2,203 matches
-
ei stăruia mai mereu umbra unei ezitări, a unei amărăciuni, pentru o fracțiune de secundă Sidonia se temea ca fata să nu fi descoperit deja bluful, și să nu dea înapoi cât încă nu era prea târziu. Le propunea să prăjească niște cârnați cu o garnitură de cartofi pai, o mâncare universal valabilă, le spunea, în timp ce umbla de colo-colo după cele necesare, mâncarea asta o poți face în pripă, în situația când stai mai toată ziua plecat după treburi și te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
simple, nepreparate și într-o dimineață mi-am amintit de marea mea plăcere de a mânca icre, știi tata avea prăvălie și eu mă duceam dimineața, tăiam o bucată de icre din putină, o așezam pe o felie de mămăligă prăjită pe plită și mâncam, era așa delicios, măi fată! Că pe atunci icrele și măslinele erau mâncarea săracului și le permitea oricine, acum sunt scumpe mai ceva ca marijuana. Tot așa am făcut și acum, mi s-a umflat ficatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu mai vedea decât negru în jur, creierul îi era presat de cele mai neașteptate presimțiri, se simțea ca într-un somn. Ca într-o boală... Abia a treia seară s-a dus la Sidonia, a intrat în bucătărie, femeia prăjea pește proaspăt, s-a așezat pe un scaun și a spus simplu: Ovidiu a plecat. Sidonia a privit-o cu sprâncenele mult ridicate pe fruntea îngustă, cu furculița în mână, suspendată. A ascultat apoi relatarea Carminei, întorcea peștii, îi așeza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-mă de ce a fost atât de ghinionist în căsnicie. Am plecat spunându-mi că știu răspunsul la această întrebare: vanitatea lui insuportabila.“ Eleanor se uită la Adrian, așteptând să-i vadă reacția. Bărbatul tocmai își ungea o felie de pâine prăjită cu un strat subțire de marmelada. — E-un pic cam dura, zise el. — Dura? E de-a dreptul câinoasa! se indigna Eleanor. Continuă să citească în gând câteva clipe, scoțând suspine exasperate și chicote înăbușite, după care vorbi din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
reziste glasului ei bine timbrat. Prin urmare zâmbi. Ca un clovn la pensie. Fericit, cu alte cuvinte, că poate fi, În sfârșit, trist. Totul se duce de râpă, iar ea Îi cere să zâmbească. Spărgea al treilea ou. Celelalte se prăjeau deja În tigaie. Mirosul de ulei Încins se răspândea În toată casa. Ne trebuie o tigaie de teflon. Dădu aprobator din cap. Da, le trebuia și așa ceva. Căscă. Se Întinse. Puțină mișcare nu strică. Afară ningea cu fulgi mari. Înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
poată face față. Aveam să găsesc o agendă cu adrese, numere de contact. Până la sfârșitul zilei, aveam de gând să reînnod legătura cu vechea mea viață. M-am sprijinit de chiuvetă și m-am uitat cum șunca începe să se prăjească. Am observat mici lucruri care sugerau existența unei vieți. Depunerile de calcar de pe ceainic, sticla de detergent pentru vase pe jumătate goală. Cele două bucăți de paste făinoase uscate din spațiul dintre frigider și piesele de mobilier. Toate, semne ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
scurt „Bună, dulceață“, la care Scout răspunse cu un zâmbet larg, dar ușor stânjenit, nu se întâmplă absolut nimic. Ruth păru mai preocupată să-mi explice ce și cum făcuse Ian. Când descărcă farfuriile cu mâncare și mormanele de pâine prăjită de pe tavă, îmi spuse că Ian fusese alături de ea mare parte din după-amiază. — O, sper să nu te deranjeze, dragule, dar plângea. L-am trimis pe John sus să-l aducă. Îl auzeam de aici, de jos și nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ațâțat un foc mic și, în scurt timp, amândoi eram scăldați într-un portocaliu incandescent, un roșu profund și-un negru fremătător, jucăuș. Am mâncat împreună o conservă de fasole, întingând în ea cu bucăți de pâine. Am propus să prăjim pâinea, dar Scout zâmbi și clătină din cap. — Să prăjești pâinea la foc deschis. Pare cel mai ușor lucru din lume, nu-i așa? Dar întreabă pe oricine a încercat s-o facă. M-am întrebat dacă primul Eric Sanderson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
scăldați într-un portocaliu incandescent, un roșu profund și-un negru fremătător, jucăuș. Am mâncat împreună o conservă de fasole, întingând în ea cu bucăți de pâine. Am propus să prăjim pâinea, dar Scout zâmbi și clătină din cap. — Să prăjești pâinea la foc deschis. Pare cel mai ușor lucru din lume, nu-i așa? Dar întreabă pe oricine a încercat s-o facă. M-am întrebat dacă primul Eric Sanderson a încercat vreodată să prăjească pâine în fața cortului pe insula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și clătină din cap. — Să prăjești pâinea la foc deschis. Pare cel mai ușor lucru din lume, nu-i așa? Dar întreabă pe oricine a încercat s-o facă. M-am întrebat dacă primul Eric Sanderson a încercat vreodată să prăjească pâine în fața cortului pe insula Naxos. Dacă mâinile mele încercaseră vreodată asta. M-am gândit la el și la Clio certându-se din cauza pâinii stricate, apoi mi i-am închipuit râzând de asta. Odată cu dispariția lor, istoria uitase dacă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
frigiderul american, era cu ce să hrănești întreaga Suedie: somon afumat, smântână, dar și alimente obișnuite. Am luat ouă, brânză și mi-am pregătit o omletă. Într-un ungher, pâine: am pipăit-o, era din dimineața aceea. Am pus la prăjit câteva felii, nu fără a fremăta la gândul că predecesorul meu mâncase cu siguranță și el așa ceva la ultimul său mic dejun. În vreme ce devoram, auzii deschizându-se ușa de la intrare. Nici măcar nu-mi trecu prin minte să fug. Mirosea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
traversând grădina și golind cutia de scrisori, fără a-i observa pe cei doi indivizi care o priveau insistent. Se întoarse în casă și încuie ușa cu cheia. Respirai. Mă întinsei la loc în pat. Sigrid aduse un platou. -Pâine prăjită cu dulceață de portocale, e bine? Dacă nu, dau o fugă la brutărie să cumpăr brioșe cu stafide. -E perfect. Îi turnai o cană de cafea, îi oferii o felie de pâine prăjită pe care o refuză și gustai dulceața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
dar este la fel de simplu și să cîștigi mai puțini. Valorile și convingerile noastre sînt responsabile pentru alternativa pe care o alegem. Gîndiți-vă un pic la un grup de oameni care se află în vacanță; unii preferă să stea să se prăjească la soare în timp ce alții preferă să joace volei pe nisip ore în șir. Ambele categorii cred că dețin cheia petrecerii unei vacanțe reușite și le este ușor să procedeze ca atare. Oamenii cu bani puțini manifestă aceleași caracteristici. Ei au
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
da de mine acolo, de la finalul sesiunii de examene pînă la reluarea cursurilor la mijlocul lui septembrie. Nu plecam nicăieri, nu pentru că nu aș fi vrut, ci fiindcă nu aveam cu cine. Colegele mele de la Limbi Romanice, Clasice și Orientale se prăjeau la soare la Costinești, unele aveau să se laude cu nudismul lor de la Schitu, băieții băteau Delta și peșterile Apusenilor, eu În schimb ascultam toată ziua, Întins pe spate, Radio Europa Liberă și BBC. Nu chiar toată ziua, fiindcă informația
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cum obișnuiau ei să-și zică. Numele satului venea de la țipari. Erau pline bălțile Crasnei de vietățile astea lungi, subțiri și cafenii semănînd cu șerpii. Unii le spuneau „cici“, alții „pișcari“ fiindcă ciupeau rău mîna pescarului prin glanda lor electrică. Prăjiți pe jăratec, se pare că erau tare buni la gust. Afară de aceste delicatese la vreme de vară, pișcăranii se hrăneau, ca toți sătenii din CÎmpia Tisei, cu ce dădeau pămînturile, grădi nile, curtea și poiata, mai puțin cu poame. Era
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
l-am pierdut demult, de când te-am cunoscut și din această pricină nu te iert de plata tributurilor. Am înțeles Luminăția voastră, iartă o biată roabă care se află la picioarele tale sau mai bine zis lângă mai marele Semilunei prăjindu-se la soare. —Ca soarele să n-o ardă o voi unge cu alifie protectoare adusă tocmai de la Istanbul, deschide cutia și îi unge spatele. Fie-mi cu iertare, se cuvin asemenea gesturi înjositoare pentru un sultan? Să-i facă
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ultimul, vândut mai ales primăvara, se face din primele frunze ale recoltei), cel mai scump fiind gyokuro. Se mai consumă, pe scară largă, și gemmaicha (preparat printr-un amestec straniu cu orez brun), și hojicha (ale cărui frunze au fost prăjite în prealabil). Pentru chanoyu, se folosește însă numai pulberea de ceai, numită omacha, care împrumută băuturii o consistență păstoasă și extrem de parfumată. Cum a ajuns însă licoarea verde să dețină o poziție atât de importantă în universul contemplativ japonez? Răspunsul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
știa ce să facă. Era încolțit de trei Urieși cu măști pe față, pretinzând fiecare că este stăpân acolo. Și liniștit, deși era moment de panică, a scos din traista pe care o avea în spate, un picior de pasăre prăjit pe tăciuni din care se înfrupta de zor. Uran a ajuns la locul unde era Zombo, a descălecat, a venit până în fața calului barbarului și i-a strigat: -Descalecă dacă știi să lupți și dovedește că ești rege așa cum te
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
se topească ghețarii din interior. Bunicul o știa. Se strecuraseră prin micile pâraie din gheață și rămăseseră apoi în râul Ava. Puteau fi asemuiți cu gândurile sau amintirile scoase la iveală prin decongelare. Aprindeam câteva ramuri de mesteacăn și-i prăjeam în jăratic. Peștișori de aur, spunea bunicul. Și mulți din solzii lor mici păreau cu adevărat făcuți din foiță de aur. Acum stau adesea ca împietrit cu undița mea, jos, lângă râu, și las o muscă udă să atârne în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
măsline negre) și Casteloes. Locul 2. New York. SUA Una dintre cele mai recunoscute plăcinte din Statele Unite, pizza în stil New York, este caracterizată de o crustă exterioră pufoasă care devine mai subțire și crocantă spre mijloc. Acest tip de pizza se prăjește pe o piatră, nu în tigaie, iar blatul este frământat manual. Locuitorii orașului susțin că marele secret, care stă în spatele gustului delicios, este apa, folosită în aluatul blatului. Locul 1. Napoli, Italia Așa cum era de așteptat, orașul cu cea mai
Top oraşe cu cea mai bună pizza din lume () [Corola-journal/Journalistic/70209_a_71534]
-
și dacă în general am dreptul de a cere un lucru sau altul. Voi considera binevenit, dacă veți clarifica toate astea și le veți face, cum se spune astăzi, transparente. (4.10.1993) Doamna M. sau E. să pună la prăjit știuca de la Lány într-un mod foarte original și cu condimente originale pentru grupul parlamentar al celor cinci în așa fel ca să nu uite de ea.. (...) (21.8.1999) (...) 6) În debaraua unde stă aspiratorul trăiește și un liliac. Cum
Václav Havel - Pe scurt, vă rog.Cartea de după putere by Heliana Ianculescu () [Corola-journal/Journalistic/7372_a_8697]
-
în cosciug cu un gol rezultat dintr-o țîșnire exemplara și dintr-o greșeală de portar elementară. Deci gata. Deci pa. Să dăm filmul de la capăt. Să începem din preistorie. Adică de anul trecut. Anul trecut pe vremea asta ma prăjeam la soare la Fortaleza. Ce plajă! Ce soare! Acum mă prăjesc la razele monitorului în Dristor și scriu despre meciul de la Fortaleza dintre Uruguay și Costă Rîca. Un meci care la prima vedere nu promitea cine știe ce. Era de așteptat să
Turambar, despre Uruguay-Costa Rica. Cronica morții bătrînei Azul by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/73937_a_75262]
-
dintr-o greșeală de portar elementară. Deci gata. Deci pa. Să dăm filmul de la capăt. Să începem din preistorie. Adică de anul trecut. Anul trecut pe vremea asta ma prăjeam la soare la Fortaleza. Ce plajă! Ce soare! Acum mă prăjesc la razele monitorului în Dristor și scriu despre meciul de la Fortaleza dintre Uruguay și Costă Rîca. Un meci care la prima vedere nu promitea cine știe ce. Era de așteptat să fie ceva mai echilibrat decît meciurile anterioare, Chile - Australia ori Columbia
Turambar, despre Uruguay-Costa Rica. Cronica morții bătrînei Azul by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/73937_a_75262]
-
bea lângă laptop Este cea mai simplă regulă. Nu bea, nu mânca, nu îți ține acvariul cu pești lângă laptop. Chiar dacă nu ai vărsat niciodată nimic în viața ta, e doar o chestie de timp, iar puțină apă îți poate prăji dispozitivul. 6. Curăță ecranul în mod corect. Cea mai bună metodă de a-ți menține ecranul curat este să foloseși soluții speciale de curățare a LCD-urilor. Dacă nu îi permiți, poți folosi o o cârpă umedă, apoi una uscată
Șapte lucruri elementare pe care trebuie să le știi pentru a-ți îngriji laptopul () [Corola-journal/Journalistic/68762_a_70087]
-
numai) au pierit în chinuri groaznice, în vremurile tradiționale. Instrumentele de tortură îți fac pielea de găină (cu precădere, centura de castitate - prevăzută cu orificii minuscule pentru „derularea" minimă a circuitului fiziologic - ori „bocancul" metalic - în care laba piciorului era prăjită în ulei încins pînă cînd osul gambei se desprindea de peroneu), dar, în dreptul lor, apare întodeauna întrebarea cu implicații etice: „Credeți că astfel de pedepse corporale s-ar mai putea folosi în lumea de azi?" Andrei citește explicațiile cu atenție
România - o perspectivă londoneză by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6875_a_8200]