165 matches
-
propriu-ziși (care semnifică implicit și se referă la o atmosferă, o filosofie, un sentiment, o trăsătură a personalității), informanții oferă informații explicite despre timpul și spațiul reprezentat. ¶Barthes 1975. inserție [embedding]. O combinație de SECVENȚE narative (relatate de aceeași INSTANȚĂ POVESTITOARE sau de diverse altele), astfel încît o secvență e inserată (așezată în interiorul) alteia. S-ar putea spune că o narațiune ca "Ioana era fericită, și Suzana era nefericită; apoi Suzana a întîlnit-o pe Flora și trăi fericită; apoi Ioana l-
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
insolitare [defamiliarization/ostranenie]. Înstrăinarea familiarului prin respingerea modurilor de percepere automatizate, ținînd de obișnuință. Pentru Șklovski și formaliștii ruși, insolitarea (ostranenie) surprinde scopul artei (literare): promovarea conștiinței de sine. ¶Lemon, Reis 1965; Shklovsky 1965a [1972] [1983].Vezi și ALGEBRIZARE. instanță povestitoare [narrating instance]. Actul de a relata o serie de situații și evenimente și, prin extensie, contextul spațio-temporal (inclusiv NARATORUL și NARATARUL) al actului. Pot exista mai multe instanțe povestitoare distincte într-o singură narațiune, fiecare implicînd același narator (Nodul de
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Lemon, Reis 1965; Shklovsky 1965a [1972] [1983].Vezi și ALGEBRIZARE. instanță povestitoare [narrating instance]. Actul de a relata o serie de situații și evenimente și, prin extensie, contextul spațio-temporal (inclusiv NARATORUL și NARATARUL) al actului. Pot exista mai multe instanțe povestitoare distincte într-o singură narațiune, fiecare implicînd același narator (Nodul de vipere, Jurnalul unui om de prisos), sau unul diferit (Manon Lescaut). ¶Genette 1980, 1983. Vezi și NARAȚIUNE PRIMARĂ, VOCE. intelect [dianoia]. Vezi JUDECATĂ. ¶Aristotle 1968 [1965]. inteligență centrală [central
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Dealuri ca elefanți albi), ea apare uneori cu deosebită claritate (de ex., în cazul unei narațiuni unde naratarul este și personaj: Isa din Nodul de vipere). ¶Genette 1980, 1983; Mosher 1980; Piwowarczyk 1976; Prince 1980, 1982. Vezi și DISTANȚĂ, INSTANȚĂ POVESTITOARE, PERSOANĂ. narativică [narrativics]. NARATOLOGIE. ¶Termenul, introdus de Ihwe, n-a devenit foarte popular. Unii cercetători ai narațiunii despart cîteodată narativica de naratologie: prima dezvoltă modele sau gramatici explicînd (structura) narațiunii; cea de-a doua folosește aceste modele sau gramatici pentru
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
1972a], 1981. narație anterioară [anterior narration]. O NARAȚIE care precede în timp situațiile și evenimentele narate; o NARARE PREALABILĂ. Narația anterioară este caracteristică pentru NARAȚIUNEA PREVIZIBILĂ. ¶Prince 1982. narație intercalată [intercalated narration]. Un tip de NARAȚIE prin care o INSTANȚĂ POVESTITOARE este situată temporal între două momente ale ACȚIUNII; o NARARE INSERATĂ. Narația intercalată caracterizează narațiunile epistolare (Pamela) și narațiunile-jurnal (Jurnalul unui preot de țară). ¶Genette 1980; Prince 1982. narație intermitentă [interspersed narration]. Vezi NARAȚIE INTERCALATĂ. ¶Lanser 1981. narație mediată [mediated
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
NARAȚIA precede NARATUL în timp; o narațiune caracterizată de NARAȚIE ANTERIOARĂ: "Ai să-l omori pe tatăl tău și ai să te însori cu mama ta". ¶Genette 1980; Todorov 1969 [1972b]. narațiune primară [primary narrative]. O narațiune a cărei INSTANȚĂ POVESTITOARE introduce una sau mai multe instanțe naratoare, cîtă vreme ea nu este introdusă de una din acestea: în Manon Lescaut de exemplu, narațiunea domnului de Renoncourt este primară, în timp ce narațiunea lui Des Grieux este "secundară". Desigur, o narațiune primară nu
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
și PERSONAJULUI CĂUTAT de la Propp) este reprezentarea obiectului dorit și orientează acțiunea LEULUI. ¶Scholes 1974; Souriau 1950. Vezi și ACTANT. spațiu [space]. Locul sau locurile în care au loc situațiile și evenimentele reprezentate (MEDIUL ÎNCONJURĂTOR, spațiul istoriei) și INSTANȚA (INSTANȚELE) POVESTITOARE. Deși este posibil de narat fără referință la spațiul povestirii, spațiul instanței narative sau relațiile dintre ele ("Ion a mîncat; apoi se culcă"), spațiul poate juca un rol important în narațiune; iar trăsăturile sau legăturile între locurile mai sus-menționate pot
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
sau altul: Dealuri ca elefanți albi). ¶Genette 1980; Pouillon 1946; Prince 1982; Todorov 1981. Vezi și ASPECT. viziune dublă [double vision]. Vezi FOCALIZARE DUBLĂ. ¶Rogers 1965. voce [voice]. Setul de semne care îl caracterizează pe NARATOR și, mai general, INSTANȚA POVESTITOARE și care guvernează relațiile dintre NARARE și textul narativ, ca și între narare și NARAT. Vocea are o mai mare extensiune decît PERSOANA și, cu toate că este adesea confundată sau amestecată cu PUNCTUL DE VEDERE, ar trebui diferențiată de acesta: cel
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
șeherezada își salvase prin puterea lui dicere viața, eroii lui Giovanni Boccaccio salvează o întreagă lume. O carte nu este în ultimă instanță decât un strigăt disperat și o nevoie acerbă de supraviețuire. Dacă analizăm structura povestirilor, remarcăm faptul că povestitoarele stăpânesc retorica, cunosc tehnica discursului. Fiecare naratoare se adresează auditoriului cu o formulă plină de eleganță și de politețe. Urmează apoi o captatio benevoletiae, prin anunțarea unui adevăr cu caracter general (de multe ori o maximă sau un proverb, în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
dimpotrivă, sunt victimele inculturii și ale ignoranței. Văduva, al cărei nume nu este amintit, din relatarea lui Filostrato (II, 2) este o amfitrioană desăvârșită, cunoaște foarte bine protocolul unei mese precum și pe cel al adresării curtenitoare. Filostrato apreciază, alături de tinerele povestitoare, arta elocinței: „e mare lucru să știi vorbi frumos cu orișice prilej, dar eu socot că-i și mai bine să știi vorbi astfel atunci când împrejurările o cer.” 230. Eroina sa, madonna Filippa (VI, 7), se salvează de la condamnarea la
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
scrise de curtezane sunt destul de rare. Cele scrise de doamna de La Guette constitue o mărturie importantă asupra vieții cotidiene din timpul Războiului de 30 de ani. Umorul său inimitabil, memoria vizuală uimitoare și limbajul utilizat fac din ea o mare povestitoare. Textele sale apocrife sunt o adevărată revelație pe plan istoric si literar. Curtezanele cele mai cunoscute ale lui Ludovic al XIV-lea sunt domnișoara de La Vallière, marchiza de Montespan, și, desigur, viitoarea soție secretă a regelui: marchiza de Maintenon. Pentru
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
psihologic, socio-cultu ral, antropologic etc. traduce o criză de identitate societală și indivi duală. E cazul particular al romanul francofon libanez, mai precis, al celui care se conjugă la feminin, căci, de la Seherazada încoace, știm că femeile arabe sunt minunate povestitoare (vezi Ezza Agha Malak, Vénus Khoury Ghata, Mona Latif Ghattas și multe altele). Iată un exemplu aproape perfect de situație în care francofonia asigură femeii care scrie un spațiu vital și un plămîn pentru a respira. Un loc ce îi
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
populare românești (I-III, 1994). În manuscris au rămas Catalogul tipologic al legendelor populare românești. Index tipologic și bibliografic bilingv (româno-francez) și Catalogul tipologic al poveștilor cu animale cu formule. SCRIERI: Principiile clasificării legendelor populare romînești, REF, 1966, 3; O povestitoare din Hațeg. Fantezie și realitate în basmele și viața povestitoarei Sânziana Ilona, în Studii de folclor și literatură, București, 1967, 191-245; Quelques remarques sur la typologie des légendes populaires, în Aspekte der Volksprosaforschungen in Romänien, București, 1969. Culegeri: Legende populare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285884_a_287213]
-
tipologic al legendelor populare românești. Index tipologic și bibliografic bilingv (româno-francez) și Catalogul tipologic al poveștilor cu animale cu formule. SCRIERI: Principiile clasificării legendelor populare romînești, REF, 1966, 3; O povestitoare din Hațeg. Fantezie și realitate în basmele și viața povestitoarei Sânziana Ilona, în Studii de folclor și literatură, București, 1967, 191-245; Quelques remarques sur la typologie des légendes populaires, în Aspekte der Volksprosaforschungen in Romänien, București, 1969. Culegeri: Legende populare românești. Legende istorice, București, 1970; Legende geografice românești, București, 1974
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285884_a_287213]
-
un răspuns original și o rezolvare practică în cartea Folclorul. Ce facem cu el? (2001), în care nevoia de ordine și clasificare a documentelor de arhivă este exemplificată sugestiv prin publicarea unui amplu interviu luat de Vasile Tudor Crețu unei povestitoare din Banat. Textul prezintă o „experiență trăită”, relevantă pentru „felul în care omul comunității tradiționale se raportează la propria sa comunitate culturală”. Cercetare de caz, studiul este totodată și o încercare de abordare diferită a folclorului, de redefinire a lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287423_a_288752]