332 matches
-
piesă de teatru „Bocet vesel pentru un fir de praf rătăcitor” de Suto Andras. Bocetul meu e vesel pe fond disperat. E o strigare-n pustiu, pentru toate firele de praf din sufletul meu, adunate-ntr-o viața. Mi-i prăfuit sufletul de-atâta ether, atârnă ceva mai mult decat 0,14 grame ori 14 carate, nici nu mai știu, mi-e sufletul obosit, sastisit, definitiv încovoiat... Amintirile se strecoară tiptil printre ruine. Aștept să mă vindec de maladia de tine
TRATAT DE SINGURĂTATE, II (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375142_a_376471]
-
Nu se mai pornește de la prezumția că tot ce vine din afară e bun. Nici derivata ei, că tot ce e de la noi ar fi lucru slab, nu mai este întru totul valabilă. Imitațiile ieftine după modele capitaliste umplu galantarele, prăfuindu-se. Crește, în schimb, simpatia pentru valorile naționale perene, cum sunt festivalurile folclorice, rețetele și remediile naturale, din bătrâni, agricultura ecologică. Apar personaje literare relaxate, ne amuzăm distanțat pe seama caraghioșilor noștri (genial personajul ”maimuța carpatină”!), sau ai celor din afară
ROMÂNIA ÎN VIGOARE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375278_a_376607]
-
visUnde se clatină că o absență dinamicaSub bolta amintirii noastre , de unde te-a tot pazit.Ascuns în oceanul tăcerilor plin cu uitariTe zbați între vitralii cu nuanțe albastre , Unde gândul meu că un strat de nisipSe depune încă nestingherit .Timpul prăfuit cu tăceri îmi leaganaSfera în corpul conturat de amintiri ,... XVI. PRIN NISIPURI AMARE ȘI UITĂRI, de Gabriela Rusu, publicat în Ediția nr. 2198 din 06 ianuarie 2017. Prin nisipuri amare și uitări Durerile îmi inundau memoria îmbâcsita Cu umbrele unui
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
cad frunze, poate încă verzi, Ninge toamna lumii, ninge și-i mai bine Să te pierd, în lege, și tu să mă pierzi. Se sfîrșește vara ca un fel de boală, Se apropie toamna vindecării reci, Va veni iar trenul, prăfuit cu smoală, Vor sui în munte vechile poteci... Se sfîrșește vara gîndului de ducă Și miroase toamna parc-a vechi păcat; Pe-un peron de gară cad și se usucă Frunze dintr-un munte veșnic și curat. Se sfîrșește vara
SE SFÎRŞEŞTE VARA de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374147_a_375476]
-
mi-e dor de dealurile și pădurile acelea, de casă Dadei Sanda unde am dormit în prima mea noapte de „profesor stagiar de limbă română ”, mi-este dor de apă rece și de teii din capul satului! Când ud florile prăfuite din balconul nostru din București, mă gândesc la grădina Dadei scăldata în lacrimi de roua, cănd zgomotul străzii mă obosește,mă văd plimbându-mă pe dealuri. Cand la piata iau un măr în mână îl asemui cu merele din curtea
PARFUM DE GUTUI de MIRELA PENU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377734_a_379063]
-
1987, pag. 125). Atributele de manual "zugrăvit cu cercuri și figuri geometrice" (Moș Iosif) sau "cărțile legate în piele" (Sărmanul Dionis) nu țin de artizanat, de "lucrătură". Dimpotrivă: cărțile din interioarele lui Eminescu sunt neatrăgătoare, învechite, acoperite de praf ("claie prăfuită de cărți vechi" Geniu pustiu), "cu pielea roasă de molii" (Sărmanul Dionis), cu "paginile unse" (Moș Iosif), ca niște vietăți amorfe, închise în sine, care te alungă ca înfățișarea calului răbegit din basmul cu Harap Alb. Interioarele borgesiene par mai
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
pătimiri. Toate sunt ale noastre și cu toții le simțim uneori, indiferent dacă suntem mari sau mici, bogați sau săraci, solizi interior sau slabi de Înger. Cine nu recunoaște acest lucru minte. Să ne imaginăm că intrăm pe-nserat Într-o crâșmă prăfuită de țară, după o zi călduroasă și obositoare. Mese soioase, muște zumzăind prin colțuri, un miros indefinit, prin care se distinge damful grajdului. Dintr-un difuzor prăfuit, din plastic, agățat neglijent prin fire neizolate de un cui, curge liber, chiar
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
să ieșim din acest impas. 13.2. Noi și „umbra” noastră: ce facem cu ea? Îmi imaginez următoarea Întâmplare (și vă rog să fiți solidari cu imaginația mea): cobor dintr-un autobuz răblăgit și mă Îndrept agale spre sat. Sunt prăfuit și obosit de uruiala motorului, dar gândul că În circa o oră Îi voi revedea pe-ai mei mă Întărește și mă face destul de voios. Mai am de mers pe jos vreo patru kilometri până la casa În care am crescut
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
invocați Eminescu, Heine și Lenau sau, mai aproape de stilul lirismului bacovian, Verlaine. Prezența romanticilor nu arată o afinitate estetică, deși există câteva accente eminesciene în poemele lui, ca, de pildă, în acest dialog cu umbra (o temă romantică răspândită): „Mă prăfuise timpul dormind peste hârtii... / Se întindea noianul de unde nu mai vii; / O umbră, în odaie, pe umeri m-apăsa - / Vedeam ce nu se vede, vorbeam ce nu era.” Sau în Poveste, unde apare „șoptirea singuraticei păduri” și, în acest spațiu
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
retoric nu cu mult diferit de cel tradiționalist - la explicitarea unor sentimente din spectrul pozitivului nuanțat: „Încet curge luna în vasta câmpie./ Arbori răzleți/ înfipți în pământ și în cer/ îmi aduc aminte copilăria:/ lumină de ceară pe dealuri,/ flori prăfuite la marginea drumului.../ Lumea e totuși frumoasă,/ pururi aș sta s-o contemplu.” În Peisaj cu prințesă (1987), volum care valorifică mai apăsat sursele poeziei bacoviene, degradarea coloristică a imaginilor oferă subiectului liric prilejul să se contextualizeze într-un spațiu
ADAM-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285176_a_286505]
-
-se între coordonatele experimentalismului, ale autenticismului din anii ’30-’40. În Rabbi Haies Reful, personalitatea protagonistului se reflectă dual prin perspectiva din care este percepută: cea a discipolului său și cea a faptelor săvârșite de el însuși într-un târg prăfuit din Moldova. Este un bun prilej de a crea personaje și situații grotești, anunțând parcă literatura absurdului. Apetența pentru dilemele existențiale își află apogeul în Tezaur bolnav. Căutarea, aspirația către cunoașterea de sine este plasată într-un mediu intelectual, ceea ce
MANOLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287992_a_289321]
-
televizor. — Bine, bine, spune În cele din urmă. Putem hotărî Împreună. Mă rog. Dar eu nu pun contul copilului pe nu știu ce piață de capital În formare, cu risc crescut. — Ei bine, eu nu vreau să-l pun În cine știe ce obligațiuni prăfuite de la nu știu ce bancă de pe vremea lu’ mama-mare, unde să nu aducă nici un profit! i-o Întorc. — Remiză. Începe să mustăcească ușor. — Și... ce le recomandă Supernanny unor părinți care Înțeleg total diferit ideea de investiții pe termen lung? — Nu sînt
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
dinadinsul aceasta („revizuirea nu trebuie să aibă ca efect o modernizare forțată. Moderația și firescul interpretării sunt greu de cucerit”, afirmă criticul în textul depre Ion Creangă), eseurile aduc în scenă perspective incitante și polemice, care redeschid dosarele unor „cazuri” prăfuite de clișee. Sunt prinși în sumar atât scriitori de prim-plan ai literaturii române (Eminescu, Maiorescu, Hasdeu, Creangă, Caragiale, Macedonski, Arghezi, Bacovia), cât și alții (Gib I. Mihăescu, I. Peltz, Alice Voinescu). Această eterogenitate este asociată unei eterogenități a tipului
SIMUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289692_a_291021]
-
Milt și cu Tessie. Jimmy și Phyllis Fioretos aduceau koulouria și Înghețată. Invadarea Ciprului parcă nici nu avusese loc. Femeile se adunau În bucătărie, pregătind de mâncare, iar bărbații stăteau În sufragerie, purtând conversații cu voce scăzută. Milton aduse butelcile prăfuite din bar. Scoase sticla de Crown Royal din sacul ei de catifea purpurie și o oferi musafirilor. Vechiul nostru joc de table a fost scos de sub un teanc de alte jocuri și câteva dintre femeile mai bătrâne au Început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
din ele, că sunt mereu împreună. Spune-le să-i trimită pe cei mari la subsol în seara asta. Ajută-le și ia câțiva elevi cu tine ca să-ți vină mai ușor cu paturile din pod. Cred că vor fi prăfuite alea. Vă descurcați voi. Da, Corvium. L-ai văzut pe Soliteraj? Pe cine? Nimic. Mai vorbim. Luați și vă culcați după ce terminați de aranjat cu dormitul elevilor! Ne despărțirăm fără alte cuvinte. Unde era Soliteraj? De ce nu venea? Oare pățise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Se-ntrebă cât timp o să rămână așa. Întinse mâna cu grijă și-l apucă de aripi. Îl Întoarse invers și, În timp ce el dădea din piciorușe, Îi privi burta. Da, era tot neagră, doar că lucea, În timp ce capul și spatele erau prăfuite. — Du-te, cosașule, spuse Nick, vorbind pentru prima dată cu voce tare, du-te și zboară și tu undeva. Îl aruncă În aer și-l privi cum zbură până la o buturugă carbonizată de peste drum. Se ridică-n picioare. Își sprijini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să strălucească. Sticlele erau pe jumătate pline. Berea făcuse puțină spumă, nu multă pentru că era foarte rece. Spuma făcea un guler dacă turnai berea Într-un pahar Înalt. Mă uitai prin fereastra deschisă la drumul albit. Copacii de lângă drum erau prăfuiți. Peste drum era un câmp verde și un râu. Malul era presărat cu copaci și mai era și o moară de apă. În fața morii vedeam un buștean lung În care tăia un ferăstrău. Părea că taie de unul singur, nesupravegheat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu mai mult decât mine din toată povestea asta. Un loc curat și bine luminat Se făcuse târziu și toată lumea plecase din cafenea, În afară de un bătrân care stătea departe de lumina becului, În umbra aruncată de frunzele copacilor. Strada era prăfuită În timpul zilei, dar roua de noapte așeza praful, și bătrânului Îi plăcea să stea până târziu, pentru că era surd, iar noaptea era liniște, și asta se simțea. Cei doi chelneri știau că bătrânul e cam beat și, dacă de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
hanger la brâu, sărea gardul în curtea vreunui gospodar și se repezea la câine, încăierându-se cu el, încercând să-l castreze pentru a răzbuna rușinea familiei și moartea fiicei sale. Se întorcea la castel, în toiul nopții, rupt și prăfuit în încăierare, zgâriat și mușcat de câini sau ciomăgit de țărani. Trofeele le colecționa cu grijă, păstrându-le în borcane cu formol, înșiruite pe rafturi în mica încăpere care-i era destinată. Dimineața, sosea gospodarul la graf, cerând furios să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
hanger la brâu, sărea gardul în curtea vreunui gospodar și se repezea la câine, încăierându-se cu el, încercând să-l castreze pentru a răzbuna rușinea familiei și moartea fiicei sale. Se întorcea la castel, în toiul nopții, rupt și prăfuit în încăierare, zgâriat și mușcat de câini sau ciomăgit de țărani. Trofeele le colecționa cu grijă, păstrându-le în borcane cu formol, înșiruite pe rafturi în mica încăpere care-i era destinată. Dimineața, sosea gospodarul la graf, cerând furios să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de a ucide viața. Trebuia să plec: - Duduie, audiența s-a isprăvit. Cuvântul i-a plăcut și, ca să răspundă glumei mele, mi-a întins mâna să i-o sărut, cu aere de regină, dar și-a adus aminte că-i prăfuită și a retras-o. Suntem atât de departe de acum o lună, când ea era încă ucenicul și eu "maestrul". Acum între noi s-a stabilit cu totul raportul etern dintre femeie și bărbat. Raport care întotdeauna mi s-a
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Întunecă mai adânc, mai alb, alb. Cârlionții făceau crize. Mărgele de apă țâșniră În sus. În mod individual, Înaintașele se duseră la suprafață grațios. Apoi clocotiră laolaltă. Turnă cafeaua măcinată Înăuntru. În cana sa, un cub de zahăr, o linguriță prăfuită de Pream. În noptieră ținea o pungă de chifle cu ceapă de la Zabar’s. Erau În plastic, o pungă transparentă uterină prinsă la gură cu o clamă albă de plastic. Noptiera, Îmbrăcată În cupru, forma un umidor, ținea totul proaspăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
spune că are un ten superb și asta e adevărat, presupun, în măsura în care a fost iertat de cavernele supurânde la care sunt supuși băieții de vârsta lui. Dar ceea ce ea numește „ten măsliniu“ mie mi se pare mai mult a fi prăfuit. De câte ori m-am uitat la fața băiatului ăstuia, mi-a venit să-i frec obrajii cu o cârpă fierbinte. Pe banca lui Connolly, Sheba a văzut un catalog de reduceri de la magazinul Harrods. Avea pe copertă o schiță foarte stilizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
alături de el, dincolo de magazinul cu pantofi ieftini și coșuri de rafie pline cu papuci la preț redus în față; dincolo de Dee-Dar, restaurantul indian unde se țineau cinele cu profesorii de la St George; dincolo de poștă și de farmacia antică cu borcanele prăfuite de Radox în vitrină. Connolly a tăcut o vreme. Apoi, dintr-odată, de parcă și-ar fi ținut respirația, a zis: — Sunt nebun după tine, Miss. Ceva din vocea lui a făcut-o pe Sheba să creadă că o să plângă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
deturnările, pentru că nu ne-am născut, nici eu nici colegii mei să... Cine ar fi crezut în 1944?... Nimeni. Atunci, în august, când tânărul Rege... Cine să bănuiască... Nu ne dădeam seama, doar trupele, ele, obișnuite, care veneau din răsărit, prăfuite de drumul lung al stepelor, cu fotografia lui Stalin pe autodubele cu lădițe cu armament și banchete laterale pe care stăteau, fumând, bărbați și femei, primele pe care le vedeam în uniforme de soldați - „vivandierele Rusiei” gândeam dar nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]