriile Nataliei Manoilescu-Dinu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2545_a_3870]
-
amintea de numele Beck. Reeditarea micului roman (196 de pagini), premiat cu 64 de ani în urmă, a readus în actualitate o scriitoare rămasă în umbra tovarășei ei de generație. Scriitorii, ca și cărțile, își au soarta lor, antumă sau postumă. Adevăratul vinovat în afacerea Dreyfus Romancierul englez Robert Harris a reluat într-un recent roman afacerea Dreyfus. Căpitanul francez de origine evreiască Alfred Dreyfus a fost condamnat în 1894 pentru trădare în folosul Germaniei și expediat în Insula Diavolului. În
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2461_a_3786]
-
e icoana unui sfânt Și Luna între stele. Mă doare-n suflet când privesc La tot ce se întâmplă, Și în mormânt mă răsucesc Și cuie-mi intră-n tâmplă. Eu nu mai simt miros de tei În viața mea postumă, Nu văd nici vajnici pui de lei, Doar mucegai și humă. Luceferi nu mai strălucesc Cand țara e o rană, Copiii mamele-și bocesc, Că n-au în blide hrană. Cântat-am graiul românesc, Această dulce limbă. Dar astăzi, cei
Poezia mişcării anti-Băsescu - Luceafărul 2011, varianta pentru piaţa Universităţii () [Corola-journal/Journalistic/23880_a_25205]
-
că n-avem încă ediția: primele șase, din șaisprezece volume ale ediției academice, adică acelea publicate de Perpessicius între 1939 și 1963, ar trebui reluate, conform unor criterii mai noi și beneficiind de toate achizițiile recente; separarea între antume și postume se cuvine părăsita; aparatul critic și variantele trebuie dispuse altfel decît la Perpessicius, mai putin greoi și funcțional. Și așa mai departe. Eminescolatrii vor protesta încă o dată, văzînd că, după mitul Eminescu, e pus în discuție mitul Perpessicius. N-au
Cultul lui Eminescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18191_a_19516]