2,055 matches
-
lui, dădu buzna În frigul de afară, traversă liniile și postul de gardă și trânti ușa de la birou În urma sa. Apoi scrise câteva note foarte scurte și i le dădu lui Ninici să le ducă la destinație. Era atât de precipitat și de iritat, că uită să sigileze două din ele. Pe acestea, desigur, Ninici le citi - soția lui va fi mândră de el În seara asta. Una din ele era pentru șeful oficiului vamal, dar aceea era sigilată - una era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
prim-vice, și-a format un nume... Te-nșeli, Aura! Am aici arată doctorul Marcu spre bibliotecă lucrări de-ale ei, publicate, mai ales despre fecundare... Am impresia că mi-e rivală surîde el. Mi-a fost teamă, dom' profesor se precipită Aura. Dumneavoastră... dumneavoastră inspirați..., o spun toate pacientele... Ea... dimpotrivă. Hai că mă flatezi, Auraș, o ia profesorul de după umeri și-mi place cum o faci... Prima oară cînd vin în Valea Brândușelor, vreau să mi-o prezinți pe Maria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
decît lăsînd să se vadă mîndrie și prestanță, așa cum ar vrea. Își aranjează paltonul, ia din mașină poșeta, apoi se întoarce spre șofer, care i-a sărit în întîmpinare, s-o ajute: Poți pleca. La revedere, tovarășă; drum bun! se precipită șoferul, retrăgîndu-se spre portiera din față. Tovarășă, intervine actorul ce vor tovarășii de la mine? Am înțeles c-ai fost obraznic răspunde femeia simplu, privind undeva, peste umărul actorului, spre un afiș de pe peretele autogării. Eu?! se miră actorul. Eu, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
direct bărbatul, iar cînd Mihai a deschis gura să rostească numele satului, a venit prompt următoarea întrebare: Mă cunoști? Dacă pe femeie o cheamă Săteanu..." a făcut Mihai o socoată rapidă. Cred că sînteți nenea... domnul Toader Săteanu s-a precipitat Mihai, stînjenit de acel "nenea" spus cu vorba-i lată, de țăran moldovean -, băiatul lui moș Ion Săteanu. Domnișoara vă e fiică, desigur; seamănă leit cu Aglaia, fata Lenței, sora dumneavoastră... Bravo, Mihăiță, mînca-te-ar norocul! a rîs fericit bărbatul, luîndu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să cadă pe pat, așa îmbrăcat, femeia mai stă o clipă, să se convingă că doarme tun, apoi merge în sufragerie și formează un număr de telefon: Ce bine că-mi răspunzi tu! Poftă bună!... Mă tem că lucrurile se precipită; el a fost adus acasă de cel cu revista... A adormit, dar era furios... Cred că i-a spus... Nu puteai aștepta pînă mîine? se aude vocea lui Săteanu în telefon. Dacă, în furia lui, vrînd să se răzbune, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
furcă, ar fi auzit-o pe Maria Săteanu, la celălalt capăt, scăpîndu-și un "porcule!" printre buzele subțiate, cu toate că atunci cînd interceptează convorbirile se abține cît poate, să nu se dea de gol prin vreo vorbă, ferindu-și chiar și răsuflarea precipitată de graba cu care scoate aparatul și-l pune în priza de lîngă noptieră imediat ce aude sunînd telefonul, sau cînd își dă seama că se vorbește la telefon. "Uite, nu mai am de ce să mă simt vinovată că ascult și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
acu' tot aia-i rîde Pavel. Aici ce-aveți? se aude vocea arhitectului, urmată de lovitura vîrfului de baston în ușa de vis-à-vis. Poftim?! tresare Sultana. A, da, aici e-o magazie, ținem saltelele de la camping. Ptiu, ce cap! se precipită femeia, deschizînd ușa magaziei trebuia să fi dat saltele ast' noapte, să stea pasagerii... Credeți c-o să reziste acoperișul? Sigur încuviințează arhitectul, mereu cu ochii pe sus. Au pus grinzi solide, bine încastrate. Dacă se încing mai tare lăzile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
trecute. Ei nu, că asta-i culmea! Ce cauți la mine acasă? Am venit să-mi cer... s... sc... iertare, doamnă! conchide apăsat bărbatul, înroșindu-se tot, cu bărbia în piept. Poate scuze rîde încet femeia. Da, da-da! se precipită cel din fața ei, ridicînd numai pentru o clipă ochii, atît cît să-i confirme. Așa... așa m-a învățat un... un tovarăș de la partid. De la partid? întreabă grav femeia, cu o nuanță ușor ironică. Da, de la partidul nostru, de la uzină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dînd un umăr cu toată puterea în tocul ușii, se repede și, bucuros, ia receptorul întins spre el de tehniciană. Alo, alo! Doamna Marcu? întreabă el, auzind o voce de femeie în telefon. Vlad la telefon, vorbesc de la uzină se precipită, făcînd o grimasă de durere din cauza umărului lovit. N-aș vrea să vă alarmez, dar cursa rapidă cu care a plecat Sorina stă de ieri la Sălcii. A plecat deja autofreza, acuși vine cursa..., eu și Sorina o să vă dăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
De unde-o fi știind-o ăsta pe Coca? întoarce capul bătrîna cu ochelari spre soțul ei, arătînd în direcția matematicianului. A zis că-l știe pe Virgil corectează bătrînul. Nu-i chip, dragă, să existe o femeie mai frumoasă se precipită bătrîna spre vecină, care se îngrijește de cățelușă că-i și ies vorbe. Asta-i soarta orașelor mici. Maria Bujoreanu tace. Împarte bucățica de carne în fărîme, hrănindu-și cățelușa, jenată de prezența celor din jur, în ochii cărora vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Doctore, zău, nu mai plînge; liniștește-te, ce naiba! Mai bine mă lua Dracul pe mine! face el un gest violent, înlăturînd mîna lui Lazăr, trăgînd rucsacul aproape, din care scoate sticla de whisky învelită în hîrtia albă. Cînd Radu se precipită să deșurubeze dopul, Lazăr, profitînd de neatenția lui, i-o smulge. Păi nu așa, doctore, că mai avem nevoie de tine, cine știe cît stăm aici! Ia te uită! fluieră încet Lazăr cînd dezgolește puțin sticla ai și supt ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
însă aștept de la teatru montarea variantei inițiale a Orei solstițiului: trei geofizicieni, descoperitori de mari zăcăminte, își văd opera vieții lor îngropată definitiv pentru că un deus ex machina a hotărît construirea unui baraj pentru o hidrocentrală. Vic, te rog! se precipită președintele Comitetului pentru Cultură. Noi discutăm acest spectacol. Care-i prost! conchide Victor Săveanu. Regizorul a venit să facă un ciubuc aici, la noi... Negrea face un gest de lehamite: M-aș fi mirat să nu fi făcut tu discordanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să mi-i dea și-ntre ochi, dar... Cine, ce să facă? întreabă nedumerită bătrîna. Doina. Te interesează soarta ei? Da, de cîtva timp... E doar și a mea; e fata Mariei și, cum pe Maria am iubit-o se precipită profesorul, jenîndu-se brusc la gîndul că bătrîna ar putea să-l întrebe cum de-i a lui. Tocmai!, că nu-i a Mariei... clatină femeia din cap, rotind fotografia între degete. Profesorul ezită o clipă, apoi, ca buimac, întreabă, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
alte flori... Pe sală se aud vocile unor asistente. Maria tresare și privește speriată spre ușă. "Să i-o iau înainte!" își zice Mihai și face un pas înapoi, răsucind ușor, fără zgomot, yala de la ușă, punînd-i piedica. Maria... se precipită el, să nu dea timp de reacție femeii ascultă ce-ți spun; o clipă, te rog ascultă-mă, doar atît: sînt curse, rapide ori directe, care trec o singura dată prin stația vieții tale; astăzi e una din ele... Uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
își chema la ordine echipa de medici. — Doamnelor și domnilor, vă rog să fiți atenți. Scârțâise pe tabla din spate cu marginea busolei. Zumzetul din cort încetase, materialele de citit și paharele fuseseră abandonate și treizeci de frizuri extravagante se precipitaseră spre el. — În acest weekend ne aflăm aici pentru a învăța. Știu că toți sunteți oameni ocupați, oameni cu slujbe solicitante. Așa că nu am să vă cer să vă concentrați prea mult asupra motivelor și consecințelor a ceea ce vom face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
raft al bibliotecii și a pornit temerar în traversarea încăperii cu palmele întinse în față, s-a descurcat binișor l-a-nceput, noi eram muți de emoție și de încântare (și de iubire, să fie limpede!), pe urmă s-a precipitat să ajungă mai iute la destinație și a nimerit cu fruntea în alt raft al bibliotecii, o scândură cu muchii tăioase vopsită-n galben, care i-a spart capul încât la tăierea moțului și la alegerea celor trei lucruri de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ample mișcări de trupe, conducea războaie imaginare vorbind de unul singur, te privea mirat când deschideai ușa și te ruga fâstâcit s-o închizi la loc. Mașinuțele erau piese auxiliare, nu prea contau în atacurile de pe șesurile covorului, în retragerile precipitate sub pătură (unde cutele și pliurile formau peșteri și tuneluri) ori în regrupările din înălțimile bibliotecii. Rolul principal îl jucau soldățeii. Și nu pentru că așa e-n bătălii, ci pentru că Matei le împărțea suflete mititele, câte unul pentru fiecare, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pastorului, domnule. — Dar ce-i aici, o serată? se burzului domnul Prentice. — A, nu, domnule! Dar cum unul dintre ei mai este Încă În viață, ne-am gîndit că n-ar strica să chemăm preotul. — Evenimentele par să se fi precipitat, mîrÎi domnul Prentice, posomorît. Polițistul căuta să lumineze calea, ca să-i călăuzească printre băltoacele rămase pe alee după ultima ploaie. Ajunseră, În sfîrșit, la treptele de piatră ce duceau spre ușa de la intrare. În salonul cu reviste ilustrate, unde Rowe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Societății Națiunilor. După semnarea pactului Molotov-Ribbentrop (din 1939), această orientare s-a schimbat radical (prin înțelegerea pactului mutual ruso-german), apreciindu-se că «ațâțătorii la război» sunt liderii politici de la Paris și Londra.” Evenimentele apărute în contextul internațional (care s-au precipitat imediat după ce Adolf Hitler a ajuns la cârma Germaniei naziste) au avut rezonanță și în România. Uneori au avut chiar un impact foarte puternic. Extremismul de stânga (comunismul) s-a întărit mereu, fapt care a condus inevitabil la dezvoltarea mișcării
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Având de ales între a apuca o limbă străină și-a privi un monstru căcându-se într-o cochilie uriașă de melc, fața se retrage și trântește ușa în urma ei. Pașii unuia care a avut bursă de studiu pentru fotbal se precipită de-a lungul coridorului. Apoi bocănesc pe scări în jos. Pașii tolomacului de Parker bocănesc prin hol spre living. Țipătul lui Ellis, autentic și neașteptat și îndepărtat, răsună de jos prin podea. Și, brusc, se oprește. — Ei, zice Brandy, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
întîmplă ceva și nu poate veni să fie seara înainte de închidere în holul Poștei la serviciul de telegrame. "Dar numai dacă se întîmplă ceva! De fapt nu va fi chiar foarte greu pentru că nu va dura mult. Evenimentele se vor precipita, domnule Bîlbîie, se vor înghesui unele peste altele. Nu prea mai este timp, nu mai e vreme." Bîlbîie înghiți în sec, se ridică, nu-i plăcu deloc cum spusese Mihail ultimele cuvinte, avea ceva foarte neliniștitor în ele. "Permiteți, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
acțiunii: a acceptat fără să crîcnească condiția pusă cîteva zeci de minute. Nu se grăbea, nu era ocupat, nu mai era!, dar a pipăit terenul, era solid, putea păși cu nădejde. Dacă l-ar fi chemat, lucrurile s-ar fi precipitat. Bătaie de cap, să fugă, să se ascundă, chiar la generalul Broșteanu ori la Cihoski, ei nici n-ar fi știut că prințul Cantacuzino de fapt se ascunde în casa lor, ar fi fost încîntați, copleșiți, nicidecum îngrijorați. Și ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
piersicile întunecate cu alte câteva coapte încă, care ard albe, incandescente. Piersica moartă din mâna Pețitorului nu ne oglindește așa cum suntem. Mai degrabă așa cum eram odinioară. Sticla întunecată ne oglindește grași pe suprafața ei bombată. Stratul de atomi de tungsten precipitat în interior, exact opusul unei perle, spatele de argint al unei oglinzi. Sticlă suflată, subțire ca un balon de săpun. Iat-o pe doamna Clark cu noile ei riduri ascunse în spatele unui văl gros cât o plasă de sârmă. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
o bruscheze pe ființa care-i stăpânea sufletul. Îi scrise, într-o altă depeșă, că totul a fost un joc, că râde de neputința lui și că, una peste alta, era femeia care disprețuia bărbații lipsiți de curaj. Evenimentele se precipitară și intrară pe un făgaș periculos, cu o repeziciune uluitoare. Rebeca alertă poliția, Laur Midea fu atenționat să înceteze iar Radu îl amenință, cu vehemență, că la o viitoare întâlnire îl va zdrobi. Laur se opri. Preț de câteva zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Altă zi. Ce spune ea. Sau ce-ar spune ea, dacă ar fi puțin eu Sunt într-o permanentă cursă contra cronometru cu timpul. Uneori în urmă, alteori în fața lui, niciodată în consens. Câteodată vreau să-l grăbesc, să-l precipit, căci se derulează mult prea lent, căci nu mai am răbdare să privesc sau să ascult, ca și cum totul ar alerga invers pe lângă mine fără să mă observe, ca și cum aș fi absentă. Alteori sunt îngrozitor de lentă, stagnantă aș putea spune. Alerg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]