802 matches
-
pentru minte, inimă și literatură”, în care critica să fie „frățească, iar nu amară”, în genere însă, ținând seama de starea precară a literaturii naționale în curs de formare, a negat oportunitatea criticii. Fiind o judecată care se întemeiază pe „pravili”, critica trebuia să fie precedată de apariția unui mare număr de opere, din care să se aleagă modelele de urmat, în numele cărora viitorii critici „judecători” vor avea îndreptățirea să aprecieze valoarea unei lucrări (Asupra traducției lui Omer). Mai apropiată vederilor
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
povestiri defăimătoare la adresa armenilor, acuzându-le erezia și chiar păgânismul, invocând necurățenia lor spirituală și fizică. Povestea adorării câinelui Harțiburie a fost, poate, cea mai cunoscută devenind un exemplu de erezie armenească. Referiri la această plăsmuire se regăsesc în cuprinsul Pravilei de la Govora, unde armenii sunt numiți „de trei ori procleți spurcatu postu ce postescu, de trei ori blăstemați arțivurii proceți“26. Grămăticul Stoica de la Biserica domnească din Târgoviște a dat, în 1668, o tălmăcire integrală a povestirii 27. Aversiunea față de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
au determinat, mai curând, diminuarea volumului mărfurilor tranzitate și modificarea componenței etnice a celor care practicau negoțul în bazinul pontic și la gurile Dunării. Armenii, recunoscuți până în • Grigore M. Buicliu, Cânt de jălire asupra armenilor din Țara Vlahilor, p. 8. • Pravila de la Govora, 1640, f. 56. • Melchisedek, Chronica Romanului și a Episcopiei de Roman, partea I, București, 1864, p. 33. Ideea propagandei grecești ca sursă a intoleranței religioase va fi reluată și în alte lucrări privitoare la trecutul armenilor, vezi V.
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Descrierea Moldovei, București, 1973, p. 373. Lupu este „prea luminat întru creștinătate și dirept întru credință (...)“34. De altfel, în predoslovia semnată de traducătorul lucrării, „den scrisoare grecească pre limbă românească, ca să poată înțeleage toți“, Eustratie logofătul, reține atenția necesitatea pravilei în acel timp: „(...) cum nu poate nime a lăcui în ceastă lume fără apă, așea nu poate fi nice fără învățătură“, se spune în aceeași lucrare. Este semnificativ pentru chestiunea supusă atenției și faptul că în stihurile sale la domnii
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
culturale din secolul al XVI-lea; despre alte cărți bisericești: Dan Simonescu, Gabriel Țepelea, Violeta Barbu); texte juridice (Gheorghe Chivu despre stilul textelor juridice și administrative în secolele al XVI-lea - al XVII-lea, Alexandru Mareș despre Udriște Năsturel și Pravila de la Govora, Radu Constantinescu despre identificarea unor pravile inedite din secolul al XVII-lea); traduceri datorate mitropolitului Varlaam (Florentina Zgraon); despre Nicolae Milescu, Dosoftei și Dimitrie Cantemir (Alexandru Mareș, Dragoș Moldovan, E. Petrovici, N.A. Ursu); problema editării critice a textelor
LIMBA ROMANA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287811_a_289140]
-
cărți bisericești: Dan Simonescu, Gabriel Țepelea, Violeta Barbu); texte juridice (Gheorghe Chivu despre stilul textelor juridice și administrative în secolele al XVI-lea - al XVII-lea, Alexandru Mareș despre Udriște Năsturel și Pravila de la Govora, Radu Constantinescu despre identificarea unor pravile inedite din secolul al XVII-lea); traduceri datorate mitropolitului Varlaam (Florentina Zgraon); despre Nicolae Milescu, Dosoftei și Dimitrie Cantemir (Alexandru Mareș, Dragoș Moldovan, E. Petrovici, N.A. Ursu); problema editării critice a textelor vechi românești (Dan Simonescu, N. A. Ursu, Violeta Barbu
LIMBA ROMANA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287811_a_289140]
-
în limba slavă la Veneția, dedicându-se meșteșugului imprimeriei în acest oraș, apoi la Gracianița (Serbia). Prin anul 1544 înființează în Țara Românescă, la Târgoviște, o tipografie, în care ieromonahul sârb Moise tipărește un Molitvelnic slavonesc (1545), cu o anexă, Pravila sfinților apostoli, considerată prima carte de legi apărută pe teritoriul românesc. Aici s-au format ucenici tipografi autohtoni, precum diecii Oprea și Petre, care l-au ajutat pe L. să imprime, în 1547, un Apostol (în două ediții, una pentru
LIUBAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287840_a_289169]
-
românesc de proveniență rusă; Alexandru Rosetti - dată Cronicii Țării Moldovei și Munteniei de Miron Costin; Gabriel Ștrempel - un cronograf ilustrat atribuit lui Antim Ivireanul); vechiul drept românesc scris (Pândele Olteanu despre textele juridice slavo-române în raport cu nomocanoanele slave vechi și despre Pravila de la Govora în lumina izvoarelor bizantino-slave); cărți populare (Ion C. Chițimia - funcția literară a romanelor populare în literaturile slave și în literatura română și despre Alexandria ca român popular pătruns în literatura română prin filiera slavă; Pândele Olteanu despre Fiziolog
ROMANOSLAVICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289351_a_290680]
-
1680 era ispravnic al Târgoviștei. Destinul lui s-a împlinit - poate și cărturărește, ca autor al cronicii - în preajma Cantacuzinilor, pe care i-a slujit cu credință. A scris documentele familiei (ca logofăt trebuie să se fi descurcat bine în articolele pravilelor), între ele și testamentele (două) ale Elinei, soția marelui postelnic Constantin Cantacuzino. Tot în preajma Cantacuzinilor a și murit, cândva, între 1693 și 1697. Poate că N. Iorga i-a făcut dreptate. Repere bibliografice: N. Iorga, Cronicele muntene, AAR, memoriile secțiunii
LUDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287878_a_289207]
-
cale hăul fără punte - Că nu apare gura, sărutul să-mplinească -, Ea, gura s-o sădeasca. Iar de-ai sădit, femeie, cel braț, doi ochi și-o gură, Țărâna vieții musai se va-mplini-n făptură Cu bărbătescul chip și pravila de mire - Deci ți-ai sădit... iubire! Foto: Singurătate, de Mădălina Vișan Referință Bibliografică: IUBIREA SE... CULTIVĂ / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2214, Anul VII, 22 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gheorghe Pârlea : Toate Drepturile
IUBIREA SE... CULTIVĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381308_a_382637]
-
proveniți din Imperiul Habsburgic ce aveau să joace un rol important în viața instituțiilor publice din Principate. Chemat de Gh. Asachi, va funcționa la Iași, de la 1 aprilie 1833, ca jurisconsult permanent pe lângă Logofeția Dreptății. Își dă aportul în „comisia pravilelor” la traducerea Codului Calimah (1833-1835). Profesor de drept la Academia Mihăileană (1841-1847), ca și prietenul său Eftimie Murgu, a primit, în Moldova, și ranguri: paharnic, căminar, ban și, la 1848, agă. Unionist convins, a devenit ministru al Dreptății (1860-1861) în
BOJINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285799_a_287128]
-
în colaborare cu Lidia Bimbulov); Volodea Teitelboim, Sămânță în nisip, pref. Leon Sărățeanu, București, 1961 (în colaborare cu C. Duhăneanu și Paul Teodorescu); Nagy István, Spre tabăra din pădure, București, 1961 (în colaborare cu Szász János); A. V. Ghermano, Din pravile nescrise, București, 1962 (în colaborare cu Eugen Naum); Aleksandr Neverov, Tașkent, orașul pâinii, București, 1962 (în colaborare cu Eva Silaghi); Evgheni Permeak, Basmul cu lupul cenușiu, București, 1962 (în colaborare cu T. Constantinescu); Tom-Degețel (Povești populare engleze), București, 1962; Massaro
SEVASTOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
II, îngr. și introd. Radu Albala, București, 1973. Ediții: D. Bolintineanu, Cântece și plângeri, Iași, 1852, Poeziile vechi și noue ale d-lui..., pref. Radu Ionescu, București, 1855, Poezii, I-II, pref. edit., București, 1877; Carte românească de învățătură de la Pravilele Împărătești și de la alte giudețe, pref. edit., Botoșani, 1875; Dimitrie Cantemir, Operele principelui..., V, pref. edit., București, 1878. Traduceri: Athanasie Christopoulos, Ahil, pref. trad., Iași, 1843; Voltaire, Zaira, în Gheorghe Sion, Ceasurile de mulțemire a lui..., Iași, 1844; Lamartine, Moartea
SION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
el, dar și pe alții i-a îndemnat să facă fărădelegi, însurându-se”) și îl va naște pe Ștefan Surdul. Apar, firește, datorită cercului relativ închis în care se învârteau grupurile ce operau „schimburile”, și pericolele „amestecului de sânge” (deși pravilele în funcție precizau - în amănunțime - gradele de rudenie admise în însoțiri și zăboveau pe larg asupra „treptelor” căsătoriei), rezolvate - uneori - prin dispense date de Biserică. Cronicarii ne relatează un „caz” (petrecut în vremea lui Constantin Brâncoveanu): „[...] viind vremea cea hotărâtă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
căci canoanele Bisericii [54 Trulan], nevoită adesea a face investigații antropologice și eforturi spre a vedea pe unde treceau „liniile de înrudire” dintre „grupurile de schimb”22, opreau categoric însoțirile între rudele de sânge până la gradul al IV-lea [unele pravile întindeau interdicția până la spița a VII-a sau chiar a VIII-a]; computația, indiscutabilă, ar putea găsi o dispensă în faptul că atât Petru Rareș, cât și Alexandru Lăpușneanu erau copii naturali) s-a făcut, probabil, prin ianuarie 1556. Ureche
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
sau constatări cu privire la caracterul suprimării - dacă a fost, adică, pedeapsă, succedaneu al unei judecări (înaintea unui juriu amplu ce-i cuprindea pe boierii din Divan și pe mai marii clerului), ori crimă, dacă a reprezentat un act făcut „pe/ cu pravilă” (legea - „lege direaptă”, „lege și dreptate” [”fără de lege și fără dreptate” - constata un hrisov din vremea lui Grigore I Ghica și-a ucis, de pildă, Mihnea al III-lea Radu - îndemnat, crede Anonimul Bălenilor, de marele postelnic Alexandru Alexeanu, fiul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fără dreptate” - constata un hrisov din vremea lui Grigore I Ghica și-a ucis, de pildă, Mihnea al III-lea Radu - îndemnat, crede Anonimul Bălenilor, de marele postelnic Alexandru Alexeanu, fiul marelui ban Gherman 74 adversarii], „legea dumnezeiască”, „lege și pravilă”, „legea și obiceiul țării”, „legea românilor” -, fie că era vorba de vechile cutume, fie că, în vremurile mai noi, erau avute în vedere codicele juridice ale Ecclesiei și ale Aulei, este tot mai frecvent pomenită în cronici și în hrisoave
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cu Cantacuzinii 75 -, îl obliga, cinic, chiar pe acuzat - un uneltitor pe care pusese mâna cu greutate - să citească dispozițiile legii în cazul atentatelor împotriva siguranței statului: „însă de la al treilea divan, s-au cunoscut sfârșitul lor, că aduse vlădica pravila și au deschis la un loc și la un cap unde zicea: Boierul care va umbla împotriva domnului și a țării să-l spânzure și să-i facă spânzurătorile mult nalte cu un cot decât al altor oameni proști și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
țării să-l spânzure și să-i facă spânzurătorile mult nalte cu un cot decât al altor oameni proști și i-au dat lui Staicu de au citit capul acela și și-au văzut osânda” [Anonimul Brâncovenesc] sau „peste/ fără pravilă”. Năravurile nu se schimbau. Ignoraseră legea - sunt de părere cronicarii călugări: un veac și ceva în urmă, și fiii lui Petru Rareș, Iliaș „Mahmet” - „s-a făcut chinuitor și pierzător de oameni și chinuia pe boieri și multora le-a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
se află între văduvele însemnate 114. Opresc aici înșirarea întâmplărilor din istoria veche a românilor în care a fost amestecată otrava, pulberea aducătoare de moarte, a cărei folosire - precizează îndreptarea legii, regretând dispariția ori atenuarea durității cu care mai vechile pravile pedepseau această crimă, „se va certa mai rău decât cela ce face ucidere cu sabiia sau cu altă armă”115. Nu am de gând să „urc” spre sfârșitul secolului al XVII-lea, în timpul lui Constantin Brâncoveanu (înregistrând cele spuse de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Tomșa constituia un pericol pentru părțile dinspre Moldova ale regatului. Cei trei își fac testamentele și, în ziua de 6 mai 1564, capetele lor cad sub securea călăului în piața din centrul Lvovului, așa cum suna porunca regală. „Fără judecată, fără pravilă, fără nimic” - ar fi zis cronicarii noștri, care n-ar fi trecut cu vederea faptul că unul din cei trei era „vasul lui Dumnezeu” și că, în esență, omorârea moldovenilor a constituit o crimă politică 145. Și Domnul și boierii
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
prin acele „ispită”, „iscodire”, „căutare” și „cercetare”, vreme de trei ani, în „haine mirenești”, așa cum glăsuia legea (îndreptarea legii, glava 118 care trimitea la al V-lea canon al primelor două concilii ecumenice). Probabil că nu, mai ales că aceeași pravilă reducea la șase luni perioada de „ispitire” atunci când candidatul se afla „întru mare boală” sau când era cunoscut ca „om smerit”, mărturisit de „oamenii miréni că iaste dăstoinic de călugărie”. „Voia arhiereului locului” - pretinsă de pravilă - cu siguranță că nu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mai ales că aceeași pravilă reducea la șase luni perioada de „ispitire” atunci când candidatul se afla „întru mare boală” sau când era cunoscut ca „om smerit”, mărturisit de „oamenii miréni că iaste dăstoinic de călugărie”. „Voia arhiereului locului” - pretinsă de pravilă - cu siguranță că nu lipsea, chiar dacă leginitorii nu ignorau cazurile de „călugărie formală”, sub presiunea unui sfârșit (grăbit, poate, de boală) care scurta drumul spre judecată: „De să va face neștine călugăr la sfârșenia vieții lui, acela într-un lucru
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
călugărire - „Slobozéște-se, adecă desparte-se bărbatul de muiarea lui, sau muiarea de bărbatul ei când va să se facă călugăr, sau călugăriță și fără de voia unul a altuia și fără de nici o judecată; pentru că mai întru bună cale mérge. Pentru că zice pravila, legea, că: poruncim să fie volnic a să face călugăr și a se despărți de nuntă oricarele va voia, au bărbatul, au muiarea, și să n-aibă nici o apărare, pentru că mai la bine mérge, adică întru petrecania și viața ce
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Ariès, Georges Duby (coord.), Istoria vieții private [vers. rom.], vol. III, București, Editura Meridiane, 1995, p. 149 și urm. Codicele de legi, în vigoare în Veacul de Mijloc, acordau și ele o deosebită atenție acestei probleme (vezi capitolele specializate în Pravila scriitorului Lucaci, Pravila din 1581, Cartea românească de învățătură. îndreptarea legii; liste de termeni la Gh. Chivu, Limba română de la primele texte până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, București, Editura Univers enciclopedic, 2000, p. 118. Opinia lui Dan Cernovodeanu în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]