1,561 matches
-
plec, hai, dezbracă-te! Radu înțelege despre ce-i vorba și merge în bucătărie, urmat de Lazăr, unde își schimbă reciproc hainele. Vezi că schiul stîng trage puțin într-o parte îl avertizează doctorul. M-oi descurca eu spune Lazăr precipitat, tremurînd de nervi, grăbindu-se să iasă afară în viscol. Dă-mi rucsacul zice lui Radu -, măcar să-i duc ăluia programele și afișele, că atîta prieten bun, nepervers, am. Parcă ți-era ciudă pe el surîde studenta, care s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Wendy Burgers și se uitase la masa umană care circula pe peronul gării. Vagabonzii și drogații se asociau în grupuri și spărgeau rândurile de navetiști și muncitori. Ploaia de primăvară continua să cadă din cerul murdar. Bull respira greu și precipitat. Era singur pe lume, își dădu el seama. Rupt de ceilalți, incapabil să-și mărturisească adevărata natură. Oh, de ce îi permisese lui Alan să-l seducă? Dacă nu s-ar fi întâmplat asta, s-ar fi putut adresa Autorităților Abilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cu gura căscată. Adio fermoar. A trebuit să-mi las toată greutatea pe picioarele dinapoi ca să spun asta și, În entuziasmul meu, mi-am pierdut echilibrul și am căzut pe spate. Una dintre femei a Început să scoată un sunet precipitat, ca un soi de icnet, ah ah ah, poate că rîdea, după care fetița a Început să țipe, după care am pierdut șirul exact al evenimentelor. Unii oameni strigau „Șobolan, șobolan !” O voce de bărbat a zis „Evident că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
anume asemănare cu propria mea situație -, Încît nu l-am auzit pe Jerry apropiindu-se pe scări decît atunci cînd a fost prea tîrziu. Probabil că ușa nu fusese Închisă cu yala, fiindcă a apărut din senin În prag, respirînd precipitat, cu o pungă cu cumpărături Într-o mînă și cheia de la cameră În cealaltă. M-am speriat foarte rău. CÎt despre el, a fost atît de uimit că a rămas pur și simplu unde era fără să se clintească, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cu ea să și-o elibereze. — Ți-ai găsit mulțumirea sufletească Într-o căsnicie fericită, urmă doamna Bellairs. Încearcă să fii mai răbdător. Acum, o să-ți vorbesc despre trecut. — Nu-mi vorbi despre trecut, vorbește-mi despre viitor! spuse el precipitat. Ca și cum ar fi apăsat pe butonul unui aparat, ca să-l oprească, se așternu o tăcere bizară, neașteptată. Își dorea să fi continuat, deși se temea de vorbele ei, căci un neadevăr despre trecutul mort poate fi la fel de dureros ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Ia spune-mi, altceva nu te mai frămîntă? Îl Întrebă ea. — Nu, nimic; adică da: ideea că ai putea să ieși pe ușa asta și să nu te mai Întorci niciodată (Făcea cîte-un pas Înainte, pentru a se retrage apoi precipitat, ca un adolescent fără experiență.) Știi, mi-am pierdut dintr-odată toți prietenii, afară de dumneata. — Ai avut mulți prieteni? Îl Întrebă ea, cu o undă de mîhnire În glas. Presupun că am avut destui, ca orice om de vîrsta mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Cred c-o să-mi iau picioarele la spinare, rosti omulețul, Înapoia lui. Da, o să-ncerc. Ce părere aveți, domnule? — Dă fuga! Dă fuga! Îi răspunse Hilfe, tăios. — SÎnteți, deci, de aceeași părere. Da, poate că aveți dreptate. Se auziră pașii precipitați ai omulețului alergînd pe scară. Apoi se făcu din nou liniște. — Acum, aș putea, firește, să te omor, spuse Hilfe. Dar ce rost ar avea? În fond, ți-aș face un bine! Și după aceea aș Încăpea pe mîinile oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mai inepuizabilă decât elanul creator, sunt separat de ea prin imensa distanță a unei claviaturi și a unei hârtii albe pe rulou. — Comunicarea se poate stabili la diverse nivele..., încep să-i explic, apropiindu-mă de ea cu mișcări cam precipitate, dar în mintea mea se învârtesc imagini vizuale și tactile care mă fac să elimin orice distanță și orice întârziere. Ludmila se agită, se eliberează: Dar ce faceți, Mister Flannery? Nu despre așa ceva e vorba! Vă înșelați! Firește, aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
milă. O voia înapoi femeie, plină de zvâcnirea amețitoare și pasiunea unică, mamă responsabilă pentru Aniela și viitorul lor copil, soție și prietenă devotată. Tânjea după o viață nouă pe care n-o vedea împlinită decât alături de ea. Păcatul, plecarea precipitată și de autopedepsire a lui Radu, reprezenta o șansă pe care nu era prost să o piardă dar trebuia să aibă răbdare și mult tact. Nu se îndoia că, mai devreme sau mai târziu, atunci când va fi nevoită să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
porni să umble de colo, colo prin cameră. Carmina îl urmărea surprinsă, nu înțelegea ce dorește. Ovidiu se aplecă brusc spre ea și-i atinse cu două degete obrazul. E plăcută libertatea, doamnă? Vocea lui plină de ironii difuze. Gesturile precipitate. O libertate pe care tu mi-ai oferit-o, cu multă generozitate, să nu uităm asta. Mă îngrozesc la gândul că ai deveni o femeiușcă așa ca celelalte, care nu lasă să-i scape nici o ocazie. Ea ridică mâinile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu apă. Se pregătea să se îmbăieze când apăruse Ovidiu. Lăsase pe etajera din baie lănțișorul din aur, verigheta și inelușul. Își scormoni memoria și privi prin apartamentul ei cu ochii unui străin. Totul lăsa să se înțeleagă o plecare precipitată. Apa din cadă, săpunul și șamponul pe marginea etajerei, o bluză trasă din raft, abandonată pe canapea atunci când se hotărâse să îmbrace bluza cea nouă, papucii din mijlocul dormitorului, ușița de la dulapul de încălțăminte rămasă descuiată, și, desigur, martorul ocular
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lectura complice a cărții lui Borges Moartea și busola, descoperită de Grațian Într-un anticariat din Piața Carolina. Paragrafe, pagini, cuvinte, spații albe chiar erau citite Într-un fel care le aprindea privirile și deregla pulsul. Într-o zi, gesturile precipitate, mângâierile furișate sau grăbite lăsară loc unei visări duminicale. Culcați unul Într-altul, savurând contopirea lentă a trupurilor lor, păreau o rachetă de croazieră pe care el o urmărea hipnotizat de strania ei suficiență și indolență. Zborul acesta lin a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
brațul sofalei, iar pe cealaltă am întins-o de-a lungul spătarului, cu coatele lipite de corp, înghesuindu-mă bine în colț. Nu gândeam deloc - gândurile erau ca un morman de cioburi de sticlă și respirația îmi era atât de precipitată, încât întunericul a început să se miște ca un roi de albine. Am simțit impulsul de-a alerga la perete, sperând să nimeresc ușa sau măcar pe aproape și să bâjbâi după ea, dar n-am putut scăpa de panica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
până la cele mai subtile dialecte. De fiecare dată, maimuța începea greoi dialogul, ca și cum și-ar scormoni creierii spre a produce un răspuns bine alcătuit, dar cu o sintaxă bizară. Apoi, dintr-odată, vorbirea devenea din ce în ce mai fluentă, repezită, gângăvită, bâlbâită și precipitată. Cu fiecare interviu se mai adăuga câte un nou idiom patrimoniului lingvistic maimuțesc. Concluzia unei comisii de specialiști a fost că Maimuța Makonde este capabilă să converseze în absolut orice limbă, doar dacă ea este limba maternă a interlocutorului sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
însă pînă în acel moment nu reușise să afle în ce scop, cu ce motiv. Frumușică povestioara, începe bine, deși aduce mai degrabă a melodramă sau a roman foileton, se distrase Bătrînul. Din primele fraze nu înțelesese nimic, îi vorbise precipitat, iar el încă nu reușise să se dezmeticească. Voia să-i iasă pasiența, să atragă oameni de încredere, să scape de jigodiile securiste care-i puneau bețe în roate? Să fie pus în temă cu punctele vulnerabile ale fiecăruia? Nici
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
a lut ființă o dragoste cu năbădăi, ca o avalanșă, În care pasiunile -dincolo de aportul frumuseței fizice erau sporite de interminabile discuții prelungite târziu În noapte, despre societate, natură, filosofie, istorie, mistere și noi descoperiri din domenii diverse. Logodnă precipitată, nuntă mare cu lăutari aduși din capitala județului, nuntași sosiți din obligații de familie, din interes -nici nu știi când ai nevoie de șeful de jăndari! din curiozitate nedisimulată, specifică și atunci acelor locuri -ce frumoși sunt, tu, și ce
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
amândouă În direcția ciocănitorii. Trăirile intense, făcu să uite de semnele și indicațiile părintești ale lui Victor și-și manifestă bucuria prin același vechi strigăt de bebeluș: Au!, Au!, Au! A urmat o Întristare adâncă dar scurtă pricinuită de zborul precipitat al păsării care-l „simțise”. L-a salvat bunicu’ Ghiorghi, care printr-un semn de complicitate l-a chemat lângă el și, cu mult meșteșug, din coaja verde cu nojițe albe a unei mlădițe de alun i-a cioplit o
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Aneta striga către Va: Uite-l, uite-l, Îl vezi? Copilul a sărit În picioare, ca un arc, și a Început să alerge pentru a vedea această minunăție cât mai de aproape, nu a mai răspuns la Întrebare ci Îngăima precipitat: Prinde-l, prinde-l, scapă, scapă, dă-mi-l, dămi-l! S-a liniștit cu greu dar imaginea animăluțului, un „țâștar”, așa cum era denumit prin părțile locului, Îi ocupa toată atenția și naviga prin Întreaga sa scoarță cerebrală. Deodată, Aneta a
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
uită roată. Unul mai deștept bagă mîna în găleată, scoate o bucată de carne și începe să mănînce. Ca la un semnal, o puzderie de mîini intră în găleți și începe un pescuit demn de opera lui Orwell. Se molfăie precipitat, în timp ce mîinile caută febril în lichidul încă fierbinte. Unii beau borș din găleată, alții cer o bucată de pîine, alții îl înjură pe Parpanghel și beau bere. Între timp hărmălaia crește și cei veniți mai tîrziu fac scandal. Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pun niște rezoluții pe hîrtii. Trece un minut, trec două, zece și omul meu tace. Puțin jenat, ridic tonul: Vă rog, ce doriți? Aștept să terminați... Dar eu nu termin nici în cinci ore, așa că... Nu-i nimic, aștept, răspunde precipitat. Las pixul din mînă, îl fixez rece, îmi îngruzesc puțin fruntea și spun răstit: Numai că eu n-am nevoie de companie... Spuneți repede, n-am timp de pierdut. Se uită roată, se saltă de pe scaun și, vădit incomodat, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cît negru pe sub unghii. În birou intră o soră și este scoasă afară într-un torent de insulte. Nesimțito, ți-am spus să intri? Dar mi-ați spus... Ce ți-am spus, pupăza naibii? Sora începe să plîngă și iese precipitat, iar Nicoară o împroașcă cu insulte. Ai văzut ce nesimțită este? Anume a intrat. Ce credea, că o să ne surprindă? Ce animală! Margareta s-a jucat cu moșul și acesta a achitat integral apartamentul cu două camere. Altfel nu încăpea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
supușilor, greutatea cea mai apăsătoare a coroanei lor. Ei știu că sînt și ei oameni, ca aceia pe care trebuie să-i judece; ei știu că greșeli, nedreptăți, injurii pot fi reparate în această lume, dar o condamnare la moarte precipitată este un rău ireparabil: ei nu dau curs severității decît pentru a evita o consecință mai supărătoare, pe care o prevăd, în cazul în care s-ar comporta altfel; ei nu iau astfel de triste decizii decît în cazuri disperate
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
iar noi bîn tu iam În susul și-n josul ei, pe sub sălciile umbroase, pe sub tufele de cucută și rugii de mure. Dar În martie 1965, după o iarnă cu zăpadă multă ce se topea cu repeziciune la so si rea precipitată a căldurii, pîrÎul umflat urla din toate puterile. Era un canal de scurgere săpat de localnici pentru colectarea apelor de primăvară de pe dealurile din jurul satului. După Întortocheli complicate prin care părea că se Întoarce de mai multe ori din drum
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
spus părerea Toader. „Atunci, să ne pregătim să-i Întâmpinăm cum se cuvine” - am convenit eu și am interpretat un „cântec” de cucuvea de zile mari. În câteva minute, a sosit Undiță. „Ce s-a Întâmplat?” - m-a Întrebat el precipitat. „Te duci și aduci câte trei grenade din ale voastre. Voi rămâneți cu câte o grenadă. Să aduci și sforile”. Undiță nu a Întrebat de ce. A făcut stângamprejur și a plecat, nu Înainte de a lăsa cele trei grenade ale lui
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
domnul profesor la dumnealui. „Cerule, lasă-mi aerul să pot respira!” - a fost primul gând... ― Mulțumesc, doamnă. Cu o grabă de nedescris, a ieșit și a pornit spre cabinetul profesorului. Inima Îi zvâcnea În piept cu putere, iar respirația devenise precipitată... „Mă faci de rușine, vecine. Oprește-te, respiră de câteva ori adânc și spune-ți În gând: <Sunt calm. Sunt calm!ă. Abia pe urmă vei bate În ușa profesorului” - l-a dojenit gândul de veghe. S-a oprit și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]