25,546 matches
-
proză pe care Daniel Tei le publica, la sfârșitul anilor '60, în revista Amfiteatru. Prin 1984 autorul ardelean a mai "recidivat" cu niște piese de teatru apărute la Deva, și cam atât. Acoperișul fără casă (Editura Semne, 2002) include 19 povestiri scurte (dintre care mai mult de jumătate nu au fost niciodată date la tipar) și cinci piese de teatru, de dimensiuni foarte reduse (unele simple "pretexte dramatice", așa cum le numește autorul). Entitatea care dă titlul volumului (Acoperișul fără casă) se
Aleea debutanților întârziați by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/14590_a_15915]
-
senin, superior, peste mulțime, începeam prin a-mi strecura cu abilitate IMPOSIBILUL printre degete". Atitudinea este ironică, ușor detașată, iar în final prevalează uneori optimismul: "Azi?!... Azi sunt mândru de opera mea, de rolul pe care l-am jucat." Unele povestiri sunt extrem de "candide", marcate fiind de naivitatea specifică anilor tinereții. în Metamorfoze soldații de plumb își trans- formă armele în "piane, târnăcoape sau cărți", într-o utopie pledând împotriva războiului. Aceeași idee apare și în Revolta, care surprinde momentul în
Aleea debutanților întârziați by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/14590_a_15915]
-
și în Revolta, care surprinde momentul în care o săgeată refuză să-și ucidă, în ultima secundă, ținta, tot atunci arcul vânătorului transformându-se într-o ramură de măslin. Nici optimismul, nici idealismul nu-l caracterizează totuși pe Daniel Tei. Povestirile sale sunt simple, în sensul că ele dezvoltă, într-un anumit context ficțional, o singură idee, însă nu sunt în nici un caz simplificante. Naivitatea" este una mimată, pe alocuri confundându-se chiar cu "ideea", cu problema în sine, pentru că ea
Aleea debutanților întârziați by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/14590_a_15915]
-
bărbatului: "Ai să vezi, îmi spune mereu, dacă nu-ți bagi mințile în cap, vai de pielea ta! Vrei s-o faci domnișoară, să te coconești? Lasă că o fac eu să nu mai fie domnișoară!" Bătaia are în această povestire o funcție importantă: o dată cu trezirea la conștiință a femeii socialiste, ea nu mai e vulnerabilă la bătăi. Ana era și ea salariată, își putea permite întreținerea copilului, însă era prizoniera mentalității înapoiate potrivit căreia femeia nu e întreagă fără bărbat
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
și regăsirii (trandafirul japonez și canarul din colivie sînt mesageri, punți între cele văzute și cele nevăzute). Evocarea eliberării din închisoare a tatălui și a reîntîlnirii, pendulează între amintiri: vestea eliberării față de ziua de după arestare, primele scrisori din libertate, reîntîlnirea, povestirile lui din închisoare, sentimentul din vis, mult mai tîrziu, că tatăl este iremediabil pierdut, vestea morții tatălui, regăsirea lor în Evanghelie și în scris, prin chiar cartea de față ("oare cînd scriu aici nu reiau gestul tatii de-atunci? Nu
Stabilitatea axiomelor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14620_a_15945]
-
Elvira Sorohan Ar fi pripit să se afirme că în proza lui Voiculescu nu există fantastic pentru că în povestirile sale nu se verifică definiția conceptului, provizorie și limitată ca putere de cuprindere, cum e orice definiție. Ceea ce se poate pune în discuție e sorgintea și în consecință coloratura fantasticului voiculescian, cum e articulat cu realul și cu ce noimă
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
fost cele în care au trăit un Voiculescu sau Márquez. Fantasticul își păstrează, finalmente, o mare doză de utopie întrucât imaginația subversivă întreține speranța. Dintr-o astfel de perspectivă devine posibilă lectura în palimpsest a uneia dintre cele mai misterioase povestiri scrise de Voiculescu la finele anului 1949, Ultimul berevoi. Data spune mult, de la sine, iar sub scenariul magic, cu întregul lui arsenal de mijloace, se descopăr, în scriere ascunsă, simboluri privind istoria adevărată. Mai Întâi, incitată de scrierea substantivului din
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
Roxana Sorescu. Ultimul berevoi e o proză simbolică al cărei sens subiacent se relevă, paradoxal de simplu și totuși încă netrimis la istoria anilor când a fost scrisă. Ce putea să semnifice, în 1949, debutul de-a dreptul apocaliptic al povestirii, decât amenințarea comunismului? Viziunea terifiantă se compune unitar din sintagme cu subînțeles, creatoare de atmosferă imposibilă, din care nu se poate ieși decât pe calea magiei, un fel de magia desperatorum, ca ultimă soluție: "plouase mult cu sânge", "vremurile veneau
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
simbolic era vizat pericolul aridizării, al pustiirii pământului natal. Un astfel de text, spre a i se pătrunde sensul ocazional, își revendică un cititor rafinat? Nu, ci numai unul inițiat asupra istoriei povestite sub camuflaj. Dar, desprinsă de evenimentele vizate, povestirea, cu aerul ei de vechime, poate avea o semnificație mai generală, de paradigmă, semnificantă pentru orice situație în care o colectivitate, primejduită în însăși existența ei, caută calea salvării. Aceasta este și trama povestirii lui Voiculescu. Cuprinși de deznădejde și
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
camuflaj. Dar, desprinsă de evenimentele vizate, povestirea, cu aerul ei de vechime, poate avea o semnificație mai generală, de paradigmă, semnificantă pentru orice situație în care o colectivitate, primejduită în însăși existența ei, caută calea salvării. Aceasta este și trama povestirii lui Voiculescu. Cuprinși de deznădejde și pesimism, cauzate de epuizarea mijloacelor folosite împotriva animalului invadator, ursul, oamenii apelează la berevoi, la mistica magiei, pentru că "trebuia altfel și altceva" spre a anula sursa răului. Solomonarul, ultimul dintr-o întreagă dinastie dispărută
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
stors de suferința credinței în utopia salvării numai prin tehnici magice, arde el însuși în incandescența finalului. Solomonarul se întruchipase din tăcerea răzvrătitului scriitor, coborând în arena ficțiunii, ca "ultimul mag", cum îl percepea doamna Cornelia Pillat. Scenariul simbolic al povestirii trebuie citit în subiacent, pentru că fantasticul nu e niciodată adus pe de-a-ntregul la vedere. E mai curând sugerat, aici vizând absurdul implicat în sacrificiul de sine, gest prometeic adaptat, din care tragicul nu este exclus. Dispariția magicianului confirmă adevărul
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
de-a lungul acestor țărmuri navighează arta. Limita exercită o ancestrală, atavică și indestructibilă forță de atracție. Ea cheamă spre risc, spre femeie, spre flăcări, spre artă." Nu aș dori să se înțeleagă, din numărul de rânduri rezervate poeziei, că povestirile lui I. Covaci ar fi inferioare din punct de vedere estetic. Nimic mai neadevărat. Aerul de parabolă, fraza scurtă, tăiată nervos, notația exactă, concisă, toate reușesc o bună sugestie a atmosferei. Poeziile sunt mai mult niște fotografii ale unei lumi
Un "pre-șaizecist" recuperat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14645_a_15970]
-
din fericire, cu încă două volume (apărute concomitent anul trecut) în ciuda a ceea ce s-a întâmplat cu Editura Minerva. Palia istorică este singura versiune românească a apocrifului bizantin răspândit mai întâi prin intermediar slav și reprezintă o vastă culegere de povestiri canonice și apocrife relative la Vechiul Testament (începând cu facerea lumii), legendele de tradiție iudaică și bizantină organizate în cicluri narative. Circulația lor largă în tot spațiul creștin a lăsat firesc urme în folclorul românesc și în iconografie, numeroase episoade fiind
Legende pentru toți by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14647_a_15972]
-
în primul volum, anchetat în cel de-al doilea. Acest irezistibil asalt asupra cititorului - prin care, în fond, acesta este ignorat în contondența și vâltoarea mărturisirii - pare a-și afla justificarea estetică într-o opțiune intimă a autorului: "Eu consider povestirea ca o formă fundamentală de expresie (și recepție) a spiritului uman." Ceea ce nu poate fi, desigur, o premisă suficientă pentru virulența în povestire a lui Nicolae Stroescu-Stînișoară, ci doar o circumstanță. M-aș opri, mai degrabă, la o altă idee
Vremurile autorilor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14646_a_15971]
-
și vâltoarea mărturisirii - pare a-și afla justificarea estetică într-o opțiune intimă a autorului: "Eu consider povestirea ca o formă fundamentală de expresie (și recepție) a spiritului uman." Ceea ce nu poate fi, desigur, o premisă suficientă pentru virulența în povestire a lui Nicolae Stroescu-Stînișoară, ci doar o circumstanță. M-aș opri, mai degrabă, la o altă idee a sa (din cuprinsul aceluiași interviu apărut în revista Dorul din Danemarca): "Pe plan personal, trebuie să-ți mărturisesc că, din cea mai
Vremurile autorilor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14646_a_15971]
-
Emil Palade, Zeletin are cu certitudine darul evocării, al sondărilor în trecut, al introspecțiilor care acced, nu de puține ori, la un nivel conceptual, deși pornesc de la o scânteie anecdotică (darul evocării, spuneam - mai mult chiar decât pe cel al povestirii). Mi-a reținut atenția îndeosebi imaginea unui Perpessicius încă solid legat de o fabuloasă Brăilă, precum și relația de caldă și discretă intimitate intelectuală cu Zeletin. Poate că ar fi fost preferabil ca volumul să fie mai mult dedicat unor evocări
Vremurile autorilor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14646_a_15971]
-
așteptarea cărții ce întîrzie - de ce? - să apară la Editura Paralela 45), cele două personaje eponime, deși au o acută conștiință literară, ies din tiparul legendei antice grecești fără însă a-și nega imaginea arhetipală. Fiecare din ele își are propria povestire care o cuprinde și pe a celuilalt, ajungîndu-se astfel la povestirea unei povestiri. Scriitorul sîrb resacralizează acest poem liric pe care îl transpune în epic printr-o tehnică inițiatică, apelînd la intertextualitate. Cele două personaje complementare și predestinate își urmăresc
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
cele două personaje eponime, deși au o acută conștiință literară, ies din tiparul legendei antice grecești fără însă a-și nega imaginea arhetipală. Fiecare din ele își are propria povestire care o cuprinde și pe a celuilalt, ajungîndu-se astfel la povestirea unei povestiri. Scriitorul sîrb resacralizează acest poem liric pe care îl transpune în epic printr-o tehnică inițiatică, apelînd la intertextualitate. Cele două personaje complementare și predestinate își urmăresc destinul dincolo de experiența temporală, trăindu-și "mitul" într-o realitate istoric-mitică
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
personaje eponime, deși au o acută conștiință literară, ies din tiparul legendei antice grecești fără însă a-și nega imaginea arhetipală. Fiecare din ele își are propria povestire care o cuprinde și pe a celuilalt, ajungîndu-se astfel la povestirea unei povestiri. Scriitorul sîrb resacralizează acest poem liric pe care îl transpune în epic printr-o tehnică inițiatică, apelînd la intertextualitate. Cele două personaje complementare și predestinate își urmăresc destinul dincolo de experiența temporală, trăindu-și "mitul" într-o realitate istoric-mitică. Romancierul tasmanian
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
cititor: "La început se deschid ochii, urechile și se închide gura." Și caii se împușcă, nu-i așa? lorin LĂzărescu e ceea ce s-ar putea numi un scriitor tînăr - a debutat în 2000, cu, după cum spune el, "un volum de povestiri bune, cu un titlu prost și o copertă oribilă", Cuiburi de vîsc. A devenit apoi redactor la revista ieșeană Timpul (din păcate, aproape fantomatică pentru bucureșteni), iar acum un roman al său e pe cale să apară la Editura Polirom. Între
Autopsie (Trafic de critică) by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14001_a_15326]
-
redactor la revista ieșeană Timpul (din păcate, aproape fantomatică pentru bucureșteni), iar acum un roman al său e pe cale să apară la Editura Polirom. Între timp însă, Editura LiterNet i-a publicat un volum - sau, mai curînd, un volumaș - de povestiri: Șase moduri de a-ți aminti un cal sau șase povestiri (Pulp Fiction, Poveste de Crăciun, Povestea chiriașului grăbit, Șase moduri de a-ți aminti un cal, Poveste de duminică, Puterea obișnuinței), notații, unele fascinante, în care o lume frustră
Autopsie (Trafic de critică) by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14001_a_15326]
-
iar acum un roman al său e pe cale să apară la Editura Polirom. Între timp însă, Editura LiterNet i-a publicat un volum - sau, mai curînd, un volumaș - de povestiri: Șase moduri de a-ți aminti un cal sau șase povestiri (Pulp Fiction, Poveste de Crăciun, Povestea chiriașului grăbit, Șase moduri de a-ți aminti un cal, Poveste de duminică, Puterea obișnuinței), notații, unele fascinante, în care o lume frustră, lumea "de la Podu Iloaiei", devine, sub ochiul cu vocație cinematografică a
Autopsie (Trafic de critică) by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14001_a_15326]
-
precădere exploziva, exuberanta și de atunci mereu în vogă proză detectivistică. Din tot acest amalgam care este pulp fiction-ul, Florin Lăzărescu exact asta alege - amalgamul, fragmentarul, plus, mai ales, tăietura cinematografică á la Tarantino. Naratorul lui e, nu numai în povestirea Pulp Fiction, un voyeur-ist cu camera de filmat pe umăr, de preferință invizibil, dar și întrupat și intextualizat în autorul-narator-martor, care-și ia drept complice inocentul cititor. Nu originalitatea abodării trebuie căutată aici (deși, sau pentru că, scriitorul stăpînește bine un
Autopsie (Trafic de critică) by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14001_a_15326]
-
de zile mari, la domnul Bichescu, unde așteaptă deja un număr considerabil de devotați, se transformă într-o autentică procesiune, un imn către zeu și slujitorul său, depanatorul TV. Iar titlul nu e o inducere în eroare, arhi-personajul celor Șase povestiri e calul, calul care mănîncă portocale, calul ucis pe șina de cale ferată, care-i apare continuu în vis bețivului lui stăpîn, vecin de salon (de spital) cu naratorul nostru-scriitor. Care, în pasă creatoare, aproape a făcut din cititor "calul
Autopsie (Trafic de critică) by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14001_a_15326]
-
în cele din urmă, a fost determinat de citirea caietelor-program. Inițial am crezut că sînt reproduse pasaje din compunerile, nereușite, ale unor elevi din cursul gimnazial: "August Strindberg, marele scriitor suedez, a scris peste 60 de piese de teatru, romane, povestiri, de un interes considerabil. Opera lui a fost o adevărată glorie și o mare avuție a poporului suedez, înălțînd Suedia în literatura universală pe un loc pe care nu-l avusese niciodată. Piesa are doar trei personaje: domnișoara Iulia fiica
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]