341 matches
-
O fetișcană care, după boiul cilibiu și după pieptănătura-i bălană, a băut vagoane de perhidrol și a mîncat kilometri de holograme, fostă bebelușă pe la Cîrcotași, dar și ceva sămînță diavolească semănată în drumul palicarului Șerban Huidu și în poteca prăfoasă a lui Mircea Badea, mezinul nouăzecist din familia lui Romică Țociu, îi calcă de o bucată de vreme în urme Iuliei Frățilă pe la emisiunea Camera de rîs. îi calcă în urme și în somatic, dacă ne putem exprima astfel, iar
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15540_a_16865]
-
picnic înainte de plecarea acasă. cu grijă amestecată cu dezgust * în pod miroase a rugină și a ploaie. un scul de ceață se deapănă pe șipcile peretelui din care a căzut mortarul. uca merge în vârful picioarelor până în colțul unde lumina prăfoasă pătrunde prin lucarnă și decupează din umbre grele albastre lucrurile lăsate de wasil și marie hella și johann în devălmășie în podul de deasupra atelierului. se ghemuiește lângă cufărul cu mânere și colțare din alamă. împinge cu tălpile șanurile pentru
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
Nu, vremea poemului înalt, amețitor, n-a trecut. Abia sună de dimineață, se aud claxoane și strigăte în paturi noi abia ne trezim dintr-o obscură hipnoză și deschizînd larg ferestrele recunoaștem încet ceea ce n-a dispărut niciodată sub roua prăfoasă iar încep să ne crească părul, unghiile și noi organe de simțuri căci noi sîntem cadavre stupefiate de prunci Si din furia de motoare, sirene și pneuri a străzii prin zgomotul aiuritor al limbilor negre, galbene, albe, din vibrația dementă
Poezii by Magda Cârneci () [Corola-journal/Imaginative/6108_a_7433]
-
picturi de gang și metri de sticle în rafturi. fac propoziții ,vreau o pizza cu ciuperci și-un pahar cu vin roșu." instinctul de conservare se strînge dulceamar pe cerul gurii ca o bomboană după mult timp dezlipită de stofa prăfoasă a buzunarului. faci propoziții. fata regelui nebun își țese pînza deasupra ta. în prag, păianjenul urzește fire pentru cumplitele întreceri. iei creierul în palme, obiectul perfect în care-și descară dumnezeu mînia și scrii.... 7 pentru morții în viață clinică
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
zâmbit, din delicatețe s-a ferit de comentarii ca și când n-ar fi auzit, după un moment în care cuvintele mele ca niște baloane de săpun s-au spart solemn, unul câte unul, în noaptea din jur, luminată discret de lumina prăfoasă a lunii, a schimbat vorba, nu-mi mai amintesc ce a spus. Așteptasem reacția lui crispată, îl știam nemilos, am răsuflat ușurată când i-am auzit vocea indiferentă, rostind cuvinte indiferente. I-am fost recunoscătoare atunci pentru felul în care
O proză de Bianca Balotă () [Corola-journal/Imaginative/13367_a_14692]
-
toată această concentrare a demonicului rămîne suspendată, stare a lumii înseși, o dată cu dispariția păpușii. Bîlciul, lumea de la capătul liniei de tramvai, nu este decît o altă înfățișare a cartierului șters în care locuiește Veniamin, unde personajele se confundă în umbra prăfoasă a decorului. Evadarea, nu numai că nu e posibilă, dar nici nu e dorită. Esmeralda, cea de a doua nuvelă din volum, tratează, devitalizînd, tema exotismului, îi reduce vraja la superficiale (și neînțelese) cărți poștale. Personajele sînt abulice, autiste, cu
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13948_a_15273]
-
din neant să-i dai un semn! O, dacă-ai izbuti să-i spui atunci cum ai fi vrut să fii dar n-a fost chip... 7 februarie 2007 Lacune Au început să cadă Din rame poze pale Și din prăfoase plicuri Se risipiră file. Eram ca un scafandru Visând printre epave S-aducă naufragiul întreg la suprafață. înfățișări desprinse Din numele pierdute, Scrisori de mult trimise Soseau, luate de ape, Din nicăieri spre nimeni. De-aș fi putut ca fiul
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9327_a_10652]
-
în nemișcare, ca o omidă uriașă, un porumbel, arborînd, mi s-a părut mie, cum îl privam de jos în sus, un aer sfidător și trufaș. Dar porumbița, căci asta s-a dovedit a fi, nu era singură în mijlocul dezordinii prăfoase peste care stăpînea ca o regină a unui miniatural regn vegetal intrat în semi-putrefacție: alături de ea se afla, imobil, gălbior, emoționant și deja împăroșat, puiul ei. Ce facem cu el? am între-bat-o, descumpănită, pe femeia de lîngă mine, după ce o
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
păscut, pe un cîmp aflat în spatele casei unde locuiesc. Împreună par invincibile, scăpate pe șest din mit. Nici un bărbat, nici un taur nu le-ar putea stăpîni. Doar un Zeu, doar un Minotaur! Separate devin terestre: vaca se balegă în mijlocul drumului prăfos, cu ochii lipiți de muște umflate, soția croitorului își scarpină subsuoara flocoasă și scuipă împrăștiat! Mă retrag în camera enormă și mă consolez băgînd un pai în spuma de săpun, lansînd în aerul încăperii baloane mirifice ce-și sparg iluzia
Catalog de nimfe (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14461_a_15786]
-
ritual respectat cu rigurozitate, există un maestru de ceremonii, magister ludi, interpretat excelent de Pascal Boguard, care rostește frazele cheie și marchează fiecare moment esențial al jocului. În fundal, patronii așteaptă compact deznodămîntul. La rîndul lor, jucătorii aflați în lumina prăfoasă urmăresc aprinderea becului obsedant, așezați în cerc după ce numerele lor au fost trase la sorți, fiecare cu pistolul în ceafa celuilalt. Zgomotul percuției nu este spectaculos, asemeni unor marionete părăsite de al lor master of puppets, corpurile se prăbușesc cuminte
Și oamenii se împușcă, nu-i așa? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9433_a_10758]
-
lucie ori curgătoare, grădini, contestabile de către un spirit radical - cât în sufletul colectiv al unei lumi ce-și trăia cu saț zilele, habar n-având de apropiata erupție a vulcanului. Altfel, oraș crescut alandala, pe mici măguri mâncate de câmpie, prăfos, bântuit de arșițe, vara, troienit de zăpezi și bătut de crivățe, iernile, noroios, Bucureștii n-au avut catedrale în evul de mijloc, palate, în renaștere, n-au cunoscut barocul, nouveau-styl-ul, au trecut de la căscioare la blok-hausuri și vilele de tip
București, oraș frumos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7688_a_9013]
-
Puțini își vor mai fi amintind de extraordinarul reportaj al lui Geo Bogza dinainte de război intitulat ca nota de față. Autorul coboară din tren în gara Mizil, ca urmare a unui impuls neașteptat, și se plimbă pe străzile prăfoase ale orășelului. Descrie tot ce vede, minut cu minut, timp de două ore și cinci minute, până la trecerea prin Mizil a trenului următor. De întâmplat, nu se întâmplă prea multe. Tema reportajului e derizoriul, banalul, nimicul, devenite senzaționale prin forța
125 de minute la Mizil () [Corola-journal/Journalistic/2842_a_4167]
-
mai câștigată din această experiență pentru că își definește măcar o posibilitate de explorare. Încheind pe un ton voit de lejeritate, de escală frivolă într-o țară exotică, Naratorul lasă să se întrevadă cruzimea experienței turistice care lasă loc unei resemnări prăfoase sau unei căutări fără sfârșit. Și aici avem sarcasmul lui Woody Allen trecut prin nenumărate filtre pentru a deveni din otravă sirop de tuse, pentru că pharmakonul poveștii își relevă nu atât caracterul de medicament care vindecă bovarismul Cristinei și seriozitatea
Antonio, Elena, Barcelona by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7460_a_8785]
-
piețe pustii. Cu un mare rafinament, frații Coen au creat o atmosferă de film retro nu chiar cu "purecii" care invadează peliculele vechi sau zgomotele scrijelite pe care le face acul de pick-up pe discurile antediluviene, ci printr-o atmosferă prăfoasă de film vechi, ca și cum praful deșertului s-ar fi depus pe retina camerelor. Efectul îți intră în sînge, așa cum ai senzația că praful îți intră în ochi; în roșcat-cărămiziul platoului deșertic urmele de sînge au culoarea întunecată a vieții, o
Nicio țară pentru bătrîni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8869_a_10194]
-
în exclusivitate lui Andrei Pleșu, sprijinind în interes național o instituție prin care au trecut sute de mari personalități ale științei și artei planetare. În schimb, banii publici se scurg, clientelar, pe apa Sâmbetei, în așa-zise universități pierdute prin prăfoasele târguri ale sub-provinciei cumano-pecenego-tătărăști. Nici miniștrii mai luminați n-au intuit ce profit ar avea România din finanțarea de la buget a NEC-ului, așa că nu mă aștept ca actuala Bramburică să fie mai brează. Ne amintim cu toții prestația eminentă a
Vom mai avea un al doilea Pleșu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7378_a_8703]
-
biografiile celorlalți, contrafăcându-le. Detașată din context, delațiunea acestuia cu privire la cei care "au zis că" pare, prin metrică și așezare, un poem, deși există, în Manual bucăți substanțial mai lirice: "Zilele au fost lungi atunci, despuiate de întuneric parcă pentru totdeauna, prăfoase și triste. De undeva, El, cu o privire nesfârșită, înconjurat de îngeri, ne încetinea mersul, odihnindu-se. Saliva ni se făcu spre sfârșit ca o vată scămoasă și cuvintele ne pieriră. Ne-am așezat în mers ca într-o tăcere
Ostaticul istoriei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7539_a_8864]
-
în mers ca într-o tăcere șerpoasă și soarele căzut într-o rână însângeră câmpia. Demni vrurăm, cărându-ne armele, să fim. Ca o mașină de război neistovită, Armeanul își rostogoli pașii către apa verzuie, balta aceea puturoasă. În aerul prăfos, Ioan, ca un spectru, îl urmă îndeaproape. Lumina se strecura între ei firavă, depărtându-i." (pag. 367) Interesantă - și nu mai mult - e dramatizarea Manualului, datând din 2000, reprezentând, în definitiv, o reducție la stricta narațiune a unui volum, s-
Ostaticul istoriei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7539_a_8864]
-
din apropierea noastră. O fericire "în fărâme", o arvună, o anticipare a ceea ce vom întâlni la soroc. Amintirea deșteptată de o pădure bucovineană dimineața devreme, sau de colinele toscane, sau de surâsul unui copil sărac, dar cu inima ușoară din Basarabia prăfoasă, prin care treci, sau de un foc în jurul căruia stai cu prietenii, nu e abstractă niciodată. Paradisul și infernul din noi și din afara noastră le experimentăm, în mare măsură, de aici, pentru a le purta și împlini (sau adânci) dincolo
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
și bord, de val plescăite. Și, plutind jos peste cârmă, rândunea Cu o singură aripă, - ce mai! - Mult peste măiestria din rolurile toate Tu anume acest rol îl jucai! Vara 1917 Fluierele milițienilor Slugărimea e în grevă. Îngrețoșate De gunoiul prăfos și întunecat, Nopțile sar parcă împroșcate Peste gard, cu mușchiul încordat. Se mocoșesc prin ramuri, cad jos, Nereușid prin pomi să se stăpânească, Sar în picioare: după gardul ghimpos, Nordul răutăților prinde să însurească. Și dintr-o dată - din grădina în
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
Sophia Loren, nu scapă unui spectator avizat. Modul de a reliefa prin fard conturul ochilor, decolteurile generoase și provocatoare ale Raimundei, precum și buzele groase marcînd un senzualism frust semnalează voluntarismul personajului. Regăsim și atmosfera provincială, un fel de liniște aparentă, prăfoasă, care deschide uneori spre imaginea unei străzi pustii sau traversate singuratic. De aici provine și senzația de atemporal, sentimentul că lucruri vechi își transmit ecourile; acest fapt face deodată posibilă conviețuirea pașnică a viilor și morților, ultimii vizitați la locul
Mame și fiice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9387_a_10712]
-
de incisivitatea înghețului sec, iar poeții, a se revedea pastelurile lui Alecsandri sau ceva mai sumbrele peisaje de iarnă bacoviene, pentru că își puteau elibera imaginația, pe vastele spații unificate sub omăt, atît de fragmentarismul imaginii cotidiene, cît și de zăpușeala prăfoasă a zilelor de vară. Și asta, ca să nu mai vorbim de pictori, să nu mai inventariem capodoperele tuturor culturilor temperat-continentale, evident ale culturilor apte de reprezentări simbolice și de codificări artistice, născute din coliziunea unei retine simțitoare cu majestatea eterică
Ziua Internațională a Zonelor Umede by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12031_a_13356]
-
gri la tâmple, ochii puțin exoftalmici sub pince-nez, de un albastru deschis, apos. Și tata-mare a înțeles că privirile oamenilor simpli care se îmbulzeau acolo aveau să-l rețină mai târziu, sus pe scări, priviri aparent indiferente - din ochii întunecați, prăfoși ai unei necunoscute obârșii - și care îl făceau totuși, într-un fel inexplicabil, să pară important și distinct. Momentul acesta al unei surprinzătoare înălțări l-a șocat pe tata-mare, când a început să coboare treptele vagonului plutind pe deasupra mulțimii în
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
să coboare treptele vagonului plutind pe deasupra mulțimii în așteptare, așa cum m-a șocat pe mine când ajuns în Dacca, am părăsit hala aeroportului și am pătruns prin ușa de sticlă, din cursul sangvin al națiunilor industriale în aerul incins și prăfos. Cred că acea călătorie cu trenul la București îi corespunde azi unei călătorii în Bangladesh. Cartea poștală cu Gara de Nord, pe care am găsit-o în borsetă, o vedere din exterior a clădirii gării, arată, în orice caz, o deosebire foarte
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
au transformat dramatic, străzile de odinioară sînt populate de oameni necunoscuți). În drumul spre casă, sufletul refugiatului este copleșit de amintiri, prilej pentru autoare de a realiza un monolog interior cu vizibilă tentă poetica: "bocănești pe pietriș cu încălțările scorojite prăfoase călci apăsat doar doar le vezi ochii întorși spre tine să poți să le spui/ bine v-am găsit pofta bună/ numai că ei își văd înainte de mîncatul lor nici nu se uită la tine/ și totuși trebuie să fi
Bricolaj cu sentimente by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13735_a_15060]
-
este proprietatea tatălui Gange, e averea lui, lui îi aparține. N-o mai ține așa strîns, fiica mea, dă-I înapoi ceea ce-I al lui". Am privit la bucata de os pe care o țineam în mînă și la cerul prăfos, care se întuneca tot mai mult. M-am întors, m-am aplecat spre apă și am lăsat osul să cadă". Urvashi Butalia Pe drumul spre tine Nu am știut nimic despre corespondența și despre povestea dintre Paul Celan și Ilana
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11619_a_12944]