312 matches
-
-ți dau răspuns De ce-mi ești dragă; Ca să-ți răspund n-ar fi deajuns O viață-ntreagă. E poate adâncul castaniu Lucind sub gene? E zâmbetul pe care-l știu De-atâta vreme? Sau poate-ntâiul fir de-argint Poznaș, mă cheamă? Copilărescul tău alint, Soție-mamă? Sau pasul tău ocrotitor Topit în spume, Când versuri noi se-ncearcă-n zbor Să iasă-n lume? Sau lung simțite despărțiri - ca-ntăia oarăSlujind obșteștii fericiri Din zori în seară? Nu mă-ntreba să
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
decide care este interpreatrea cea mai potrivită. Maimuță Mai mult decât orice alt animal, maimuța intervine în vis ca o caricatură a ființei umane. Exprimă mișcarea regresivă, percepută de cel ce visează, privindu-l în mod direct sau pe altcineva. Poznașă și răutăcioasă, maimuța își bate joc de temerile, uneltirile, dorințele subiectului sau ale mediului său înconjurător. În plus, mai ales în Orient, maimuța simbolizează agilitatea mentalului. La fel cum animalul sare de pe o creangă pe alta, spiritul trece de la o
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
Când copilul este educat cu privire la curățenie, în stadiul anal (de la unu la trei ani) se constituie primatul funcției excretoare ca activitate generatoare de plăcere. Dispunând de materiile sale fecale, copilul dispune de lume. Freud insistă în această privință asupra comportamentului poznaș al copilului care refuză olița, păstrându-și scaunul și arătând prin asta că își va goli intestinele când va avea chef. Astfel, dispune de un mijloc de presiune asupra celor din jur. Își poate recompensa mama, tatăl, educatorii atunci când vrea
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
eșapament. După ce am ieșit din mașină, a deschis portbagajul și s-a apucat să-mi ducă geamantanul spre casă. Dar la jumătatea drumului s-a oprit. ― Auzi, frățioare? spuse el. Poți să ți-l cari și singur. Avea un zâmbet poznaș. Se vedea că-l distrează schimbarea de paradigmă. Aborda metamorfoza mea ca pe o problemă de logică, de genul celor de la sfârșitul revistelor lui de science fiction. ― Să nu exagerăm, i-am răspuns. Poți să-mi cari geamantanul de câte ori poftești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Merseră unul lângă celălalt, umăr la umăr. Când Diana l-a luat de braț, Ben a rezistat instinctului de a tresări. La naiba, se gândi el. La naiba. Când ajunseră la ușă, Diana se întoarse spre el cu un zâmbet poznaș pe buze. ― Și acum ce zici de un pahar înainte de culcare? spuse ea. Ben se rugă în gând. Dacă mă ajuți acum, Doamne, promit să merg la biserică. Auzi imediat un zgomot de motor, iar când se întoarse văzu lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
o scoți, atunci, la capăt? În afară de bătaie, zău că altă metodă nu mai există! Dacă mai spui o dată prostiile astea să știi că... Ce să știu că ? - încearcă s-o irite Sorin. Chiar, ce are să se întâmple dacă?... Un gând poznaș își face, deodată, loc în mintea fetiței: ...să știi că am să chem broscuța de la lift, să te muște. Care broscuță? În lift nu-i nici o broscuță. Că, am văzut eu, azi dimineață, niște mecanici - așa spunea tăticul că-i
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
de soare și de cânt, s-adoarmă cât mai curând. „Oare, micii mei năzdrăvani ce fac?” se ntrabă bunica și privește, iarăși, mai cu atenție spre pătucurile unde Sorin și Sorina stau cu ochii închiși. Mulțumită, bunica zâmbește. „Moș Ene, poznașul, și-a făcut și astăzi datoria”, își spune-n gând. Vrea, apoi, să așeze mai bine păturile peste cei doi nepoței. Dar, ce să fie asta? Sorin și Sorina chicotesc, nici vorbă de somn. Hm! M-ați păcălit, hoțomanilor! Face
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Vă cam obrăzniciți, dragii mei! Hai, bunică, te rugăm! Spune-ne povestea fântânii cu sălcii de la marginea satului, zice Sorina. Că am auzit de la copiii satului că fântâna acesta are o poveste a ei! Și ce v-au mai spus poznașii aceia? Nu cumva au început ei a depăna firul poveștii? îi iscodește bunica. Păi, crezi matale că de povești avem noi timp? Cine să se joace în locul nostru? face Sorin. Bine. Ascultați-mă cu atenție! Se spune că, demult, tare
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
gură de copil are acum, în dreptul ei câte un deget arătător ridicat ușor: sssst! toată lumea închide ca la comandă, ochii, dacă cineva intră, ei, cei mici, dorm cu toții. Stau așa câteva clipe. Apoi, unul câte unul, se „trezesc”. Un zâmbet poznaș le apare în colțul buzelor: cine ar putea să creadă în „somnul” lor? Căci unii se aflau pe scaune, alții pe canapele, unii jos pe covor, iar alții chiar pe pervazul ferestrei... În paturile lor nu se aflau decât Sorin
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
această întrebare. Sau, poate, nici n-a vrut. În loc de răspuns, i-a îmbrățișat și i-a sărutat pe toți. Apoi, soarele care, după cum se știe, are obiceiul să nu lipsească de la nici o bucurie, mare sau mică, râde și, cu razele poznașe și vesele, mângâie obrajii copiilor și al bunicii și alungă orice lacrimă. Sorin, cel mai mic nepoțel al bunicilor privește la maldărul de cadouri pe care buna le așază peste tot. Clipind din ochi ștrengărește, băiatul întrebă: Ei, bunică, ce
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Ți-e mai mare dragul să-i privești! O să plouă? întreabă bunicul. Cred că nu! își răspunde tot el. Știu și eu? zice bunica. „N-o să plouă! șoptesc, din crengile lor, nepoțeii din livadă. Nu vedeți cum ne gâdilă crengile poznașul ăsta de vânt? Hi, hi, hi!” A fost tare cald azi! zice bunica. Da, a fost zăpușeală mare. Nici acuma n-a trecut de tot. Mie mi s-a făcut cam sete. Mă duc să scot o cană de apă
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
care poposise pe obrajii ei. Așa-i bine. Înseamnă că găinușa o să fie tare bucuroasă. Ea te-a văzut când plângeai și-a vrut să-ți facă un dar, ca să te îmbuneze. Și să te facă să zâmbești iarăși! Lacrimi poznașe Ori de câte ori se duc la țară, Sorin și Sorina se bucură tare mult. Se reîntâlnesc acolo cu dragii lor prieteni: Cuțulache și Motănel, cu Puiu - cocoșelul și cu multe alte vietăți aflătoare în ograda bunicilor. Și câinele și pisicul, gânsacul și
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
lăsat. De ce ați plâns când ne-ați văzut aici? Vă e frică să nu facem vreo boroboață prin ogradă? Nu vă temeți! De data asta o să fim mai cuminți ca înainte. N-am plâns! Se apără bunicul. Doar o lacrimă poznașă a apărut așa, din senin, pe obraji. Probabil din cauza vântului... ...Sau din cauza cepei. Că v-am pregătit ceva tare bun la bucătărie. Hai, toată lumea în curte, că nu se face să stați la poartă. Și, pe urmă, la masă! spune
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
a spus nimic? Parcă nu. Băiețelul aruncă o privire către cana abia golită. În ea nu-i nimic, în afară de urme de lapte și de cacao. Măi, să fie! Atunci, unde să fi pus el... La tata? La mama? Un zâmbet poznaș chipu-i luminează. Când or găsi ce-or găsi în cănile lor, ce-o să mai iasă! Deodată, bându-și laptele, băiatul simte că ceva îi lovește nasul și buzele. Se uită mai bine. Ce-i asta? Un tub cu leucoplast
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
de-o seamă cu ei se jucau de-a plăieșii sau de-a acrobații, de-a aviatorii și artiștii; erau până și temerari căpitani de vas, curajoși cosmonauți ori - de ce nu? - medici cu mâini pricepute și minte ageră. Văzând că poznașii lui n-au de gând să se ntoarcă acasă și, mai ales, pentru că furtuna amenința să vină, bunicul a pornit într-acolo unde se auzea larma cea mai mare. Alături de el, plecaseră nenumărați alți bunici, bunicuțe, părinți ori frați mai
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
cu lăbuța o mânecă, un ciucur sau un cordon. Văzând atâta obrăznicie, buna se supără foc. Ia un băț mai mare, cu gând să-i dea vreo două cu el. Dar, pas de-l prinde! Atunci, ea înalță frânghia, așa că poznașul nu mai ajunge la rufe și doar așa le lasă în pace. Nemaigăsind altceva de făcut, Motănel se duce până la cotețul lui Cuțulache. „Stăpânul casei” nu-i acolo. Unde să fie oare? Simte că-i e drag acest animal, mult
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
și Sorina au primit câte-o felie de cozonac cu stafide. Motănel a fost servit cu de toate. Până și cozonac i-au dat. Fără stafide, firește, că el nu știe ce s alea și ce gust minunat au!... Apoi, poznașul s-a dus pe cuptor și în curând a adormit. Bunică, ce se aude? De unde vine zgomotul ăsta? Parcă ar fi un ferăstrău! spune Sorina. E Țâncul nostru, toarce! Cum așa! Dar toarce, adică sfârâie prin somn precum un fus
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
fi trebuind ceva. Ce altceva să le mai trebuiască?! Iarbă știu că au destulă! zice Sorina. Chiar dacă-i așa! Acum, în miezul zilei, câte nu se pot întâmpla! Mai ales că vițeii și mieii sunt ca niște copii neajutorați, dar poznași foarte. Nu-i pot lăsa doar în grija mamelor lor. Da’ știi, bunicule, am vrea să mergem și noi. Ne iei? Știu și eu?! Drumul până acolo nu e așa de scurt... stă în cumpănă bunelul. Dar eu am mai
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
foarte cald, le răspunde Sorina. Acum, la amiză, chiar că e ca într-un cuptor. Parcă ar fi iulie, nu început de primăvară”. Iar tu ai rămas aici, unde soarele nu dogorește cu atâta putere. E drept, câte o rază poznașă se mai furișează printre crengile și frunzele noastre. Uite, chiar acum, una îți mângâie fața, și ochii, și nasul...” șușotesc mai departe prietenii mândri și înverziți ai fetei. Apoi crengile lor se mișcă mai cu putere. Parcă ar vrea să
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Sigur, sigur!” Auzind despre ce este vorba, bunica ia un scaun și vine cu el pe prispă. Îl așază în dreptul cuibului, apoi îl ia pe ștrengarul cel mic și-l pune lângă frații săi. „Cip-cirip! Ce-am mai pățit!” spune poznașul. „Cip-cirip! Bine-ai venit!” îi răspund ceilalți pui. „Cip-cirip, cirip, mulțumim frumos, mulțumim!” pare a zice întreaga familie rândunicească. Mulțumiri tuturor: lui Cuțulache, lui Sorin și, mai ales, bunicii... Sorina simte că-i pare rău. Dacă ar fi încercat, dacă
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
de flori. Oare, care-s mai frumoase? Când Sorina s-a întors, a observat că, pe banca ei, se aflau două flori, iar ceilalți copii aveau tot câte una. S-a uitat mai atentă în jur și a văzut că poznașul ei frățior i-a dat și mamei o floare. Apoi, năstrușnicul s-a îndreptat curajos către catedră și a mai dăruit o floare. Învățătoarea a zâmbit cu bunătate și, pe când ea se pregătea să-l întrebe cum îl cheamă, câți
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
absolut nimic. Propoziția „afară există nimicul“, luată izolat, nu este nici cu sens și nici lipsită de sens. La fel și atunci când auzi rostindu-se „Cezar este un număr prim“. În primă instanță, ai putea spune că este o propoziție poznașă, mucalită. Sau poate tristă: un om ca toți oamenii, Cezar, ajunge la un moment dat să fie doar un număr, o simplă entitate abstractă într-o mulți me indi ferentă de entități. Dacă ai vrea să spui mai multe despre
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ilustrează absolut nimic. Propoziția „afară există nimicul“, luată izolat, nu este nici cu sens și nici lipsită de sens. La fel și atunci când auzi rostinduse „Cezar este un număr prim“. În primă instanță, ai putea spune că este o propoziție poznașă, mucalită. Sau poate tristă: un om ca toți oamenii, Cezar, ajunge la un moment dat să fie doar un număr, o simplă entitate abstractă întro mulți me indi ferentă de entități. Dacă ai vrea să spui mai multe despre o
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
lui Mariam, care, pentru prima oară de la internarea ei, a reînceput să tragă nădejde și să zâmbească. Numai că Harun a fost cel care și-a pierdut, de la o zi la alta, orice urmă de jovialitate, de veselie, de haz poznaș. Fruntea îi era mereu îngrijorată. În seara aceea am înțeles în sfârșit ce anume îi umbla prin minte prietenului meu. Stăruia să-mi afle părerea. — Nu putem totuși s-o lăsăm la nesfârșit pe Mariam printre leproși! Din moment ce intervențiile noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nu te-aș fi recunoscut. — Port văluri tocmai spre a nu fi recunoscută. Suntem împreună, pe stradă, în mijlocul unei mulțimi curioase și flecare, și nimeni nu-și dă seama că nu sunt soția ta. Și mai adăugă, pe un ton poznaș: — Îmi ridic vălul dacă vreau să plac tuturor bărbaților; îl port dacă nu vreau să plac decât unuia singur. De acum înainte, nu voi suferi să stai cu chipul descoperit. — N-ai să vrei să-l contempli niciodată? E adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]