527 matches
-
exemplu, le dă ocazia unor lungi dezvoltări privitoare la apariția răului, la originea negativității în lume sau la decăderea umanității. Cartea lui Enoh furnizează o teză esențială pentru înțelegerea caracterului indiferentist sau licențios al anumitor gnostici: teza mântuirii și a predestinării care, de la Augustin până în secolul al XVII-lea jansenist și pascalian, a făcut să curgă multă cerneală... Anumite pasaje din Actele apostolilor, din Epistolele lui Pavel sau din Apocalipsa lui Ioan stau mărturie a confruntărilor dintre creștinii primitivi - în speță
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ale creștinătății - unei vieți cotidiene, frământate și nelipsite de veselie, filosoful gnostic pune la punct o teorie menită să producă un număr considerabil de efecte de-a lungul veacurilor, dat fiind că este vorba de cea a mântuirii și a predestinării - atât de dragă augustinismului, janseniștilor, luteranismului și calvinismului. O miză majoră, așadar. O lectură propusă de Simon - și de gnosticii licențioși - trece prin interpretarea anumitor versete din textele lui Pavel din Tarsus. De unde și mânia și iritarea oficialilor Bisericii care
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
divinității? Spiritul Liber conchide că grația divină subzistă și că faptele nu contează niciodată deloc... IX AMAURY DIN BÈNE și „sanctificarea vieții de toate zilele” 1. Deja răscumpărați. încă din 851, Jean Scot Erigene, filosof irlandez, o afirmă în Despre predestinare: Dumnezeu nu prevede nici păcatele nici pedepsele întrucât aceste două ficțiuni țin de neant; infernul nu există, iar dacă nu-i așa atunci el reprezintă de fapt remușcările care ne macină pe dinăuntru. Câteva necazuri cu Biserica, evident, și filosofului
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
altă alcătuire. Trupul Domnului, de exemplu, n-a dispărut definitiv după moartea lui ci a reapărut sub o formă reală, integral confundabilă cu el. A trăi înseamnă fără doar și poate a trăi întru Domnul, e imposibil să scapi acestei predestinări: spiritualul cunoaște acest adevăr. Și, bazându-se pe această evidență, el trăiește împăcat cu sine, cu ceilalți și cu lumea, pentru că ceea ce este, ceea ce face el, e Dumnezeu. Această viziune a lumii duce la o totală economie de cler: ce
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
rațiune sau dincolo de ea, la o credință necesară și suficientă. Acest angajament creștin se manifestă din plin în Dialog asupra liberului arbitru îpe la 1443), un text de mici dimensiuni în care el dezbate împreună cu Antonio Glarea faimoasa chestiune a predestinării și a libertății, a raportului dintre determinismul divin, preștiința lui Dumnezeu și îin)existența liberului arbitru. Argumentația nu este lipsită de însuflețire, este subtilă, dialectica impresionează, recunoaștem în ea forța intelectuală a lui Valla. Or, el nu face risipă de
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
îl pricopsește pe Lucrețiu cu toate bolile psihice din manualul său: facies depresiv îcum stabilește el oare un asemenea diagnostic în absența oricărei iconografii?), misticism refulat îfoarte bine refulat, de vreme ce-i mai radical imanent decât Lucrețiu, să mori, nu alta...), predestinare pentru sinucidere îce dovezi mai există în afara sfintelor alegații ale perfidului Ieronim, ucigaș-șef?), deliruri melancolice îcare-s simptomele reperabile în existența lui? unde? și când?), culpabilitate de origine sexuală îimpotența terapeutului proiectată asupra pacientului! ceva clasic...), dezgust față de viață și
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
lucrurilor, Lucrețiu, Despre cele nouă stânci spirituale, Walter din Olanda, Olimpica, Descartes, Panarion, Sfântul Epifanie, Phaidon, Platon, Philosophumena, Sfântul Ipolit, Despre plăcere, Ficino, Despre plăcere, Valla, Despre plăcere, Antistene, Despre plăceri, Saint-Evremond, Plângerea doamnelor, Marie de Gournay, Politica, Aristotel, Despre predestinare, Scot Erigene, Predici, Ioan Teutonicul, Principiile filosofiei, Descartes, Principele, Machiavelli, Promenada domnului de Montaigne, Marie de Gournay, Psihopatologia vieții cotidiene, Freud, Republica, Cicero, Republica, Platon, Revelația marii puteri, Simon Magicianul, Satirele menippee, Varro, Scrisoare către Herodot, Epicur, Scrisori către Lucilius
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
slujitorii făuresc o matrice corporală (antitypos) aptă de a primi fiecare „pachet” individual. Pachetul, cum vom vedea imediat, conține mai multe lucruri. Slujitorii Îl trimit mai Întîi Arhonților din Mijloc, care-i adaugă destinul individual (moira), ceea ce Înseamnă, mai exact, predestinarea acțiunilor acestuia pe pămînt, inclusiv ceasul morții sale. Pachetele se compun din moira, migma („amestec”), spirit, suflet și spirit contrafăcut. Fiecare din ele este tăiat În două și cele două jumătăți sînt plasate Într-un bărbat și Într-o femeie
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
eschaton. „În eschaton istoria Își depășește propriile limite și devine vizibilă sieși”16. Autenticitatea „istorială” (termen opus lui „istoric” - unul din jocurile preferate de cuvinte ale lui Heidegger, care opunea adjectivul geschichtlich, de la Geschichte, termen Înrudit cu Geschick, „destin, soartă, predestinare”, lui historisch, „istoric”, Înțeles În sensul de „accidental”) este, În opinia lui Taubes, atributul acelor forțe istorice care grăbesc sfîrșitul istoriei lumii printr-un proces de „revoluție permanentă”. Taubes identifică astfel vîrful de lance al istoriei cu tradiția gnostico-apocaliptică, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
tîrziu, mai precis a acelui nominalism care, după opinia lui Blumenberg, constituie ultima „recădere” a Occidentului În gnosticism. Pe lîngă acestea, Blumenberg uită cu desăvîrșire că ideile Reformei reprezintă confirmarea totală a doctrinei augustiniene a păcatului sexual originar și a predestinării, doctrină pe care, de altfel, Blumenberg o consideră „gnostică”. Prin urmare, ar fi foarte ușor de răsturnat toate considerațiile lui Blumenberg. Problema cu care ne confruntăm În cartea de față nu este dacă toți acești eseiști au dreptate să extrapoleze
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
argonauților. Locul lui este, cum arată și dicționarele, între taurul ceresc, vultur și leu. Dar și „mic de ciobănaș” are o geneză prestigioasă. El coboară din mitul copilului împărat, mult răspîndit în narațiunile fantastice. Încă de la naștere, poartă semne ale predestinării. În basme, maștera intrigantă îl pune într-o copaie și-i dă drumul pe ape ca să scape de el; în colinde, de cum se naște, lumea îl cere din toate părțile, ca să-l așeze cît mai repede pe tronul împărătesc: „Dă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Dumitrescu-Bușulenga, București, 1997 (în colaborare cu Emil Moangă). Repere critice: Petraș, Panorama, 239; Bogdan-Alexandru Stănescu, Uvertură (sau despre noua, dar atât de vechea critică), LCF, 2002, 13; Mircea Iorgulescu, Nehotărâri de critic tânăr, „22”, 2002, 16; Daniel Ștefan Pocovnicu, Fețele predestinării, ATN, 2002, 5; Gabriel Dimisianu, „Concert de deschidere”, R, 2002, 4-6; Irina Petraș, Gala cronicarului sau Despre sacrificiu, APF, 2002, 6; Cornel Vâlcu, Un debut voluminos, „Piața literară”, 2002, 12; Antonio Patraș, Singura critică, ALA, 2002, 627; George Popescu, Uvertura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286505_a_287834]
-
Marile noțiuni filosofice 5. Munca și tehnica, Denis Collin • Marile opere ale filosofiei antice, Thierry Gontier • Marile opere ale filosofiei moderne, Thierry Gontier • Marile probleme ale eticii, Christine le Bihan • Proiectele filosofiei kantiene, Viorel Cernica În pregătire: Jean Calvin. Providența, predestinarea și estetica simbolului religios, Mihai Androne 1 Această secțiune a lucrării este o versiune revizuită și completată a primei secțiuni a studiului meu "Dispute actuale în privința dreptății (re)distributive", Symposion, III, 2 (6), 2005, pp. 455-473. O versiune în limba
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
țări. Diferențe sunt ereditare, putem spune, întrucât ele se datorează exclusiv de care parte a hotarului s-a nimerit să te naști. P.S. De care parte a hotarului s-a nimerit să te naști...? Nu! Mai nou, o știință a predestinării explică în modul cel mai limpede că nimeni nu vine pe lume întâmplător de o parte sau de cealaltă a gardului. Nu întâmplător, dar pentru totdeauna! 73. Dușurile o problemă pro și contra "Regulile marilor corporații ajung și în cocină
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
Cernica • Filosofia sistemelor normative. Dreptul și morala, Raluca Mureșan • Filosofie românească interbelică, Viorel Cernica • Formele elementare ale dialecticii, Jean Piaget • Immanuel Kant. Poezie și cunoaștere, Vasilica Cotofleac • Introducere în filosofia minții, Teodor Negru • Înțelegerea filosofiei, Yves Cattin • Jean Calvin. Providența, predestinarea și estetica simbolului religios, Mihai Androne • Lexic de filosofie, Alain Graf • Marii filosofi contemporani, Alain Graf • Marile curente ale filosofiei antice, Alain Graf • Marile curente ale filosofiei moderne, Alain Graf • Marile noțiuni filosofice 1. Cunoașterea, rațiunea, știința, Michel Coudarcher • Marile
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Pan din numele eroilor eliadești (Pantazi, Pandele, Pantelimon), a numelui Andrei ("se cuvine să dea de gândit"), semnificația provenienței divine a prenumelui miresei lui Andronic, dar și referința patronimului ei la solomonar, "la identitatea serpentiformă a lui Andronic" și la predestinarea onomastică pentru nunta cosmică 16. Numele "niciodată inocent la Eliade" este decriptat din perspectiva complexului gnostic (diminutivarea numelui ca semn al înstrăinării în Nuntă în Cer, "Zacharias" din Pe strada Mântuleasa, Anghel D. Pandele din Nouăsprezece trandafiri etc.). Matei Călinescu
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Sfântul Duh) sunt utilizați în reciprocitatea lor și în relațiile reciproce” (De trinitate IV, 5, 6). A doua eroare s-a produs în lupta contra pelagianismului care nega ereditatea păcatului originar. Împotriva acestei erezii, Fericitul Augustin a introdus ideea absolutei predestinări, reluată 1200 de ani mai târziu de către Calvin. Aici întâlnim însă tot o erezie, cu toate că ea reprezintă extrema cealaltă, inversul pelagianismului. Consecințele ereziei pentru teologia ulterioară au fost, din păcate, surse de sminteală pentru credincioși și dispute aprige între teologi
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
au fost, din păcate, surse de sminteală pentru credincioși și dispute aprige între teologi. Dintre aceștia Sf. Ioan Cassianul, Sf. Vincențiu de Lerini, Sf. Faust de Riez și alții au combătut aceste erori. În tratatele Despre darul perseverării (428-429), Despre predestinarea sfinților (427), Despre corupțiune și har (426-429), Fericitul Augustin introduce categoria justițiară a „păcatului originar” ca ofensă adusă lui Dumnezeu. Umanitatea devine prin aceasta, o massa damnate, masa perditionis: „Nu printr-o nedreptate, ci printr-o sentință dreaptă păcatul unuia
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
Filosofia umanului. Personalism energetic și antropologie kantiană, Viorel Cernica • Filosofie românească interbelică, Viorel Cernica • Formele elementare ale dialecticii, Jean Piaget • Immanuel Kant. Poezie și cunoaștere, Vasilica Cotofleac • Introducere în filosofia minții, Teodor Negru • Înțelegerea filosofiei, Yves Cattin • Jean Calvin. Providența, predestinarea și estetica simbolului religios, Mihai Androne • Lexic de filosofie, Alain Graf • Marile opere ale filosofiei moderne, Thierry Gontier • Marile probleme ale eticii, Christine le Bihan • Paradigme în istoria esteticii filosofice. Din Antichitate până în Renaștere, Constantin Aslam • Proiectele filosofiei kantiene, Viorel
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
, Eugen (11.XII.1888, Rășinari, j. Sibiu - 4.VI.1935, București), prozator și gazetar. Născut în familia preotului Iosif Goga, ai cărei membri aveau predispoziții poetice sau chiar erau poeți, Eugen pare să se fi supus și el unei predestinări. Este fratele mai mic al lui Octavian Goga. Și-a făcut studiile la câteva licee (Sibiu, Blaj, Brașov) și universități (Budapesta, București, Zürich, Paris), între 1908 și 1914 urmând cursuri de drept, sociologie și economie politică. În această perioadă își
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287306_a_288635]
-
elibereze omul în transcendent. Natura nu mai este locul omului ci capcana în care el este prins. La Aristotel, comunitatea devenea o creație naturală a oamenilor care aveau aceeași caracteristică, aceea de a fi zoon politikon. În perspectivă platoniciană inegalitatea predestinării devine elementul formator al comunității și prin aceasta ea își pierde total caracterul natural, transformându-se în ceea ce astăzi numim societate. Republica platoniciană este spartă în comunități inegale ca drepturi și condiție. Acestea nu au nici o perspectivă de comunicare între
by Ţăranu Adela-Mihaela [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
din nou cu ajutorul lui Dumnezeu. în această operă, Augustin reia multe din motivele neoplatonice privitoare la suprema transcendență a lui Dumnezeu și la funcția numărului, realitate imuabilă și rațională; cartea a treia însă vorbește mai ales despre problematica paulină a predestinării, care este în strînsă legătură cu aceea a voinței libere: pentru această poziție teoretică, Augustin va deveni ținta reproșurilor dușmanilor săi, pelagienii, care vor folosi drept argument faptul că rațiunile lor erau identice cu cele pe care se sprijinise Augustin
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cu care se apleacă asupra Epistolei către Romani într-o analiză în care, poate și sub influența întrebărilor despre Vechiul și Noul Testament ale lui Ambrosiaster (cf. vol. II, t. 1, pp. 319-321), scriitorul reflectează asupra conceptelor de har și de predestinare, problematică reperabilă și în a treia carte din tratatul despre Liberul arbitru, compus în acei ani și la care ne-am referit mai devreme; a ținut cîteva lecții despre Epistola către Romani la Cartagina, în vara lui 394, dar le-
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
quaestionibus ad Simplicianum). După cum am mai spus, întrebările puse de Simplicianus se referă în parte la istoria evreilor, altele însă sînt legate de interpretarea Epistolei către Romani, de aceea Augustin are motive să se întoarcă la discuția despre conceptele de predestinare și de mîntuire, de lege și de har, care îl pasionează și care pregătesc ulterioara luare de poziție împotriva pelagienilor. însă, spre deosebire de ceea ce s-a întîmplat de obicei în cazul altor persoane cu autoritate care au corespondat, acest schimb de
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ce ține de natura profundă a creștinului, iar soluția atît de radicală pe care o găsește nu va întîrzia să provoace perplexitatea cărturarilor din secolele următoare. Stabilind doctrina absolutei gratuități a harului divin, care implică, în același timp, condiționarea prin predestinare a libertății umane, Augustin ajunge la sfîrșitul unei evoluții care începuse încă din prima parte a vieții sale (unele semne sînt reperabile chiar în Confesiuni) și care tocmai de aceea îi va fi reproșată de către adversarii săi; ei se vor
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]