340 matches
-
lui Isus: după ce a amintit nașterea lui Ioan Bote-zătorul, și a povestit vestirea îngerului făcută Mariei, este pro-fetizat că ea va zămisli un copil nu de la om, ci prin opera Duhului Sfânt, iar numele lui va fi Isus, Fiul Celui Preaînalt. La această vestire, Maria răspunde cu Da-ul cel mai important și cel mai plin de consecințe rostit vreodată de o făptură umană. Apoi, Maria și soțul ei, Iosif, părăsesc Nazaretul pentru a merge la Betleem, unde Fecioara va naște
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
se străduiește să facă din confesional o oază de pace, ținând mereu seama că, atunci când un om îngenunchează ca și cum „s-ar frânge în două” își dublează înălțimea înaintea lui Dumnezeu, amintindu-și că în sacramentul penitenței este administratorul iertării Celui Preaînalt, al lui „Dumnezeu care este iubire” (1In 4,16) și care „vrea ca toți oamenii să se mântuiască” (1Tim 2,4). Un preot plin de milă trebuie să dea mereu mărturie despre un creștinism plin de bucurie, caracterizat înainte de toate
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
curtea propriei case și în împrejurimile clopotniței preotului, că sunt împrejurimi frumoase și dragi pentru că acolo se învață și se realizează profeția Evangheliei. Isus predica oamenilor privind inima Tatălui. Și preotul tre-buie să aibă totdeauna capul în nori (norii Cerului Preaînalt) și picioarele pe străduțele de pe pământul pe care îl calcă (regiunea sa, dieceza sa, parohia sa). Cu cât mai mult preotul privește la Cerul lui Dumnezeu (la misterul, la sânul Preasfintei Treimi, la viitorul ultim), cu atât mai mult poate
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
spune: «Eu nu merit nimic, Isus totul». Preotul strălucește în Liturghie: Oferind Tatălui pe Fiul iertării Cu El se jertfește, și în El, dar și promisiune. Preotul este dat de Dumnezeu; Preotul vine de la Fecioara; Preotul îl obține pe Mântuitorul. Preaînalta Treime lăudată să fie, În Isus cu Iosif și prin Maria. C. RÈBORA, în această poezie lungă, ne arată că vocația, viața și misiunea preotului sunt susținute împreună de fi-rul puternic al sfințeniei, cuvântul cel mai înalt folosit și în
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
Mitropolit Veniamin Costachi, logof<ătului> Nicolai Cantacuzino, Luminările sale prinții Nicolai și Gheorghe Suțu i a referendariului aga Gheorghe Asachi, s-au înființat în Eși cel întâi institut de arte și meșteșuguri pentru informarea industriei naționale și, cu invocația agiutorului preaînalt, s-au pus pe locul școalelor piatra temeliei acestei zidiri, la 1 iulie a anului 1840"25. Documentul fundației, după cum relata presa vremii, urmând ovațiile asistenței îndreptate către Mihail Sturdza, "s-au pus într-o cutie de plumb, cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
ceață și nori, ca un corp ceresc care făcea un circuit din aer, ca apa potabilă, ca Tora, și din nou ca apa și iarăși apă: "Ascultați lauda Înțelepciunii din gura ei (...) (24:1) Eu sunt cuvântul grăit de cel Preaînalt, Eu am acoperit pământul ca o ceață. Sălașul meu e în ceruri; Tronul meu era pe nori. Eu am purces prin ceruri Și am ajuns în adâncimile mării. (...) cine va bea de la mine va fi mai însetat. Asta e cartea
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
El un suflet apăsat;/ El în umbra lui fatală sta-ndărătnic răzimat -/ La picioarele Madonei tristă, sfânta Ea veghează 834. Puterea tămăduitoare și de procreere a umbrei, a duhului se reflectă și în Biblie, umbrele apostolilor vindecă, iar virtutea celui preaînalt a umbrit ca un simbol al tainei întruparea în Feciara Maria a Fiului Omului (așa cum anunțase îngerul Gabriel): A venit, a venit toamna,/ Acoperă-mi inima cu ceva,/ cu umbra unui copac sau mai bine/ cu umbra ta835. Și astfel
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
niciun murmur, în afară de cel al apelor, al vântului și al furtunilor nu s-ar auzi nicăieri. Din lumea întreagă, și din întâmplările și nenorocirile fără de sfârșit ale viețuitoarelor niciun vestigiu nu va dăinui; doar o tăcere goală și o liniște preaînalta.301 Scriitorul surprinde sunetele în momentul stingerii: cântecul păsărilor, mugetul animalelor, freamătul vietăților constituie indicii ale vitalității ce se estompează. În timp ce se instaurează stăpânirea liniștii, spațiul terestru se reduce la trăsături esențiale. Sunetele ce dispar păstrează amintirea unui trecut mitic
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cea mai sigură mărturie a existenței satului, prin acea atât de clară mențiune "... de la Ruși mai sus ... ci-i zâc Stângăcenii (azi Stâncășenii)". Un alt document este cel din 3 iulie 1767 (7275), care precizează că "Din luminata poruncă a preaînaltului Domn, Măria Sa Grigore Ian Calimachi Voievod", se hotărnicește o parte din moșia domniei sale vel logofăt Ion Palade din Corobănești "ce sunt pe Iezer, în ținutul Tutovei", la care au fost de față "toți răzeșii acelui loc" între care "și Paladie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
unui prelat superior ... administrator al Palatului ... au îndrăznit să pășească pe pământ sfânt. A fost un ceai cu adevărat patriarhal ... banchet în regulă ... și strașnic de binevenit căci tot nu apucasem a gusta ceva la plecarea din Erevan. În timpul "ceaiului", Preaînaltul ne-a povestit în limba română și în limba armeană că el este armean de origine, dar că, din cauza ... unor evenimente ... s-a refugiat în România ... unde a devenit Episcopul armenilor din București. După ce situația politică s-a normalizat, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
transport Între București și Băneasa, formată din „două trăsuri, În cari Încape mai multe persoane (care se numește omnibus)” (sic !). Cu doar „un sfanț”, bucureștenii puteau merge, „atât pentru trebuință-le, cât și spre preumblare”, la moșia de la Băneasa a „preaînaltului și fericitului nostru Domn” <endnote id="(536, p. 479)"/>. Peste doar câteva săptămâni, „preaînaltul și fericitul Domn” Gheorghe Bibescu avea să abdice În favoarea guvernului revoluționar. Dar bucureștenii au continuat să se preumble „la șosea” cu trăsura sau cu „omnibusul” : „La
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
persoane (care se numește omnibus)” (sic !). Cu doar „un sfanț”, bucureștenii puteau merge, „atât pentru trebuință-le, cât și spre preumblare”, la moșia de la Băneasa a „preaînaltului și fericitului nostru Domn” <endnote id="(536, p. 479)"/>. Peste doar câteva săptămâni, „preaînaltul și fericitul Domn” Gheorghe Bibescu avea să abdice În favoarea guvernului revoluționar. Dar bucureștenii au continuat să se preumble „la șosea” cu trăsura sau cu „omnibusul” : „La Băneasa, la pădure,/ S-adunăm la fragi și mure”, cum cântau lăutarii din epocă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
un alt fel de apostol, cu un alt stil de viață, cu o altă dinamică și deschidere asupra vieții, din ce în ce mai catolică. Model și nu tipar, spirit dătător de viață și nu literă care ucide, astfel a interpretat el Cuvântul Celui Preaînalt. Izvoarele biblice din care au prins rădăcini scrierile Sărăcuțului din Assisi au fost, în primul rând, sinopticii, cu care s-a și construit edificiul concepției franciscane. Ideea centrală care luminează întreg sistemul și pe care se întemeiază toate scrierile și
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
și către alți sfinți mijlocitori, și, la sfârșit urma binecuvântarea: „Să-l binecuvântăm pe Dumnezeu cel viu și adevărat”. Programul de viață conținut de Regulă a accentuat rolul deosebit al ascultării, ca disponibilitate, atenție și iubire pentru celălalt. Cât privește „Preaînalta Domnița Sărăcie”, ea este un adevărat privilegiu, adică un drept câștigat, deoarece este ascetică și aduce întotdeauna libertate și bucurie inimii. Doar săracii sunt moștenitorii împărăției lui Cristos; ei cunosc paradoxul „cine se va umili, va fi înălțat” (Mt. 23
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
ea continuă. În acest itinerariu misionarii sunt eroii și martirii timpurilor. Adică mai aproape de sfințenie. Dar, atenționează părintește Sfântul: „minorii sunt minori, pentru că ei nu râvnesc să devină majori”. 4. „Dumnezeul meu și toate lucrurile”... mistica credinței la Sfântul Francisc „Preaînalte și mărite Dumnezeule, luminează întunericul vieții mele, dă-mi credință dreaptă, speranță sigură și dragoste desăvârșită; dă-mi, o Doamne, umilință profundă, înțelepciune și cunoștință, pentru ca să înțeleg și să împlinesc sfânta și adevărate ta voință” (Rugăciune în fața crucifixului de la San
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
au deschis ochii Mântuitorului Preaiubit și l-a auzit spunându-i: „Francisc, repară casa mea!”. Chemarea aceasta l-a răscolit profund și l-a despărțit definitiv de amăgitoarele plăceri ale lumii, urcându-l spre sfințenie. Momentele acestea în care Cel Preaînalt se umilește într-atât încât coboară în sufletul smeritului său rob, l-au răsplătit pe Francisc cu extazul și beatitudinea supremă. Atunci nu mai exista pentru el nici spațiu, nici timp, el este răpit din această lume și cufundat în
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
el nici spațiu, nici timp, el este răpit din această lume și cufundat în acea minunată și imensă prezență dumnezeiască, cu gingășie, bunătate, blândețe și lumină. Sărăcuțul a trăit multe experiențe mistice, din înflăcărata sa credință și cu voia Celui Preaînalt; atunci se produce o iluminare și, „Totul era în toți”, și, în strălucitoarea Lumină divină se conștientiza clar prezența lui Dumnezeu, a iubirii și bunătății sale imense. Desprinderea de mediul înconjurător, extazul, luminozitatea chipului, murmurul unor silabe, sau litere (oo
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
folosirea unei limbi străine (ca franceza trubadurilor, în care se exprima foarte bine termenul „dulceață”), sunt fenomenele prin care se exterioriza alesul Francisc. Esența vieții Sărăcuțului răzbate din nenumăratele rugăciuni ce l-au însoțit mereu, în pelerinajul vieții sale: „Dumnezeule Preaînalt și Preasfânt, risipește întunecimea sufletului și inimii mele... Dăruiește-mi sensul supranatural de a Te cunoaște, pentru a putea îndeplini Voia Ta Sfântă, care nu îmi dorește pierzarea”. Frații povesteau despre chipul lui Francisc, care era întunecat și trist, înainte de
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
ca și în cele pământești. Doar Isus Cristos este unicul limbaj prin care Dumnezeu comunică cu oamenii, doar El este întruparea „Cuvântului Tatălui”. Sfântul de la Porțiuncula a avut certitudinea că „în lumea aceasta noi nu vedem nimic sensibil din Cel Preaînalt, în afară de Preasfântul Trup și Sânge și de numele și cuvintele prin care am fost creați” (în Scrisoarea către clerici). Dumnezeu este veșnic inaccesibil, El se descoperă doar prin Isus Cristos, puntea cea sfântă, prin care omenirea se poate înălța înspre
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
In. 14, 6-9). „Tatăl locuiește într-o lumină inaccesibilă” (1 Tim. 6, 16). „Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu” (In. 1, 18). „Cel ce dă viață este spiritul, iar trupul nu folosește la nimic” (In. 6, 63)... Însuși Cel Preaînalt atestă aceste lucruri, când spune: „Acesta este trupul meu și acesta este sângele meu, al legii celei noi” (Mc. 14, 22) și „Cine mănâncă trupul meu și bea sângele meu, are viață veșnică” (In. 6, 55). Pentru Francisc, Dumnezeu este
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
față de numele preasfinte și cuvintele sale scrise, prin care se consacră trupul său (euharistic), nu poate exista decât dacă a fost consacrat mai întâi prin cuvânt. De fapt, în mod fizic, noi nu posedăm și nu vedem nimic din Cel Preaînalt în lumea aceasta, decât trupul și sângele, numele și cuvintele, prin care am fost creați și răscumpărați din moarte în viață” (In. 3, 14). Dumnezeu este Spirit care dă Viață; noi Îl putem vedea pe Dumnezeu numai în spirit, așa cum
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
voi ca vechi prieteni și voitori de bine; nădăjduiesc a găsi la voi aceeași sufletească primire care au arătat străbunii voștri oștirilor noastre în trecutele rezbele ce le-am avut cu turcii. Din partea mea, conformându-mă poruncilor împărăteștii sale măriri, preaînaltul meu frate, socot de a mea datorie a face cunoscut vouă, românilor, că trecerea oștirilor noastre prin țara aceasta, unde vor sta numai vremelnicește, nu trebuie nicidecum să vă turbure, guvernul vostru fiind considerat de noi ca un guvern amic
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
numită „Sistemul despre religia și starea imperiului turcesc”, semnată de Teofilact, rector al Academiei din Moscova. A doua odă, foarte amplă, aparține celui de al doilea rector al Academiei moscovite, profesor de filosofie, Gedeon Wiszniowski, și se dedică Preastrălucitului și preaînaltului Dimitrie Cantemir, principe al Sfântului Imperiu Rusesc, domn ereditar al Țării Moldovei. Ambele texte elogiau mintea excepțional dotată a principelui moldovean, cunoștințele lui întinse. Era asemănat cu marii oameni ai lumii, numit „principe al geniilor și geniu al principilor”, un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
Daniel 7,9‑28, în care figurează următoarele motive: Cel Vechi de zile; judecarea și condamnarea celor patru fiare închipuind tot atâtea imperii; coborârea din cer a Fiului Omului; explicarea vedeniei celor patru fiare; învestirea cu putere a „poporului Celui Preaînalt” (DT, 31). În opinia lui Iustin, nu există nici o îndoială, parusia triumfală a Domnului este foarte aproape: „Timpurile s‑au împlinit și cel ce urma să grăiască defăimarea și îndrăzneala către Cel Preaînalt și despre care Daniel a arătat că
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
fiare; învestirea cu putere a „poporului Celui Preaînalt” (DT, 31). În opinia lui Iustin, nu există nici o îndoială, parusia triumfală a Domnului este foarte aproape: „Timpurile s‑au împlinit și cel ce urma să grăiască defăimarea și îndrăzneala către Cel Preaînalt și despre care Daniel a arătat că va lua puterea «un timp și timpuri și o jumătate de timp» este la ușă”* (DT 32, 2). Este foarte greu de aflat la cine se gândește apologetul când citează acest verset. Textul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]