338 matches
-
managerul general. Avantajele sale sunt multiple atât ca manager, cât și ca acționar și, în consecință, va acționa conform unui plan care să diminueze opoziția și să încurajeze pozițiile favorabile inițiale ale stakeholder-ilor aliați. Neutralizarea managerilor pe care îi simte potrivnici din motive personale se va face insuflându-le un sentiment de securitate privind poziția personală și asigurându-le un sistem de recompense atractiv. Acest sistem va fi însă corelat cu performanța firmei, stabilindu-se premisele obiective ale înlăturării celor care
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
generaliza în ceea ce obișnuit, dar paradoxal se numește „civilizație contemporană”; în definitiv, onorabil sau nu, el e pe viață și pe moarte și țintește lichidarea dușmanului. Polemica literară sau de idei, dusă în public, nu urmărește, desigur, lichidarea fizică a potrivnicului, dar urmărește mai mult sau mai puțin platonic tot un fel de „lichidare”, adică o discreditare publică. Efectul acestei „lichidări” poate fi definitiv sau de o durată oarecare, mai mare sau mai mică, după capacitatea de „refacere” a învinsului. Polemica
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
a jucat un rol însemnat au cunoscut mai cu seamă un eveniment de la care ne-au rămas concepția juridico-politică și instituțiile democrației moderne Greu ar putea cineva susține, chiar și iubitorii lui „Ancien Régime”, că evenimentul acesta ar fi fost potrivnic civilizației. E cazul să-l numesc? EX CONFUSIONE Operele mari sunt plurivoce; ele conțin sensuri și semnificații la care autorii lor poate că nici nu s-au gândit, dar nu e deloc ilegitim să le fie atribuite prin interpretări coerente
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
lui Cristos este redată prin cuvântul ƒΒ4ν∀<γ∴∀. Parusia lui Cristos se va petrece în strălucire, a celui nebun va fi lipsită de strălucire și se va petrece mai mult sau mai puțin în ascuns. Cristos îl va nimici pe potrivnicul său cu „suflarea gurii Sale” și cu „strălucirea venirii Sale” (ƒΒ4ν∀<γ∴∀ ϑ↑Η Β∀Δ≅ΛΦ∴∀Η). Parusia monstruoasă a „celui nelegiuit” va fi asemenea unei cratofanii. După cum am spus deja, ea va fi pusă în scenă sau, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cel de demult, care se cheamă diavol și Satana, cel ce pe toată lumea înșală - aruncat a fost pe pământ și îngerii săi aruncați au fost cu el. Importanța versetului rezidă în sinteza unei părți însemnate a tradițiilor referitoare la imaginea potrivnicului. Acesta este prezentat ca un „amăgitor” (cf. 1In. 4,6; 2In. 7). În același timp, el se manifestă cu o violență extraordinară, din pricina alungării sale din cer. Episodul luptei dintre oștirea lui Mihail, pe de o parte, și cea a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
precum și instrucțiunile legate de ridicarea templului). Așadar, Legea și templul au slujit revelației creștine. Irineu definește poziția centrală a templului pământesc în Vechiul Testament, poziție care va fi acaparată de Anticrist, ϑ∈ ∃∗Ξ8Λ(:∀ ϑ™ < ƒΔ0:φΦγΤ<. „În acest templu va ședea potrivnicul, încercând să se înfățișeze pe sine drept Cristos.” În consecință, cea dintâi calitate mesianică uzurpată este regalitatea. Totodată, reconstrucția templului de către Anticrist va readuce istoria la vremea lui Isus, adică, la punctul zero. Să ne reamintim că Irineu urmărește simultan
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de Luca (18,2‑5): „Într‑o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea și de om nu se rușina. Și în cetatea aceea era și o văduvă și venea la el, zicând: «Fă‑mi dreptate față de potrivnicul meu!». Și un timp n‑a vrut; dar după aceea și‑a zis în sine: Deși de Dumnezeu nu mă tem și de om nu mă rușinez, totuși, fiindcă văduva aceasta nu‑mi dă pace, îi voi face dreptate, ca să
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
24,1‑2. Edificiul exterior, vizibil, al templului este Vechiul Testament, care trebuie dărâmat „pentru a clădi templul cel dumnezeiesc și mistic al unei alte Scripturi”. Iar pasajul continuă: „Unul dintre predecesorii noștri a explicat că templul este Scriptura. Și, cum potrivnicul care «se înalță mai presus de tot ce se numește Dumnezeu» (2Tes. 2,4), care se așază în templul lui Dumnezeu, este Anticristul, cuvântul fals, care se așază în Scripturi, care se pretinde adevărat luând din Scripturi mărturiile părerilor nevrednice
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
2,4), care se așază în templul lui Dumnezeu, este Anticristul, cuvântul fals, care se așază în Scripturi, care se pretinde adevărat luând din Scripturi mărturiile părerilor nevrednice. Pentru cei care refuză să [le] creadă în alt fel, el este «potrivnicul» care se așază pe tronul Scripturilor și pe zidirea lor «dându‑se pe sine drept Dumnezeu». În orice vreme, cuvintele ereziilor, anticriștii se arată stând în templul Scripturilor și vrând prin ele să‑și ademenească ascultătorii, ca și cum fiecare dintre acestea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
care se nasc și care au fost născuți din femei, cu intenția, după cum socotea el, de a nu se mai da crezare adevărului, o dată ce a pus minciuna înainte, tot astfel, când are să vină adevăratul Cristos la a doua sa venire, potrivnicul, luând ca pricină așteptarea celor fără de răutate, și mai cu seamă a celor din tăierea împrejur, va aduce un vrăjitor foarte iscusit în înșelătoarea și reaua artă a fermecătoriei și vrăjitoriei; acesta va răpi stăpânirea împărăției romanilor și se va
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
care a amăgit‑o pe Eva și a robit pe Adam (Gen. 3,1). Și, de vreme ce trebuie să aducem mai multe mărturii despre aceasta, să nu pregetăm! Într‑adevăr, el se va naște din seminția lui Dan și va fi potrivnic tuturor; va fi tiran, rege, groaznic judecător și diavol. Adevărat grăiește profetul: „Dan va judeca poporul său și va fi ca un [singur] trib în Israel” (Gen. 49,16). Sunt însă unii care cred că acestea s‑au spus despre
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
vanitoase. Fericitul Pavel învață cu înțelepciune: „Să nu vă amăgească nimeni, cu nici un chip; căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credință și nu se va da pe față omul nelegiuirii, fiul pierzării, potrivnicul, care se înalță mai presus de tot ce se numește Dumnezeu sau se cinstește cu închinare, așa încât să se așeze el în templul lui Dumnezeu, dându‑se pe sine drept dumnezeu” (2Tes. 2,3‑4). La rândul său, fericitul Daniel
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
dezvăluie apoi [cititorilor săi], și prin aceștia, nouă tuturor semnul cel mare al parusiei Domnului: „Ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credință și nu se va da pe față omul nelegiuirii, fiul pierzării, potrivnicul, cel care se înalță mai presus de tot ce se numește Dumnezeu sau se cinstește cu închinare, așa încât să se așeze el în templul lui Dumnezeu, dându‑se pe sine drept dumnezeu” (2Tes. 2,3‑4). Apostolul îl numește pe
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
spus: „nici de vreun duh”, adăugând: „Să nu vă amăgească nimeni, cu nici un chip; căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credință și nu se va da pe față omul nelegiuirii, fiul pierzării, potrivnicul, care se înalță mai presus de tot ce se numește Dumnezeu sau se cinstește cu închinare, așa încât să se așeze el în templul lui Dumnezeu, dându‑se pe sine drept dumnezeu” (2Tes. 2,3‑4). El numește „lepădare de credință
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
fiul pierzării” (2Tes. 2,3), ca să arate natura sa văzută, pe de o parte, și ca să dezvăluie, pe de altă parte, lucrarea multiplă a nelegiuirii. El a arătat, de asemenea, caracterul tiranic al acestuia, orgoliul și îndrăzneala sa, numindu‑l „potrivnicul” și „cel care se înalță” (2Tes. 2,4), și spunând nu doar că el se va pretinde superior idolilor înșelători, ci și că se va instala în templul divin, ca dumnezeu. Pavel numește „templu al lui Dumnezeu” bisericile (2Tes. 2
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
14; Zah. 14,1‑20; Mal. 3,2‑5.19‑24; Ps. 110. În viziunea profeților, „ziua lui Iahve” se referă cu exactitate la ziua în care Dumnezeul lui Israel va interveni în istorie și îi va pedepsi pe toți potrivnicii săi. În Noul Testament (de ex. 2Pt. 3,7.10.12), expresia capătă o conotație esențial eshatologică, desemnând ziua întoarcerii lui Cristos pe pământ. . Expresia va apărea și în Dialogul cu Trifon, al lui Iustin (32, 3‑4); <≅:∴∀ este sinonim aici
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în obținerea dreptății („2. Zicând: într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea și de om nu se rușina. 3. Și era, în cetatea aceea, o văduvă care venea la el, zicând: Fă-mi dreptate față de potrivnicul meu. 4. Și un timp n-a voit; dar după acestea a zis întru sine: Deși de Dumnezeu nu mă tem și de om nu mă rușinez, 5. Totuși, fiindcă văduva aceasta îmi face supărare, îi voi face dreptate, ca să
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
plângând și arătând cămășile și hainele câte le făcea Căprioara, pe când era cu ele” - Fapte 9, 39). Pe Sfântul Apostol Pavel îl va interesa chestiunea recăsătoririi văduvelor. Recomandă - în I Corinteni 7, 89 și 39-40 - celibatul, dar nu este principial potrivnic căsătoriei (voi mai reveni asupra acestui aspect): „8. Celor ce sunt necăsătoriți și văduvelor le spun: Bine este pentru ei să rămână ca mine. 9. Dacă însă nu pot să se înfrâneze, să se căsătorească. Fiindcă mai bine este să
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
din casă în casă, și nu numai leneșe, ci și guralive și iscoditoare, grăind cele ce nu se cuvine. 14. Vrem deci ca văduvele tinere să se mărite, să aibă copii, să-și vadă de case, și să nu dea potrivnicului nici un prilej de ocară. 15. Căci unele s-au și abătut, ca să se ducă după satana. 16. Dacă vreun credincios sau vreo credincioasă are în casă văduve, să aibă grija lor, ca Biserica să nu fie împovărată, ci să poată
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ca sol pe lângă Domnul țării Românești („Și întorcându-se Gavriliță înapoi, îndată au și murit. Dzic să-l fie otrăvit Șerban-vodă”)113, și cu acel „cneadzu mare”, pentru care „cheltuit-au Șerban-vodă de l-au otrăvit, ca să nu mai hie potrivnic sfatului”. Să-i fi fost dat lui Șerban Cantacuzino să moară de otravă? în epocă și mai târziu a circulat știrea („au ieșit un cuvânt de zicea cei mai mulți...” - Radu Popescu) că Șerban Cantacuzino „n-a murit de moarte bună”, că
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de cele ale apusenilor. Directorul de conștiințe care a fost Ioan Chrisostom ține minte zisele Apostolului (în I Timotei 5, 14) - „ Vreau ca văduvele tinere să se mărite, să aibă copii, să-și vadă de case, și să nu dea potrivnicului nici un prilej de ocară” - și crede că văduvele „ar trebui cu adevărat să poarte de grijă de ale Domnului, păstrându-și credincioșia”. Dar - continuă el, neomițând riscurile existente - „deoarece nu fac aceasta, este mai bine să se ferească de un
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
imunități) sau chiar și fără delegări speciale. Inamicii văduvelor au fost mulți și inventivi. Două dintre văduvele care și-au legat, în timp, existența și numele de neamul boieresc Gheuca din Moldova au avut de-a face cu astfel de potrivnici abuzivi, dispuși să câștige (chiar dacă uneori nu reușesc să-i convingă pe judecători, cum i s-a întâmplat lui „Stoica cu ceata lui”, care, neizbutind să aducă 12 jurători „la zi și la soroc”, n-a reușit să-l convingă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
evenimentele istoriei. Scriitorii noștri care și-au Închinat activitatea În Întregime cauzei mărețe a clasei muncitoare - urmând exemplul luminos al scriitorilor sovietici, au lichidat această presuspusă piedică a timpului, au făcut din timp un aliat al lor și nu un potrivnic Întârziind la infinit realizarea mesajului artistic. Eusebiu Camilar dovedește cu Temelia că scriitorul militant poate și trebuie să Întreprindă transpunerea În imagini artistice a realității imediate În cadrul unei creații de largă respirație cum este romanul. (Ă). Tendința cea mai de
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
centrul preocupărilor sale pune cu dragoste pe om - omul Înaintat al zilelor noastre, cu mărețele lui idealuri, cu minunatele lui trăsături noi, cu variatele lui preocupări de făuritor pasionat al unei lumi noi și de dușman a tot ce este potrivnic vieții. Se știe că tocmai susținătorii concepției burgheze a artei pentru artă limitau artificial tematica poeziei la natură (privită de cele mai multe ori În afara legăturii indestructibile Între natură și om) și la dragoste, bucurie, tristețe, etc. (Ă). Dimpotrivă, realismul socialist combate
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Patria pierdută, București, 1957 (în colaborare cu Igor Block); Jules Verne, Uimitoarele peripeții ale domnului Antifer, București, 1959 (în colaborare cu Mimi Westfried); Oscar Wilde, Prințul fericit și alte povestiri, pref. Vladimir Colin, București, 1960; Thomas Gwyn, Totul ți-e potrivnic, pref. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, București, 1962; Joseph Conrad, Lord Jim, pref. Mihail Bogdan, București, 1964; Hans Scherfig, Primăveri irosite, București, 1964 (în colaborare cu Valeriu Munteanu); Francis Bret Harte, Surghiuniții din Poker Flat, pref. F. Brunea-Fox, București, 1965. Repere bibliografice: Aderca
ARCHIP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285423_a_286752]