439 matches
-
și noroaiele care se formau în urma dezghețului sau a ploilor, camioane rusești, „Molotov”, aduceau prundiș din albia râului Suceava, pe care-l descărcau la marginea drumului, iar locuitorii ieșeau să-l împrăștie cu lopețile. Periferia păstra încă imaginea acelui târg prăpădit pe care „Crainicul Cetății” (revista locală care a apărut între anii 1927-1935 sub coordonarea profesorului Gheorghe Maxim) o prezenta în paginile sale: ”De la intrare, venind din oricare parte te întâmpină aceleași maghernițe leproase, pășești pe aceleași drumuri desfundate și murdare
PRIN MAHALALELE SUCEVEI DE ALTĂDATĂ de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341662_a_342991]
-
avea în mână felinarul și pe umăr două arme. Flinta și o carabină cu încărcător. Din interiorul camerei se auzeau strigăte în limba rusă. - Vom sta de pază amândoi. Dau telefon să chem jandarmii din Lădești, să-l ia pe prăpăditul ăsta de aici. Le predăm și arma. Mă duc să iau șuba pe mine, că este ger. Nu au apucat să vadă mai bine arma, că la poartă s-a oprit un grup mare de oameni, unii văicărindu-se, alții
PREFAŢĂ LA ROMANUL UN OCEAN DE DEŞERT DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340556_a_341885]
-
și să afle, asemeni lui Pascal, ca “inima are rațiuni pe care rațiunea nu le poate înțelege”. Era fericirea martirului modern, bucuros să sufere pentru Dumnezeu. Nicolae Steinhardt a știut, asemeni lui Don Quijote, să vadă un castel într-o cârciuma prăpădita și să transforme închisoarea în academie și altar. Credea că “definiția eroismului și a sfințeniei nu este decât aceasta: să faci imposibilul posibil”. Și dacă nu pentru intelectul, pentru credință și principiile sale, atunci pentru tăria de a face imposibilul
APEL PENTRU CINSTIREA MEMORIEI UNOR FOŞTI DEŢINUŢI POLITICI ROMÂNI de VICTOR RONCEA în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340569_a_341898]
-
capitalist! A fost ager și a dat tunul la țanc. Acum îl invidiezi că a fost fâșneț? E bărbat de milioane, visul tuturor femeilor, mă! Ce, ca tine? -Ce vrei, fă, să mă fac și eu capitalist? -Ai vrea tu, prăpăditule! Dar...ai curaj să dai tunuri? -Făă, află că-n armată eu am fost artilerist! Tunar autentic, nu ca...capitalistu’. -Tu!..îl privea cu milă madam Firuța, văzându-l așa pricăjit, mărunțel, subțirel...Tu și tunar, prăpăditule! Taci din gură
FRAGM.1- NUVELA CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341108_a_342437]
-
stau pe gânduri. Unchiu Culiță avea o carismă cum n-am văzut pe nimeni să aibă. - Nu, n-am brichetă. - Cum, băăă, să n-ai? Ce om i-ahăla fără foc, fără brișca și fără ceas? Ce om să fie? Un prăpădit, asa ca mine. N-aveam decât briceag. - Noa așeee, băăă, mă temui că nu vrei sa vini... Sorbeam Carpațiul cu fumuri mici, ușor amețit de tăria tutunului. Unchiu nici macar nu scruma; când a simțit că-i arde buza, a scuipat
Povestea ca viață. „Unchiu Culiță... the beginning of a beautiful friendship” () [Corola-blog/BlogPost/337875_a_339204]
-
lui. Revoluția decembristă era pentru el un codicil la un vechi testament. Să fiu sincer doresc celor de azi, fără traumă generațională, să nu aibă ce povesti de la război sau de la cine știe ce revoluție, chiar dacă își vor trăi senilitățile fără farmecul prăpădit al unei istorii absurde.
Vă doresc să nu aveți parte de război sau de revoluție () [Corola-blog/BlogPost/337947_a_339276]
-
Astăzi nu se mai gândește nimeni să suporte de bunăvoie paguba făcând pace. Vârstnici care sunt „uitați” de copiii lor, sau ce e mai rău, scoși din casele lor și predați cu sila la căminele de bătrâni, ca să le ia prăpădita lor de locuință. Omul a avut o menire la venirea lui pe pământ. Nimeni nu-și mai pune astăzi astfel de întrebări. Mijloacele media caută să-și mărească ratingul, tirajele cu toate lucrurile care ies din comun și șochează, dar
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (25) de ION UNTARU în ediţia nr. 634 din 25 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343849_a_345178]
-
-n al clipei curcubeu. Vela se desface tulbure-n bătaia adierii ceasornice Și zbaterea-mi osoasă sporește; Catargul se lovește-n țipete anonime, Dihanii de valuri spumoase Ce invadează seva suflării mele, Gata să mă muște, gata să mă simtă prăpădit, Gata să mă mestece, gata să mă digere... Cu Nun cel veșnic mă îmbrățișez Și cu măști mă învelesc grăbit Să nu fiu înghițit de apele ticăloase - Omăt scutier ce se așterne peste țarina ... Citește mai mult MăștiCălătoresc pe Nil
ALEXANDRU ENACHE [Corola-blog/BlogPost/342956_a_344285]
-
a zilei tainăși-n al clipei curcubeu.Vela se desface tulbure-n bătaia adierii ceasorniceși zbaterea-mi osoasă sporește;Catargul se lovește-n țipete anonime,Dihanii de valuri spumoaseCe invadează seva suflării mele,Gata să mă muște, gata să mă simtă prăpădit,Gata să mă mestece, gata să mă digere...Cu Nun cel veșnic mă îmbrățișezși cu măști mă învelesc grăbitSă nu fiu înghițit de apele ticăloase -Omăt scutier ce se așterne peste țarina... V. TEZELE LUI ALEX AMARFEI, de Alexandru Enache
ALEXANDRU ENACHE [Corola-blog/BlogPost/342956_a_344285]
-
-n al clipei curcubeu. Vela se desface tulbure-n bătaia adierii ceasornice Și zbaterea-mi osoasă sporește; Catargul se lovește-n țipete anonime, Dihănii de valuri spumoase Ce invadează seva suflării mele, Gata să mă muște, gata să mă simtă prăpădit, Gata să mă mestece, gata să mă digere... Cu Nun cel veșnic mă îmbrățișez Și cu măști mă învelesc grăbit Să nu fiu înghițit de apele ticăloase - Omăt scutier ce se așterne peste țarină În pragul înghețului macabru. Neuronul argilos
PARTEA I DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342957_a_344286]
-
o doamnă din Organizația pentru Respectarea Vârstnicilor. Ce învață din fragedă copilărie cititorii acestei narațiuni? Ce? Că locul unei bunici e cât mai departe de ginere sau de noră, dacă se poate într-un azil sau într-o căsuță mică, prăpădită, cu igrasie, la dispoziția bandiților, instalatorilor și violatorilor. Și un coș cu bunătăți primea numai de sărbători, de ochii lumii... - Nu era nici o sărbătoare, am încercat cu timiditate să iau cuvântul. Era o zi obișnuită, o invitau pe bătrână la
SCHIŢE UMORISTICE (54) – SCUFIŢA ROŞIE REPOVESTITĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343085_a_344414]
-
nea Macovei, că într-o seară am să te chem la Observator să-ți explic pe îndelete cum e cu observarea stelelor, cu luneta... - Mulțam fain!... Da' uite, c-am și ajuns la casa mea! Din drumul lat dar mai prăpădit cotea spre dreapta o uliță mai îngustă dar mai dichisită, care ducea spre casa lui nea Macovei. Ajuns la capătul ei, calul se opri în fața unei porți vechi, înalte, știind cum nu se poate mai bine aici, în preajma casei, ce
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
indiferenți, cea mai îndepărtată lumină ciudată dintre toate luminile ce credem noi naivi c-ar fi banale lumini... CÂND TERRA VA MURI Noi știm că Terra are un sfârșt, când Soarele muri-va-n viitor: întâi va fi glob roșu, prăpădit, umplând tot cerul cu al lui cuptor... Așa va fi în sute de milenii, când Terra redevine glob de foc, dar super-evoluții, super-genii vor strămuta toți oamenii din loc. (Chiar de s-o frânge-atunci terestra tijă, nu are rost să
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > PANSELUȚELE MAMEI Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1602 din 21 mai 2015 Toate Articolele Autorului PANSELUȚELE MAMEI A pus mama în grădină Panseluțe, o duzină. Erau mici și prăpădite, Astăzi toate-s înflorite. Ia te uită, fiecare Și-a luat altă culoare! Toate florile, în parte, Parcă-s poze dintr-o carte, Parcă-s fețe de copii, Ne zâmbesc și chiar sunt vii. Uite, ăla e Costică, Celălalt e
PANSELUŢELE MAMEI de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374847_a_376176]
-
pe aici care nici nu merită pomeniți, dar dacă îmi aduc bine aminte a fost aici un grup de studenți cu profesorul lor și au sărbătorit ceva, cu mult vin și mâncare din belșug. În rest v-am spus...niște prăpădiți și sărăntoci -Erau greci studenții? -Păi cum altfel? Iudeii erau în plin Pesah. Și-apoi, prea puțini dintre ei îmi calcă pragul în celelalte zile. Cei doi se priviră. Faptul că cei în cauză erau presupuși a fi greci le
AL CINCELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374906_a_376235]
-
Lângă poarta ferecată, Iar prăpastia vuiește Ca o fiară-nfuriată. Zmeul trage de zăvoare De deschide marea poartă Și, cu vocea tunătoare, Îi vorbește pus pe ceartă: - Tu, o gâză amărâtă, Îndrăznești să vii la mine Și, c-o bâtă prăpădită Vrei să mă omori, străine? Vii așa, ca la plăcinte... Și mă deranjezi la masă! Vreau să spun și ia aminte: Nu prea ești cu toate-acasă! - Zmeule, rău nu ți-oi face, Dacă-mi dai inelu-acuma. Plec de-aici. Te
INELUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372003_a_373332]
-
Și ea uzurpatoarea... Iar tu? îl privi cu dispreț, tu ești un trădător. Un nimeni ce se visă, în prostia sa, un mare prinț consorțiu. Sau poate, de ce nu, chir uns și împărat. Chiar vrei să știi ce ești ? Un prăpădit...rahat! Mărțișor îndură toate umilințele cu calm și demnitate, răspunzându-i: - Ți-am îndurat trufia, așa cum am răbdat atâtea răutăți și urgisiri pe care, în ticăloșia ta, supușilor le-ai dat. Se înfurie împărăteasa, punând mâna pe bici, lovindu-l
MĂRŢIŞOR-20 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373014_a_374343]
-
de mai înainte simțeam o pace și un sentiment nobil înălțător ce ma stăpânea. După ceva timp luminile sau aprins și am privit casele observând un contrast între unele case mari confortabile cu garduri bune și case mici cu garduri prăpădite. Aveam impresia că văd un tablou al luptei pentru existența încununată cu eșec sau triumf. Apoi gândurile mi s-au întors de la acel sentiment măreț și nobil spre marea bătălie a vieții, aceasta dramatică lupta pentru un loc de muncă
AMINTIRI DIN NOAPTEA VIETII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348452_a_349781]
-
completare în plan spiritual și intelectual ale omului Istrati. O imagine polisemantică ni se dezvăluie în scrisoarea lui Istrati către Romain Rolland, din 20 august 1919, și anume momentul întâlnirii cu viitorul său prieten Mihail Mihailovici Kazanski. Întâlnirea din brutăria “prăpădită, murdară și slinoasă” avea să-i ofere mai târziu o prietenie plină de peripeții, dar și o viață conturată în spiritul vagabondajului. Mihail avea să fie călăuza unui spirit care urma să se trezească din amorțeală. “Pe gulerul hainei sale
PARTEA I de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 668 din 29 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345518_a_346847]
-
Chiar așa de prost ai fost, mă, geniule? --Măi, băieți, n-am banii ăștia, mă! --Dacă n-ai, de ce ai mai plecat la drum? îi replică tăios al treilea, cel cu pălăria jerpelită. Hai, mă, că ne pierdem vremea cu prăpăditul ăsta! N-are decât să putrezească aci, dacă nu vrea să scoată banu’! Și toți plecară-n casă la Floricel, lăsându-l pe Mototolea să se smiorcăie la volan: --Nu plecați, bă, frățiorilor, nu plecați! Hai, că vă dau trei
TUNARII-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376824_a_378153]
-
se poate vizita organizat cu ghid, cu un vehicul special, cel puțin sâmbăta și duminica când nu se lucrează în carieră. Ar trebui pentru că merită pentru toata lumea; de la patroni la turistii din țară si străinatae. Și-n locul tablei prăpădite, ruginită, jalnică de la intrare, să se așeze cel mai mare bloc de marmora pe care să scrie: RUȘCHIȚA - CARRARA ROMÂNIEI. ------------------------- Corneliu FLOREA august 2016 Casa cu Flori - Bistrița
AURUL ALB ROMANESC de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378051_a_379380]
-
și al omenescului din...om, devenit în acele pagini de timp și de carte...fiară! Trebuia, găsită printre rânduri, nevoia de a purcede la contrariul evidențiat. Ce zici, să fii reușit oare !?... „Și cartea, o mai fi pe undeva, așa prăpădită cum o primisem!? „O să te surprindă, mai adăugă „fârtatul” meu de odinioară. Se află legată și copertată la loc de cinste în biblioteca fiului meu. A meritat să se-adune de pe drumuri, să iasă din focul tenebrelor în care a
CARTEA DINTRE LESPEZI! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373116_a_374445]
-
nisip și prăpăstii bolovănoase, lipsite aproape în totalitate de vegetație și de apă. Una dintre acele umile căsuțe ale micului sătuc era bordeiul unui beduin, numit Hodja, care numai bogat nu se putea numi. Casa sa era dintre cele mai prăpădite, cu acoperișul spart, iar un perete se înclina amenințând să se dărâme. Mai avea improvizat un mic șopron unde-și adăpostea, noaptea, cele trei capre, să nu fie devorate de șacali. În jurul casei - mai nimic, doar câteva straturi de ceapă
GAZELA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373184_a_374513]
-
prin păduri, prin poieni și pe la casele oamenilor din ținut. Nu aflară nimic. Dar nici zece mii de ducați n-avea de unde să scoată așa repede! Era cumpănă mare asupra lui și-a familiei sale... În acest timp, într-un turnuleț prăpădit, dărăpănat, dintr-un castel aflat într-un sat nu prea depărtat, Roxette plângea zi și noapte, speriată de soarta ei. Zilele treceau cumplit de greu. Nici hrana care i se aducea nu-i tihnea, și îi era cumplit de sete
PORUMBELUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372256_a_373585]
-
nemărginirea - am îndrăznit timid să o privesc în ochi. Recunosc sincer, erau cei mai senzuali ochi pe care i-am văzut vreodată, un verde de smarald intens, cu care ar fi reușit să facă fericit până și pe cel mai prăpădit dintre bărbați. Aveam parte de o perspectivă extraordinară. Cu mult înainte de a putea distinge trăsăturile-i fine, am dedus anatomia sa superbă și fără de greș. O priveam drept în față și - nu-mi era rușine să recunosc - ar fi putut
DRAGOSTEA UNEI ADELAIDE (SAU CUM TREBUIE SĂ PROCEDEZE O FEMEIE CARE NU ACCEPTĂ CAPITULAREA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379304_a_380633]