303 matches
-
pentru ateu! în sens strict, e clar că Epicur nu poate fi inclus în categoria ateilor, dat fiind că el afirmă fără ocolișuri existența zeilor. Scrisoarea către Meneceu explică și cum trebuie priviți ei: ca niște persoane vii veșnice și preafericite. Singurul lucru care contează este planul imanenței; zeii pot foarte bine să existe, ei evoluează în același univers ca oamenii și nu prezintă niciun pericol pentru aceștia. în metafizică, riscul vine nu atât dinspre ateism sau dinspre existența zeilor, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
tot ce știm deja din finalul Scrisorii către Pythocles, care critică religia populară, forma ei astrală, dar și frica de zei: de natură materială, situați în interlumi, ei nu se sinchisesc deloc de oameni, de destinul sau de activitățile lor. Preafericiți, imuabili, nemuritori, ei ne oferă un arhetip, o idee a rațiunii, un model: totul e să trăiești ca un zeu, și atunci nu mai ai de ce să te temi de moarte. Philodemos completează portretul cerului, cel puțin al zeilor materiali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
știe totul, suspendați în mod ridicol între două neanturi, pradă slăbiciunilor lor, supuși unei mulțimi de obligații și de necesități, mici, meschini, împotmoliți în mizerie, oamenii învestesc divinitatea cu calități inverse: puternică, eternă, omniprezentă, omniscientă, nemuritoare, puternică, liberă, nesfârșită, mărinimoasă, preafericită, ea reprezintă imposibilul ideal. Slăbiciunea, frica și spaima populează cerul; inteligența, rațiunea și cunoașterea îl golesc. Centaurii? Niște ficțiuni reductibile la o coliziune între simulacre de cal și de om Himerele? Aceeași remarcă, aceeași compoziție, nimeni și nimic nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
explicit timpului originar, păcii inițiale: „Ar trebui să aflu motivul pentru care munca manuală e singurul lucru care încă îmi face plăcere. Și se pare că am revenit la punctul de plecare al omului, că sunt pe cale să regăsesc timpul preafericit de dinaintea creierului” (III, 188). Așa încât, concluzia e clară: „Singurul lucru care îmi face bine în chip absolut este munca manuală. Nimic altceva nu mă poate face fericit, căci nimic altceva nu suspendă în chip agreabil vârtejul întrebărilor fără răspuns” (I
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
unii că se află undeva în Ocean o insulă pe care au numit-o pierdută din pricina dificultății sau mai degrabă a neputinței de a arăta că nu există și despre aceasta se istorisesc mult mai multe, că este o insulă preafericită și le întrece pe toate cât privește abundența sa de nesocotit a bogățiilor și desfătărilor, fără nici un stăpânitor sau locuitor, cu pământuri total deosebite de cele locuite de oameni, iar bogăția celor ce le-ar stăpâni ar avea pretutindeni întâietate
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
DOAMNA WURM: (sare în sus și tropăie scoasă din fire, în timp ce un scâncet înăbușit iese din ea...): Ar fi trebuit dintotdeauna să bănuiesc. Sub apăsarea fricii am vorbit mereu din trupul meu. (suspină) Când cineva are puterea să facă lumea preafericită, atunci lumea trebuie să devină dintr-odată nefericită, (suspină) Toți oamenii l-au avut pe sfântul părinte ca exemplu, iar nenorociții ăștia de negri fac să stea pe loc globul pământesc. (Suspină, îngenunchează în fața patului și începe să se roage
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
o fi studiat cu adevărat. Or, la sfârșitul textului, după strălucitul exercițiu de stil asupra nebuniei, care nu cruță pe nimeni, Erasmus propune o asceză care duce la plăcere: vocabularul pe care-l utilizează nu înșeală - bucurie, fericire supremă, viață preafericită, beatitudine, ocean nesecat de fericire - uniunea mistică întru Domnul generează o jubilare fără precedent. Este, așadar, o nebunie să visezi purificarea - la modul platonician - a sufletului și spiritualizarea trupului; nebunie - iubirea de Dumnezeu, nebunie dorința de a-l imita pe
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
din Anaxarh un om pe care puterea nu-l sperie, pe care cei puternici nu-l impresionează, care nu se teme de autoritate și care, liber fiind, se bucură de libertatea sa ca de bunul cel mai de preț. -2Filosoful preafericit. Numai personajele beatificate de Biserică merită de obicei această calitate, în așteptarea deliciilor sfințeniei catolice, apostolice și romane. Despre Anaxarh din Abdera pare greu de spus astăzi prin ce, cum și de ce a fost numit Preafericitul. Desigur, el se bucură
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pentru ateu! în sens strict, e clar că Epicur nu poate fi inclus în categoria ateilor, dat fiind că el afirmă fără ocolișuri existența zeilor. Scrisoarea către Meneceu explică și cum trebuie priviți ei: ca niște persoane vii veșnice și preafericite. Singurul lucru care contează este planul imanenței; zeii pot foarte bine să existe, ei evoluează în același univers ca oamenii și nu prezintă niciun pericol pentru aceștia. în metafizică, riscul vine nu atât dinspre ateism sau dinspre existența zeilor, cât
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
tot ce știm deja din finalul Scrisorii către Pythocles, care critică religia populară, forma ei astrală, dar și frica de zei: de natură materială, situați în interlumi, ei nu se sinchisesc deloc de oameni, de destinul sau de activitățile lor. Preafericiți, imuabili, nemuritori, ei ne oferă un arhetip, o idee a rațiunii, un model: totul e să trăiești ca un zeu, și atunci nu mai ai de ce să te temi de moarte. Philodemos completează portretul cerului, cel puțin al zeilor materiali
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
știe totul, suspendați în mod ridicol între două neanturi, pradă slăbiciunilor lor, supuși unei mulțimi de obligații și de necesități, mici, meschini, împotmoliți în mizerie, oamenii învestesc divinitatea cu calități inverse: puternică, eternă, omniprezentă, omniscientă, nemuritoare, puternică, liberă, nesfârșită, mărinimoasă, preafericită, ea reprezintă imposibilul ideal. Slăbiciunea, frica și spaima populează cerul; inteligența, rațiunea și cunoașterea îl golesc. Centaurii? Niște ficțiuni reductibile la o coliziune între simulacre de cal și de om Himerele? Aceeași remarcă, aceeași compoziție, nimeni și nimic nu se
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
căror număr și durată nu se pot socoti. Cu ei viețuiește Însuși Tatăl și Creatorul, iar În Împărățiile sale ilustre nu se află nici săraci, nici bolnavi. Împărățiile sale strălucitoare sînt atît de bine clădite pe un pămînt luminos și preafericit (supra lucidam et beatam terram), Încît nimeni nu le poate niciodată clinti sau răsturna. Învecinîndu-se cu o parte sau cu o latură a acestui pămînt sfînt și luminos, se afla un pămînt al Întunericului, adînc și de o mare Întindere
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
acestui ținut, o rasă de Ceață și Fum, cu Arhontele și conducătorul ei cel Înfricoșător, Înconjurat de arhonți fără număr cărora el Însuși le era izvor și Început. Acestea erau cele cinci firi ale pămîntului funest (terrae pestiferae)... ...Tatăl Luminii preafericite cunoștea primejdia unei mari și pustietoare Întinări care stătea să țîșnească din Întuneric asupra sfinților săi eoni (saecula), dacă nu i-ar fi pus Împotrivă o divinitate Însemnată și ilustră, mare În putere, care să supună și să distrugă uneltirea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
al doilea hram, sfânta Teodora de la Sihla, a fost atribuit călugărițelor de la Centrul eparhial din Iași, ca locaș de închinăciune. În prezent, după un amplu proces de restaurare, a fost resfințit la 22 mai 2000, de către I.P.S. Mitropolitul Daniel, împreună cu Preafericitul Arhiepiscop al Atenei, Hristodoulos, primatul Bisericii Elene și se redă activității curente. Valoroasă din punct de vedere artistic și cultural, dar și integrată în viața religioasă a ora șului și a Țării Moldovei, biserica sfântul Gheorghe (Mitropolia veche) este o
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
a reînnoit Biserica sfântul Andrei prin osârdia preotului paroh Vasile Nechita și a Consiliului și Comitetului parohial și prin strădania multor credincioși. S-a sfințit în 15 noiembrie 1996 de către un mare sobor de ierarhi și preoți, în frunte cu Preafericitul Patriarh Teoctist al României, I.P.S. Mitropolit Daniel și I.P.S. Mitropolitul Nicodim de Patras Grecia, care a adus la Iași (12-19 octombrie 1998) moaștele Sfântului Apotol Andrei, ca semn de mare și sfântă binecuvântare pentru România. Binecuvântează, Doamne, pe ctitorii binefăcători
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
comună probabil din timpul războiului descoperită cu ocazia unor săpături. Și casa parohială își are peripețiile ei. O placă comemorativă, construită din marmură și așezată pe peretele dinspre stradă înscrie: S-a refăcut în întregime această casă parohială, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Teoctist, cu sprijinul Mitropoliei Moldovei și Sucevei, și al credincioșilor și cu strădania preacucernicului preot Constantin Andone și Vasile Nechita. Anul mântuirii 1988, noiembrie 30". Menționăm că, lucrările de refacere au fost necesare în urma unui incendiu mistuitor, care
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
dintre halele vechii piețe, unde, văzându-mă (reperând într-o clipită Albul în trecere), un Negru veni la mine legănând colivia ca pe o cădelniță. Două sau trei vizite, o pălăvrăgeală interminabilă pentru fixarea unui preț, și a treia zi, preafericit mai ceva decât Papa, ajungeam la domiciliu cu acea cutie a întâmplării care se zgâlțâia odată cu pasărea. În amintirea orașului unde ne-am cunoscut, l-am botezat Bamako, un nume ușor de pronunțat. "Frumușel, Bamako, frumușel", spunea, umflându-se în
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
Descola, Dincolo de natură și cultură). Așa se face că presupusul educator ajunge să fie el însuși educat. Să ne amintim că, în Vineri, de Michel Tournier, Robinson însuși, după ce a încercat educarea, "civilizarea" sălbaticului, a devenit elevul atent, silitor și preafericit al acestuia. 13. Bataille " Nimic, la drept vorbind, nu ne este mai inaccesibil decât această viață animală din care ne tragem... În fața ochilor mei, animalul deschide o lume a cărei profunzime mă atrage și îmi este familiară. Cunosc, într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
Trăsătura principală a omiliei lui Fulgențiu a fost, pe plan retoric, folosirea frazelor scurte și paralele cu antiteză și rimă. La acest corpus de omilii se adaugă altele două, din care cea de-a doua e poate neautentică (Pentru purificarea Preafericitei Fecioare Maria), și, mai ales, o culegere de optzeci de predici care poartă numele lui Fulgențiu, dar cu siguranță nu sînt autentice; ele au fost publicate în 1652 de Th. Raynaud. Aceste cicluri de omilii de diverse proveniențe, opera unor
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și generează apoi tulburări considerabile, cum ar fi invidia, gelozia sau resentimentul. Semenii nu pot constitui măsura noastră, trebuie țintite obiective mai înalte. Un fitecine valorează mai puțin, în materie de ideal, decât un obiectiv înalt, cum ar fi viața preafericită. Democrit definește idealul astfel: să-ți petreci viața în modul cel mai fericit cu putință și cel mai puțin mohorât. Fără a te măsura cu altul, ci luând întotdeauna ca reper acest ideal. 9 Și apoi să râzi... Să nu
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Anaxarh un om pe care puterea nu-l sperie, pe care cei puternici nu-l impresionează, care nu se teme de autoritate și care, liber fiind, se bucură de libertatea sa ca de bunul cel mai de preț. 2 Filosoful preafericit. Numai personajele beatificate de Biserică merită de obicei această calitate, în așteptarea deliciilor sfințeniei catolice, apostolice și romane. Despre Anaxarh din Abdera pare greu de spus astăzi prin ce, cum și de ce a fost numit Preafericitul. Desigur, el se bucură
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
de sfinți! În sens strict, e clar că Epicur nu poate fi inclus în categoria ateilor, dat fiind că el afirmă fără ocolișuri existența zeilor. Scrisoarea către Menoiceus explică și cum trebuie priviți ei: ca niște persoane vii veșnice și preafericite. Singurul lucru care contează este planul imanenței; zeii pot foarte bine să existe, ei evoluează în același univers ca oamenii și nu prezintă niciun pericol pentru aceștia. În metafizică, riscul vine nu atât dinspre ateism sau dinspre existența zeilor, cât
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
tot ce știm deja din finalul Scrisorii către Pythocles, care critică religia populară, forma ei astrală, dar și frica de zei: de natură materială, situați în interlumi, ei nu se sinchisesc deloc de oameni, de destinul sau de activitățile lor. Preafericiți, imuabili, nemuritori, ei ne oferă un arhetip, o idee a rațiunii, un model: totul e să trăiești ca un zeu, și atunci nu mai ai de ce să te temi de moarte. Philodem completează portretul cerului, cel puțin al zeilor materiali
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
știe totul, suspendați în mod ridicol între două neanturi, pradă slăbiciunilor lor, supuși unei mulțimi de obligații și de necesități, mici, meschini, împotmoliți în mizerie, oamenii învestesc divinitatea cu calități inverse: puternică, eternă, omniprezentă, omniscientă, nemuritoare, impetuoasă, liberă, nesfârșită, mărinimoasă, preafericită, ea reprezintă imposibilul ideal. Slăbiciunea, frica și spaima populează cerul; inteligența, rațiunea și cunoașterea îl golesc. Centaurii? Niște ficțiuni reductibile la o coliziune între simulacre de cal și de om Himerele? Aceeași remarcă, aceeași compoziție, nimeni și nimic nu se
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Și apoi să râzi... III. Hipparh și „viața cea mai plăcută cu putință” 71 1) Un discipol atipic. 2) Vademecum hedonist. IV. Anaxarh și „natura îndrăgostită de plăcere” 77 1) Să-ți muști limba și s-o scuipi... 2) Filosoful preafericit. Momentul al doilea - Întrebuințări terapeutice ale cuvântului: sofistica antiphoniană 81 V. Antiphon și „arta de a scăpa de mâhnire” 83 1) O reparație pentru sofiști. 2) Antiteza lui Socrate. 3) Inventarea psihanalizei. 4) Dușmanul legilor. 5) Hedonismul anarhist. 6) Să
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]