517 matches
-
subiectului, caracterizând general entitatea din poziția subiectului (mâncarea arată delicioasă "mâncarea este delicioasă / are gust delicios", se face referire la caracteristica generală a mâncării de a fi delicioasă, nu doar la aspect), în timp ce adverbul focalizează nominalul încorporat în verb, deci predicația verbală, adică aspectul mâncării (mâncarea arată delicios "mâncarea are aspect delicios"). În puține contexte variația adjectiv-adverb atrage o specializare semantică clară: (234) Ioana arată îndrăzneață/îndrăzneț. În contextul cu nume predicativ realizat adverbial, citirea subiacentă este "poartă haine moderne, nonconformiste
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
arată delicios "mâncarea are aspect delicios"). În puține contexte variația adjectiv-adverb atrage o specializare semantică clară: (234) Ioana arată îndrăzneață/îndrăzneț. În contextul cu nume predicativ realizat adverbial, citirea subiacentă este "poartă haine moderne, nonconformiste, provocatoare", în timp ce în varianta cu predicație adjectivală, citirea prototipică este "are o atitudine care o califică drept îndrăzneață". Acest fenomen nu este regulat, ci ține de o anumită evoluție semantică pe care au suferit-o termenii din contextul dat. (b) În poziția predicativă este autorizat doar
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
bătrână în poza asta, dar (238') Maria arată bătrânicios. Sunt situații în care, deși există o pereche adverbială a adjectivului, acesta are alt sens și se folosește foarte limitat (adverbul gras din exemplul de mai jos poate califica doar o predicație de tipul a mânca): (239) Ioana arată grasă în poza asta. (239') *Ioana arată gras. vs (239'') Mănâncă gras. În poziția numelui predicativ pot apărea, pe lângă adjective care exprimă proprietăți vizuale sau detectabile vizual, și termeni care nu exprimă trăsături
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
complementare nespecifice altor verbe copulative. Realizările curente ale poziției predicative în cazul verbului a arăta sunt grupurile prepoziționale și propozițiile conjuncționale introduse prin conectorii de comparație ireală ca și cum, de parcă etc.: (d) GPrep cu centrul prepozițiile ca sau a, exprimând o predicație comparativ-calificativă (242) sau categorizantă (243): (242) Andrei arată [GPrep ca tine/Ion]. (243) Din față arată [GPrep a Toyota], s-a depersonalizat rău de tot (Internet). (e) GConj având drept centru locuțiunile conjuncționale de parcă, ca și cum, exprimând predicații contrafactive: (244) Arată
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
a, exprimând o predicație comparativ-calificativă (242) sau categorizantă (243): (242) Andrei arată [GPrep ca tine/Ion]. (243) Din față arată [GPrep a Toyota], s-a depersonalizat rău de tot (Internet). (e) GConj având drept centru locuțiunile conjuncționale de parcă, ca și cum, exprimând predicații contrafactive: (244) Arată [de parcă nu ar fi dormit]. (245) Arată [ca și cum ar fi în flăcări]. (f) GAdv cu centrul adverbul-substitut cum, interogativ sau relativ, exprimând predicații calificative: (246) Cum arată copiii? (247) Arată cum mi-l închipuiam. Față de celelalte două
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
rău de tot (Internet). (e) GConj având drept centru locuțiunile conjuncționale de parcă, ca și cum, exprimând predicații contrafactive: (244) Arată [de parcă nu ar fi dormit]. (245) Arată [ca și cum ar fi în flăcări]. (f) GAdv cu centrul adverbul-substitut cum, interogativ sau relativ, exprimând predicații calificative: (246) Cum arată copiii? (247) Arată cum mi-l închipuiam. Față de celelalte două verbe din clasa analizată, a arăta nu acceptă lexicalizarea Experimentatorului (*Ioana îmi arată obosită). Atunci când Experimentatorul nu se lexicalizează, este identificat implicit prin locutor. Enunțul Ioana
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
se pare amuzant faptul că o cântăreață cu o voce frumoasă ca a Innei sună așa pițigăiat și enervant. (www.blogfierbinte.ro) (b) doar adverbul: (255) Muzica suna interesant/*interesantă. (c) GPrep cu centrul prepozițiile ca sau a, exprimând o predicație comparativă sau categorizantă: (256) Vocea lui sună ca a ta. /Limba vorbită de ei sună a chineză. (d) GConj având drept centru locuțiunile conjuncționale de parcă, ca și cum/de parcă, exprimând predicații contrafactive: (257) Sună ca și când se grăbea să termine. (www.gamextv
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
c) GPrep cu centrul prepozițiile ca sau a, exprimând o predicație comparativă sau categorizantă: (256) Vocea lui sună ca a ta. /Limba vorbită de ei sună a chineză. (d) GConj având drept centru locuțiunile conjuncționale de parcă, ca și cum/de parcă, exprimând predicații contrafactive: (257) Sună ca și când se grăbea să termine. (www.gamextv.ro) (e) GAdv cu centrul adverbul-substitut cum, interogativ sau relativ: (258) Cum sună vocea lui?/ Vocea lui sună cum o știam. Lexicalizarea Experimentatorului prin clitic în cazul Dativ este admisă
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
pentru pasivul-reflexiv, fără ca această preferință să fie generalizată. Sunt, pe de altă parte, contexte în care este admis doar pasivul prototipic. Alegerea între pasivul prototipic și pasivul reflexiv pare a fi condiționată, în unele contexte, de anumite trăsături aspectuale ale predicației. Construcțiile pasive cu verbe de percepție nonintențională păstrează neacoperită poziția complementului de agent. Această particularitate se asociază cu faptul că subiectul verbelor de percepție nonintențională este Experimentator, neavând nicio implicare în procesul exprimat de verb. În aceste condiții, exprimarea subiectului
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
stare sau în cea a activităților. Arătăm în continuare că proprietățile aspectuale nu pot fi determinate fără a ține cont de structura grupului verbal extins și semnalăm faptul că interpretarea aspectuală a verbelor de percepție este strict dependentă de semantica predicației subordonate. Astfel, percepția este concepută ca punctuală sau durativă în funcție de modul în care este organizat fenomenul supus percepției - Îl văd pe Andrei trântind ușa (percepție punctuală), Îl văd pe Andrei urcând scările (percepție durativă). În capitolul al treilea discutăm câteva
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
of the object described, but in the description applied to the object". 46 Testele de delimitare a trăsăturilor aspectuale ale verbelor sunt mai nuanțate, mai specifice cele folosite de Gisborne (2010), în sensul că oferă o perspectivă mai amplă asupra predicației verbale. 47 Vezi și remarca lui Gisborne (2010: 182): "[...] the nature of perception varies with the percept (s.n.)". 48 Vezi Gisborne (2010: 244-250) pentru distincțiile: (a) sensory evidential; (b) reported/hearsay evidential; (c) attributary. Diferența majoră dintre utilizările evidențiale și
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
Gisborne (2010: 244-250) pentru distincțiile: (a) sensory evidential; (b) reported/hearsay evidential; (c) attributary. Diferența majoră dintre utilizările evidențiale și utilizarea atributivă este că utilizările evidențiale se pot parafraza prin "judecând după figură/voce/miros/gust/atingere, X pare cumva" (predicații non-factive), în timp ce utilizarea atributivă se poate parafraza prin "judecând după figură/voce/miros/gust/atingere, X este cumva" (predicație factivă). Propozițiile enunțate în text la (a) și (b) pot fi negate - He looks ill (to me), but it isn't
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
și utilizarea atributivă este că utilizările evidențiale se pot parafraza prin "judecând după figură/voce/miros/gust/atingere, X pare cumva" (predicații non-factive), în timp ce utilizarea atributivă se poate parafraza prin "judecând după figură/voce/miros/gust/atingere, X este cumva" (predicație factivă). Propozițiile enunțate în text la (a) și (b) pot fi negate - He looks ill (to me), but it isn't really, față de enunțurile de la (c), care nu permit negarea: *This music sounds lovely, but it isn't really. 49
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
exprimă sensuri din domeniul cognitiv, imaginar, obiectul direct va accesa trăsătura [+Imagine virtuală], fiindcă referentul din poziția subiectului își formează o reprezentare mentală a ceea ce percepe. 94 Grezka (2009: 170) denumește aceste utilizări ale verbului a vedea după tipul de predicație exprimată - predicat de <visite>, predicat <d'examen visuel>, predicat de <lecture> și predicat de <spectacle>. Referentul din poziția obiectului direct respectă anumite constrângeri; autoarea formulează restricțiile selecționale astfel: voir ca predicat de <visite> are structura N0: hum, N1 < loc: curiosité
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
ale uneia dintre propoziții, suprimarea complementizatorilor, ridicarea unor constituenți din propoziția redusă în propoziția matrice. 112 Vezi interpretarea și terminologia din GALR II (2008: 194; 301-306). 113 În tipologia lui Carlson (1980), stage-level predicate. 114 Această distincție depinde de natura predicației verbale. Se poate distinge astfel între verbe cu predicativ suplimentar accidental și verbe cu predicativ suplimentar obligatoriu. În a doua clasă sunt incluse și verbele de atitudine, care desemnează procese cognitive, cum este și cazul verbului a vedea "a-și
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
transformarea gerunzială": (i) verbul din subordonată este condiționat semantic de verbul de percepție (verbul subordonat trebuie să fie în acord cu sfera semantică a verbului din matrice): L-a auzit intrând/*înroșindu-se; (ii) condiția de simultaneitate, conform căreia timpul predicației din matrice trebuie să fie identic cu timpul predicației subordonate. 120 Vezi și supra, nota 6. Pentru italiană, vezi discuția construcțiilor la Guasti (1993: 141-163), Rizzi (2003), Maiden, Robustelli (2009: 390-395); pentru franceză, vezi Labelle (1996: 83-96). Felser (1999: 227-228
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
de verbul de percepție (verbul subordonat trebuie să fie în acord cu sfera semantică a verbului din matrice): L-a auzit intrând/*înroșindu-se; (ii) condiția de simultaneitate, conform căreia timpul predicației din matrice trebuie să fie identic cu timpul predicației subordonate. 120 Vezi și supra, nota 6. Pentru italiană, vezi discuția construcțiilor la Guasti (1993: 141-163), Rizzi (2003), Maiden, Robustelli (2009: 390-395); pentru franceză, vezi Labelle (1996: 83-96). Felser (1999: 227-228) inventariază tiparele din limbile romanice prin care se poate
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
de artă, cu alte cuvinte a ideii artistului. Artele sunt compuse, în general, din imagini, cuvinte și sunete. Distincția dintre cele trei elemente ontologice constitutive obiectului de artă stă în procesul de creație implementat de artist. Fiecare dispune de o predicație proprie în cadrul creației (a picta, a scrie, a compune) de aduce în ființă opera de artă. Imaginea poate fi interpretată ca o aserțiune perceptivă a cuvântului sau a sunetului, în timp ce cuvântul sau sunetul pot duce la o explicitare a imaginii
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
fost continuate și dezvoltate în mod deosebit de filozoful american John R. Searle, după care a enunța o frază înseamnă, în principiu, a îndeplini trei tipuri de acte: un act de enunțare (rostirea de cuvinte sau fraze), acte propoziționale (referința și predicația) și un act ilocuționar (punerea unei întrebări, formularea unei promisiuni, a unui ordin etc.), ultimele două tipuri de acte fiind legate de forma lingvistică. Pe lîngă acestea, există și un al patrulea tip, dar cu caracter opțional: actele perlocuționare (persuadarea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
literară, limbă populară, normă. DSL 2001; VARO-LINARES 2004; BUSSMANN 2008. CI ARGUMENT. Inițial, "argument" era numai o noțiune a logicii care viza entitățile, reprezentate în enunț prin sintagme nominale, ce se raportează la un predicat și contribuie la realizarea unei predicații complete. Transferat pe terenul gramaticii, argumentul corespunde oricăruia dintre actanții verbului (predicat), adică subiectului ori determinanților completivi și circumstanțiali. În epoca actuală, argumentul reprezintă, în literatură, rezumatul unei piese de teatru sau al unui roman în care se precizează firul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
că ele sînt referențiale (determinate de referentul extralingvistic și de cel discursiv) și că manifestării lexicale i se opune coerența gramaticală (de genul coerenței, substituției, elipsei), iar în interiorul acesteia o coerență la nivelul actului referinței și o coerență la nivelul predicației (elipsa, substituția, conjuncția). Coerența lexicală cunoaște trei sub-categorizări: a) echivalența (prin secvență strictă sau sinonimică; b) incluziunea (de tip generic, bazată pe termeni cu extensiune foarte largă, de genul: fapt, fenomen, obiect, lucru, idee, acțiune etc., și de tip hiperonimic
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
care se manifestă dialogismul. Nominația este un act de vorbire anterior producerii sensului, dar numirea înseamnă a spune că ceva există și că acest ceva are un nume. Ca atare, se ajunge astfel la o reevaluare a accepțiunii tradiționale a predicației, fiindcă ceea ce se consideră în mod obișnuit punere a temei este deja activat de o predicativitate nominală. În fine, nominația reprezintă forma evidentă de manifestare a conștiinței de sine a omului, prin raportarea lui la realitate, prin realizarea unei relații
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
actualizării, care face trecerea virtualităților limbii în realizări efective ale vorbirii, înscrie praxemul în perspectiva discursului. Cercetarea modalizării dinamice a acestui proces conduce la apelul unor noțiuni precum "nominație", înțeleasă ca un act de vorbire în care se operează o predicație lexicală. În fapt, de vreme ce nu mai există semnificat fix și de vreme ce locutorul exprimă un punct de vedere asupra a ceea ce numește, făcînd o clasificare de un anumit fel, el spune în mod necesar ceva despre obiect și face o predicație
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
predicație lexicală. În fapt, de vreme ce nu mai există semnificat fix și de vreme ce locutorul exprimă un punct de vedere asupra a ceea ce numește, făcînd o clasificare de un anumit fel, el spune în mod necesar ceva despre obiect și face o predicație. Trebuie, pe de altă parte, să selecționeze pentru aceasta una dintre programele de sens posibile și trebuie să opereze reglări ale sensului care depind de viziunea lui, dar, în egală măsură, de determinările contextuale reperate ca fiind convenabile și non-contradictorii
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
realizată în limitele propoziției cînd este parte de propoziție principală, dar și la nivelul frazei cînd este parte a predicatului nominal (cu funcția sintactică de nume predicativ), prin propoziția predicativă. Se admite că o comunicare se realizează, de regulă, prin intermediul predicației, "funcție primordială a comunicării", concretizată prin capacitățile verbului de a dezvolta sensuri temporale, de persoană și de număr. Cu alte cuvinte, este esențială prezența predicatului într-o comunicare, cu rolul de centru de control, după W. Chafe, asupra elementelor componente
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]