1,456 matches
-
eu aveam cinșpe. Când Brandy avea șaișpe, poate că Manus făcea deja parte din viața noastră. Nu vreau să aud asta. Cea mai frumoasă rochie antică s-a dus pe copcă. Mătasea și tulul au alunecat, au căzut, s-au prăvălit pe podeaua cabinei de probă, și sârmele și osatura sunt rupte și desprinse, lăsând doar câteva urme roșii care deja dispar pe pielea lui Brandy, cu Brandy rămasă mult prea aproape de mine, doar în chiloți. — E comic, zice Brandy, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
și sora Katherine strigând: — Faceți pozele! Faceți pozele acum! Încă pierde sânge! Sari la operație. Sari la după operație. Sari la mine luând-o pe sora Katherine deoparte, micuța soră Katherine îmbrățișându-mi genunchii așa de tare că aproape mă prăvălesc la pământ. Se uită la mine, amândouă pătate cu sânge, și eu scriu: te rog. fă lucrul ăsta special pentru mine. te rog. dacă chiar vrei să mă faci fericită. Sari la Evie instalată ca la un talk-show sub luminile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
pe îndelete", fusese desigur într-un moment de cumplită slăbiciune, feminitatea guvernantei îl sîcîia nu doar cînd dormea, dar și cînd înota prin zăpadă ori țopăia prin lutul cleios, ocolind butucii de vie care țineau coasta rîpoasă să nu se prăvale peste așezare, și atunci i se părea că o vede în fața ochilor, exact în aceeași rochie de catifea vișinie, ca o flacără întunecată ce alunecă de ici-colo, apărînd exact în locul în care îți arunci privirea, după ce îndrăznise totul s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Simon o deznoda, Încingându‑se cu ea, doar dacă vreun spectator nu căuta să se Încredințeze de soiul Împletiturii. Atunci Simon Îi Întindea un capăt al cingătorii, țeapănă ca un par; de cum o atingea neîncrezătorul, funia se pleoștea și se prăvălea pe jos, stârnind praful. Vorbea destul de bine greaca, copta, armeana și ebraica, precum și unele dialecte locale, deși potrivnicii săi susțineau că avea rostire de venetic. Simon nu se prea sinchisea de clevetiri, dând chiar impresia că el Însuși le Întețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
la libelulele care‑și ucid bărbătușul, la albinele care pier după prima Înțepătură, la chinurile mamelor când ne aduc pe lume, la puii de mâță azvârliți de copii În apa râului, la groaza peștilor În pântecele balenei, la groaza balenei prăvălite pe uscat, la jalea elefantului mistuit de beteșuguri, la bucuria vremelnică a fluturelui, la frumusețea amăgitoare a florilor, la zădărnicia Îmbrățișărilor de dragoste, la grozăvia spulberării sămânței, la neputința tigrului jigărit, la putregăciunea dinților din gură, la miliardele de frunze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ce‑ați văzut, sunteți victimele nălucirii simțurilor voastre, ale acestui magician și fachir care s‑a inițiat În Egipt...“ „S‑a ținut de cuvânt“, zise Sofia. „Până număr la zece“, stărui Petru, neluând‑o În seamă, „trupul său se va prăvăli pe pământul pe care‑l defăimează, va cădea ca un pietroi la picioarele voastre, ca să nu se mai ridice niciodată din țărână... Asta e vrerea Domnului... Unu...“ „Dar el și‑a luat zborul“, zise Sofia, „a dovedit că e făcător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
se Învârtea În jurul axei sale. Magul dădea din mâini și din picioare și se făcea tot mai mare și mai deslușit. Mulțimea se puse pe fugă, care‑ncotro, temându‑se să nu cadă pe vreunul din ei trupul care se prăvălea din cer. Urmă o scenă năprasnică. Precum un sac umplut cu nisip jilav când cade din căruța chirigiului sau precum oaia scăpată din ghearele vulturului, tot așa se izbi de pământ și trupul lui Simon Magul. Prima care se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
coșciug primii bulgări aruncați de mâinile grosolane ale marinarilor și docherilor care fărâmițau pământul de parcă sărau pântecele unui pește uriaș. La mormântul deschis se auzea plesnitura mătăsii drapelelor roșii și negre, care acum erau niște drapele funerare. Apoi țărâna fu prăvălită În mormânt cu lopețile, bătând toba surd În coșciug, ca atunci când puștoaicelor, după Îmbrățișări amoroase, li se Înfundă urechea de bătăile repezi ale inimii. La Început florile fură azvârlite una câte una, apoi În buchete, apoi jerbele trimise din mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fi Încumetat să scoată un sunet, În afară de rugăciunea pe care‑o Îngâna Întruna În sinea sa, abia mișcându‑și buzele uscate, căci se temea că el Însuși s‑ar fi putut trezi din vraja lunatică, Încât toți s‑ar fi prăvălit În adâncurile neguroase pe deasupra cărora bâjbâiau acum purtătorii săi cu tălpile goale În grota jilavă, luminată de scânteieri vâscoase; glasul său -, deșteptarea sa -, i‑ar fi tras pe toți În bezna hăului pe deasupra cărora Îl purtau ei pe umeri, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
căsca sub ei, În negura de nepătruns a peșterii, unde nu biruia lumina torțelor, Însă adâncurile adâncoase erau aievea În cugetul lor treaz de lunatici: auzea cum se surpa piatra sub tălpile goale ale acelora care‑l purtau, cum se prăvăleau pietrele, sărind de pe o stâncă pe alta, ciocnindu‑se sfredelitor și năprasnic, apoi tot mai domol și mai depărtat, zgomotul dispărând Într‑un ecou al cărui sunet nu Înceta, ci se stingea, căci nu atingea străfundurile de nepătruns, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
tron, și poate‑i trecu prin minte un vers - pentru că domnul Brener iubea poezia, negustoria nu‑i secătuise, de tot, simțul frumosului - un vers despre un apus de soare, care cade la orizont aidoma unui cap de monarh, atunci când se prăvale de pe un butuc. Îngândurat, domnul Brener Își scoase o țigară din buzunarul interior. În acel moment, chiar În acel moment, fetița din pădure scoase oglinjoara rotundă din buzunar, placată În sidef, și și‑o apropie de față. Își văzu Întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
sfinților și ale blajinilor, va da de unele potriveli cu viața sa spirituală. Astfel Îi va Încolți gândul de a‑și depăna rătăcirile - de la anarhism și ateism până la adevărul credinței - ca apoi să vestească lumii iluminarea sa: civilizația contemporană se prăvălea În abisuri. Antichristul era la ușă, deja Își punea Însemnul său rușinos pe locuri ascunse: sub sânii femeilor și pe șalele bărbaților. În momentul În care Nilus Își Încheiase opusul biografic, Începură să apară foiletoanele mai sus‑numitului Krușevan. Sămânța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Atunci a apărut În fața lor un monarh care și‑a Înălțat mâinile la cer. Căpetenia troicii, un faimos tâlhar al locului, pe cozorocul căruia străluceau triunghiurile ca o rană deschisă, sa chircit brusc pe calul său și apoi s‑a prăvălit la pământ. Calul s‑a cabrat și a luat‑o la fugă, urmat de ceilalți tâlhari. Când sihastrul Serafim și parintele Serghei vrură să‑i mulțumească misteriosului monarh‑protector, care Îi salvase de la pieire, de pe locul unde nu de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pe scenă, când unii Îi lichidează pe alții...“ Mizanscena fusese Însă reală, cum la fel de reale fuseseră și cadavrele. „Asemenea stâlpilor de bazalt“, va nota nefericitul Kurt Gernstein, „oamenii stăteau Încă drepți, neavând nici cel mai mic loc pentru a se prăvăli sau Înclina. Chiar și după moarte se mai puteau recunoaște familiile, după cum se ținuseră de mână. Cadavrele erau despărțite anevoie, de câte ori se elibera spațiul pentru o nouă Încărcătură a trupurilor vieții, jilave și Împăstate de urină, cu picioarele mânjite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
urcând cu o roată pe trotuar. Farurile, două cercuri de raze strălucitoare îi lovesc drept în ochi pe domnul și doamna Keyes, trezindu-i din somn. Portiera din spate se deschide și de pe banchetă se revarsă țipete. O fată se prăvălește pe trotuar, cu capul înainte, cu brațele zbătându-se. Părul lung și negru îi ascunde fața, e goală, și se îndepărtează în patru labe de mașină. Îngropați în casa lor de zdrențe vechi și pături umede, Packer și Evelyn își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
fi la fel de simplu!" Se apropie de catedră cu ochii nefiresc de mari, ca o căutătură de bufniță, într-o stare generală anormală. Întinde mâinile cu palmele în sus. Palmele mici, albe, priviră spre înalt. Ca dintr-un cer înnorat se prăvăli peste ele cantul riglei de lemn. Cu putere. O dată, de două ori, de trei ori... De patru ori. Gata! Fluturii albi își schimbară culoarea, se făcură ghem și amorțiră. La sfârșitul orelor, după ce copiii părăsiră sala, învățătoarea o chemă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
microscop câțiva viermi și câțiva spermatozoizi semănând stupid de bine unii cu alții, zbătându-se agili pe o lamelă de sticlă devorându-se unii pe alții. O zăpadă ce acoperă până la jumătate fereastra, un mal ce se surpă și se prăvălește în râu, un copil împietrind cu o paletă de tenis în mână... Și atunci ce rost are, ce rost mai are? Intervenea deprimarea, obsesia inutilității, vorbele tatălui: Tu n-ai dat de greu, le-ai avut pe toate de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
scăpa de panica ce-mi ținea picioarele legate. Bum - încă o lovitură, chiar sub mine, în spate, mult mai puternică, semănând cu un accident de mașină filmat cu încetinitorul, și celălalt capăt al sofalei se ridică în aer și se prăvăli în față, aruncându-mă în gol și apoi covorul și podeaua se năpustiră spre mine și totul... se frânse. Ideea de podea, covor, conceptul, senzația, forma cuvintelor în mintea mea se frânseră toate în momentul impactului, și o ploaie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
asta, această întâmplare în mijlocul căreia nimerisem era prezentă și reală, voiam ca totul să se petreacă într-adevăr. Voiam să-mi las genunchii să se moaie. Să-mi las umerii să cadă, să mă abandonez pur și simplu - să mă prăvălesc la pământ și, într-un sfârșit, să dispar fericit. Râul acela monstruos putea să mă ia pe apele sale, să mă deznoade și să mă întindă cum voia și cum îi plăcea, pentru că, sincer, la urma urmei, mă simțeam prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ușor pe vine și-am cules laptopul de pe pardoseala alb cu negru. Acumulând viteză, l-am ridicat cu o mișcare puternică din antebraț și l-am strâns la piept, după care... piciorul îmi alunecă pe ceva de pe podea. M-am prăvălit înainte fără control, cu mâinile întinse în față iar laptopul a alunecat pe dalele de gresie ca o piatră bine șlefuită. Cu mâinile și picioarele așchiate și aproape sufocat, m-am întors să văd peste ce căzusem. Unul dintre dictafoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ieșit în zori, în grădina bisericii ortodoxe din Toronto. O pictasem și nu-mi plăcea cum ieșise. Nu știusem să intru-n cer. Aveam o mulțime de chei, dar niciuna nu se potrivise. Recunosc, eram sleit. Biserica sta să se prăvale peste mine. Și-atunci s-a întîmplat să mi se dea răspunsul. Iarba aburea, cum aburește iarba pe coasta iazului. Abur moviu. Nimic nu-i mai aproape de Dumnezeu ca aburul moviu de pe iaz. De ce m-aș fi tîrît prin lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în Colorado. Tu un' te duci? Ei, am și eu o Franță interioară, o Italie interioară, o Elveție interioară. Am castelul meu în Spania și insula mea în Canare. Vorbești prea repede, nu te înțeleg. Nu mă mai aude. Se prăvălește la loc, să-și ducă somnul mai departe, încă zăpăcit de pocnetele barbare, din miez de noapte. N-are chef de querelle d'amour cu mine. Vacanța '79 începuse prost. Cu vagonul tras în afara peronului și cu Iordan luînd-o neatent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
labele de pe ARLUS!" I-a amenințat că le dărîmă burlanul: "Vi-l distrug, inamici înrăiți ce sînteți! Am să comunic la Moscova cine sînteți și ce vreți". Cu o cazma, a tras cu sete în burlanul revizionist, pînă l-a prăvălit. Pe urmă, ar fi întors cazmaua spre Carp: "Piei că-ți rup schinarea. Colcăi de ură față de ARLUS". Deși om domol, Scarlat Carp s-a iuțit față cu răbufnirea umorală a piticului sovietic, cf. bancului, cel mai mare din lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ori mai mare decât oricare dintre ele, care nu purta nicio frunză, dar le păstorea pe furnicile lucrătoare ca un vătaf. Mergea ba mai repede, ba mai încet ca șirul, purtându-și cu emfază zalele chitinoase. Când o furnică se prăvălea pe spate, furnicoiul cobora până în dreptul ei și aștepta până când frunza se înălța din nou semeață în aer și se integra șirului șerpuitor. Povârnișul părea să nu se mai termine, până când, la un moment dat, se prelungi cu un perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fereastră de cer, ce i se arăta de-acum în fiecare zi. Zilele se derulau din ce în ce mai rapid, timpul zăbovea o vreme doar la asfințit, și anume, când se dilata în acea instanță de când ferestruica își făcea apariția până când soarele se prăvălea sub vale. Acum, fereastra s-a apropiat nepermis de mult. Înainta spre el uluitor de repede. Și, pe măsură ce înainta, bulboanele de lumină se revărsau pe la colțuri în afara chenarului ei, și o spumă tot mai densă de cristale de lumină se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]