386 matches
-
mult se colorau în sinea lor cu o idee mai închis, în loc să zburătăcească în chip de peisaj și să se irosească. Sicriele erau de o alcătuire mută, de o calmă determinare. Nu mă înfricoșau, când le atingeam rămâneau atât de potolite, încât liniștea lor se răspândea în mine. În timp ce anotimpurile din ținutul de-afară se înghesuiau unul într-altul, pentru ca în cele din urmă să se devoreze reciproc, sicriele acestea din atelier nu ajungeau la intimități cu carnea. Aveau răbdare și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Asta e: pierzând (sau renunțând la?) câte ceva din nuanțele artei și esteticii autentice, o parte a scrisului contemporan, aidoma teatrului, vrea să provoace, să bulverseze, cerându-i adresantului să se autoidentifice. Ba chiar douămiiștii noștri mi s-au părut mai potoliți ca optzeciștii cu care țin să dea piept în piept, text în text, test în test. Cam asta e, impresia. Și, posibil... expresia, adică răspunsul. Parțial, bineînțeles. În ce privește net-ul, pentru mine e un da! ("Net" în rusește înseamnă "nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
fotbal, că tot e în plină desfășurare Campionatul European. Nu cred că e o premisă bună pentru un dialog despre poezie și generația optzeci, mai ales că, acum, opinia mea despre Hagi e una demolatoare, iar Mihai îi poartă, deși potolită, o admirație constantă. Va trebui să amânăm interviul pentru când mă întorc la Chișinău... Citesc pe Internet câteva titluri din ziarele românești. Mare luptă pentru Primăria Bucureștiului. Traian Băsescu îl atacă virulent pe Adrian Năstase. Acesta din urmă intenționează să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pe adresa revistei Contrafort, unele dispărând pur și simplu, de ce nu s-ar sinchisi să confiște niște ilustrate frumoase trimise tocmai de la Madrid sau Paris? Așa că preferăm să cumpărăm albume, ne tezaurizăm impresiile... Lângă András, Laszlo Barton - un ungur foarte potolit, fin, dându-ți senzația de extremă subtilitate -, intelectual de rasă (coleg cu Andras Petoch, scriitorul maghiar cu care am stat trei luni în America, la Iowa). L-am văzut adesea rătăcind ușor pierdut, neglijent față de intemperii, cu o sticlă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
lucrurilor. A colecționa contraste este una dintre mizele acestei călătorii. VASILE GÂRNEȚ: Am mai fost la Sankt-Petersburg (pe atunci Leningrad) de două ori până acum, dar pe vremea aceea încă nu văzusem, cum se spune, Parisul. Impresia estetică e mai potolită, deși orașul îmi place la fel de mult. Găsim la această oră o casă de schimb valutar, dar nu putem schimba valută fără pașapoarte, pe care le-am predat la recepția hotelului, probabil pentru înregistrări multiple și temeinice. Ezităm puțin la ușă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
turbați și au spus domnului Radovici, venit acolo din întâmplare, că fusese un denunț și că trebuiau să-l adeverească: „Vom găsi și o vom aresta. A mai trimis și după cumnatele ei“. De unde au știut-o? Abia îi credeam potoliți și au reînceput, de rândul acesta cu pretextul hârtiilor și documentelor. Negăsind altele, au luat testamentul lui Vintilă, lăsat Liei la plecarea în Moldova, două perechi de mănuși noi, găsite din întâmplare (!) și o serie de cutii de conserve dintr-
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
lui Bernard Law(În ediția I, 1937, p. 118, este scris, în mod greșit, Bernard „Shaw“. ). Dar ce puteam crede? Aveam experiența minciunilor ce publicau continuu pentru a îmbărbăta armata lor și a ne demoraliza pe noi. Mama, abia mai potolită, căzu din nou într-o stare de plâns, vedea Rusia în flă cări și [pe] ai noștri, urmăriți de germani, neavând unde se retrage. Într-adevăr, situațiunea era așa de tragică, încât nu ne mai gândeam nici la Pasărea, nici
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
dispăruse și el, expediat pe front din cauza diferenței de 50 000 lei între casa și registrele etapei. Cel care l-a urmat s-a prezentat cuviincios, [era] mai spălat decât celălalt, de vreo 50 de ani, cu mustață cănită. Părea potolit și lipsit de morga tradițională. N-am vorbit de război, dar i-am spus că voi trimite scrisorile mele închise la cenzura din București, găsind de prisos să fie verificate și la Brănești. A convenit. Maica stariță a venit ca să
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Balș, să mă aducă înapoi. Mulțumii acesteia și îi spusei că prefer să fiu singură. Revenite la București, nu făcui nici o aluzie la acest incident, crezând că lecția îi va servi, mersei la dânsa de Sf. Ion și lucrurile păreau potolite. În vară, după cura mea de la Carlsbad, înainte de a pleca la Predeal, hotărâi să trec câteva zile la Florica, unde nu mai fusesem, și mă anunțai din București. Petrecurăm trei zile împreună. Dânsa, gonită de căldură, plecă la Cumpăna cu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
senine se ridică luna palidă și argintoasă ca mărgăritarul pe bolta albastră și adâncă a cerului Moldovei. Era o noapte italică amestecată cu frigul iernei, amestecul unei lumi văratece, pline de senin, cu intimele plăceri ale iernei, cu căldura focului potolită, cu dulceața visătoarei gândiri. Afară era o vară rece - în case oamenii știu să-și facă o iarnă caldă. Pe stradele în zădar luminate ale capitalei flacărele din fanarele cu undelemn își întindeau limbele avare în aerul rece, trecătorii umblau
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lui mici și slabe atingeau c-un fel de frică mâncarea și farfuriile, și vinul îl sugea cu vârful buzelor, ca femeile. Fața lui era palidă ca o mască de ceară albă. Ochii negri și desigur slabi aveau o dulceață potolită, ți s-ar [fi] părut că are pânză neagră peste lumina lor. Lângă el ședea un frate a stăpînu - său, cel mai mare. Fruntea lui era naltă și boltită cu măiestrie și pletele galbene de albe încadrau o față blândă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pornind de la degetele care atingeau oțelul rece al șinei. Era o liniște copleșitoare care lăsa în urmă un fel de împăcare cu tot și toate, un sentiment nelămurit, dar tonic de bunătate, încât îi venea să plângă. Încercă, la luciul potolit al stelelor, să deslușească până departe liniile drepte, paralele, care luceau stins, tainic, nevinovat... Îl duru ochii de sforțare și renunță. Se întinse apoi în iarba înaltă de alături, pându-și mâinile sub cap. Un pinten zornăi scurt, prevenitor parcă, și
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
se lipesc de ceva, de cineva, ca apoi să dispară fără urme cu gândurile și visele lor cu tot, fără să lase nici un fel de urme, exact ca frunza asta, nu am auzit decât foșnetul ei ca un țipăt imediat potolit, ca apoi să dispară privirilor noastre, amestecată cu lutul de pe talpă, ca să fie până la urmă lepădată undeva în noroiul greu al drumurilor, putrezind neștiută, îngroșând pământul acesta nesimțitor la asemenea lucruri, de parcă menirea lui este aceea de a aștepta mereu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
felul de pretexte pentru a întârzia odihna, era tot Luana. Bica o aștepta la intrare cu o privire pe care fetița nu știa cum s-o interpreteze. Se ferea s-o întâlnească, intuind foarte bine că ființa aceea bună și potolită era capabilă de grele și reale reproșuri. Copil fiind, Luana nu putea realiza gravitatea momentelor când își supăra bunica, durerea pe care i-o aducea în suflet când n-o asculta, sau efortul fizic istovitor la care o obliga atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a dat și știu că poți să te controlezi, dacă nu cumva le-ai uitat. Comportă-te ca un rege și păstrează-ți vlaga pentru alcov. Rotari trepida ca un cal nărăvaș. A reușit totuși să spună și el ceva potolit: - Să nu-mi îngreunezi prea tare serviciul în slujba poporului meu, Gundeperga. I-am dat drumul la brațe. - Îți slujești poporul slujindu-ți propriile ambiții. Recunoști? l-a ironizat ea. Am încercat să-l rog din priviri pe Rotari să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
unu de ani. Nu știu dacă ochii mei au văzut realitatea sau ceea ce cugetul meu dorea să vadă, dar mi s-a părut și mai frumoasă decât o lăsasem. Cu toate astea, trăsăturile ei perfecte erau eterice, transfigurate; gesturile ei, potolite și calme, aveau ceva solemn. Purtarea ei era cea a cuiva care, plecând într-o călătorie, se ascunde în spatele unor convenții nefirești, menite să mascheze durerea și să nu provoace spaimă în sufletul celorlalți. Astfel că m-am uitat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
al XVII-lea, în celelalte părți ale țării rămânând neschimbată până în secolul al XIX-lea. Stratificarea materialului poetic de-a lungul istoriei a lăsat unele diferențe între runele din nord, mai dure și mai arhaice, și cele din sud, mai potolite și mai moderne. Sursa de informații a lui Elias Lönnrot au constituit-o în mare parte femeile în vârstă care au cultivat tradiția lirică populară cu mai multă intensitate decât bărbații. Locul unde s-au păstrat cel mai bine cântecele
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
de natură, chinezii primesc cea mai bună hrană posibil pentru o viață sănătoasă și lungă. Născuți și crescuți pe terenul cultural fertil al Învățăturilor lui Lao Zi, Confucius și Buddha, chinezii și-au elaborat moduri de gândire și de viață potolite, flexibile și necompetiționale. Nu putem spune că nu cunosc grijile sau stresul, dar cei mai mulți dintre chinezi, fie ei bogați sau săraci, au un profund simț al umorului. Poate că zâmbesc mai ușor și sunt mai dispuși să râdă din toată
[Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
unor articole (sau eseuri) politice și economice (Liberalii de altădată, Libertatea, Egalitatea ș.a.). Imaginea autorului, așa cum se desprinde de aici, este aceea a unui înțelept care își contemplă veacul cu gravitate și cu un îngăduitor surâs, iar câteodată cu o potolită melancolie. Sub pana lui, vremurile de altcândva reînvie cu o uluitoare prospețime, veridice și înconjurate, totodată, de o aură de fabulos. Memoria sa, aliată uneori cu fantezia, apare ca prodigioasă și infidelă. Oricât nu e un sentimental, o undă de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287253_a_288582]
-
naturii”. Iar Perpessicius vedea în Zodiac un „al doilea moment al suitei panteiste”, urmând celui ilustrat, după părerea sa, de Brățara nopților, și evidenția, la rândul său, un „elan cosmic, arborescență imagistă și până și briza, când expansivă și când potolită, a imnurilor de expresie umanitară din poemele «firelor de iarbă» ale lui Walt Whitman”. Sunt caracterizări valabile în esență, care comportă, totuși, credem, unele nuanțări. Dincolo de notele generale, surprinse în genere cu justețe de critica momentului, crede că acest volum
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Frontiera Poesis (1998, 2000), Premiul jubiliar „Goethe” (1999), Premiul revistei „Convorbiri literare” (2001). Principala sursă a poeziei lui S. e tristețea. Discursul liric transmite îndeosebi anxietăți, dezamăgiri, resemnări, reculegeri, așteptări, uneori și luciri de speranță, chiar euforii, dar în expresie potolită. Sentimentul predominant este unul de Weltschmerz, atenuat prin procedări disimulative, acoperit de măști mai mult sau mai puțin sofisticate. Dacă la începutul aventurii sale lirice poetul se destăinuie cu inocență („Mi-e inima bolnavă de cutremur / și sufletul îmi este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289550_a_290879]
-
își amintește o întîmplare aproape neverosimilă petrecută în biroul lui D.R. Popescu de la Uniunea Scriitorilor în anul (N.B!) 1988, în centrul căreia se află cunoscutul disident. În birou se aflau D.R.P., Țoiu și nea Victor, „reprezentantul securității, un om potolit”. În încăpere năvălește Dinescu. Voia să plece la Londra. Cum treaba cu Londra era destul de încurcată la vremea respectivă (repet anul, 1988), disidentul face un gest scos parcă din filmele lui Roberto Benigni. Povestește Constanin Țoiu: „El, teribilul negator, se
Caietele lui Țoiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13233_a_14558]
-
Șase decenii Valentin Gheorghiu se dăruiește semenilor cântând. Este felul său de a-și prezerva integritatea. Mereu dăruindu-se, rămâne mereu întreg. Mai mult, cu fiecare ieșire la rampă, sufletul lui sporește, iar setea spiritului este mai puternică. O sete potolită cu măsură, căci, nu-i așa, doar sorbind încet, își stinge setea cel însetoșat. Poate că firescul este ceea ce palpită cel mai puternic la Valentin Gheorghiu: tușeul prin care mâinile îmbracă tastele pianului aidoma unor mânuși; frazarea țâșnită parcă din
La o aniversare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13936_a_15261]
-
în mod esențial de reziduurile pe care le transportă în fluxul ei”. Sunt reziduurile vieții. Civilizația este, într-un fel, un cimitir. Unul unde te odihnești de frământările vieții. Decât că viața n-a murit de tot. S-a potolit. Potolită, te poate fermeca. E ca cimitirul de la Lëtzebuerg; unde stau cu orele și unde numai eu sunt viu întrucâtva. E bine, dacă ești slab de înger și altfel nu poți, să faci acel prea mult după care nu se mai
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4826_a_6151]
-
în plan percepțional, afectiv sau conceptual, în cadrul unei surpări a aparențelor, care pare a nu mai avea limită, cu atît mai tulburătoare cu cît nu se însoțește de gesturi patetice, de o acustică accentuată, ci se petrece într-un mediu potolit, silențios. Deznădejdea e surdinizată, muzicalizată. O disciplină morală informează poezia, sporindu-i latențele intrinseci. Prezentul se irealizează aidoma trecutului, se asimilează mediului fantasmatic al acestuia: „Ceea ce ne spunem azi s-a/ petrecut cîndva și nu se/ mai întoarce același dorul
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]