345 matches
-
Stavrache, eroul din nuvela În vreme de război de I.L. Caragiale are crize de conștiință și de comportament, prezentate într-o detaliată analiză psihologică. La începutul nuvelei, Stavrache renunțase la popie și se afla în fruntea unei bande de hoți. Potera a reușit să-i aresteze, cu excepția căpeteniei. Iancu s-a dus la fratele său, hangiul Stavrache, bărbat respectat, cu un statut social consolidat, să-i ceară părerea. Stavrache s-a înfricoșat, auzind că Iancu a fost tâlhar la drumul mare
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ușoară oprește si-l poftește să meargă cu el. Era Todiriță Cătană, care-l recunoscuse pe Ienache drept unul din boierii care râdeau de el când umbla legat. Voinicul îl sfătui să spună arnăuților că Toderiță Cătană fugise de frica poterei spre Timișești. La Hanu Ancuței, eroul împreună cu Ancuța pun la cale un plan de răpire a Varvarei, care urma să fie dusă la mănăstire. Costea Căruntu a ajuns cu arnăuții, și cu Varvara, la Hanu Ancuței. Află că Todiriță plecase
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
la lacrimi știu că varsă(bis) Câte lacrimi a vărsat Făce-am o fântână-n sat Fântână cu cinci izvoare (bis) Două dulci și trei amare(bis) Bucur Vai, dragă Codrene, unde va fi al nostru căpitan, va fi urmărit de poteră și va fi vai și amar de el! Codrean Nu-i nimic, măi dragă, Bucur bine zici că va fi prins de vreun guleraș ciocoi, dar, mai bine hai săi cântăm cântecul. Haiducii cântă. S-a dus Bujor sus la
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
mă gândesc Pe ce cale să pornesc Frați de-ai mei să mai găsesc C-am avut cinci sute cinci De voinici, români, haiduci Cu ei în codru când intram, Moarte prin dușmani făceam. Ciocoii dac-am văzut Mii de poteri au făcut Frunza-n codru s-a rărit Haiducii s-au risipit. Numai singur am rămas Și de haiduci nu mă las Voi lupta, lupta mereu Până voi cădea și eu Voi lupa, lupta, măi frate Până voi cădea la
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
personaje și sentimente configurate în linii îngroșate, rezonând sarcastic. Mai toate personajele principale ale lui C. sunt de extracție iudaică; prin ele prozatorul traverseazâ două lumi: târgul de provincie și capitala. SCRIERI: Caii lui Cibicioc, București, 1923; Haiducul Codău, moartea poterelor, bucuria vădanelor, București, 1923; Haiducul Hărăluță-Prostul din Ceata neagră, București, 1923; Dracul în capcană sau Prinderea satanei celei cu 7 nume, București, 1923; Moara dracilor sau Haiducul călugăr, București, 1924; Paradisul statistic, București, 1926; ed. îngr. Cornelia Ștefănescu, București, 1971
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286046_a_287375]
-
recenzie a volumului Ugo Foscolo, Didimo Chierico profeta minimo e altri scritti di Ugo Foscolo, îngrijit de Sebastiano Aglianò, Bompiani, Milano, 1945, semnată de Domenico De Robertis. 126 Sono giovanissimo e posso terminare dicendo che nessun altro poeta ha îl potere di esaltarmi come îl Leopardi, îl quale sarà sempre travisato finché l'uomo, espandendosi fino alle profonditŕ dell'universo, avrà cognizione della propria effettiva dimensione spirituale în Salvatore Quasimodo, "Leopardi, oggi, domani", Tempo, 21 iulie 1966, p. 20. În original
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
hoarda; pedeapsa orice nesupunere, dar și asigura bunăstarea supușilor. Ca la maimuțele de astăzi. - Și ce v’a făcut să renunțați la acest Eden? - Ceva de genul „nemulțumitului i se ia darul“. Adică am preferat postura unui evadat hăituit de poteră. Culmea e că ne hăituim singuri. Am evadat de sub controlul Naturii, iar asta Înseamnă și de sub controlul numărului nostru, iar asta În situația În care tot atâta Soare coboară pe Pământ, ba chiar - imperceptibil - tot mai puțin. - Aha! Mie Natura
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
secret al "Organizației" - cel însărcinat cu asasinatele, răpirile, jefuirea băncilor, traficul de arme. Toate structurile teroriste păstorite de Moscova au avut această dublă structurare, de la partidele comuniste aflate în lupta clandestina pentru acapararea puterii, până la organizații teroriste că "Brigăzile roșii", "Potere Operaio" ori "Septembrie Negru". OEP-ul lui Arafat nu face nici el excepție de la această regulă. Analistul Steven Emerson remarcă, într-un articol din "Wall Street Journal", că 'forțele de securitate' ale lui Arafat, sub pretextul cooperării pe linie de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
și ca un avertisment intolerabil adresat oricărui agresor, Haiduc ajunsese acum să țopăie în trei picioare, târșâindu-și corpul în salturi dizgrațioase, oribile, ca ultimul handicapat din specia canidelor. Era ca și cum l-am fi văzut pe Pintea Viteazul mutilat de poterile arnăuților, cu piciorul ologit și o sarsana la gât, stând la un colț de stradă și întinzând în fața trecătorilor grăbiți și indiferenți mâna descărnată și tremurătoare, pentru a primi un nenorocit de gologan. În scurt timp, Haiduc ajunsese al o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
34. 32 Ibidem, p. 40. 33 Mario TEDESCHI, Dizionario del Malcostume, Il Borghese, Milano, 1962, p. 16. 34 Percy A. ALLUM, State and Society in Western Europe, Polity Press, Blackwell Publishers, Cambridge Oxford, 1995, p. 166. 35 Gaetano AZZARITI, Il Potere di Giudici, Manifesto Libri, Roma, 1994. 36 Eurobarometru, 1995. 37 Seymour M. LIPSET, Political Man: The Social Bases of Politics, Johns Hopkins University Press, Baltimore, 1959; versiunea revizuită din 1981. 38 John HERZ, "Legitimacy Can We Retrieve It?", Comparative Politics
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
HELIADE-RĂDULESCU, Ion (6.I.1802, Târgoviște - 27.IV.1872, București), poet, prozator, traducător, filolog și îndrumător literar. Tatăl, Ilie Rădulescu, a fost căpitan de poteră, apoi a slujit o vreme ca polcovnic în armata rusească, dobândind și o oarecare avere: o moșie în județul Ialomița și o casă în București. Mama, Eufrosina (n. Danielopol), era dintr-o familie de negustori greci sau aromâni stabiliți în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
maleficului „lup singuratic” Liucimir, istoria cetei de haiduci a lui Iancu Coruia (acesta, după moarte, devine strigoi), istoria lui Popa Șapcă, preotul care conduce mulțimea la Islaz, și a lui Popa Claie, istoria lui Tăchiță Papidon, fiul unui agă de poteră. Dacă narațiunea din primul roman era liniară, în Pădurea nu doarme structura este mozaicată, firele narative se întrepătrund, tehnica se apropie de aceea cinematografică: narațiunea este o succesiune rapidă de scene, majoritatea scurte, reflectorul mutându-se necontenit de la un personaj
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288467_a_289796]
-
Journeys from Gilgamesh to Albert Einstein (1991). Între timp, C. publicase un număr impresionant de studii și articole despre religie, între care se evidențiază Iter in silvis. Saggi scelti sulla gnosi e altri studi și contribuția la volumul Religione e potere, realizat în colaborare cu Gianpaolo Romanato și Mario G. Lombardo, ambele volume, apărute în 1981, punând în evidență o accentuare a preocupărilor pentru gnosticism - subiectul viitoarei sale teze prin care va obține doctoratul de stat la Sorbona, în ianuarie 1987
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286569_a_287898]
-
ceea ce autorul numea „unitatea a tot ce este mental”. SCRIERI: Mircea Eliade, Assisi, 1978; ed. tr. Florin Chirițescu și Dan Petrescu, postfață Sorin Antohi, București, 1995; Iter in silvis. Saggi scelti sulla gnosi e altri studi, Messina, 1981; Religione e potere (în colaborare cu Gianpaolo Romanato și Mario G. Lombardo), Torino, 1981; ed. (Religie și putere), tr. Maria-Magdalena Anghelescu și Șerban Anghelescu, București, 1996; Psychanodia, vol. I: A Survey of the Evidence Concerning the Ascension of the Soul and Its Relevance
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286569_a_287898]
-
de “3-e cycle en Sciences des Religions (eistoire et Philosophie)”, la Sorbona, cu lucrarea “Expériences de l’extase et symboles de l’Ascension de l’eellénisme à l‘Islam”. în 1981, va publica împreună cu prietenii săi italieni, volumul “Religione e potere”, iar în 1984 Éros ei magie à la renaissance. 1484, la Paris. Aflat în Franța, contactul cu intelectualitatea română din Paris este inevitabilă. Notații despre prezența sa în cercurile frecventate de români le citim și în volumul de memorii Nori
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
situazione economică". Aveva già scritto Gramsci nel primo Quaderno: "Per le classi produttive (borghesia capitalistica e proletariato moderno) lo Stato non è concepibile che come formă concretă di un determinato mondo economico, di un determinato sistema di produzione. Conquista del potere e affermazione di un nuovo mondo produttivo sono inscindibili"3. Riprendendo questa notă nel Quaderno 10, Gramsci torna sulla "concezione dello Stato secondo la funzione produttiva delle classi sociali", sottolineando come "îl rapporto di mezzo e fine" (tra politică ed
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
sua regolamentazione. Mă în realtà questa distinzione è puramente metodica, non organică e nella concretă vită storica società politică e società civile sono una stessa cosa. D'altronde anche îl liberismo deve essere introdotto per legge, per intervento cioè del potere politico"4. Questo passo è importante per l'affermazione secondo la quale la "distinzione è puramente metodica, non organică e nella concretă vită storica società politică e società civile sono una stessa cosa". Qui società civile sembra da intendere nel
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
forza: una visione ingenua della democrazia e dell'egemonia. Îl fatto invece che tali organismi preposti alla formazione del consenso siano incardinati dialetticamente nello Stato permette di dire senza ambiguità che Gramsci stă proponendo una lettura forțe della morfologia del potere nella società contemporanea. Un potere egemonico, în cui - ancoră una volta, dialetticamente - nessuno dei due aspetti (forza e consenso, direzione e dominio) può essere ignorato. Un potere egemonico îl cui soggetto è la classe, mă una classe che - per essere
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
democrazia e dell'egemonia. Îl fatto invece che tali organismi preposti alla formazione del consenso siano incardinati dialetticamente nello Stato permette di dire senza ambiguità che Gramsci stă proponendo una lettura forțe della morfologia del potere nella società contemporanea. Un potere egemonico, în cui - ancoră una volta, dialetticamente - nessuno dei due aspetti (forza e consenso, direzione e dominio) può essere ignorato. Un potere egemonico îl cui soggetto è la classe, mă una classe che - per essere davvero egemone - non può che
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
dire senza ambiguità che Gramsci stă proponendo una lettura forțe della morfologia del potere nella società contemporanea. Un potere egemonico, în cui - ancoră una volta, dialetticamente - nessuno dei due aspetti (forza e consenso, direzione e dominio) può essere ignorato. Un potere egemonico îl cui soggetto è la classe, mă una classe che - per essere davvero egemone - non può che "farsi Stato". Stato e coscienza di classe La notă 47 del Quaderno 1, intitolata Hegel e l'associazionismo, pare essere îl primo
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
Stato è insieme strumento (di una classe), mă anche luogo (di lotta per l'egemonia) e processo (di unificazione delle classi dirigenți). È possibile per Gramsci creare momenti di "contro-egemonia", è possibile per una classe "già prima di andare al potere essere "dirigente" (e deve esserlo): quando è al potere diventa dominante mă continuă ad essere anche "dirigente"" (Q 1, 44, 41). La funzione di direzione inizia prima, mă îl dispiegamento pieno della funzione egemonica și ha poi solo nel "farsi
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
luogo (di lotta per l'egemonia) e processo (di unificazione delle classi dirigenți). È possibile per Gramsci creare momenti di "contro-egemonia", è possibile per una classe "già prima di andare al potere essere "dirigente" (e deve esserlo): quando è al potere diventa dominante mă continuă ad essere anche "dirigente"" (Q 1, 44, 41). La funzione di direzione inizia prima, mă îl dispiegamento pieno della funzione egemonica și ha poi solo nel "farsi Stato" della classe che giunge al potere: lo Stato
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
è al potere diventa dominante mă continuă ad essere anche "dirigente"" (Q 1, 44, 41). La funzione di direzione inizia prima, mă îl dispiegamento pieno della funzione egemonica și ha poi solo nel "farsi Stato" della classe che giunge al potere: lo Stato serve al suo essere "dirigente" non meno che al suo essere "dominante". Stato etico Prosegue la ricognizione gramsciana sullo Stato-egemonia e sulla crisi dell'egemonia borghese che ha condotto al fascismo, mă anche alla rottura dell'Ottobre. Îl
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
Gramsci. Dialoghi tra îl presente e un classico del Novecento, Caratterimobili, Bari, 2015. GRAMSCI A., Lettere 1908-1926, Einaudi, Torino, 1992. Idem, Ț. Schucht, Lettere 1926-1935, Einaudi, Torino 1997. PIPARO Lo F., Îl Professor Gramsci e Wittgenstein. Îl linguaggio e îl potere, Donzelli, Romă, 2014. MARCUZZO M.C. e ROSSELLI A., "Sraffa and his arguments against 'marginism'", în Cambridge Journal of Economics, 35, (2011), pp. 219-231. Marion M., "Sraffa and Wittgenstein: Physicalism and Constructivism", în Review of Political Economy, 17, 3, (2005), pp.
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
riferimento, nell'ambito della discussione riguardo la natură delle leggi ed în particolare nel criticare la distinzione, a suo părere fittizia în quanto empirica, tra leggi sociali e leggi giuridiche, allo Stato. La legge giuridica è l'espressione di un potere supremo che rende obbligatoria l'osservanza della normă da esso proveniențe, mentre la legge sociale è convenzionale e frutto di cerchie ristrette d'individui che l'adottano. Questa distinzione appare al Croce del tutto superflua poiché ogni legge, qualsiasi legge
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]