7,476 matches
-
pornise crivățul, Într-o iarnă timpurie. Suntem și În 1964, de data asta eu Împreună cu celelalte personaje ale Cărții șoaptelor, apucând cu degetele din coliva păstoasă. Și suntem În noiembrie 2005, când vremurile par să se fi schimbat, doar pentru că povara de a fi hăituit și de a vorbi În șoaptă se transformase În povara de a fi liber și de a nu ști ce să spui, tocmai pentru că nu știi ce să spui mai Întâi.” Naratorul explică ferm acest contrast
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
Împreună cu celelalte personaje ale Cărții șoaptelor, apucând cu degetele din coliva păstoasă. Și suntem În noiembrie 2005, când vremurile par să se fi schimbat, doar pentru că povara de a fi hăituit și de a vorbi În șoaptă se transformase În povara de a fi liber și de a nu ști ce să spui, tocmai pentru că nu știi ce să spui mai Întâi.” Naratorul explică ferm acest contrast Între exactitatea detaliilor și posibilitatea pierderii sensului ultim prin ancorarea doar În timpul precizat: ”E
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
unei individualități ce se rostește, ci o sumă de povești inscripționate În filigran de o voce ce se definește ca purtătoarea de cuvânt a acestei lumi; fiecare dintre istorii are desigur unicitate, dar ea se leagă de celelalte prin aceeași povară a suferinței unor oameni aflați Într-o permanentă așteptare a Întâlnirii cu istoria, prin aceeași hotărâre a armenilor de a căuta un rost indiferent de tărâmul unde acesta se poate Încropi, prin aceeași pasiune a lor de a purta pe
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
aceeași pasiune a lor de a purta pe diverse meleaguri aromele pământurilor din care au fost alungați și pe care unii nu le știu decât din mărturisirile bătrânilor. Șoaptele devin legătura dintre cei care au trăit ororile și au dus povara celor care nu au fost nicăieri doriți și cei care, Într-un prezent nesigur, dar mai Încăpător și mai dornic de a-i asimila, supraviețuiesc. O fac fără Însă a uita, căci ceea ce le conferă identitate și forță e tocmai
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
patria reală, ci pe cea imaginară - singura posibilă. Pierduți pe drumul suferințelor și al morții, În martirajele spre taberele de la Deir- ez-Zor, rătăciți În cele șapte cercuri concentrice ale Întâlnirii cu moartea, permanent prigoniți, armenii Cărții șoaptelor duc cu ei povara unui secol În care „ispășirea nu Înseamnă și izbăvire”, un secol al ororii, al crimelor și al absurdului. Pentru naratorul Cărții șoaptelor, memoria celorlalți Începe prin fixarea spațiului matrice al configurării sinelui și prin evocarea atmosferei propriei copilării. Memoria afectivă
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
pornise crivățul, Într-o iarnă timpurie. Suntem și În 1964, de data asta eu Împreună cu celelalte personaje ale Cărții șoaptelor, apucând cu degetele din coliva păstoasă. Și suntem În noiembrie 2005, când vremurile par să se fi schimbat, doar pentru că povara de a fi hăituit și de a vorbi În șoaptă se transformase În povara de a fi liber și de a nu ști ce să spui, tocmai pentru că nu știi ce să spui mai Întâi.” Naratorul explică ferm acest
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
Împreună cu celelalte personaje ale Cărții șoaptelor, apucând cu degetele din coliva păstoasă. Și suntem În noiembrie 2005, când vremurile par să se fi schimbat, doar pentru că povara de a fi hăituit și de a vorbi În șoaptă se transformase În povara de a fi liber și de a nu ști ce să spui, tocmai pentru că nu știi ce să spui mai Întâi.” Naratorul explică ferm acest contrast Între exactitatea detaliilor și posibilitatea pierderii sensului ultim prin ancorarea doar În timpul precizat
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
și gheboși la spate, de-a dreptul informi. Picioarele li se Împleticeau, deoarece coroana le stătea pieziș pe cap și era mult prea mare”. Șahul, emblema ludicului, a jocurilor din copilărie, este ireversibil metamorfozat În semnul dictaturii comuniste, a cărui povară Înfricoșătoare va acționa asemenea unei imense forțe de gravitație asupra psihicului Hertei Müller. Orice semnalmente ale jocului, pe care tabla și figurile de șah le cuprind la origine, sunt șterse pentru totodeauna de regim; acesta Își substituie simbolic Înțelesul regelui
ALECART, nr. 11 by Herta Muller () [Corola-journal/Science/91729_a_92307]
-
parțial vinovat de gestul tatălui („Poate n-am fost destul de generoși cu tata. La urma urmei, a fi tată e foarte mult.”), autorul nu ezită să prezinte frust acele momente În care, deși iubindu-l, Îl percepea ca pe o povară, un surplus agasant vieții sale: „Am ascultat până când notele din jur ar fi putut fi ale mele, și curând câteva chiar au fost (...) Nu știu cât am cântat astfel, dar știu precis că nu voiam să se termine niciodată și că totuși
ALECART, nr. 11 by Irina Popa () [Corola-journal/Science/91729_a_92877]
-
legată de conflictul cu ceilalți și de uitarea lui Dumnezeu<footnote M.Costa de Beauregarde, Dumitru Stăniloae, „Mica dogmatică vorbită. Dialoguri la Cernica”, Edit. Deisis, Sibiu, 1995, p. 156. footnote>. Sfântul Grigorie de Nyssa, făcând referire la viața dusă sub povara păcatului și punându-l pe acesta față în față cu virtutea, afirmă: „dacă ți se pare dureroasă străduința pentru cele bune, compar-o cu viața contrară și vei afla cu cât este mai dureros păcatul când privești nu prezentul, ci
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
asupra noastră înșine. Căci nimic nu este pentru păcat așa de omorâtor ca pâra asupra noastră înșine și osândirea de noi înșine, unită cu pocăința și cu lacrimile. De aceea osândește păcatul tău, și te vei libera de o grea povară”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, „Omilii la Postul Mare, Cuvânt la Duminica a treia a Sfântului și Marelui Post”, p. 74. footnote>. Părinții neptici ne mai recomandă ca, în tot lucrul pe care-l săvârșim, să avem pe Dumnezeu
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
și eu, / M-am tot rugat la Dumnezeu, / Din mine să facă om mare, / Să calc tot greul în picioare./ Și-odată mare m-am făcut, / În brațe rolul mi-a căzut, / Iar Domnul Sfânt mă tot ajută / Să car povara mult cerută. Și-am pus pe mine port nebun, / Îl port și-n Paște și-n Crăciun, / Dar un somn dulce mă-nfioară / Când văd cum anii vieții zboară. Absurd, abject și ticălos, / M-a ars durerea pân’la os! / Firescul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93745_a_95037]
-
violoncel din întregul capitol Eternitatea Eminesciană - vibrează la înălțimile celeste din Balada lui Ciprian Porumbescu, din Rapsodiile lui George Enescu și, de ce nu?, din Vecernia, când domoală, când urcând ca un strigăt spre cer, când explozivă, din poemul tumultuos Repetabila Povară al lui Adrian Păunescu. De altfel, în chiar primul paragraf se face o trimitere la acesta: ,,Semne bune anul are (...), deoarece l-am început, ca întotdeauna, cu Eminescu. Inimile noastre au bătut la unison cu întreg neamul care are o
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
lume./ Sufletul îl simt chiar tânăr/ Și-s copil, de-atâtea ori! Răbdarea, răbdarea vine din credință. Durerea, durerea vine din iubire. Între credință și iubire sau cu multă credință și iubire...s-a regăsit! “ De suflet îmi atârnă o povară/ Aș vrea să -mi smulg și inima din piept/ Am așteptat o iarnă, o primavară,/ E vară -acum și încă mai aștept! Aștept o liniște micuță, lină,/ O ușurare, să pot respira,/ Să fiu ușoară, să zburd prin lumină,/ Și-
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93853_a_95145]
-
de mult de făcut în România când am fost tânără. Dacă Dumnezeu voiește să fie aceasta, El îmi va da putere cât și mijloace fizice să-mi îndeplinesc datoria. Ca un vapor ce navighează pe mare, am lepădat vechile obligații, poveri, bucurii și dureri, aparținnând celei ce fusesem odată. Cu ajutorul Domnului am găsit echilibrul fără a fi neloială trecutului. Am fost capabilă să ascult chemarea lui Dumnezeu și statornică în alegerea cursei care mi-a fost pusă înainte” - Maica Alexandra (Principesa
PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE „Religie și… Cuno… Știință” [Corola-blog/BlogPost/93966_a_95258]
-
complementară strategiei economice, este esențială pentru creșterea sectorului energetic și ar trebui să abordeze chestiuni precum încrederea scăzută din partea investitorilor și taxele necompetitive. Mai mult, privatizările sunt esențiale pentru a atrage în continuare finanțări și investiții și pentru a reduce povara asupra bugetului de stat,” adaugă Greg Konieczny, Manager de Portofoliu al Fondului Proprietatea. Amos NEWS
Verdict: Piața locală de energie, în stagnare până în 2025 [Corola-blog/BlogPost/94001_a_95293]
-
vină nu era decât aceea că nu făceau parte din corul corect politic indiferent față de cine, indiferent față de ce moment. Artur Silveștri s-a stins că un martir, ca un călugăr laic care își luase de bună voie asupra să povară greșelilor timpului său și sub această povară care până la urmă l-a strivit, încerca îndreptarea”. Nu, Doamna Mariana Silveștri, Stâncă nu l-a strivit, fiindcă el, Artur, devenise muntele unde salășluia Călugărul Gabriel, cu spiritul, cu harul, cu lumina, cu
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
făceau parte din corul corect politic indiferent față de cine, indiferent față de ce moment. Artur Silveștri s-a stins că un martir, ca un călugăr laic care își luase de bună voie asupra să povară greșelilor timpului său și sub această povară care până la urmă l-a strivit, încerca îndreptarea”. Nu, Doamna Mariana Silveștri, Stâncă nu l-a strivit, fiindcă el, Artur, devenise muntele unde salășluia Călugărul Gabriel, cu spiritul, cu harul, cu lumina, cu ruga și cu dăruirea să, slujind Faptele
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
să-l odihnească și să-l aseze în locul ce i se cuvine. O viață dăruită istoriei adevărate a românilor. Veșnica pomenire, domnului profesor de identitate națională! - General (r) Aurel Rogojan Omul care s-a înălțat la gloria cerească, după destule poveri ale nerecunoștinței în viața pământeană, s-a născut la data de 6 iunie 1939. După absolvirea studiilor de 10 clase ale școlii elementare, medii și la Liceul Regele Ferdinand din orașul Râmnicu Sarat (1946-1956), a urmat cursurile Facultatii de Istorie
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
Bica? Neîncadrabilul fizician Liviu Sofonea? Dar filosoful Mircea? Dar atâția alții, uitați până și în moarte? Cine să ne trezească altcineva decât noi înșine? E o durere în nerăspunsul nostru, celor care încă mai suntem, în răspunsul generațiilor care poartă povara continuării a ceea ce a făcut Gheorghe Buzatu pentru cultura noastră, pentru națiune. Da. Un mare român cu statură de istoric național Dinu Săraru A plecat în lumea drepților un bărbat harnic care o viață întreagă s-a bătut cu scrisul
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
nu rezolvă misterul. Chiar din contră, îl sporește. Acolo unde Joyce se dădea de ceasul morții să scrie o enciclopedie a umanului, Pinter simplifică la sânge. Nu e o ușurare că nu avem ce descifra la Pinter. E o mare povară, fiindcă - dacă e să ne luăm după el - trebuie să-l reconstruim. Concentrarea a fost și maxima preocupare a lui Eliot la vremea lui. El visa să îelimine poezia' (îcut out the poetry'), tot așa cum Pinter visează să reducă cele
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
nu rezolvă misterul. Chiar din contră, îl sporește. Acolo unde Joyce se dădea de ceasul morții să scrie o enciclopedie a umanului, Pinter simplifică la sânge. Nu e o ușurare că nu avem ce descifra la Pinter. E o mare povară, fiindcă - dacă e să ne luăm după el - trebuie să-l reconstruim. Concentrarea a fost și maxima preocupare a lui Eliot la vremea lui. El visa să îelimine poezia' (îcut out the poetry'), tot așa cum Pinter visează să reducă cele
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
nuvela aceasta pentru că mentalitatea oamenilor mi-o cere; se spune că scriu jurnal intim pentru că nu sînt în stare de creație. Deși în sinea mea, disprețuiesc aceste stupidități și mediocrități, totuși, ceva superficial din temperamentul meu se simte prost cu povara acestei judecăți în spinare. Nuvela va fi scrisă, tot la persoana întîia; trebuie să aibe ceva de poem; un lirism intens, o frază ritmată. Mai tîrziu. Am recitit versuri de Eminescu. Din ce în ce sînt mai sigur că trei
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]
-
romane reușite de dragoste, pare a se scufunda și el, împreună cu stilul și problematicele unui ciclu. 26 Iulie. Nevoia ca toate tristețile mele, nemulțumirile, plînsetele să fie semnificative. De aceea le scriu: cu speranța că sunt semnificative. Nu pot purta povara lor, umilința lor amară, existența lor pură. Trebuie să le aureolez, să le scriu, să sper că oamenii le vor citi, vor fi interesați, se vor regăsi etc... Iată de ce nu rezolv niciodată lucrurile, iată de ce nu merg în adîncul
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]
-
din Pirinei? cum ai putea găsi atâtea cuvinte câte suflete are vântul câte foșnete are iarba și glasuri pământul câte cântări are pasărea-n zori și pe-nnoptat? cum să găsești dintr-odată cuvinte pentru câte feluri există de a purta poverile-n spate sunt copii? sunt cartofi? sunt părinți? în câte feluri izbesc zmeiele pământul - de la violent la moderat...? cum să scrii un poem în această lume de piatră și soare, ființe frunzișuri unde toate s-au spus clipă de clipă
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12179_a_13504]