447 matches
-
Grieg, la construcția muzicală ferm structurată pe care o realizează Botond Kostyak pe parcursul Sonatei de Hindemith, la naturalețea conlucrării camerale de care este capabil Răzvan Popescu. Concursul pianiștilor Viniciu Moroianu și Viorica Boerescu s-a dovedit a fi de aleasă prețiozitate. În altă ordine de idei voi aprecia faptul că momente semnificative ale muzicii românești revin în actualitate dată fiind inițiativa, perseverența, spiritul unei sporite responsabilități profesionale pe care le probează câteva importante personalități ale vieții noastre muzicale actuale. Iată, la
O suită de concerte by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6699_a_8024]
-
și locuțiuni adverbiale care indică desfășurarea continuă a unui proces sau a unei activități. Unele sunt vechi și populare: mereu, întruna, fără încetare, fără întrerupere, fără oprire, neîncetat; câteva au ieșit din uzul curent, căpătând o notă arhaică și de prețiozitate: necontenit, necurmat. Mai noi, standard, sunt permanent, în permanență și încontinuu. Desigur, în funcție de sensul aspectual al verbului, ideea de „continuitate" poate avea actualizări diferite: descriind starea egală cu sine (deschis permanent) sau actul care se repetă într-un anume interval
„Încontinuu“ și „non-stop“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6436_a_7761]
-
pantof bogat ornamentat, o bijuterie, salonașul lui de primire etc. În spectacol, aparițiile protagonistului alternau cu imagini video din viața sa publică sau privată, care conțineau, în egală măsură, o notă stranie, sofisticată și poetică. În scenele vii, momentele de prețiozitate desfășurate în interiorul unui imens diamant, se alăturau altora marcate de dramatism, cu personajul în tutu spumos, dar în cârje. Mici retușuri ar da rotunjime completă spectacolului: o mai bună dicție a interpretului Domnului M, căci e păcat să pierdem o
Multiplele fațete ale unei personalități by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6439_a_7764]
-
repetiții, iar nu secvențe lapidare de searbădă eficiență telegrafică. Iată de ce autorul scrie atent și minuțios, având ceva din tacticoasa rutină cu care păsările solitare, atunci când își fac cuibul, își aleg, fir cu fir, paiele. E un meticulos acerb cu prețiozități metamerice, legând fraza bucată cu bucată, ca în vederea obținerii unor polimeri sintactici cât mai lungi și mai ceremonioși. De aceea, fastuos prin preferințe și straniu prin bizareriile stilistice la care ține ca la ochii din cap, criticul aduce cu un
Un meticulos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6451_a_7776]
-
lui Rilke, Blaga sau Hölderlin. (În paranteză fie spus, formulările acestea pretențioase și alambicate se potrivesc oricui și nimănui!) Dar nu, surpriză: recenzia este despre placheta Povara răstignirii de Cornel Boteanu. Apoi: când textul critic consacrat poeziei arată astfel, cu prețiozități și clișee care nu spun nimic, nu trebuie să ne mire faptul că bieții cititori care ar avea ghinionul să încerce să se apropie de literatură inițiați de un asemenea exercițiu critic vor sfârși prin a fugi de poezie mâncând
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4723_a_6048]
-
pusă într-un context mai larg, raportată la oscilațiile din limba veche, la modelele concurente și mai ales la diferențele de registru. Un reper permanent este adecvarea stilistică a lexicului; o serie de fenomene aparțin utilizărilor nerecomandate tocmai pentru că indică prețiozitate („calofilie semidoctă”) sau pentru că au devenit clișee. Remarcabilă este capacitatea autorilor de a explica foarte clar și exact, fără exces terminologic, noțiunile lingvistice, de a rezuma și simplifica dezbateri uneori complicate și greu de urmărit, de a utiliza selectiv o
Cuvinte și sensuri în mișcare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4608_a_5933]
-
pusă într-un context mai larg, raportată la oscilațiile din limba veche, la modelele concurente și mai ales la diferențele de registru. Un reper permanent este adecvarea stilistică a lexicului; o serie de fenomene aparțin utilizărilor nerecomandate tocmai pentru că indică prețiozitate („calofilie semidoctă”) sau pentru că au devenit clișee. Remarcabilă este capacitatea autorilor de a explica foarte clar și exact, fără exces terminologic, noțiunile lingvistice, de a rezuma și simplifica dezbateri uneori complicate și greu de urmărit, de a utiliza selectiv o
Minunile nu mai servesc la nimic? by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4609_a_5934]
-
individualist, și ascensiunea irepresibilă a colectivismului revoluționar, prin două dintre formele sale socio-politice de manifestare, burghezia și puterea amorfă a masei.” (p. 7) Simplu spus, paragraful e asfixiant, de o netezime bombastică și inutilă, cu lespezi inerte care izbesc prin prețiozitatea lor lucie, și dacă tot volumul ar fi fost prins în corsetul de lemn al jargonului de mai sus, supliciul lecturii ar fi descurajat intenția unei cronici. Noroc că, după inerția pietrelor de cavou ce dau conținut „Argumentului”, Raveca Buleu
„A cădea sub incidența“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4667_a_5992]
-
delicate ori trufașe ale splendorilor naturale: „mă perind/ pe aleea cu incunabule/ în parfumul fraged de liliac/ petale de trandafir// și foi/ cu proaspăt miros de tipar// asfințitul/ pare o strivitură de scoici - / de purpură murex murex” (aleea cu incunabule). Prețiozităților plastice li se alătură cele literale. Asistăm la momente de jonglerie filologică ce completează spectacolul baroc: „între o consoană și alta/ distanță ca de un iglu bungalow/ sau wigwam/ transparente pînă la nevedere// iar vocala se zbate (ca o rădașcă
Într-o interfață by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4675_a_6000]
-
Eseu despre rolurile multiple ale reflexivității, Iași, Editura Institutul european, 2011, 210 pag. Ecurios cum autori fără aristocrația spiritului caută să-și ascundă strîmtorarea în spatele unei peruci cu aparențe docte. Și cum în filosofie obsesia perucii se numește jargon, adică prețiozitatea unui lexic cu rost de podoabă spirituală, starea care însoțește peruca poară numele de cabotinie. Cabotin în lumea conceptelor este cel care vrea să atragă prin sunet, făcînd uz de un limbaj de elevație crasă. Uneori intenția verbozității e atît
Cabotinism lexical by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4544_a_5869]
-
Radu Vancu un poet profund, cu un imaginar autonom. Ceea ce oprește totuși Frânghia înflorită să devină „o primă mare carte de poezie pe care o dă generația noastră”, cum se exprimă Dan Coman pe coperta a patra, e o anumită prețiozitate a expresiei, de care poetul părea că se desprinsese de la Biographia litteraria încoace. Sau, mă rog, care venea ca o mănușă universului miniatural din Sebastian în vis. Un discurs prea ritualizat pe alocuri, cu tropi arborescenți („îți pipăi întruna inima
Cel mai iubit dintre morți by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4546_a_5871]
-
Pentru al doilea verb, cele mai multe exemple disponibile pe internet par să indice o frecvență specială în limbajul medical. Din înșiruirea citatelor de mai sus se poate observa că structura gramaticală în discuție e rară, neobișnuită, indicând o anume intenție de prețiozitate. Unul dintre motivele folosirii ei poate fi chiar tendința unor vorbitori de a evita cuvintele uzuale (cum ar fi mult), care li se par prea simple într-un context „savant”, „elevat”. Extinderea trebuie pusă în legătură și cu existența unor
„Contribuie important“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4548_a_5873]
-
acceptabilă mi se pare sintagma preț important, în care „traducerea” prin mare nu mai este automată; combinația de cuvinte poate genera ambiguități (în fond, și prețurile mai mici ar putea fi importante, în felul lor!), creând și un efect de prețiozitate inutilă: „cele 11 suprafețe de teren scoase la vânzare, unele la prețuri importante” (ziare.com); „Cu prețuri importante au fost adjudecate și diferite tablouri” (cotidianul.ro) etc.
„Contribuie important“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4548_a_5873]
-
de cumpărător... de obiecte decorative, ușor extravagante și haioase! Dar mai este ceva care contrapunctează urmele de lemn, niște lucrări pe care nu ne hotărâm să le catalogăm ca fiind pictură ori lucrări de grafică, duse și ele pe granița prețiozității, prin folosirea aproape ostentativă a foiței de aur. Există, totuși, un grad de poezie, care se eliberează fără efort în atmosfera ce se degajă din lucrările lui Cosmin Moldovan, fără să cadă în desuetudine, dar care nici nu păcătuiesc prin
Trei artiști din Vest by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5786_a_7111]
-
lor, împrumutîndu-le entuziasmul și scriind patetic, dintr-un elan de simpatie inițială, a cărei intensitate se transmite cititorului prin contaminare. În schimb, dacă ar fi intrat în chingile jargonului academic, ar fi omorît tema, preschimbînd-o într-o înșiruire funestă de prețiozități erudite. Așa însă, Ricardei Huch i-a reușit o carte mare, pe care o citești cu conștiința că asiști la o procesiune de intrigi, drame și portrete omenești, pe care autoarea le grupează în laitmotive speculative: ironia și morala epocii
Surclasarea spirituală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5501_a_6826]
-
și foarte frumoase - răstălmăcește codurile la vedere („și-am zis măr ca să zic sâmburi,/ și-am zis pom ca să zic scânduri,/ și-am zis nord ca să zic suduri/ și dulceață ca să sudui” - Frunză verde de albastru), a o îneca în prețiozități critice e aproape un atentat la rotunjimea ei. O disecție nu se cere, deși altfelul acestei viziuni a poeziei intrigă, mai ales dacă o vedem pe fundalul epocii. Mai legitim, totuși, ar fi să alegem textele cu adevărat închegate de
O viziune a poeziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3731_a_5056]
-
mamei întinse în zori ca un limb uscat spre/iarnă ea ce plînsul mi l-a crescu fără să știe? ce să fac/cu ființa de dincolo cu mîinile-ntinse în mine-a uitare?” (imnul 168 (threnos fără sfîrșit)). O anumită prețiozitate culturalistă, filosofico-eseistică - nederanjantă totuși - pigmentează manierist discursul în care se topesc precum zahărul în ceai rememorări ale unor experiențe concrete de la diferite vîrste, imagini ale unor poeți sau apropiați dispăruți, dar și apariții ale personajelor simbolice, precum teobald sau teofilia
Poezia ca bio-Biblio-grafie by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3508_a_4833]
-
gesticulație, ticuri, manieră, expresivitate lingvistică etc. Hitchcock-ul interpretat de el articulează cuvintele ca în fața unui logoped, ele primesc forma buzelor, în timp ce restul chipului rămâne litificat precum o mască. E ca și cum Hopkins ar sculpta sunetul care trebuie să primească inflexiunea potrivită prețiozității vocabularului întrebuințat. Actorul care i-a jucat într-un mod extraordinar pe Picasso și Nixon își alege cu atenție instrumentele actoricești. Inclusiv grimasele încearcă să ne redea o personalitate în care inteligența cea mai vie și mai acidă se însoțește
Psychodrame hitchcockiene by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3794_a_5119]
-
scop în viață nu mai iubesc nimic”. Creatorul damnat nu poate scăpa de fatalitatea poeziei care-l urmăre- ște cum un coșmar. Tăișurile de sabie ce i le aplică cu sete o fac să țîșnească în jeturi de-o sumbră prețiozitate. Așa încît despărțirea de poezie („Artei mele i-am spus adio cum spui adio tinereții/ cum spui adio celei ce te-ngroapă-n mintea ei” - Oameni de meserie capete metalice) nu reprezintă decît un artificiu al damnării de care nu
O partidă de șah cu imposibilul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2921_a_4246]
-
plastice, de cele mai multe ori în tonuri reci, cu griuri rafinate, cu tușe fluente, având uneori unduirea unor laviuri extrem orientale, se înviorează când și când printr-o tușă de carmin ce vine a da pânzelor sale o vibrație și o prețiozitate aparte. Aparenta "răceală" a lucrărilor lui Dimitrie Sadoveanu este mai degrabă rezultatul demersului unui artist preocupat de o geometrie și o armonie tainică, de un echilibru al formelor de factură clasică. S-a definit singur ca o ființă "uscată", dar
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]
-
specialitate, informație, intuiție critică, argumentări clare. Referirile culturale la care apelează frecvent dovedesc, la rândul lor, o largă deschidere spre modernitatea actului teatral, spre creația regizorală de avangardă. Scriitura îi stă sub semnul unui expresionism subtil nuanțat, e lipsită de prețiozități, farmecă printr- un stil „beletristic” elevat, în spatele ei simțindu-se o vocație literară reală, necomplexată de insinuarea în demersul critic a unor stări și rememorări subiective, cum doar la Marina Constantinescu mai remarcăm astăzi. Publică în revistele de cultură însemnate
George Banu și „livada de vișini“ a teatrului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3354_a_4679]
-
un jurnal de formare ceva mai cuprinzător ca de-obicei. N-o să insist, aici, pe valoarea strict literară a unor amintiri întretăiate, mereu, de alte și alte piste care se tot deschid, mai cu seamă fiindcă stilul are ceva din prețiozitatea și din ,cifrul" unui manual de filozofie. Asezonat, firește, cu poezii în așa fel alese încît să facă - lucru neplăcut criticilor literari - proba unor idei, a unor principii călăuzitoare. Gîndirea pre versuri tocmită. Mai interesante, în contextul unei discuții despre
De vorbă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10943_a_12268]
-
mutilat/ înviind mereu/ sub plăcerea nebună/ a celui care se juca și se bucura de ele" (Psalmul cuvintelor). Chiar dacă aspirația spre lumea geometrică nu dispare, ea acceptă un compromis, resorbindu-se în desenul fantast-orgolios al verbului, id est în incantația prețiozității. Direct spus, în caligrafie. Neputînd fi un geometru, bardul se mulțumește a se manifesta ca un caligraf: "prin straturi de rouă/ prin porii storși din rouă/ trec în calești vineții/ cocoșate caligrafii// sub ramuri de ovații/ se ridică turnuri -/ zgîrie-nori
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
Violat în propriul dormitor" (EZ 21.12.1999); "Primarul Ioan Pavel și-a lovit cu pumnii contracandidatul, în propriul cabinet" (EZ 30.12.1999). În fine, sînt construcții în care propriu e un simplu substitut pentru posesiv, o marcă de prețiozitate nemotivată: "pădurarul l-a surprins pe Todea, care Ťtransportať în spinare cîteva legături de cîte cinci brazi, spre propriul autoturism" (EZ 2.11.1998); " Pentru a impresiona o fată, și-a scanat vize în propriul pașaport" (EZ 27.06.2002
Propriu by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10138_a_11463]
-
informație și interpretare, de genuri publicistice vioaie (recenzie, anchetă, interviu, reportaj tematic, document comentat etc.), Dilemateca e atrăgătoare atît prin înfățișare (paginație, ilustrație, literă lizibilă, o plăcere de hîrtie), cît mai ales prin conținut: alert fără stridențe și serios fără prețiozități. în nr. 5, centrul de greutate este convorbirea cu Angela Marinescu, Poeta care nu acceptă - și bine face - să stea de vorbă cu oricine și despre orice. Cea care recunoaște că, în afara scrisului, cel mai mult îi place să se
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10149_a_11474]