420 matches
-
e fapt, nu interpretare metaforică. Creditarea realității ei, deși nu tocmai corectă politic se impune cu puterea evidenței chiar la nivelul bunului simț, socotește Girard. Iisus este victima nevinovată perfectă. Rostul morții Lui e evidențierea ordinii violente a culturii. Religiile precreștine sau necreștine sunt modalități diferite de gestionare a potențialului de violență mimetică al omenirii, prin descărcare periodică și controlată a lui, cu ajutorul mecanismului victimar (al Țapului Ispășitor). Evidențierea articulațiilor acestui mecanism îi sabotează funcționarea. Asta fac de două mii de ani
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
magiei după următoarea gândire: ceea ce mi se întâmplă în exterior reflectă ceea ce este în interior, prin urmare, dacă vreau să fiu fericit, trebuie să realizez armonia interioară, de unde apelul la spiritualități de tot felul, exotice sau recuperatorii, revendicate de la tradiții precreștine 23. Hiperconsumatorul contemporan sare direct la concluzii, le ia de-a gata, crezând că le poate folosi fără drumul către ele. Decepția este inevitabilă pentru că omul nu-și este suficient sieși, nu poate fi fericit de unul singur. Fericirea lui
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
caracteristic interacțiunii mondiale a culturilor. Ideea de națiune a apărut În Europa mai curând dintr-o tensiune creatoare decât ca urmare a unei creații deliberate. Au existat dintotdeauna doi poli unificatori În istoria Bătrânului Continent: Atena și Roma, În Antichitatea precreștină; Roma și Ierusalimul, În era creștină; apoi Roma papală În opoziție cu statele monarhice. Regăsim până În prezent această opoziție dintre universal și particular În dialectica Europei și a națiunilor sale. Această tensiune (necunoscută sau chiar de neînchipuit În cultura chineză
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
că există un spirit universal numit "suprasuflet". Dumnezeu este un fel de energie mistică prin care putem experimenta fericirea de a ne ști parte din El. (7, vol. 6, pp. 55-59) La Guénon, tradițiile sunt, ca și ideile platoniciene, zeitățile precreștine sau ca și Dumnezeul iudeo-creștin ori alte entități spirituale concepute de inovatori. Așa cum mai arătau cei citați, (9a, p. 16), în funcție de aptitudinile celui care se inițiază în "știința sacră" (9c) ce o conține tradiția, el poate prefera acțiunea, iubirea, cunoașterea
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
un păr alb ca zăpada. Eseul care deschide catalogul, scris de un poet sîrb cu un stil cam pompos, explică de ce Balcania ex-comunistă, compusă din Serbia, Muntenegru, Bosnia, Macedonia, Albania și România, este acea parte din lume În care miturile precreștine Încă mai dăinuie În memoria țăranilor, și că, atunci cînd nu sînt războaie, viața acolo poate fi dulce, precum anume soiuri de brînză de capră. Operele de artă din expoziție conțin elemente care Își au rădăcinile În Grecia antică, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
populară românească , I, urmând unele considerații ale lui Mircea Eliade, va spune că viețuitoarele care joacă rolul unor personaje cosmogonice ar putea să reprezinte, într-o formă târzie, unele divinități htoniene despre care aflăm vorbindu-se în mitologiile mai vechi, precreștine. Studiul în care Mircea Eliade are în vedere în mod special mitologia cosmogonică românească se intitulează Satana și bunul Dumnezeu: preistoria cosmogoniei populare românești, studiu elaborat începând cu 1951, încheiat în 1961 și cuprins sub forma sa definitivă în volumul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Lucia Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1378]
-
durerilor sale, cu toate că nu cunoșteau vreun păcat al lui, Îi ziceau: ,,au nu cumva grozavă e răutatea ta și multe, fără număr, păcatele Îți sunt“ (Iov 22, 5). O diferență Între soarta de dincolo a drepților și păcătoșilor În epoca precreștină este zugrăvită Noul Testament. După parabola Bogatului nemilostiv și sărmanului Lazăr (Lc. 16, 22), primul vine În locul de suferință, În timp ce ultimul este purtat de Îngeri În sânul lui Avraam. De aceea, printr-o prăpastie inaccesibilă este despărțit compartimentul șeolului În
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Vasile Iulian Trandafir () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92295]
-
postmodernismul a fost folosit ca mască, adică și ca substanță (fiindcă fenomenul nu are nici grund, nici materie, fie și amorfă, nici câmp al devenirii, nici Dasein, nici Kehre, nici opreală transcendentă, nici măcar mit al reîntoarcerii și revenire la zeii precreștini, ca la Nietzsche), de noua/vechea clasă politică a României postdecembriste pentru a se îmbogăți din interesul național românesc, dar și pentru a corupe și nomadiza tânăra generație (cu demitizante modele, adicătelea novatoare, tehnocrate, multiculturale). Astfel, nu securitatea, ci făcătura
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dorință de cunoaștere, autorul asumându-și "victoria în înfrângere", ar putea să conducă pe cineva în concentrările semantice barbiene, în axiomatica unui atât de dificil poet, revendicat de avangardă și de modernitatea tradițională deopotrivă, asociat, pe rând, valérysmului, mallarméismului, spiritualismului precreștin ș.a.m.d. Argumentul lui Codreanu (preluat și pe coperta ultimă a lucrării) este hotărâtor și depărtează, posibil, căutătorii în literatura obscură sau în ermetismul sintactic mallarméan, de ce nu chiar și pe cei convinși de modernismul barbian sau de deschiderea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pe Lucrețiu în fel și chip: aici tropism machist, colo simptome psihiatrice - filosoful a generat numeroase abordări proiective care atestă mai degrabă obsesiile și fantasmele analistului decât adevărul ființei sau al operei. Să lăsăm deoparte interpretarea post-freudiană a unei filosofii precreștine, poliția corectitudinii politice și consternantele sale derapaje - Lucrețiu inventează libertinajul și, din câte știu, este de-ajuns să-l citești, nu-l rezervă numai bărbaților... - și să ne aplecăm asupra reducției psihologizante. Un doctor al cărui nume nu contează - este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cunoaște nici o limbă orientală ca să poată cât de cât trata cu oarecare competență civilizațiile extraeuropene, iar, pe de altă parte, nu-și închipuie că cineva ar putea fi așa de obtuz, încât să-l bănuiască de a fi uitat civilizațiile precreștine. De fapt a acceptat propunerea de a face acele emisiuni numai pentru că un redactor de la TV a pronunțat din întâmplare cuvântul „civilizație”, ceea ce i-a stimulat gândul și imaginația. Apoi, dându-și seama că nu poate da acestei noțiuni o
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
nu face decât să o apere. Greșit cred unii că civilizația înseamnă și antinatură. Asemenea fenomene „contestatare” și de “întoarcere la natură” s-au produs în istorie de mai multe ori. Atât la finele lumii antice (cinismul și diferitele secte precreștine), cât și în Evul Mediu (franciscanismul), cât și mai târziu - cu J.J. Rousseau. Revendicarea drepturilor „sensibilității” împotriva „societății” și „rațiunii” în fond nu face altceva decât să revendice restaurarea acestora din urmă. Căci tocmai societatea și rațiunea sunt periclitate de
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
paradigma pentru această relație: Fiul Omului ajunge să fie identificat cu mielul. Ceea ce până acum s-a spus mai puțin subliniat despre Miorița este deci că prestigiul enorm al baladei printre români nu se datorează exclusiv universului mental păstoresc și precreștin moștenit de acest popor, ci și enormei capacități de resemantizare simbolică a mioarei. În noile circumstanțe creștine, departe de a-și pierde valoarea mitologică, oaia urma să și-l consolideze. Dar Miorița nu este un miel, ci o oaie, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
filosofi... 3. Drumul spre lumină. Odată cu Renașterea, dominația limbii latine devine mai puțin sigură iar greaca revine la modă. Greaca, adică autorii greci, adică filosofia grecească. Traducerile lor în latină permit reînnodarea cu continentul intelectual elenistic și cu potențialitățile păgâne precreștine. Desigur, întoarcerea la Platon, Homer, Tucidide, Herodot nu înseamnă neapărat și regăsirea unui Diogene ori Aristip, dar cunoașterea unor opere necontaminate de creștinism oferă mijloacele unei alternative dominației catolice. Consecințele inventării tiparului amplifică revoluția tehnică. Publicarea textelor comentate devenită un
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
voluntar și nu constrânși de boală, de vârstă, de bătrânețe, de agonie; să încetăm a crede că ea trebuie gândită cu argumentele religiei și ale teologiei și s-o abordăm cu armele filosofiei. De aici o reciclare a ideilor antice precreștine asupra acestui subiect: moartea nu este un rău, a trăi rău e un rău. Ea nu este de temut: dacă eu sunt, ea nu este: dacă ea este, eu nu mai sunt; a te plânge că nu vei mai trăi
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pe Lucrețiu în fel și chip: aici tropism machist, colo simptome psihiatrice - filosoful a generat numeroase abordări proiective care atestă mai degrabă obsesiile și fantasmele analistului decât adevărul ființei sau al operei. Să lăsăm deoparte interpretarea post-freudiană a unei filosofii precreștine, poliția corectitudinii politice și consternantele sale derapaje - Lucrețiu inventează libertinajul și, din câte știu, este de-ajuns să-l citești, nu-l rezervă numai bărbaților... - și să ne aplecăm asupra reducției psihologizante. Un doctor al cărui nume nu contează - este
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
altă teorie, care nu a primit încă un nume, este cea propusă de către Shemaryahu Talmon și Emanuel Tov (mai nou), rezultată în urma cercetării efectuate cu ocazia manifestării Jerusalem Bible Project. Potrivit acestora, teoria varietății textuale nu poate clasifica propriu-zis mărturiile precreștine ale textului Vechiului Testament în categorii bine definite; ar trebui mai bine să ne gândim la o varietate de texte care erau în circulație în secolele IV-III î.Hr. Această varietate, reflectată în manuscrisele de la Qumran susține imposibilitatea existenței unui anumit
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
istoria textului vocalic, presupune trecerea treptată de la o fluiditate către o uniformitate textuală. Din moment ce versiunea Septuaginta și manuscrisele de la Qumran ne permit să ne facem o imagine clară despre evoluția transmiterii textelor Vechiului Testament în ultimele trei secole ale erei precreștine, imagine potrivit căreia practic nu a existat un prototext al întregului Vechi Testament, ar fi mai înțelept probabil să cercetăm separat fiecare carte a Vechiului Testament și să încercăm să-i stabilim diferitele tradiții 1. În acest moment al cercetării
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
amplu text babilonian autentic care s-a păstrat până în zilele noastre 7. Ordinea cărților prezentate în manuscris este cea indicată în Talmudul babilonian. Un facsimil al acestui manuscris a fost publicat în anul 19728. 5.4.4. Manuscrise din perioada precreștină și creștină timpurietc "5.4.4. Manuscrise din perioada precreștină și creștină timpurie" Unii ar putea vorbi despre manuscrise masoretice și premasoretice în loc de manuscrise medievale și precreștine, pentru că, așa cum am văzut deja, toate manuscrisele medievale disponibile dau mărturie despre tradiția
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
noastre 7. Ordinea cărților prezentate în manuscris este cea indicată în Talmudul babilonian. Un facsimil al acestui manuscris a fost publicat în anul 19728. 5.4.4. Manuscrise din perioada precreștină și creștină timpurietc "5.4.4. Manuscrise din perioada precreștină și creștină timpurie" Unii ar putea vorbi despre manuscrise masoretice și premasoretice în loc de manuscrise medievale și precreștine, pentru că, așa cum am văzut deja, toate manuscrisele medievale disponibile dau mărturie despre tradiția masoretică: unele despre lucrarea masoreților tiberieni, altele despre cea a
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
manuscris a fost publicat în anul 19728. 5.4.4. Manuscrise din perioada precreștină și creștină timpurietc "5.4.4. Manuscrise din perioada precreștină și creștină timpurie" Unii ar putea vorbi despre manuscrise masoretice și premasoretice în loc de manuscrise medievale și precreștine, pentru că, așa cum am văzut deja, toate manuscrisele medievale disponibile dau mărturie despre tradiția masoretică: unele despre lucrarea masoreților tiberieni, altele despre cea a masoreților babilonieni 1. Valoarea deosebită a manuscriselor descoperite la Qumran constă în faptul că oferă material care
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
despre această mișcare religioasă, cronicile și scrierile lor liturgice. Cea mai mare parte a textelor care reflectă aceste tradiții sunt relativ recente, adică din perioada medievală târzie, până în perioada Renașterii. Multe dintre acestea vorbesc despre tradiții care merg până în era precreștină, în perioada în care Vechiul Testament trecea prin etapele finale ale dezvoltării sale. Punctul principal al diferenței dintre samaritanism și iudaism îl constituie autenticitatea marelui arhiereu; deși, în concepția samaritenilor și a evreilor, genealogia marilor arhierei diferă, ambele susțin că marele
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
cu cel samaritean. Astfel, pe lângă legătura sa directă cu textul masoretic, Pentateuhul samaritean poate aduce o lumină nebănuită și asupra altor probleme. Toate acestea vin să confirme punctul de vedere exprimat în cazul discuției referitoare la textul masoretic: în perioada precreștină au existat mai multe recenzii ale Pentateuhului. După o perioadă în care se traduce Pentateuhul în varianta LXX, când textul se caracteriza printr-o oarecare fluiditate, a urmat o perioadă de uniformitate graduală, în care apare și textul masoretic. Problema
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
astfel și tradiției comice a epocii medievale, dar și celei satirice clericale.411 Povestirea pe care târgoveața o rostește ne introduce într-un timp mitic, de basm, când zânele locuiau pe pământ. Nota ironică și anticlericală nu lipsește: farmecul lumii precreștine, păgâne este risipit de invazia de monahi și frați cerșetori, a căror moralitate poate fi pusă sub semnul întrebării. Pierderea unei lumi a tainelor și a frumuseții aduce după sine o undă de melancolie 412, materialismul este acela care ia
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
nenumărate finalizate pozitiv, vise profetice, viziuni simbolice). Conține și aspecte care anticipă marea capodoperă de mai târziu, Decameronul: în mijlocul unei căutări disperate a iubirii sale, Florio este forțat de declanșarea unei furtuni să poposească în Napoli, numit în această epocă precreștină, Parthenope. Aici ia un pseudonim pentru a nu fi recunoscut, Filocolo (cel care suferă din dragoste), ajunge într-o societate distinsă de bărbați și femei, în rândul cărora se evidențiază Fiammetta, fiica regelui.605 Tânăra, o donna angelicata, propune grupului
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]