448 matches
-
de trei secole, adică până la 1507, trucată cu ajutorul semințelor de măselariță, iar Pilsen Însuși asta Înseamnă, din pricina Întinselor culturi ale acestei buruieni toxice care Înconjurau până la acea dată orașul. Drogul hiosciamina din măselariță dădea impresia de bere tare celei mai prăpădite poșirci... Și a fost nevoie de un edict imperial, bașca capetele retezate de rigoare. De alaltăieri, prin ieri, către azi, ba chiar și către mâine, mărșăluim În aceeași direcție: o tot mai avansată falsificare, poate chiar a propriei vieți, iar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Sunt convins că America nu e chiar atât de infantilă. Dimpotrivă. E dispusă să poarte și un astfel de război, căci astăzi războiul a devenit o afacere: Ca și În războiul Golfului, America va vinde arme, muniție, echipament, subzistență, tuturor prăpădiților de aliați. Inclusiv românilor. E motivul pentru care America preferă imaginea deloc măgulitoare a infantilismului investiției În combaterea efectelor, iar nu a cauzei. À propos: n’am să Înțeleg niciodată de ce ne-am redus la acel grad de obediență Încât
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ne-a pălmuit, manifestau În continuare meteahna noastră, disputa internă, cu corolarul ei, tendința centrifugă. Doar momentul 1918 ne-a fost favorabil: Nici România vremii nu mai era apanajul a două domnii care să se hârâie precum câinii prin gardul prăpăditului de Milcov, chiar trecând la fapte precum Vasile Lupu și Matei Basarab, ci al uneia străine, inclusiv de meteahna amintită. Cât despre Bucovina, Basarabia, Ardeal, ele erau atunci doar sfărâmături ale unor imperii defuncte, dar care le lipsiseră de calitatea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
al bunătății. Ne-ai făcut să nădăjduim într-o existență frumoasă, îmbelșugată și plină de bucurii... Spre regretul meu, Doamne, vorbele Tale seamănă izbitor de mult cu discursurile politicienilor demagogi: una zici și alta faci! E noapte. Într-o căsuță prăpădită, cu o curte fără gard, la o margine de sat, pe niște saltele improvizate, așezate direct pe pământul din cămăruță, doarme o mamă alături de copiii ei. E obosită mama. Foarte obosită. Muncește toată ziua la "paori" dică la oamenii gospodari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
dusă până la capăt. M. M.: Am avut tot felul de probleme, dar unele se lăsau și cu momente comice. Îmi amintesc că m-am dus la Plenara Consiliului politic, la Divizie, la colonelul Dimitriu, secretarul Consiliului. Aveam trei mașini ARO prăpădite, pe care le alergam prin curte dimineața să pornească, le plimbau șoferii două-trei ture de platouri să pornească. S. B.: Prin fața pavilionului central. Îmi amintesc că râdeam de situație. M. M.: Prin fața clădirii, o împingeau până pornea și o țineau
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea Într-un roman istoric (Fata căpitanului, 1836). „Biliardul e foarte necesar pentru frații noștri militari”, spune un ofițer din armata țaristă. „Când, de pildă, În timpul manevrelor, ajungi Într-un biet târg prăpădit, ce poți face ca să omori timpul ? Nu poți Întotdeauna snopi evreii În bătaie. Fără să vrei, te Îndrepți spre han ca să joci biliard” <endnote id="(733)"/>. Bătaia aplicată evreilor - ca sport național ruso-ucrainean - apare și la Șalom Alehem (Tevi Lăptarul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
se arate. Aceste pușlamale, cunoscute În Întregul Bosfor, dobândiseră dreptul de a arde În efigie un evreu În noaptea de Vinerea Mare. Pentru aceasta, Împopoțonau un manechin cu un costum evreiesc din cele mai rufoase, Îi spânzurau de umăr o traistă prăpădită și-l plimbau În procesiune prin oraș toată ziua de Vinerea Mare, psalmodiind o grămadă de invective dintre cele mai grosolane contra poporului lui Israel. Astfel adunau bani pentru lemnele necesare rugului [...]. În felul acesta, o pălălaie uriașă era Întreținută până În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
spion, spion” l-au pus la zidul casei să-l împuște. Între timp, neliniștit, în cămașa mea de câlți, am strigat de la nuc (fără să știu ce se întâmplă), tată, tată, și rușii beți au auzit. Când m-au descoperit prăpădit și gol m-au dus lângă tata, care m-a luat în brațe și ă n-au mai tras, ci doar l-au strivit cu patul armelor cerând „pimadeli” (roșii) și „hleb” (pâine), dar noi n-aveam nici mămăligă deși
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
pot nicicum plăti în bani și nu sunt repetabile. Fiecare este mai bogat pentru sine și pentru alții, își împlinește rotunjește părerea despre sine și despre ceilalți, pășind mai încrezător în societate și în familie. Ne întoarcem în satul acesta prăpădit și cu deziluzii, și cu amărăciune, dar și cu mândria că, iată-l cu adevărat este de pe timpul marelui Ștefan, atestat la 1531 (Mărtinești, 1518) că a avut și are biserică aniversară (de „Sf. Voievozi”, aceasta „nouă” are 150 de
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
Dar Gyuri, nu și nu! Atunci, pe ascuns, enclava Teritoriul Autonom Lichiorul Klump a fost izolată, cerându-li-se celor ce voiau să iasă de acolo viză. Asta antipaticul Gyuri Balashov n-a aflat-o decât când, cu geamantanul său prăpădit, a încercat să prindă avionul de pe aeroportul din Republica Vandana de Sud. Foarte politicoși în fond, vorbeau cu un șef de stat! -, grănicerii i-au explicat că nu-l pot lăsa să treacă fără viză. Iar viza nu se poate
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
descoperire neașteptată, să tulbure apele. Așa și cu scandalul ștampilelor. Și cu cel al hărților. (Dar despre acesta, desigur mult mai important, vom vorbi mai pe larg în consemnarea următoare.) Pe scurt, iată cum a izbucnit scandalul ștampilelor: un jurnalist prăpădit, de care n-a auzit nici naiba până atunci, un oarecare Julius Zimberlan, a publicat o investigație prin care a dovedit că soția atât de iubitului și de respectabilului președinte Jochann Răzvan William M'butu era acționar principal la SGașșIU
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
un copil normal, probabil puțin mai sensibil decât alții. Eram popular, așa că asta înseamnă că eram drăguț, bănuiesc. Nu pot să mă gândesc la mine în stereotipuri. Sigur că nu eram cel mai tare din parcare, dar nu eram nici prăpăditul cartierului. Pe o scală de la 1 la 10, eram între 7 și 9 în cadrul grupului, aveam tot timpul un loc onorabil. Și după aceea a trebuit să mă decid în legătură cu serviciul militar și am hotărât să nu merg cu mișcarea
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
așa și stau lucrurile. Un soi de gîrlici, înconjurat pe trei sferturi cu pădure. Dinspre cîmpie, vine un drum ca vai de el și moare acolo, că nu mai are unde să se ducă. Cele cîteva case nu-s chiar prăpădite, se vede treaba că lemnul nu lipsește. Dar casa cea mai ochioasă este situată pe dreapta drumului, cum intri în sătuc. Curtea era generoasă și brazi seculari o înconjurau, ca niște santinele care stau smirnă, uitate acolo de Ștefan cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în bătătură... N-are nici tată, adică are, da’ e despărțit de mă-sa. Noroc cu mă-sa mare, că e o femeie mai de Doamne-ajută. Tac-su’ la fel, cică a fost deștept. Nu-nțeleg cum l-a îmbârligat prăpădita de mă-sa. S-a păcălit, aia e! Și să vă mai zic o treabă, cică Șăfu n-are coaie, nenică! - Păi, are vocea groasă, băăăăă! Nu-l auzi cum cântă? Zici că-i bariton! I-a înnebunit p-ăia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
băiat bun era. Nu s-a mai însurat deci. Pe la noi, pe aici, nu mai vine? Aaaa, tot acolo stă. Daaaa... N-are de gând să se însoare? Păi, cum să nu te intereseze? Las’ c-o știu io pe prăpădita aia pe care a lăsat-o. Era băiat bun. Am fost colegi. Avem și fotografii de la banchet. Mereu mă oprea și-mi povestea tot felul de nimicuri, mă întreba de unchi-miu’. N-o cunoșteam, nici nu știam cum o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
face, îi vede pe puștii care probabil speră să învețe, mai și citesc, mai au încă iluzii, cai verzi pe pereți, iar el îi tratează acru. Ce, mă, vreți să ajungeți și voi ca mine? Nu vedeți că sunt un prăpădit? Hai, sictir! Literatura, măi, mormolocilor, e o chestie care nu vă folosește la nimic! Spun încă o dată - literatura e cel mai simplu lucru din lume. Înveți să scrii la fel cum înveți să vorbești. Noi spunem „gura metroului“ sau „piciorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
s-o faci, avea o formulare standard; ,, Domnule Director, subsemnatul ,,X Y” , doresc să binevoiți a-mi aproba încadrarea în întreprinderea ,,Z” , ce cu onoare o conduceți. De la început ți se inocula ideea că tu ești mic, ești un biet prăpădit și te adresezi unei personalități care îți poate decide soarta. De felul meu am fost un om disciplinat, fiind convins că fiecare trebuie să aibă locul său meritat, într-un angrenaj, într-o structură de organizare și la început îi
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
că solicită de urgență sprijinul fratelui său. Cum acesta fusese deja grav avariat, și neputându-i veni în ajutor, stângul a capitulat și iată-mă prăvălit la dușumea, așteptând cu inima strânsă iminenta scurtare a părții superioare a corpului meu prăpădit. Dintr-un salt schizofrenicul a fost lângă mine. M-a înșfăcat violent de hăinuțele mele mototolite ținându-mă suspendat ca pe o găină jumulită apoi m-a trântit cu brutalitate pe masa chirurgicală, hotărât să-mi separe repede și degrabă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
supraviețui ne-au ajutat să depășim această perioadă grea din viața noastră. Ne uitam unii la alții și nu ne venea să credem cât de slabi suntem, cu ochii adânciți în orbite și privirea nesigură și tristă. Eram atât de prăpădiți, încât ne deplasam, așa, în transă, ca niște stafii, mai mult plutind, într-un mers aerian, silențios, trecând unul pe lângă altul, împinși de un flux magnetic, invizibil și puternic. Eram niște îngeri cărora le lipseau aripile și care ajunseseră la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
vei avea o privire veselă) Nu. Deloc. Noi nu aveam figurile vesele. Nu. Mai degrabă, privirile noastre erau izbitor de asemănătoare cu ale participanților la un priveghi al unei persoane mult iubite. Într-adevăr, noi ne înfruptam din ultima mămăliguță prăpădită, făcută din ultimul căuș de mălai din sacul golit. Eram șase copii înfricoșați și ne uitam la mama ca la singura salvare. Mama lua câte o bucățică de mămăliguță și expedia bolul alimentar cu înghițituri mici și cu ochii mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
faceți, doamnă! Mare păcat! Credeți că ei n-ar mânca niște mămăliguță cu cartofi prăjiți, un borș de fasole ori o mămăliguță cu friptură? Priviți! Priviți, doamnă, cu atenție la copiii mei! Vedeți ce slabi, cât de anemici și de prăpădiți sunt? Cum să-i ajut? Mi-aș da și inima pentru ei. Vedeți ce hăinuțe sărăcăcioase și subțiri au? Asta-i îmbrăcămintea lor și de vară, și de iarnă. Cum nu i-aș îmbrăca în haine mai groase, adecvate sezonului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ca s-o sfărâmi, apoi s-o ții o săptămână în apă ca s-o poți mânca, pe care o păstrau ca pe sfintele moaște într-o tăgârță acolo și nu s-ar fi atins de ea odată cu viața lor prăpădită, păstrând-o pentru orice eventualitate. Care eventualitate? Cel mai probabil aceea a unei extincții indubitabile prin inaniție. Aceste obiecte pe care le cărau cu ei le transmiteau un plus de siguranță, de certitudine, încercând să se convingă pe ei înșiși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
am fi dorit-o; ne mulțumeam cu puținul pe care-l aveam; nu voiam mai mult: nu eram lacomi. Trecuserăm prin cumplita foamete din Moldova, iar aici aveam tot ce doream. Nu trăiam într-un palat, ci într-o căsuță prăpădită; nu aveam nici paturi, ci ne culcam pe păiere. În schimb, aveam o măsuță la care stăteam înghesuiți pe câteva taburete și luam masa de trei ori pe zi. Nu mâncam știr și nici lobodă sau urzici fierte, ca-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
care o scoteau mereu pe locul întâi pe fie-sa, jenați, trebuiau să-i acorde și ăstuia tot premiul întâi, nu aveau încotro și asta îi întuneca mult bucuria lui Fanache, cum adică, nu e fata lui mai bună decât prăpăditul ăla?! Așa încât Fanache a răspuns fără să ezite: -M-am gândit la familia profesorului Vodă. Pe Gârmoci puțin îl interesa cine este al treizecișiunulea, pe el îl interesa să completeze lista, să nu aibă toarășii de la regiune motive de reproș, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
în somn, apoi trezirea lui, ieșirea lui pe balcon, iarăși a simțit că nu mai are aer să respire și pe urmă, imediat, hop și vizitatorul celest care s-a așezat lângă el ca un tată uriaș lângă un copilaș prăpădit, s-a așezat liniștit, a fumat liniștit și aiurea (îngerii nu fumează!...), în vreme ce lui îi bătea iar inima nebunește, de emoție, de îngrijorare, apoi îngerul a plecat tot așa, tăcut, liniștit... La București, schimbarea la față a tovarășului Cameniță a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]