5,068 matches
-
neprețuit. De o longevitate aproape egală cu veacul abia încheiat, Alexandru Baciu s-a identificat până la autodistrugere, de-a lungul a trei decenii, cu instituția numită Secolul 20. Aparținea unei lumi în extincție: a fair-play-ului, gentileții, a sentimentalului prevalând asupra pragmaticului: o lume guvernată de un cod al onoarei a cărui cheie de boltă, împărtășită cu insistență tinerilor ce pășeau pragul redacției, era "dialogul cu tine însuți". Se mândrea că fusese studentul lui Iorga și că-și luase doctoratul cu Magna
Cu bine, Domnule Baciu! by Alina Le () [Corola-journal/Imaginative/12162_a_13487]
-
uimitor de veche, dar și uimitor de actuală. Imaginea intelectualului român variază, din timpuri uitate și până acum, între două extreme: idealistul sărac, atașat de oameni și de locuri, care luptă să realizeze cât mai mult în condițiile date, și pragmaticul exasperat, care suportă înstrăinarea și care luptă pentru condiții adecvate lucrului intelectual. Situarea între aceste două extreme nu a fost decât în mică măsură o alegere personală. Istoria, cum spune Mircea Eliade, nu i-a lăsat pe oamenii de cultură
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
a adevărurilor științifice, a observației exacte și a experimentelor riguroase, neținându-se cont că această înțelegere a științelor naturii era o cucerire relativ recentă a spiritului omenesc; a doua greșeală - o consecință a primeia - este neînțelegerea incongruenței dintre unele tehnici pragmatice (argumente pentru teza alchimiei ca prechimie) și universul mental puternic augmentat de magic și criteriul sacralității. Spre exemplu, nu poți vedea unele „descoperiri” empirice ale babilonienilor ca pe o dovadă de inteligență a acestui popor și, în același timp, să
Poate chimie, poate soteriologie... by Cristian Măgura () [Corola-journal/Imaginative/13339_a_14664]
-
numai, cu rare excepții, ea având un caracter exclusiv documentar. Scrisorile lui Rebreanu sunt în genere ceea ce numim „lettres d’affaires”, n-au expresivitate și relief în comparație cu ale unor contemporani, precum Tudor Arghezi sau Ion Barbu. Autorul e prin excelență pragmatic, lăsând prea puțin să se contureze portretul său interior și individualitatea stilistică. Ele, de fapt, nu au stil, sunt pur informative, dar nu lipsite de importanță, atât în privința biografiei lui Rebreanu, cât și a vieții literare românești din prima aproape
Ediția critică Rebreanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13143_a_14468]
-
și de director al Teatrului Național, „circulări”, „scrisori deschise”, rapoarte către Comitetul de lectură al Teatrului Național. Ele completează sau confirmă informația despre fuga în Moldova în 1918, dau relații despre viața teatrală și a S.S.R. Pe acest fond predominant pragmatic, Rebreanu își regăsește uneori nervul epic, sensibilitatea artistică. Iată cum se plânge lui Mihail Dragomirescu de situația mizeră, desperată, ca deținut la Văcărești: „Pe lângă că mi s-au umflat oasele de scândurile patului, pe lângă că îmi hăuiesc creierii de insomnia
Ediția critică Rebreanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13143_a_14468]
-
teatralizare, marcată prin semne grafice și prezența într-o formă dublă: hibridizarea epicului și a dramaticului sau disimularea personajului care joacă teatru cu bună știință. Aici este punctul în care "estazul" amintit este substituit cu jocurile seducătorilor, sinceritatea cu răceala pragmatică. Don Juan, căci despre el este vorba, nu este văzut cu ochi buni de romancierii vremii. Aceștia sunt niște moraliști clasici și nu pot concepe amorul decât dublat de componenta morală, curățenie, sinceritate. Chiar un Pantazi Ghica, adversarul conservatorismului subteran
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
reprezentant al iluminismului", exponent și "ctitor al epocii sale". Este un extravertit și povestește doar ce a trăit "ca martor ocular". Prețuiește "fericirea de natură practică", afirmă "universalitatea rațiunii" și este, în chip esențial, optimist, încrezător în valoarea experiențelor și pragmatic. Crede în acțiunea formatoare a scrisului și vede în secolul său, al XVIII-lea, un "timp de maturitate a umanității". Anticipează, prin acest spirit pozitiv, Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister, romanul goetheean formator. Henry Adams, celălalt autor de
Eul care scrie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14569_a_15894]
-
splendidul traseu turistic poliție - asigurare - service (dintre care doar 9 din vina mea!!), nenea ăla cu Dacia nu e un simplu dement care a băut până n-a mai putut, după care a făcut panarama în fața organelor. E un tip pragmatic și foarte inteligent, care a pus problema în felul următor: Păi, băi, nene, dacă tot am băut că porcu’ și e mai mult ca sigur că o să mă înfig în ceva cu mașina, nu mai bine execut io accidentu’ chiar
Cum sa te tamponezi eficient cu mult alcool si putin sange by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21177_a_22502]
-
Dragoș Bucurenci Îți rămân recunoscător dacă-ți vei lua 4 minute din timpul tău și vei privi acest colaj până la final. Deși nu pare, acest film vorbește despre speranța. Și despre cea mai pragmatică formă de a-ți iubi aproapele. Sinistru. Ne aduce aminte că sănătatea e cel mai prețios lucru pe care îl avem. ...și mai pleci și tu în America. impresionant
Ce se poate face cu două sute de euro by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82479_a_83804]
-
converti într-un instrument al propriilor lui vanități și ambiții. Faptul că beneficiarul n-a știut din capul locului cum vor evolua lucrurile interesează mai puțin; ceea ce contează cu adevărat este modul cum a înțeles să profite de conjunctură: abil, pragmatic, prompt în decizii și fără inutile procese de conștiință. în timp ce alți lideri, infatuați și naivi, au fost ,înghițiți" de partidele lor și siliți să coboare de pe scenă, Ștefan Cazimir a înghițit el partidul, folosindu-l ca treaptă purtătoare spre o
Caragiale e cu noi! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11389_a_12714]
-
al corespondenței, îl reprezintă condamnarea explicită și amară a iresponsabililor stângiști occidentali. În timp ce Estul abandonat în brațele ursului sovietic suferă în captivitatea lagărului socialist, Vestul întreține relații cordial-diplomatice cu U.R.S.S., sacrificând soarta a milioane de oameni din considerente de pragmatică geo-politică și financiară. Dezamăgirea diaristului e grea: "Nu pot să neg impactul dureros ce l-am încercat în scurta mea întâlnire cu Ťburgheziať occidentului. Disproporția între măreția și bogăția bibliotecilor și librăriilor lor și meschinăria (cinică, ignorantă, egoistă și distantă
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
cel care, de regulă tulbură apele, dar atunci având perfectă dreptate - ex-ambasadorul A. Tulbure. Din păcate așa este. Ar trebui să înțelegem un lucru foarte simplu: reunirea se va face nu prin declarații frumoase ci, în primul rând, în mod pragmatic, pas cu pas, prin acțiuni și proiecte concrete. Ea se va face nu numai cu suportul prounioniștilor ci și cu al celor care nu vor mai vedea o altă cale de integrare europeană și vor înțelege că occidentalii ne-au
MEDITAŢII POSTELECTORALE de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380638_a_381967]
-
este dna Maia Sandu care, pe lângă unele neajunsuri caracteristice oricărui om care încearcă să facă ceva, are o serie de calități importante pentru un președinte: nu a fost implicată nici într-un scandal politic și economic; este o persoană hotărâtă, pragmatică, capabilă să-și realizeze (atât cât îi va permite instituția prezidențială) programul electoral; și, nu în ultimul rând, este femeie, care poate fi mai credibilă decât bărbații candidați, care ne-au mai mințit și în alte alegeri. Le priveam cu
PERICOLUL CARE NE PÂNDEŞTE de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380637_a_381966]
-
care l-am selectat drept motto, pentru fiecare dintre noi există „o locomotivă spirituală”. Pentru Ion Scorobete aceasta o constituie filosofia antică greceaască. Îndrăgostit încă din adolescență de filosofia lui Platon, poetul suferă cumplit când tatăl său, dorindu-l mai pragmatic, îl obligă să arunce în foc Dialogurile din care savurase îndeosebi Banchetul lui Socrate. Heraclit e comentat, desigur, datorită maximei „totul curge”. Iată cum filosofează Ion Scorobete în miezul sintagmei menționate: „Înainte de toate a fost mișcarea altfel/ cauza ar fi
LUCIAN GRUIA DESPRE ION SCOROBETE ÎN LIMBA GREACĂ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380662_a_381991]
-
lor adorator, pentru cel ce, în cinstea grației lor și-a sublimat pasionala atracție în analitice poeme. Se cuvenea a rămâne anonimă, impersonală, precum o ființă ce oficiază un act sacerdotal." Dacă lucrurile stau într-adevăr așa, departe de explicații pragmatice și de identificări precise, merită să închidem ochii și să ne îndrăgostim brusc de acea doamnă de la 1957. Dedicat fotbalului, numărul din iulie 2006 al revistei TOMIS, e un foarte eficace generator de mici autoficțiuni. Povestioare hazoase sau ușor grandomane
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10248_a_11573]
-
insistăm pe importantă liberalismului decât pe aceea a democrației 11. Această schimbare de accent este cea care ne interesează în acest studiu, împreună cu conștientizarea nevoii de a relegitima liberalismul printr-o nouă retorica a sa, printr-un marketing mult mai pragmatic și care să asume o segmentare iremediabila a publicului 12. Altfel spus, si in cazul liberalismului ar fi oportună operaționalizarea unei diferențieri a retoricii liberalismului în funcție de tipul de audiență căreia i se adresează, cu mențiunea că simpla utilizare a unei
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
continuat acest tip de demers, sugerând că singura neutralitate pe care o avem la îndemână este cea de tip procedural 21, pe care o putem ajusta amplificând limitele imaginației noastre sociale. Presupusa neutralitate este substituita cu un ansamblu de separații pragmatice (nu distincții ontologice), instituite în vederea obținerii unor efecte. Rorty nu menționează explicit acest lucru, insă contestarea insistența pe care o face presupoziției neutralității filosofice mă determina să susțin că ținta să era, de fapt, presupoziția ontologica a neutralității în spațiul
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
și religioasă - si liberalismul "nou" - care îl ajustează pe cel clasic, în funcție de context, cu politici publice de tipul acțiune afirmativa, stat social etc. -, nu mai este insuportabila, ea nu mai creează impresia unei incoerențe fundamentale. Astfel de ajustări sunt incoerențe pragmatice, asumate temporar pentru a diminua probleme locale care, probabil, în măsura în care vor reuși să schimbe socializarea tradițională, vor deveni caduce. Datorită unor astfel de incoerențe pragmatice s-a reușit că, în toate democrațiile liberale, în urma introducerii unor politicilor publice de acțiune
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
este insuportabila, ea nu mai creează impresia unei incoerențe fundamentale. Astfel de ajustări sunt incoerențe pragmatice, asumate temporar pentru a diminua probleme locale care, probabil, în măsura în care vor reuși să schimbe socializarea tradițională, vor deveni caduce. Datorită unor astfel de incoerențe pragmatice s-a reușit că, în toate democrațiile liberale, în urma introducerii unor politicilor publice de acțiune afirmativa, majoritatea cetățenilor să accepte anumite diferențe care anterior erau intolerabile. Note * ACKNOWLEDGEMENT: Această lucrare a fost realizată în cadrul proiectului POSDRU/159 /1.5/S
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
Cu trecerea timpului se poate urmări cum în istoria ideilor schimbarea etichetelor e și o schimbare de atitudine: de la obsesia specificului național se trece la cea a imaginii României și, în fine, cu o formulă tehnică, aparent obiectivă și neapărat pragmatică, la brandul de țară. Iar chestiunea construirii personalității renaște în formule destul de șocante: "Ce ar trebui să faci pentru a deveni și tu un brand " (cu subîntrebările-cheie: "cum vorbești? cum te îmbraci? ce faci?", ele.ro). Verbul englezesc to brand
"Branduiala" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10600_a_11925]
-
mai înainte), alții se ridică la nivel instituțional și constituțional (Montesquieu) sau chiar își propun să tempereze unele excese ale democrației (Tocqueville). Toți gîndesc însă cu mintea lor, văd dincolo de locurile comune ale epocii în care au trăit, caută soluții pragmatice pentru problemele cetății. Lumea este atrasă de excentricitate și, de aceea, promotorii moderației nu au fost printre rasfățații istoriei. "C'est mieux d'avoir tort avec Sartre que d'avoir raison avec Aron" era o butadă la modă în anii
Fascinația terțului inclus by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10569_a_11894]
-
o gânganie... Un interval de ceață, și iată apare un regiment. în zdrențe, cu casca franceză dată pe ceafă, sunt adevărați eroi... De la Paris sosesc mereu telegrame. Să oprim înaintarea din Ardeal! Cea mai înverșunată este Italia. Sora latină! Dar, pragmatic, Brătianu se face că nu aude... întâi ocupă și pe urmă discută. Pe măsură ce înaintez în timp, ceața se face mai străvezie. Știu că sunt la București. Sunt teii de la șosea. Caii sunt în blană nețesălați. Le poți număra coastele. Ca
File de istorie de Gh. Jurgea Negrilești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10620_a_11945]
-
cel din urmă crește și, maturizîndu-se, ajunge să-și privească din afară copilăria, exact ca în Amintirile lui Creangă. Nici Radu Cosașu nu scrie autoficțiune, pentru că nici literatura lui nu respectă explicit nici criteriul identității eului-personaj cu eul-narator, nici criteriul pragmatic al naratorului ca origine a enunțării 1. Eul cosașian are ceva din vacuitatea eului autoficțional (este o ființă de cuvinte, un nod intertextual), dar și din consistența eului-în-formare. Expresivitatea eului, deși intensă, este mereu mediată, temporizată - cu un cert beneficiu
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
scurt nu acoperă perioada unei formări. Ceea ce le lipsește și Supraviețuirilor, și lui 69 - oricît de diferite sînt cele două scrieri - este o dimensiune mai accentuat metaficțională, a vocii care (se) vorbește. Ceea ce le diferențiază esențial - din punct de vedere pragmatic - este spunerea: Supraviețuirile sînt un preludiu care se teme de climax, 69 este un orgasm prelungit care se dispensează de preludiu. Fiecare vinde ce-i place. Dacă Radu Cosașu este un părinte al autoficțiunii românești, de unde clișeul autoficțiune = Ťautobiografie rușinoasăť
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
asupra sieși, atît ca eu psihologic, cît mai ales ca sursă discursivă, și asupra discursului care, atîta vreme cît se produce, îi confirmă existența în act. Dacă autoficțiunea mizează pe o estetică a autenticității, aceasta se manifestă mai degrabă ca pragmatică. 4) o instanță enunțiativă care se referă permanent la ea însăși, incapabilă să se atașeze defintiv de o reprezentare și condamnată la statutul de semnificant. La întrebarea eului autoficționalist "cine sînt eu?", tocmai imprimarea pe pagină a întrebării constituie răspunsul
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]