406 matches
-
de plecare. Dar, când tata pornește motorul, Sorin și Sorina sar ca arși: Noi am uitat ceva acasă. Mai stai puțin și dă-ne cheia să mergem până sus. Merg și eu cu voi, nu care cumva să faceți vreo poznă, spune tata și scoate cheia din contactul motorului. Au ajuns sus. Când ușa apartamentului s-a deschis, copiii s-au năpustit ca o furtună în balcon; acolo aveau pregătite trei pungi de plastic. Ce aveți acolo? Secret, tăticule. Sorin și
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
-i spună și bunicului tărășenia. Altfel, ar putea fi prăpăd! Ah, de-ar ajunge mai repede! Să nu se întâmple ceva rău! Bunicule, bunicule! Ce-i? de ce alergați așa? Vino să-ți arătăm ceva! Dar repede! Iar ați făcut vreo poznă? Mă miram eu să fie altfel. Nu, bunicule, n-am făcut nimic rău. Dar e ceva foarte serios, zice Sorina. Și foarte grav! întărește Sorin. Nu mai spuneți! face bunicul cu o prefăcută nedumerire. Ia să vedem noi, ce-o
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
sâsâitul ușii autocarului care se deschide. — Hai, mișcă-ți fundul Înăuntru, se aștepta să-l audă pe Moff spunând. Iar atunci Harry s-ar arunca asupra pieptului prietenului său Împărțindu-i pumni În joacă. Dar speranțele lui de a retrăi poznele copilăriei se risipiră odată cu luminile roșii de la spatele autocarului, care se făcură din ce În ce mai mici până când dispărură complet În beznă și odată cu ele și drumul. La naiba! Își spuse Harry. Și-acum ce mă fac? Și parcă răspunzându-i la Întrebare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
decât locul acela, nu mai știa unde să mă ducă. Este foarte timid - timiditatea la astfel de oameni apare grotescă, nu mai păstrează nimic din prospețimea ei - cu toate laudele lui și povestirile prin care pretinde că a făcut toate poznele din lume. (Ioana arătând că-i cunoaște caracterul și sugerîndu-mi intimitatea lor!) Mă ducea pe o mulțime de străzi necunoscute, pretinzând că cunoaște o adresă sigură și discretă, dar, de fapt, ca să mai amâne. Eram ostenită, disperată, iar el în fața
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nu mai fii supărat. - Da, ai dreptate... Mulțumesc. Da, dar ții minte că ți-am mai spus un sfat bun? - Care? Când îți face cineva un rău mic, să nu-i faci și tu la fel. Dacă îți face o poznă mare, atunci să îi faci și tu ceva. Dar ca să știi dacă e o poznă mare sau una mică, să mă întrebi pe mine înainte, și îți spun eu, te sfătuiesc eu ce să faci. Că tu nu știi... - Ei
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
mai spus un sfat bun? - Care? Când îți face cineva un rău mic, să nu-i faci și tu la fel. Dacă îți face o poznă mare, atunci să îi faci și tu ceva. Dar ca să știi dacă e o poznă mare sau una mică, să mă întrebi pe mine înainte, și îți spun eu, te sfătuiesc eu ce să faci. Că tu nu știi... - Ei, dar tu nu ești băiatul meu, ești prietenul meu... Sunt copilul tău înțelept. 5 ani
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
ușor într-un gest de tandrețe de care nu-l credeam în stare. Era un om bun, dar ceva îl cătrănise de mult și nu mai reușea să-și revină. Răsuflă adânc, apoi mă luă prietenește pe după gât. Făcusem o poznă că uitasem să spun unde plec. Era o regulă printre ciobani să se știe de fiecare unde e dus și ce face, dar eu eram încă necopt și nu mă deprindeam cu toate deodată. Am ieșit din pădure cărând după
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
mai aducea deloc aminte de întâmplările ce povestise badea Toma Orășanu. S-a întors la Prelunci în ziua de 30, după amiază. A început să-i bată inima, văzând căruța acasă. S-a temut să nu se fi întâmplat vreo poznă. S-a temut poate să nu cugete prea mult asupra unor împrejurări nouă, pe care mai curând dorea să le lase nedeslușite. S-a abătut pe la grajd și a văzut pe Șarg liniștit: a întors spre el botul și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de-a lui, de dirigenție.) Tot atunci avea obiceiul să cerceteze condica, unde erau notați elevii așa-ziși turbulenți sau recalcitranți. Făcea morală și pedepsea: fie scăzând nota respectivului la purtare, fie dîndu-i arest duminica, după toane și împrejurări. Nu știu ce poznă făcuse Marinescu Gheorghe ― mi se pare că venise fără număr ― și Crăcăneî o poftise pe maică-sa la ora de dirigenție, ca să stea de vorba cu ea, așa după cum era obiceiul. De-abia terminase de făcut apelul și-și mângâia
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
i-am spus-o... și el mi-a spus să ți-o spun și ție și să-i scrii pe un bilet dacă ți-a plăcut! ― Să-i scriu dacă mi-a plăcut? Hm! Aici nu-i lucru curat! Cine știe ce poznă ăi mai fi făcut, neisprăvitule! Hai, spune-mi anecdota! I-am spus-o cu reticențe obositoare. Baia a răsunat deodată de două palme zdravene! ― Asta ți-ai găsit tu să-i povestești lui Cră... hm... profesorului, secătură? Ieși afară și
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
țipă el. Nu-mi pot face experiențele din cauza dumitale... Stai jos... sau ieși afară!... Pentru că sînteți necuviincioși, citiți experiența din carte! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Chiar dacă eram liniștiți și-l lăsam să-și predea lecțiile nesupărat, că n-aveam nici noi chef întotdeauna de pozne, Chimistul nostru făcea ce făcea și găsea câte un motiv binecuvântat ca să ne spună: "Luați mai departe cutare lecție, întrucît experiența, n-a reușit, nu reușește sau nu poate să reușească, din cutare cauză!" Preparatele pentru experiențe i le pregătea
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
râs prea de tot, Zănescu își ia poziția și o pornește voinicește înot spre debarcader, în hohotele noastre și mai ales în hazul nemaipomenit al fetelor, foarte satisfăcute de această întîmplare, parcă de ele comandată! Multe și nenumărate au fost poznele făcute în Cișmigiu. Într-o oră de Trigonometrie, ne-am strâns mai mulți la "Buturugă" ― un mic bufet ― să luăm ceva: mai puțin după pofta inimii și mai mult după posibilitățile financiare ale fiecăruia. Unii, mai cu dare de mână
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
în mintea mea ca până atunci sinus și cosinus, cotangente și cosecante. Stoicescu m-a frecat și, contrariu celorlalți profesori, când procedau la fel cu vreun elev, mi-a spus satisfăcut: ― Îmi pare bine că nu te ții numai de pozne și de imitații. Văd că te preocupă întrucîtva și Trigonometria. Îți dau 7! A doua zi aveam Germana. Fischer a venit mai devreme ca de obicei și, fără să se prefacă cel puțin, așa, de ochii noștri, că mă caută
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
doar tatăl lui Hercule se cheamă că am fost, nu?! ― îmi trebuia o duzină de pumni de zeițe... și acelea de categoria grea! CAPITOLUL X GLUME... GLUME... GLUME... Cel mai mare farmec al vieții noastre școlărești îl constituiau șotiile și poznele pe care le făceam. Singurii profesori la care n-a îndrăznit nimeni să facă nici o șotie niciodată au fost: Barosanul și Atila. Încolo n-a existat dascăl să ne predea în cursul superior și care să fi fost scutit de
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
care le făceam. Singurii profesori la care n-a îndrăznit nimeni să facă nici o șotie niciodată au fost: Barosanul și Atila. Încolo n-a existat dascăl să ne predea în cursul superior și care să fi fost scutit de vreo poznă. Multe și felurite au fost glumele și micile noastre năzbâtii, dar cele mai multe le făceam sub aspectul naivității, și mulți profesori ne credeau chiar prostănaci de-a binelea, pe când realitatea nu era tocmai așa! Odată, în clasa a VI-a. la
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Carte știam noi, dar grija cea mare era să nu fim întîmpinați cu ostilitate. Împreună cu noi dădeau examen particular de clasa a VIII-a modernă, vreo patruzeci de băieți și fete la un loc, elevii particulari obișnuiți ai seminarului. ― Uite poznă, zisei eu, s-a brodit și bine și rău cu fetișcanele astea, fraților... ― De ce, mă? ― Păi... bine e pentru că, de, mai schimbă atmosfera, dau o notă de veselie... de poezie; și rău că, după câte am văzut, ele știu carte
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
relatarea cam dezlânată a Mălinei am înțeles că educatoarea a certat-o pentru că la lecția de pictură a răsturnat recipientul cu apă folosit la diluarea acuarelelor, pe husa măsuței. - Dar și maică-ta și bunică-ta te ceartă când faci pozne. Ce, din cauza asta nu le mai iubești? am întrebat-o eu. Bine, dacă tu nu vrei să mergi la grădiniță, noi nu te obligăm. O să stai acasă iar când vei merge la școală toți copiii care au mers zi de
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
și tu, ca omul, bășica, scoteai pe tulumbă clăbuci și spumă, iar dacă adia un pic vântul, se Înălțau către soare borboloci scăldați În culori de curcubeu, rotindu-se În văzduh ca Într-un șăgalnic zbor de Îngerași puși pe pozne. Ți-a plăcut imaginea? Un suflet poetic ca al tău ar trebui să se desfete cu ea... Într-una din verile alea cu bere și detergent la găleată i-am terminat mamei un strat de flori la care ținea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
zilnic, dacă Venera ar fi locuit în casa Cușa. Virtuoasa Venera păru copleșită și incomodată de evocarea trecutului, așa că profesorul schimbă subiectul. Începu să livreze amănunte despre tot ce i se întâmpla în zilele când nu se vedeau. Istorisea, vivace, poznele hazlii și vinovate petrecute la hotelul TRANZIT, explica felul cum împărțea vecinul Gafton cotele de întreținere și lumina între locatarii apartamentului, povestea despre Gina Puișor și temperamentul ei periculos, aducea ultimele glume despre prețiosul Bâlbâit și despre suverana sa nevastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fi zis că vrei să te ții de partea legii până la sfârșitul zilelor. — Am încercat. Nouă ani nesfârșiți am încercat, dar n-ajută. Înăuntrul meu e un drăcușor și, dacă nu-i dau drumul să mai facă și câte-o poznă din când în când, viața devine mult prea monotonă. Nu pot să sufăr să fiu morocănos și plictisit. Eu sunt un entuziast și, cu cât devine existența mai primejdioasă, cu atât mă simt mai bine. Unii își joacă banii la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
-și misterios tonul), să vii la școală cu mama și cu tata, altfel nu mai ai ce să cauți în școală! Cum Zina n-avea nici mamă, nici tată, asta însemna clar ex-ma-tri-culare. Vreo săptămână a mai reușit să ascundă pozna de Țârțâc, pleca dimineață cum s-ar fi dus la școală, hoinărea prin oraș, venea seara acasă ruptă de oboseală - până la urmă a trebuit să-i spună. Cum, fă, s-a burzuluit Țârțâc, să spui tu că România seamănă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
-te la ei, dom’ țător’, numai la ce vedem noi, În sate; cine-s preceptorii? Cine jăndarii? Cine slujbașii mai măricei, cu lefuri mari, de trimăși În colònii? Neghina, pleava, drojdia, scursura de la ei din Regat! Care cum face o poznă la ei, pentru care ar trebui să Înfunde pușcăria - pașol na Rumânskii Sibir! În loc să-i vâre la ocnă, la ei, de răi, ni-i trimete nouă, de buni, oameni buni! Da’ ci-i pământu nostru al Moldovei, dom’țători: groapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
sunt orfănel. Până acum, auzeam: «Băietu’ lu’ domțători’, săracu...» - săracu era și domțători, fiindcă Îl ridicaseră Rușii, dar și eu, băietu lu’ domțători’, rămas orfănel de tată - săracu. Până acum, lumea mă căinase, mă alintase, mă dezmierdase; Îmi iertase toate poznele, toate năzbâtiile; nevestele și fetele mă șezuseră, spunându-mi să nu care cumva să spun ceva-cuiva, că nu se cade să spui că te uiți În sus, ca să intri-n rai pe la jos, iar dacă vreun străin nu știa cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
lăsat sacul pe podea și a dat să mă mângâie. Când tații fac asta, se recomandă prudență. Mâna lor se rotește prin aer, o vezi venind și niciodată nu știi cât de tare va fi plesnitura. După caz, adică după ce poznă ai făcut, uneori fața ta are o forță de atracție mult mai mare. Atunci urmează o plesnitură zdravănă și obrazul îți dogorește. În clipa aceea, Pietro a aruncat întrebarea cu care obișnuia să mă necăjească: „Ei, voinicule, pe când nunta?” Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
sperieți tot Evul Mediu. Într-o zi, spre sfârșitul anului școlar, tata a intrat în clasă. I-a șoptit ceva la ureche profesorului, după care eu am avut voie să plec de la oră. Mă îngrijorasem întrucâtva, întrebându-mă oare ce poznă făcusem, dar am observat numaidecât că tata era foarte bine dispus. Pe stradă mi-a atras imediat atenția un automobil de teren cu număr de Italia: ROMA. Atunci totul mi-a devenit clar și în același moment s-au ivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]