476 matches
-
mai 2011 Călătorie Ca un ultim chin, către tine vin, Plouă obsedant cu amănunte, Mi se face rău fără chipul tău, Dar păstrez un semn de dor pe frunte. E momentul trist când nu mai rezist, Vreau să trag cu praștia în stele, Sunt din nou copil, strigăt infantil, Și un zbucium, ca un dans de iele. Îți ofer povești, vise îngerești, Port în suflet multe alte daruri, Iar în urma mea, cinică și rea, Vine lumea, aducând coșmaruri. Teatrul e absurd
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
română era îmbrăcată într-o copertă albastră îmi scrisesem numele pe câteva pagini păream autor atunci aveam prea puține gânduri la dispoziție uneori nici nu știam ce să fac cu ele (recunosc) așa că le abandonam prin buzunarele largi găseai acolo praștia capacele de bere bancnota de cinci lei mototolită cu ea îmi cumpăram dreptul la vise în cinematograful de lângă piața chibrit 3 noiembrie 2011 Scenă ultimul reflector clipește obosit într-un colț al decorului a împietrit un poștaș cu mustață stufoasă
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
și femei - au condus „lupta” Împotriva armatelor româno-germane. Bărbații s-au furișat În podurile caselor și de acolo au tras, iar „evreicele au avut alt rol, tot atât de spurcat. Au inventat șo metodă de luptăț pocnitoare pe care le aruncau cu praștiile ș!ț În direcții cu totul opuse pentru a produce panică, dezorientare. Grecescul plan nu le-a reușit, căci În mai puțin de o oră totul a fost stârpit așa cum se cuvine și cum numai armatele conștiente de rolul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
Ești tra-la-la? Am palmat trei mii de marafeți, degeaba? Tu ai impresia că băbăciunea lu' Vierme se ține de donații și de liberalități? De acte caritabile? De mecenat? Du-te la proctolog! Tare mi-e că ne machim, ne-ntindem praștie la trăscău și nu mai facem nici o molfă, în seara asta. Mă lași? Normal! "Greșeala nu-i în stele, ci în mintea noastră, Brutus!" Nu mă stresa și nu mă pistona! Ai răbdare, te rog! Triangulez! Unu-doi: "Magnifica Veronă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
profesori, sau milițieni, sau ingineri, mulți prieteni, dar și mulți clienți ocazionali... Toți treceau să vadă ce-a mai lucrat maestrul, iar tu te Învîrteai transpirat printre ei, căutînd pompa pentru bicicletă sau mingea, racheta sau fileul de tenis ori praștia pentru ciori. De multe ori rămîneai pe-acolo, căscînd ciocul la discuții, mai ales cînd apăreau figuri exotice. Era acest tip, Mugurescu, un om masiv, cu trăsături fizice puternice (avea În loc de nas un fel de ardei gras și o pereche
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
invizibile În spinare. (Îți amintesc sau, dacă nu știi - că tu ai fost un copil model, presupun -, Îți aduc la cunoștință că invizibilele sau invizoacele sunt bucățele de sârmă oțelită Îndoite În formă de U, care se azvârl cu o praștie specială, meșterită din cablu electric și din elastic - preferabil de la chiloții ,,gogoșar” ai bunicii, că e mai rezistent.) Acuma fac un salt peste timp Înapoi. Eram prin școala primară, Într-o vacanță, și se răspândise și la noi În sat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
e mai rezistent.) Acuma fac un salt peste timp Înapoi. Eram prin școala primară, Într-o vacanță, și se răspândise și la noi În sat moda asta cu invizoacele, modă venită de la oraș, unde ăia nu puteau azvârli pietre cu praștia, că ar fi făcut țăndări geamurile de la bloc ori ar fi spart capete de oameni În Înghesuiala de pe străzi. La noi, Însă, proiectului cam rudimentar care intrase la Început În sat i s-au adus Îmbunătățiri formidabile. Unul, Titel, căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu bine și de poarta hărtănită, cu sârme În loc de balamale și Încuietoare. De-acolo Începea Valea. De gât le atârnau, ca niște lațuri de cotarle ori ca niște cravate boierești, armele de care se arătau amândoi tare mândri: cele două praștii. Așa cum se cuvenea, arma Blondului, pentru că era molatec și mai prostănac, era de tot oarecare: patul, făcut din limba unor Încălțări ale lui tată-său, era legat cu o ață prăpădită de zgârciul tăiat tremurat, când mai gros, când mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
electrician; patul era centrat ca lumea și ața care-l ținea - zdravănă. Tare se mai bucurase când văzuse pe nevolnicul de văru-său cu ce gioarsă venise. Întâi că n-avea cum să fie Întrecut la vânat: așa cum arăta amărăciunea de praștie, nimeni n-ar fi izbutit În veci să nimerească nici de la zece pași o țintă lungă și lată cât hambarele IAS-ului. Apoi, cel scund era bucuros că avea Însoțitor prin Valea Puțului. De unul singur nu prea l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
urmă trebuie să-l scoți, să-l ții În motorină sau gaz. Mai mare paguba.” Apoi tot el venise cu ideea să-l spargă și să-i scoată bilele de oțel - cele mai bune gloanțe care puteau fi azvârlite cu praștia. De-acolo Îi trăsnise prin minte și vânătoarea de pe Valea Puțului. Blondului nu-i păsa că fusese păcălit. Până la urmă, chiar era dreaptă Împărțeala. El nu era un așa de bun țintaș și ar fi irosit bunătate de muniție. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ar fi irosit bunătate de muniție. Se ținea la doi pași În spatele celuilalt și Îi venea să urle de groază când, din pricina a cine știe ce buruieni, Îl scăpa din ochi. „Vere!” se pomeni strigând cu glas sugrumat, tocmai când ăla slobozea praștia. „Boule, ți-am spus doar să taci din gură. Mi-ai speriat guguștiucu’, tâmpitule!” „Găsim noi alții”, Îl Împăcă Blondul, bucuros că Îl ajunsese din urmă. „L-am aripat, l-am aripat!” - strigă ceva mai târziu - „du-te repede după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de preț: lanterna cu baterie pătrată pe care o folosea la vânătoarea pe Întuneric. Proptea sfoara de lumină În ochii guguștiucilor care stăteau pe cuib și clipeau ca tâmpiții, orbi, fără să aibă Îndrăzneala de a se mișca. Trăgea cu praștia În ei până Îi nimerea. Mamă-sa făcea pe urmă ciulama cu mămăligă din care se Întâmplase de câteva ori să mănânce și prietenii iscusitului vânător, sub un aplecător murdar, plin de muște, În care se găseau o plită hodorogită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și apoi să chefuiască, scăldat În vin nou și aprig, cu ăi din satul vecin. Și tocmai părerea de rău din sufletul lui Îl Împiedicase să-i ceară lui Mihai Enin bani pentru lucrarea cea războinică. Era un soi de praștie uriașă, cu zgârciul făcut dintr-o cameră de tractor montată pe un afet cu roți de la o șaretă a fostei Colective. Enin Își aminti că pe armăsarul care trăsese În ultimii ani la acea șaretă Îl chema Canafas și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ani la acea șaretă Îl chema Canafas și că, chiar dacă fusese lăsat cu bărbăția neatinsă de cuțitașul jugănarului, animalul se arăta de o blândețe fără seamăn și uneori chiar le zâmbea cu bunătate celor pe care Îi Îndrăgea. Zgârciul imensei praștii se Încorda cu ajutorul unui mecanism format din câteva roți dințate, un lanț de motocicletă și o manivelă, iar Încărcătura - pietroaie de trei sau chiar patru chile - era azvârlită cu nemaivăzută iuțeală când schimbătorul de viteze al unui camion eroic, numit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la Război...” A doua zi, cele două tabere aveau să se adăpostească În tranșee. Pe urmă va Începe bătălia cu Înjurături și măscări strigate dintr-o parte În alta. Înainte să se Încaiere cu ciomegele, le va arăta cum merge praștia cea mare și, ochind undeva, În câmp, ca să nu rănească pe cineva, va azvârli câțiva bolovani, spre adânca uimire a tuturor de față. Va veni și lupta. Își vor Încrucișa ciomegele lustruite, vor avea grijă să nu se lovească, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
așa ceva. Stătea pe șanț, cu tâmplele În palme, și prin fața lui, pe drum, Începură să se perinde tot felul de oameni, ființe și lucruri. Mai Întâi veni armăsarul Canafas, purtându-l pe viitorul Primar În spinare și trăgând după el praștia cea mare a lui Titel Meșteru. Până atunci, Cap de Șobolan urlase din toți rărunchii și zgâlțâise deasupra capului o ploscă: „Vaina caput! Vaina caput!”. Când ajunseră În dreptul lui Enin, părea că se ciorovăiește cu calul. „Nici nu stau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fugă, ca să nu-l sperie, apoi Împinsese portița de lemn care scârțâia și se topise În Întunericul din curte. Ectoraș mai plutise câteva secunde către casă, apoi, brusc, se dăduse aproape nas În nas cu văru-său și un coleg de praștie de-al lui, poreclit Cățelu. Îl urmăriseră, probabil, de multă vreme și el nu-și dăduse seama. Se prefăceau că se află În toiul unei vânători de guguștiuci, dar Ectoraș știa că mințeau, pentru că le lipseau lanternele. Cățelu, oarecum Îngrijorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
prea alb - nu bănuise că fusese legat cu fire nevăzute de Ectoraș Într-o crimă de care nici unul nu se făcea vinovat, dar la care participaseră amândoi fără să știe. Fusese o vreme În sat când copiii Începuseră să lepede praștiile și să-și meșterească arme de foc din ce În ce mai bune, cu care doborau guguștiuci și porumbei. Cine se gândise prima oară la acele drăcii periculoase nu se știa prea bine și mulți Îi bănuiau pe Titel Meșteru care, pe atunci, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
arate ca o sperietoare de ciori, Îl mai și chinuia din vorbe când Încărcătura de alice vâjâia mult departe de țintă. Guguștiucii, chiar dacă era noapte, o porneau În zbor bezmetic la auzul pocniturii. Până la urmă mâncau ciulama de vânat de pe urma praștiei - la care vărul nu renunțase niciodată cu adevărat - și a bilelor de oțel. Iar Înălțătoarele plimbări pe Întuneric cu pușca În mână aveau să se termine cu o bătaie crâncenă. Într-o noapte, pe când Ectoraș se afla pe marginea drumului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de adâncă pentru Marianti, fiica prietenului său, grecul Diogenis. Baronu, Vieru, Ectoraș și Floare - poreclită Băiețoiu - nunteau așezați la aceeași masă. De mică, Floarei Îi plăcuse să se joace numai cu băieții, nu iubise niciodată păpușile, știa să tragă cu praștia și se dovedise un portar de fotbal neînfricat, care nu se codea atunci când trebuia să se arunce după minge la picioarele adversarilor. Într-o zi, pe vremea grădiniței, Îi luase pe cei trei prieteni la ea acasă și, În fundul curții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe altul, Împărtășindu-și unul altuia experiențe, cunoștințe, mod de lucru pentru a Învăța ceva nou. Copiii Învață cu ușurință unul de la altul tot felul de lucruri; așa cum Învață trăsnăi, pot Învăța și lucruri utile, cum Învață să tragă cu praștia, să facă vaporașe de hartie pot Învăța și deprinderi de muncă intelectuală. Trebuie doar să le creăm condițiile favorabile, ca Într-o seră, (va amintiti metaforă?!) dar lăsând un grad de libertate, „o briză de aer proaspăt”... Insist Îndeosebi pe
Idei pentru învăţământul simultan by Creţu Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/1212_a_1922]
-
ale grafei de birou (pagina 119): 1. curățitor de pipă 2. curățitor de unghii 3. ac de cravată 4. agățătoare de tablou 5. dispozitiv de găurit 6. cârlig pentru remorcarea mașinuțelor de jucărie 7. mâner de fermoar 8. ac de praștie 9. scobitoare 10. deschizător de scrisori 11. înlocuitor pentru butonii de manșetă 12. verigă într-un lănțișor 13. șurubelniță 14. înlocuitor de bridă la sutien 15. cârlig de pescuit 16. sârmă pentru siguranță electrică 17. curățitor în spații înguste 18
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
vreme. Fronda Liniștea copilăriei lui Ludovic a fost spulberata o dată cu izbucnirea Frondei. Numele care definește cele două scurte revolte populare din Franța își are originea într-un joc practicat de copii francezi ai secolului al XVII-lea, care trăgeau cu praștia după oamenii legii, si care apoi fugeau pentru a nu fi pedepsiți. Asemeni jocului copiilor, primii protestatari și-au manifestat nemulțumirea aruncând cu pietre în geamurile nobilimii, fugind apoi de la locul faptei. Au existat două mișcări populare: prima poartă numele
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
din Republica Soră Vandana de Nord în Republica Soră Vandana de Sud, precum și din Republica Soră Vandana de Sud în Republica Soră Vandana de Nord. Facilitatea aceasta este exploatată și de contrabandiști, dar și de patrioți. Contrabandiștii, folosindu-se de praștii electronice, aruncă din Republica Soră Vandana de Nord în Republica Soră Vandana de Sud boia dulce, precum cei din Republica Soră Vandana de Sud în Republica Soră Vandana de Nord boia iute, în vreme ce patrioții urinează la țintă dintr-o republică
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
În șura sa, Ăialalți au făcut un pichet provizoriu de graniță și Julius Zimberlan tratează cu un sergent să-i arunce peste gard drujba. Să-l plătească n-ar fi greu: ar prinde bancnota de o piatră și, cu ajutorul unei praștii, lucrurile s-ar rezolva. Da, dar cum să-i transmită grănicerul drujba? Prima încercare era să se soldeze cu o catastrofă: metalul a atins gardul și o flacără uriașă s-a văzut până departe, pe teritoriul ambelor republici surori. Așa că
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]