296 matches
-
șefii de haită sunt potăi. Departe de mine acest gând nesăbuit! Există încă mulți astfel de șefi, onești în comportamentul lor canin și profund dedicați misiunii încredințate (ori arogate, după caz!). Din păcate, numărul lor este într-o continuă scădere, potăile cu ochii bulbucați, apărând ca din neant, îi alungă prin metode specifice din fruntea haitei și se instalează confortabil în locul lor. Potaia despre care vorbim, provine de pe maidan și e rezultatul încrucișărilor repetate și-adesea nesănătoase, petrecute de-a lungul
POTAIA CU OCHII BULBUCAŢI de LIVIU GOGU în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357358_a_358687]
-
și profund dedicați misiunii încredințate (ori arogate, după caz!). Din păcate, numărul lor este într-o continuă scădere, potăile cu ochii bulbucați, apărând ca din neant, îi alungă prin metode specifice din fruntea haitei și se instalează confortabil în locul lor. Potaia despre care vorbim, provine de pe maidan și e rezultatul încrucișărilor repetate și-adesea nesănătoase, petrecute de-a lungul timpului, între potăile maidaneze, mai mult sau mai puțin corcite. Dintre toate rudele ea ajunge să se simtă, la un moment dat
POTAIA CU OCHII BULBUCAŢI de LIVIU GOGU în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357358_a_358687]
-
bulbucați, apărând ca din neant, îi alungă prin metode specifice din fruntea haitei și se instalează confortabil în locul lor. Potaia despre care vorbim, provine de pe maidan și e rezultatul încrucișărilor repetate și-adesea nesănătoase, petrecute de-a lungul timpului, între potăile maidaneze, mai mult sau mai puțin corcite. Dintre toate rudele ea ajunge să se simtă, la un moment dat, superioară acestora - probabil că prin venele sale urlă rătăcită, vreo rămășiță din sângele vreunui strămoș mai rebel. Întrucât co-maidanezii săi n-
POTAIA CU OCHII BULBUCAŢI de LIVIU GOGU în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357358_a_358687]
-
își pune coada pe spinare și părăsește - mai mult sau mai puțin în taină - teritoriul de obârșie. Cutreieră un timp orașul derutată, fugărită dintr-un loc într-altul de haitele neprimitoare de cartier, care, în unele cazuri, au la conducere potăi similare care-și simt amenințate pozițiile de lideri, iar în altele, în rândul membrilor lor predomină alergia la duhoarea arivismului pe care potaia o împrăștie din belșug în jurul său. În cele din urmă, așa cum este și firesc, găsește haita tolerantă
POTAIA CU OCHII BULBUCAŢI de LIVIU GOGU în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357358_a_358687]
-
dintr-un loc într-altul de haitele neprimitoare de cartier, care, în unele cazuri, au la conducere potăi similare care-și simt amenințate pozițiile de lideri, iar în altele, în rândul membrilor lor predomină alergia la duhoarea arivismului pe care potaia o împrăștie din belșug în jurul său. În cele din urmă, așa cum este și firesc, găsește haita tolerantă, credulă și naivă care, deși la început este ușor deranjată de duhoarea mai sus amintită, sfârșește prin a-l adopta cu bună credință
POTAIA CU OCHII BULBUCAŢI de LIVIU GOGU în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357358_a_358687]
-
dibăcie de el, astfel încât, naivul șef de haită, care a avut proasta inspirație să-l accepte în mijlocul comunității pe care o păstorea, ajunge să-și piardă autoritatea asupra supușilor săi. Cam așa sună, în genere, în mintea mea, poveștile tuturor potăilor, cu ochii mai mult sau mai puțin bulbucați, iar pe-aceasta aș vrea s-o închei cu un îndemn ... unul adresat haotic: Atenție, potaia veghează! Referință Bibliografică: Potaia cu ochii bulbucați / Liviu Gogu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 319
POTAIA CU OCHII BULBUCAŢI de LIVIU GOGU în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357358_a_358687]
-
-și piardă autoritatea asupra supușilor săi. Cam așa sună, în genere, în mintea mea, poveștile tuturor potăilor, cu ochii mai mult sau mai puțin bulbucați, iar pe-aceasta aș vrea s-o închei cu un îndemn ... unul adresat haotic: Atenție, potaia veghează! Referință Bibliografică: Potaia cu ochii bulbucați / Liviu Gogu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 319, Anul I, 15 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Liviu Gogu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
POTAIA CU OCHII BULBUCAŢI de LIVIU GOGU în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357358_a_358687]
-
supușilor săi. Cam așa sună, în genere, în mintea mea, poveștile tuturor potăilor, cu ochii mai mult sau mai puțin bulbucați, iar pe-aceasta aș vrea s-o închei cu un îndemn ... unul adresat haotic: Atenție, potaia veghează! Referință Bibliografică: Potaia cu ochii bulbucați / Liviu Gogu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 319, Anul I, 15 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Liviu Gogu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
POTAIA CU OCHII BULBUCAŢI de LIVIU GOGU în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357358_a_358687]
-
de a-l înțelege, așa cum nu mi-a mai fost dat să întâlnesc vreodată la alți câini, poate și pentru faptul că noi ne ducem imediat cu gândul la un dresaj neapărat necesar, fără de care, indiferent de rasă, tot o potaie ar fi. Odată, l-am văzut că nu se simte bine. Cred că cineva încercase să-l otrăvească. Câteva zile a zăcut, primind de la noi tot ce îi dădeam, ca cel mai cuminte „pacient”, mai ales laptele care, ce-i
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
ușii, din stejar masiv, era înnegrit de intemperii și adânc scobit de gheare. Dar ușa era întredeschisă. O împinsesem precaut, cu speranța că, odată intrat, voi scăpa de amenințarea fioroaselor animale. Și în casa scărilor însă, pe trepte, erau aciuate potăi, care începuseră să latre sălbatic, provocând un zgomot asurzitor. De afară, alte urlete le răspunseseră, sporind vacarmul. Simțeam că vlaga îmi părăsește picioarele, că panica pune stăpânire pe mine, împiedicându-mă să găsesc o soluție de ieșire din impas. Nu
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358606_a_359935]
-
se întorsese el mimând exasperarea. De hingheri!... Și-a luat obiceiul să adăpostească o mulțime de câini în subsolul casei, îmi povestise Zeno. Cum apar hingherii, toată haita se bulucește acolo. Codoașa se ia în gură cu hingherii pentru fiecare potaie pe care aceștia o prind. Când îi spusesem că renunț la moștenire, necondiționat, cum desigur voia, în fond era lucrul său, facă ce voia cu el, mai ales că fusese o vreme când mereu asta insinua, că doar la moștenire
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358606_a_359935]
-
Naie a alergat și i-a adus pălăria care-i sărise de pe cap și, lund o nuia din grămada de lemne, se chiti să-l ciomăgească pe bietul câine care schelălăia ca și conul Pandelică. - Să te ia dracu de potaie nenorocită!... Toată noaptea dormi buștean și acum te găsi vrednicia, jigodie!?... și a aruncat bățul spre Corbe, cu atâta ură, că jurai că Naie era pornit să-și omoare câinele. Îi aduse pălăria boierului și cu un glas umil, că
PARTEA A IV-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359277_a_360606]
-
Acasa > Poezie > Cantec > INVIDIA, CA O POTAIE... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 345 din 11 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Statornicului a-mic... Duminică, 11 Decembrie 2011 Vorbele tale nu mă înspăimântă, Le simt răutatea și gustul amar, Mi-e milă de zborul din
INVIDIA, CA O POTAIE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359547_a_360876]
-
tine și ea e o veșnică ceartă, Vederea durută se sparge-n bucăți, Te iert pentru toată rostirea deșartă! De la nordul cuvântului, până la sud, Brazii mei sub tăceri se încovoaie, Acum e devreme, din verdele crud Mușcă invidia precum o potaie... Lasă-i Duminicii lacrima sfântă, La tine e vineri în calendar, Mi-e milă de zborul din aripa frântă, Mi-e silă de zbaterea ta în zadar... Referință Bibliografică: Invidia, ca o potaie... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
INVIDIA, CA O POTAIE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359547_a_360876]
-
din verdele crud Mușcă invidia precum o potaie... Lasă-i Duminicii lacrima sfântă, La tine e vineri în calendar, Mi-e milă de zborul din aripa frântă, Mi-e silă de zbaterea ta în zadar... Referință Bibliografică: Invidia, ca o potaie... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 345, Anul I, 11 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
INVIDIA, CA O POTAIE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359547_a_360876]
-
pe tot parcursul săptămânii, ajunge acasă după opt seara, iar în mijlocul lui octombrie, la ora respectivă este deja întuneric. Astăzi însă e sâmbătă - zi scurtă de lucru - iar el nădăjduiește că , printre multele treburi de bărbat, pe care le ... VIII. POTAIA CU OCHII BULBUCAȚI, de Liviu Gogu , publicat în Ediția nr. 319 din 15 noiembrie 2011. Titlul are iz macabru de film horror. Te face să vezi, pentru o clipă, imaginea înfricoșătoare, a unei siluete-n plonjon, având dinții rânjiți, ochii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360700_a_362029]
-
toate acestea, scrierea de față nu are nimic sângeros în ea, rămânând totuși înspăimântătoare, prin prisma realității odioase pe care, vrând-nevrând, o pune în fața ochilor cititorului. Vă doresc din suflet să nu întâlniți nici o dată în viață o astfel de potaie, deși mă îndoiesc sincer că acest fapt nu vi s-a întâmplat deja de nenumărate ori până acum. Spun asta pentru că știu cu certitudine că acest lucru este inevitabil. Potaia este peste tot. Ea tinde, mai întotdeauna spre poziții de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360700_a_362029]
-
să nu întâlniți nici o dată în viață o astfel de potaie, deși mă îndoiesc sincer că acest fapt nu vi s-a întâmplat deja de nenumărate ori până acum. Spun asta pentru că știu cu certitudine că acest lucru este inevitabil. Potaia este peste tot. Ea tinde, mai întotdeauna spre poziții de lider. Așa că, de cele mai multe ori, o s-o vedeți în postura de șef de haită - mai mică sau mai mare. Citește mai mult Titlul are iz macabru de film horror. Te
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360700_a_362029]
-
toate acestea, scrierea de față nu are nimic sângeros în ea, rămânând totuși înspăimântătoare, prin prisma realității odioase pe care, vrând-nevrând, o pune în fața ochilor cititorului.Vă doresc din suflet să nu întâlniți nici o dată în viață o astfel de potaie, deși mă îndoiesc sincer că acest fapt nu vi s-a întâmplat deja de nenumărate ori până acum. Spun asta pentru că știu cu certitudine că acest lucru este inevitabil. Potaia este peste tot. Ea tinde, mai întotdeauna spre poziții de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360700_a_362029]
-
să nu întâlniți nici o dată în viață o astfel de potaie, deși mă îndoiesc sincer că acest fapt nu vi s-a întâmplat deja de nenumărate ori până acum. Spun asta pentru că știu cu certitudine că acest lucru este inevitabil. Potaia este peste tot. Ea tinde, mai întotdeauna spre poziții de lider. Așa că, de cele mai multe ori, o s-o vedeți în postura de șef de haită - mai mică sau mai mare.... IX. POVEȘTI DIN CÂRCIUMĂ - 2. VISCOL ȘI FLORI, de Liviu Gogu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360700_a_362029]
-
nădăjduiește că , printre multele treburi de bărbat, pe care le are de rezolvat în gospodărie, va găsi cinci minute să se ocupe și de amărâta de poartă. Ursei schelălăi discret la picioarele lui, cerându-și obișnuita mângâiere. - Ce faci mă, potaie? Unde te-ai tăvălit iar? îl „chestionă” Matei cu afecțiune, aplecându-se și dezmierdându-i cu podul palmei zona dintre urechile ciulite, după care, cu mișcări blânde de du-te-vino, scutură puzderia de frunze uscate și paie, de pe spinarea animalului. - Veniși
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
În curte are un câine lup, care m-ar rupe dacă deschid poarta. - Atunci de ce nu te latră când zbieri de-cu-seară până la miezul nopții? - Știu eu?... Probabil că-i place vocea mea. - Măi trubadurule, să știi că ai dreptate, doarme potaia că nu i se aude glasul, iar când pleci începe să urle. - Nu urlă, cere un bis... - ...A, ia privește spre balcon. - Ce este? - Eva s-a așezat în șeslong și se pregătește să-ți asculte concertul. - Din acest moment
LA O HALBĂ CU BERE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342158_a_343487]
-
puțoflendări care să scormonească pe sub bucile lui Bismarck, ca să vadă dacă nu cumva e rudă cu personajul ăla din „Doamna și vagabondul” sau cu dulăul Papadopolinii? Gluma-glumă, dar dacă nu era noul ministru al culturii, să le dea peste bot, potăile alea trimise la cercetări, pe-un pumn de țechini, de niște tipi mult mai babani și mai adânci, ar fi răscolit, în spiritul lui herr Adolf (he-he, să fi avut el tehnologia ADN!), toate mormintele voievodale. Faptul că a pus
ISTORIA RECENTĂ A CUMANILOR ARE NAGAN ŞI CLAPACIOACE de ILIE CHELARIU în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341912_a_343241]
-
de a-l înțelege, așa cum nu mi-a mai fost dat să întâlnesc vreodată la alți câini, poate și pentru faptul că noi ne ducem imediat cu gândul la un dresaj neapărat necesar, fără de care, indiferent de rasă, tot o potaie ar fi. Odată, l-am văzut că nu se simte bine. Cred că cineva încercase să-l otrăvească. Câteva zile a zăcut, primind de la noi tot ce îi dădeam, ca cel mai cuminte „pacient”, mai ales laptele care, ce-i
URSU de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342277_a_343606]
-
-nfocate rostesc și se uită spre soare De-a pururi să zaceți în temniți, spurcați ipocriți! Stăm zilnic smeriți așteptând la cozi de dreptate Cu suflete triste și-atât de scârbiți de minciună Poate știm să zâmbim... de scăpăm de potăi însetate De averi și de glorii, înghiți-i-ar țărâna străbună! REVOLTĂ Noapte de mai cu stele reci pe boltă Și flori de măr pe ramuri împietrite Gânduri icnind arar dintr-o retortă În care disperate, durerile-nfrățite De-atâta chin
POEME TRISTE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344302_a_345631]