208 matches
-
puțin din fiecare, petele vizibile la suprafața ei sunt rudele noastre de acolo ("fiece selenit era legat de fiecare locuitor al Pământului printr-o legătură simpatică" sună superstiția consemnată de Jules Verne), care au mare nevoie de fier "ca să-și potcovească caii". Dracul, care e prost-prost, acceptă imaginea. De unde trei posibile concluzii pedagogice ale învățătorului Creangă: "omul nostru" din Lună ține de superstiție, superstiția e pentru proști, iar prostia e diavolul însuși sau, viceversa, diavolul e prostia întruchipată. Luna lui Slavici
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
om știut, nu geanabete -, șoferul s-a îndurat. La fel și rubedenia ce l-a luat sub aripă, fără să-i treacă prin minte că vreodată băiețandrul va ajunge mai bogat decât el. Văzându-l în picioarele goale, l-a potcovit cu o pereche de bocanci, să simtă că-i la oraș. Mai aveam până deunăzi o fotografie de-atunci: tata în ițari, mândru de încălțări și cu o gambetă pe cap. Cine și-o fi bătut joc de el, așezându
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
se reambalează bagajele cu încuietori deteriorate. Ce-ar fi să-l înfășor pe Monsieur Violoncelle atât de sănătos încât să nu mai poată nimeni să-i refuze accesul la cală? Aș evita astfel să-i cumpăr bilet, dar... m-aș potcovi cu 12 kg de greutate excedentară care - aflu eu - costă scandalos de scump pentru punga mea: 15,1 E/kg! Dar, oricum, fac o economie. Descopăr locul cu pricina. Re-ambalarea e gratuită, dar constă în simpla lipire a unei folii
Dama cu contrabasul by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/13265_a_14590]
-
îți administrez bogățiile naturale / până ce vei deveni o patrie ascultătoare. / voi continua să îmi fac lecțiile / direct pe organele tale vitale. / voi continua să îmi / voi continua să te / voi continua să fac / iu" (orașul erotic) și „un cecen își potcovea calul / și cânta / o-bla-di o-bla-da / ce cenul meu / ce ceana mea?" (amintiri despre lumea asta...) Autorul spune într-un poem: „poetul nu-și mai vâră de mult lingurița / în șerbetul dulceag al poeziei. / el nu mai întinge de mult cu
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
din Grui/ Și coboară în grădina din sat" (Printre Zăpodii). * Versurile lui Ion Petrovai etalează un soi de haiducie temperamentală. Autorul dă glas unei energii ce se străduiește a se struni, a se rosti economicos, în ascuțișul unor însemnări succinte: "Potcovit cu luna/ Purtînd stelele-n coamă/ Luceferii-n ochi/ Răcorile-n nări/ Iar liniștea pe copite/ Roibul negru/ Galopează peste noi/ Spre-a nu tulbura/ Apele somnului" (Pastel de iarnă). Imaginile converg însă, în pofida abrevierii lor, într-un dinamism ce
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
dar nici nu cîrtește; constată, descrie, face comparații și dacă descoperă "modele" ori măcar fapte ce merită urmate, acestea aparțin în exclusivitate profesiunii sale (de scriitor) și nu mai puțin pasiunii sale (cea de muzeograf, de șef al "Atelierului de potcovit inorogi" de la Casa Pogor). Iată: "China e un conglomerat fantastic de popoare și de populații. Minoritățile etnice și-au recăpătat identitatea, sînt cultivate, protejate, personalizate". Atît, fără alte comentarii, spunînd, totuși, parcă, în subtext: "à bon entendeur, salut!". Temele des
O experiență culturală by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16536_a_17861]
-
se menționează că diferiți „empirici”, dar și călugări, „doftoreau pe semenii lor, dar nu refuzau să trateze și animalele bolnave”. În același timp sunt semnalați și vindecătorii empirici care se ocupau de tratamentul cailor bolnavi pe care totodată îi și potcoveau „cu caiele”, fiind obligați apoi să le cunoască și unele boli, mai cu seamă cele localizate la copite. În Banat erau cunoscute chiar din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, realizările medicinei umane și veterinare, consemnate de cronicarii
Agenda2005-38-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284217_a_285546]
-
nr. 353. P. a III-a, Studii de paleografie muzicală, vol. II. 47. TITLUL LUCRĂRII: Patru cântece pe versuri de Radu Gyr (Radu Demetrescu) Bate vântul vinerea La poartă la Ștefan Vodă Doi voinici trec peste Jii De trei ori potcovii calul DURATA APROXIMATIVĂ: 10 minute ANUL TERMINĂRII: 1940 Bate vântul vinerea: 20 mai 1940 La poartă la Ștefan Vodă: 19 iunie 1940 Doi voinici trec peste Jii: 25 iunie 1940 De trei ori potcovii calul : 21 mai 1940 UNDE SE
Opera componistica a lui Paul Constantinescu. Catalog cronologic(III) by Sanda H?rlav Maistorovici () [Corola-journal/Journalistic/83702_a_85027]
-
trec peste Jii De trei ori potcovii calul DURATA APROXIMATIVĂ: 10 minute ANUL TERMINĂRII: 1940 Bate vântul vinerea: 20 mai 1940 La poartă la Ștefan Vodă: 19 iunie 1940 Doi voinici trec peste Jii: 25 iunie 1940 De trei ori potcovii calul : 21 mai 1940 UNDE SE GĂSEȘTE MANUSCRISUL: UCMR COTA: F. Sp. 530 F. Sp. 486 DESCRIERE: F. Sp. 530 este un manuscris în creion, neîngrijit; pare a fi prima variantă. Conține piesele: La poartă la Ștefan Vodă (colindă) - 7
Opera componistica a lui Paul Constantinescu. Catalog cronologic(III) by Sanda H?rlav Maistorovici () [Corola-journal/Journalistic/83702_a_85027]
-
pagini de manuscris semnat, datat: 20 mai 1940; La poartă la Ștefan Vodă (colindă), 7 pagini de manuscris semnat, datat: 19 iunie 1940; Doi voinici trec peste Jii, 6 pagini de manuscris semnat, datat: 25 iunie 1940; De trei ori potcovii calul , 3 pagini de manuscris semnat, datat: 21 mai 1940. CINE O MENȚIONEAZĂ: Lucrare menționată în caietul manuscris al lui Paul Constantinescu, Lucrări muzicale, p. 5; V.T.; M.P.; S.I. TIPĂRITĂ: Paul Constantinescu, 4 Cântece - voce și pian - Versurile de Radu
Opera componistica a lui Paul Constantinescu. Catalog cronologic(III) by Sanda H?rlav Maistorovici () [Corola-journal/Journalistic/83702_a_85027]
-
întrebat de vreun posibil concert de chitară, un băiat de la Cazinou răspunse că a fost un concert de dimineață, la 11. Și altul nu mai e? Nu. Hm... Dar cum povestea noastră nu se întâmpla pe vremea când puricele se potcovea cu 1000 de oca de fier, eroii noștri aveau internet pe mobil și verificară rapid: Da, domnule, e anunțat un concert la 11, dar și unul la 17, la castelul Foișor, cum fusese vorba-ntâi. Deci hai la Foișor, s-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6221_a_7546]
-
soarele și luna: Vrei viața sau vrei moartea mea întreagă? SONETUL XVIII Din mâna ta voi bea otrava toată încredințat că mi-a sosit finalul, îmi smulg privirea și ridic pumnalul, Rostogolindu-mă în gol deodată. De vii la mine, potcovește-ți calul! Cin’ să mă tragă-n fugă azi pe roată? Lavină de-ntuneric, neaflată, Iubirea mea-nflorește-n somn migdalul. Să pun sub rug tăciunii fără vină Sau să m-ascund? Veni-vei pe lumină? Mă vei salva de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
olandez. Căci ăia erau inamicii noștri de-atunci, fiindcă țineau morțiș să fie independenți, și vorba ceea: ochii care nu se văd se uită. Treaba e că pân’ la urmă a rămas pe-a lor, dar pân’ atunci i-am potcovit noi bine. Întorcându-ne la căpitan, ideea era să se mențină acolo, pe malul râului, sau al digului, sau al cui naiba o fi fost, până când spre dimineață trupele regelui, stăpânul nostru, aveau să lanseze un atac și să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
un moment la fel de bun ca oricare, mai înghiți două antinevralgice și un algocalmin fiolă și începu să se foiască prin casă în speranța că respectiva nevastă, a cui o fi fost ea timp de treizeci de ani, cu care se potcovise peste noapte îl va auzi și va binevoi a discuta și lămuri neînțelegerea. Trânti de câteva ori ușile de la dulăpioarele din bucătărie, scăpă intenționat găleata de gunoi de la o înălțime apreciabilă, târî cele două scaune de care dispunea la fața
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cuvinte croate, și astfel se ajunge ca „familiile“ semantice ale cuvintelor istroromâne să fie formate adesea dintr-un cuvânt românesc și mai multe cuvinte croate: alături de verbul farecâ „a fereca“ (< lat. fabricare), există și termenii, împrumutați din croată, pricuįí „a potcovi“, covâč, potkivâč și cov, toate cu sensul „fierar“. Cuvintele croate sunt „motivate“ prin faptul că limba croată este limba oficială și are deci prestigiu. Prin introducerea cuvintelor croate în vocabularul istroromân, se realizează o importantă economie pentru vorbitorii bilingvi, fiindcă
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
așa cum trec uneori spiritele mai „rafinate”. Dar să ne întoarcem la Rana deschisă de la care am plecat și să semnalăm paranteza în care este pus faptul că „dacă opoziția ar fi câștigat alegerile prezidențiale de la 20 mai, ne-am fi potcovit pentru doi ani fie cu un oportunist de cea mai joasă speță, fie cu un bătrân om de afaceri viclean și cinic”. Abia această “întâmplare” ar fi dus, într-adevăr, la „degringoladă”, ne spune, textual, prozatorul. În ciuda tuturor obiecțiilor care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
fierar, ca și fratele tatei. Formidabil. Nu știu ce i se părea formidabil. Și ce făcea tata? Făcea, Îi spun eu, tot ce ține de partea metalică a carelor și săniilor țărănești, făcea potcoave de cai și de boi și tot el potcovea. Și te uitai cum lucrează? Nu mă uitam, zic, Îmi cerea să-l ajut, trăgeam la foi, Învârteam manivela la bormașină, ungeam cu păcură osiile căruțelor, uneori eram al doilea ciocan la nicovală când fierul era scos incandescent și moale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Eu am râs de el o singură dată. Și atunci în circumstanțe cu totul speciale. Și am râs, drept vorbind, nu atât de el, cât de moartea lui, croită pe măsură, bălțată și barocă, și care era gata să-l potcovească. Din acest fragment (cu rezonanțe rilkeene) devine evident faptul că râsul nu este niciodată nevinovat și spontan pentru autorul romanului Esoes, ci este o armă îndreptată cu cinism împotriva adversarului. În teatrul "baroc și bălțat" personajele se pot defini prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
mele, strada Cotlarciuc, se afla ulița Toplița, unde locuiau bunicii materni, frații rămași acasă, Gică și Vasile, și mama cu Dorina în perioada divorțului impus. Pe Topliță funcționau două caucii, cea a lui Ghibis și a lui Pascal, unde se potcoveau animalele de tracțiune, caii și boii, într-o aglomerație zilnică și pașnică. Caucia lui Pascal, cel mărinimos cu sportivii, aflată în drumul nostru spre stadion, ne era locul de întâlnire dinaintea mult doritelor antrenamente sau meciuri. Toți căscam gura la
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
dat bisericii cinci hectare în arendă. Parcă-i la noi! Moș Petru Bordeianu are 91 de ani. - Mă supără picioarele. Am fost chierar. Aici, în ogradă, am avut chierărie... Băieții au ales meserii ușoare... șoferi... Făceam orice din chier. - Mai potcovea câte-o mânză, sare Frăsinica, nora lui moș Petru. - Știu nurorile că, până nu faci foc, nu iese fum. - Unde-l găsesc pe Creangă? - La Iași. Acolo-i înmormântat. - Ba, parcă-i îngropat la noi... spune mătușa Macrina, baba lui
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
pe stâlpi de lemn, prefăcută în geamlâc. Curtea era plină de butoaie, de doage, de scânduri scurte de stejar, de papură, fiindcă într-o parte ședea un dogar. Erau și câteva căruțe țărănești cu coviltir. Într-un colț, un individ potcovea un cal prins între trei bare în chip de uluci. Un fel de boltă fusese refăcută și folosită ca potcovărie. Stănică își aduse aminte că, pe când era copil, curtea era plină de căruțe pentru pâine. Mătușa Agripina era sora mamei
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mare era bazat pe cazul Wurie, cu propriile-mi Înflorituri imaginare, bineînțeles. În scenariul meu crima e mușamalizată de un polițai rasist care are un motiv... să nu rezolve crima. — Cum se termină... Întreb eu cam prea precipitat. — O, Îi potcovim pe niște bandiți cu crima. O poveste cu sfârșit fericit. Încuviințez din cap. Genul de sfârșit care le place oamenilor. — Da, am tras o sperietură când documentul a fost furat, iar fișierele șterse. Mai Întâi i-am bănuit... pe unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
văzut-o pe mătușa mea care m-a crescut, că eu n-aveam mamă, cum se-aruncă de gâtul unui cazac, drept pe calul lui, și pe-aci ți-e drumul, pe la Nistru. Eu dau fuguța la unchiu ce-și potcovea iapa în curte și-i strig: „Scoală-te, unchiule, c-a fugit mătușa cu-n cazac!”. „Ce vorbești, mă?” zice de pe scăunel unchiu ce era un om liniștit de felul lui. „Ce zi e astăzi?”. „Joi!” strig eu. „Atunci n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
că sunt de drept-comun - o știam de la Sapșa al meu, dar parcă tot nu-mi venea să cred... Dau de câțiva cunoscuți - care-mi spun că am avut noroc chior: ei, pentru mult mai puțin - ba chiar pentru nimic fuseseră potcoviți cu zece, cu cincisprezece ani, dar la politici... Sigur, mai târziu aveam să accept: istoria ceea, prin Sapșa, fusese gentilă cu mine, Îmi dăduse... Îmi făcuse..., În fine, Îmi dăruise ceva Însă o vreme am fost cu totul nefericit; și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
la cîmp, nici nu putea fi vorba de așa ceva, dar ele arătau cum arătau și nu aveai ce să le faci, "poate e mai bine. Eu mă pricep la cai, în fiecare zi călăresc ori cel puțin trec pe la grajduri, potcovesc singur, țesăl, șterg cu paie, adap, știu să ajut o iapă să fete, potrivesc armăsarul, și știu să-l strunesc să nu-și schilodească picioarele cînd montează o iepușoară, e nebun, orb, neajutorat, îți spun eu că mă pricep, știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]