360 matches
-
asigure în numele papii deplină satisfacere, încît să rămâie în totul la bunul plac al regelui câtă țară ar vrea să-i răpească lui Asan și s-o păstreze cu conștiința liniștită. Pentru deplina liniștire a lui Bela și a altor potentați catolici mai trebuia însă consimțirea împăratului latin de la Constantinopole, ca suveran propriu al romîno-bulgarilor. Grigorie IX s-adresă cu mare stăruință cătră tânărul împărat Balduin II, lipsit de ajutor, îi descrise starea împărăției cutremurate în temeliele sale și aproape de disoluțiune
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cari în vremea purcesului în cruciată a regelui ar încălca regatul sau ar urzi uneltiri în dosul lui ca protivnici răuvoitori. Grigorie IX mai încuviință o cerere specială a regelui și-i dete asigurarea că nu va îngădui niciunui alt potentat luarea Bulgariei în paguba Țării ungurești. Hotărîndu-se regele a purcede la război în persoană, papa-l luă pentru vremea campaniei sub scutul și ocrotirea deosebită a Scaunului apostolic și-l apără pre el, regatul și averile sale puind în cumpănă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
au uzat puțin timp de drepturile lor. Cumania proprie, adecă Moldova și Valachia, cu toate că li se hărăzise, pare a nu fi fost în posesiunea și uzufructul lor decât prea puțin sau deloc. Puținele trupe auxiliare adunate prin stăruințele papei de pe la potentații străini nu putură prezerva Regatul maghiar de puternicele talazuri furtunoase ale năvălirii mongolilor și a fost curat o întîmplare favorabilă a sorții că mongolii, în urma certurilor dinlăuntru izbucnite după moartea marelui han Ugetai, se văzură constrânși a se întoarce în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
având mulți copii nelegitimi el îngădui unui bastard al său, anume Vlad, să se lipească de Polonia, pe când el însuși fățărnicea prietenie pentru Sigismund și întindea totodată mâna puternicului Baiazid. Acest sistem al contrapunerii reciproce și al neutralizării celor trei potentați rivali avea să-l prezerve, după cum spera, atât pe dânsul cât și țara de înghițirea de cătră unul dintre ei și îl și ținu o samă de vreme deasupra apei, dar îl duse la o politică de totală fățărnicie și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Pannella și, prin urmare, vreo posibilitate de a exorciza și de a asimila stupoarea pe care el o produce. În plus, este înconjurat de dispreț teologic. Pe de o parte, Berlinguer și CC al PCI; pe de altă parte, vechii potentați creștin-democrați. Cât despre Vatican, a trecut ceva vreme de când acolo catolicii au uitat că sunt creștini. Toate acestea nu surprind însă, și vom vedea de ce. Dar până și „minorii” (adică cei care au „o putere mai mică”) primesc cu rezervă
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
masacrelor mai recente. Eu cunosc numele celor care au gestionat cele două faze ale tensiunii diferite, ba chiar opuse: o primă fază anticomunistă (Milano, 1969), și o a doua fază antifascistă (Brescia și Bologna, 1974). Eu cunosc numele grupului de potentați care, cu ajutorul CIA (și, în al doilea rând, al coloneilor greci și al Mafiei), au creat mai întâi (cu un eșec lamentabil) o cruciadă anticomunistă prin care să contraatace 1968-ul și apoi, tot cu ajutorul și inspirați de CIA, și-
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
pe cel care s-a făcut răspunzător de grave încălcări ale pactului democratic: aici, în Italia, conducătorii democrat-creștini sunt de neînlocuit. Există o provocare aproape luciferică în această aluzie obscură a lui Andreotti, al cărei sens este atât de limpede. Potentații democrat-creștini sunt comparabili (și chiar sunt comparați) cu Nixon: ce vrea să spună asta? Nu doar succesorii lui Nixon - pare să zică Andreotti - urmează politica lui Nixon și continuă, prin urmare, să-i susțină, măcar în ceea ce privește Italia, pe cei asemenea
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
neîncetat“1. Acest fragment, dintr-un act de danie din 1 mai 1384 al domnului moldovean Petru I (1377-1391), emis în favoarea călugărilor dominicani din Siret, trimite, fără îndoială, la documente similare din spațiul central european al secolelor XIII-XIV, prin care potentați catolici au răsplătit zelul acelor „neobosiți ostași întru Christos“. Ne gândim, desigur, la călugării misionari - dominicani și franciscani -, care în vremuri deloc liniștite au perindat, „în numele credinței creștine“, întinsurile Europei Răsăritene, printre cumani, bulgari, români, ruși, mongoli. Mulți dintre ei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de influență dintre Constantinopol și Roma în spațiul sârb și croat 9, românii au început să fie asimilați comunității bizantine. Dacă alte popoare din partea noastră a continentului au fost încorporate creștinismului de rit oriental prin acte de voință ale unor potentați locali, cuprinderea definitivă a românilor în aria de civilizație creștin-ortodoxă a fost urmarea firească a unor contacte de durată cu lumea Bizanțului, mai ales cu intermediarii slavi ai acesteia. Relațiile românilor cu slavii în evul mediu continuă a fi încă
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
prin puterea ta și doboară-i“31. Din cronica lui Cosma de Praga putem desprinde raționamentele cu care opera clasa conducătoare cehă în abordarea acestei probleme. În contextul unui conflict izbucnit la începutul anilor 1090 între regele Vratislav I și potentatul morav Conrad, soția celui din urmă îl avertiza pe suveran să nu ridice armele și să nu-și jefuiască apropiații, fiindcă se va face vinovat în fața lui Dumnezeu, ci să-și îndrepte privirile spre orașul de reședință, Praga: „Acolo [trăiesc
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în timpul potopului biblic, atribuindu-i origine scitică și victorii asupra unor figuri celebre ale antichității (Darius, Cyrus și Alexandru cel Mare). Almos și Arpad, căpeteniile războinicilor unguri în epoca instalării în Panonia, au fost considerate succesoare de drept ale marelui potentat hun Atilea, care smulsese altădată aceste pământuri de la romani. Cronicarii legitimau stăpânirea arpadiană în Panonia, Transilvania, Croația și în alte teritorii atât prin forța armelor - ungurii au trebuit să poarte nenumărate lupte cu teutonii, bulgarii, grecii, românii, slavii etc. -, cât
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Leonida 206, 220. Colescu-Vartic, C. 85. Colesnic, Iurie 395, 400, 404-408. Coloman I 66. Colquhoun, R.G. 95. Colyer, Jacobus 146, 166. Comnenul, v. Alexie ~. Conaki, Costachi 132. Condillac 130, 131. Conquest, R. 413, 422. Conrad al III-lea 61. Conrad, potentat morav 63. Conrad, v. și Cichorius ~. Constantin Brâncoveanu 88, 90, 145, 153. Constantin Cantacuzino 113, 114, 152. Constantin Cantemir 146. Constantin Mavrocordat 143-146, 166. Constantin Movilă 110. Constantin Racoviță (Costantino Rakovizza) 145-147, 166. Constantin Suțu 143. Constantin, Ion 434. Constantin
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
o pancartă, ca un portret fără chip. El a rămas până În 1989 atârnat deasupra poporului, dar dedesubt era totuși un gol. Practic modelul omului nou nu a triumfat decât la nivelul cuplului dictatorial (Ceaușeștii), la nivelul Comitetului Central sau al potentaților locali... Altfel nu s-ar mai fi găsit nici cea mai mică disponibilitate pentru schimbare, speranță ori fugă de comunism. Corin Braga: Dar Ruxandra spune că da. Am fost reeducați cu toții, ca dovadă inclusiv reacțiile minerilor acum, În postcomunism, mai
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
dar cvasiasexuată (Sabina) și femeia în pragul senectuții, nu mai puțin fascinantă (actrița Nauzica). Personajele-naratori practică până la epuizare analiza partenerilor și introspecția, excesul fiind atenuat întrucâtva de momente de epic senzațional (biografia lui Sebastian-unchiul și a lui Beniamin Arvatu, fost potentat comunist devenit gangster) sau de secvențe reportericești (ultimele zile ale insulei Ada Kaleh). Tema obsedantă a lui F., deteriorarea inexorabilă a relațiilor dintr-un cuplu, revine în structura romanului Dansul focului, în centru situându-se adolescenta, apoi tânăra Raluca, îndrăgostită
FILIP-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286998_a_288327]
-
lecțiile pe care le ținea la Cartagina, unde avea de-a face cu studenți turbulenți. La Roma, deși a continuat să țină fără tragere de inimă cursurile de retorică, a făcut și ceea ce era necesar: a intrat în grațiile unui potentat, adică ale foarte bogatului aristocrat păgân Simmacus. Augustin nu era creștin și acesta a fost un motiv suficient pentru a obține stima lui Simmacus, care a luat inițiativa de a-l trimite pe acest retor promițător chiar la Milano, unde
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cum este, de exemplu, epitaful. De altfel, servituțile vieții de curtean cu care Venantius trebuise să se obișnuiască în aspra și semibarbara societate francă l-au constrâns să producă o serie aproape neîntreruptă de celebrări encomiastice ale regilor și ale potentaților. b) Operele în proză Venantius a mai scris, în proză, șapte scurte Vieți de sfinți locali, cum sunt Ilarie de Poitiers, Marcellus, Germanus și alții; cea mai importantă dintre ele este biografia protectoarei sale, Sfânta Radegonda, unde, oricum, lipsește orice
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de pe Pământ atât din cauza credinței lor religioase profunde, cât și a ambițiilor pragmatice. Acesta este motivul pentru care americanii continuă să aibă o atitudine antiautoritară. Nu ne plac șefii de nici un fel și refuzăm să ne umilim la picioarele politicienilor, potentaților din lumea afacerilor sau, În general, În fața oricărei autorități superioare cu excepția lui Dumnezeu. În America, fiecare persoană crede că este egalul celorlalți. Cu toate că ideea de individ autonom permite americanilor să fie atât religioși, cât și seculari, orientați spre credință și
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Rockefeller și Cornelius Vanderbilt, a căror bogăție rivaliza cu cea a marilor familii aristocratice ale Europei, nu au fost agreați de milioanele de americani, bărbați și femei, care munceau În condiții subumane În fabricile și atelierele pe care acești noi potentați le controlau. Președintele Theodore Roosevelt a fost primul șef de stat care a provocat preocuparea americanilor față de proprietate. În 1910 el s-a adresat poporului american: Suntem În fața unor noi concepții ale relațiilor dintre proprietate și bunăstarea umană, În principal
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
schimbat În mod radical. În Antichitate, când viața era trăită Într-un spațiu și un timp local, vulnerabilitatea În diversele ei manifestări era de asemenea locală. Amenințările la supraviețuirea și securitatea unei persoane erau prezente la tot pasul. Împrejurimile sălbatice, potentații locali În conflict, boala și mizeria aveau rareori un efect dincolo de regiunea imediată. Din acest motiv, instituțiile politice necesare pentru a da un sens securității aveau o dimensiune locală și regională. În era modernă, când Îmbunătățirile În comunicații și transport
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
lecțiile pe care le ținea la Cartagina, unde avea de-a face cu elevi turbulenți. La Roma, deși a continuat să țină fără tragere de inimă cursuri de retorică, a făcut și ceea ce era necesar: a intrat în grațiile unui potentat, mai precis ale bogatului aristocrat păgîn Symmachus. Augustin nu era creștin și acesta a fost un motiv suficient pentru a obține stima lui Symmachus, care a luat inițiativa de a-l trimite pe acest retor promițător la Milano, unde împăratul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
unele genuri literare, de exemplu epitaful. De altfel, necesitățile vieții de curtean, la care Venantius trebuise să se adapteze în aspra și semibarbara societate francă, l-au constrîns să producă o serie aproape neîntreruptă de celebrări encomiastice ale regilor și potentaților. b) Operele în proză Venantius a mai scris, în proză, șapte scurte Vieți de sfinți locali, cum sînt Ilarie de Poitiers, Marcellus, Germanus și alții; cea mai importantă dintre ele este biografia protectoarei sale, Sfînta Radegonda, din care lipsește orice
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
viziune largă. Comentariul istoric îi prilejuiește lui Ș. reflecții și intervenții directe, îndreptate în special în sensul situării românilor pe același plan cu celelalte popoare europene. Spirit iluminist, cărturarul dă o mare importanță reformelor sociale, criticând, sarcastic și amar, abuzurile potentaților vremii, ale clerului ahtiat de putere lumească și văzând în politica de unire a Bisericii Ortodoxe cu cea Catolică doar un mod de expansiune, de aservire totală a românilor. Prezența autorului în text, intervențiile patetice, pasajele cu aspect de pamflet
SINCAI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289694_a_291023]
-
în gesturi aparent banale semnificații cu ample rezonanțe în destinul personajelor. Fără a fi didacticiste, primele povestiri au o „morală” doar sugerată. De cele mai multe ori momentul surprins este de cumpănă, dând la iveală cele mai ascunse sentimente: de lașitate - din partea potentaților locali ai unui sat aflat sub apă, după inundații (Râmele), din partea modestului arhitect accidentat de un important personaj, care se comportă nu ca victimă, ci, pur și simplu, ca un umil profitor (Oamenii pe care îi cunoșteam) - sau de resemnare
SIPOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289703_a_291032]
-
ține să specifice nu o dată că a „acționat ferm pentru eradicarea nedreptăților și abuzurilor comise”, Ț. va fi avut un rol de executant în recuperarea unor mari scriitori, rămânându-i intacte mentalități și reflexe de odinioară, când se afla în preajma potentaților politici ai vremii. Din aceeași sferă a dosarelor „obsedantului deceniu” fac parte Istoria și limba română în vremea lui Gheorghiu-Dej (1999), Tinerețea lui Petru Dumitriu (2001) și Dosarul Brâncuși (2001). Pe de altă parte, Ț. își canalizează interesul spre consultarea
ŢUGUI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290295_a_291624]
-
în ordinea cronologică a desfășurării conținutului. Celălalt roman, tot cu un caracter autobiografic, Nunta utopică (1993), este reconstituirea unei farse făcute de autor sub dictatură, acțiunea desfășurându-se pe două planuri. Primul „relatează” o nuntă fictivă, la care sunt invitați potentații zilei din Timișoara, iar cel secund evocă existența dramatică a autorului în lagărele de refugiați prin care a trecut în Germania și Italia, în fuga sa spre Occident. U. a mai publicat volumele de versuri pentru copii Balada neatârnării (1977
URECHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290372_a_291701]